Lupta, august 1888 (Anul 5, nr. 607-624)

1888-08-01 / nr. 607

ANUL VI SERIA II. No. 607. ABONAMENTE In țară Un an. ............................. 40 lei V. an . ......................................................20 , 3 luni . In străinătate Un an . .......................................50 lei V. an . 3 luni . ....................................15, 15 Bani Numerul $T REDACŢIA Bulevardul Elisa­beta No. 8 (Casa Rempart). EDIŢIA A VTAIA BUCUREŞTI LUNI ŞI MARŢI 1­2 AUGUST 1888. ANUNCIim Anunciuri pe pagina HI .... 1 leu linia , „ „ IV .... 25 bani „ A SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoira», 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Gonstantinopol. ADMINISTRAŢIA % Bulevardul Nlisalbeta No. 8 (Casa hexnpart). OPOZITIA-UNITA ACELEAŞI INFLUENTE Ileplfflli la ilrectia teleiraio - poştale ARON BUHOR CRONICA SCIINTIF1CA DUŞMANII OMULUI 14 oameni muscaţi (le un lup turbat ri OPOZIŢIA-UNITA Există încă o opoziţie-unită ? Ca ficţiune politică, din nenorocire, trebue să zic da. Nu ne erau destul fic­ţi­unile constituţionale, nu ne ajungeau min­ciunile zilnice, ţara este nevoită să admită şi ficţiuni de altă natură , ficţiuni după cari o organizare po­litică, născută sub regimul colectivist, să fie considerată ca trăind, de şi in realitate elementele din cari să com­punea s’au împrăştiat în toate păr­ţile, sau să bat în capete unele cu altele. Am zis, ca ficţiune politică opo­ziţia­ unită există. In adevăr, ea a fost tot-d’a­ una reprezentată în opi­­nia publică prin unirea şi lucrarea împreună a trei şefi, a d lor D. Bră­­­­tianu, L.,Catargiu şi G. Vemescu. Acea unire nu e desfăcută în mod oficial, ba chiar să spune că şefii să înţe­leg între ei şi acum ca şi sub re­gimul I. Brătianu. Ficţiunea nu să opreşte aici, ea merge mai departe. După ea, opozi­ţia-unita şi membrii cari fac parte dintr’însa sunt duşmanii guvernului actual ; opoziţia-unită, după ficţiunea de care e vorba, combate acest guvern care nu este eşit din sânul ei, ea nu are nimic de comun cu juni­miştii, ea este presupusă că conti­nuă lupta care o purta în contra co­lectiviştilor, pentru motivul că ţara nu a primit încă satisfacerea ce era în drept să primească. N’am sfîrşit cu ficţiunile. Mai este una, în puterea căria este admis să se creadă că duşmanul comun, duşmanul de moarte nu e alt nimi­­nea de­cât colectiviştii, măcar că a­­ceştiea au căzut de la putere. Prin urmare, a ajuns de stil ca să nu se mai vorbească şi să nu se mai scrie de­cât numai de colectivişti, sau mai bine în contra lor. Să vedem acum cum e realitatea. In realitate opoziţia­ unită nu mai există. Ea a fost spulberată de la cea întâia zi de suflare puternică a bugetului şi de ambiţiile personale. Un element constitutiv al ei, con­servatorii, au trecut la guvernul ac­tual, lăsând ca zălog vechilor tova­răşi de luptă pe şefii lor, L. Gatar­­giu şi Vernescu, cu un mic stat ma­jor de credincioşi. Cred că nu am nevoe să insist asupra acestui lucru cunoscut de toţi. Firma ce e dreptul există, cei trei şefi să adună, lucrează ca şi cum acest lucru nu ar fi avut loc. De cât făcând ast­fel ei ies din domenul rea­­litatei. Realitatea este că imensa ma­joritate a conservatorilor a trecut la guvern. Realitatea este că mare parte din liberalii din opoziţie au trecut sau sunt gata să treacă tot la guvernul junimist. Opoziţia­ unită îmi face efectul unei clădiri unde a fost de ex. odată o cazarmă, cazarma unui regiment. Din diferite împrejurări regimentul să mută din acea clădire Totuşi mult timp trecătorii pot citi pe frontespiciu cuvintele: Cazarma regimentului al 14-lea de dorobanţi. In lăuntru cassa însă este pustie;­a fără de un păzitor pus de proprie­tar, nu găseşti pe niminea. Acelaşi lucru şi cu opoziţia-unita. In localul ei nu mai e niminea, nici chiar cei trei şefi- Mi să pare că ca păzitor, nu e de cât d. D. Brătianu!... Am zis că, după ficţiune, opoziţia­­unită combate guvernul, în tot cazul nu e amica lui. In realitate ea lu­crează cu actualul guvern, ea dă sprijinul el guvernului janimist. A­­şa, nu voesc să mai vorbesc de o gazetă care s’a prostituat fără ru­şine noului guvern, a doua zi după ajungerea lui la putere, măcar că era un organ acreditat al opozi­ţiei­ unite. De asemenea gazete nu să vorbeşte, după cum nu să vorbeşte de fostul Lozovean, care cu patru luni în urmă înjura surugieşte pe conservatori şi astăzi înjură în Ro­mânia Liberă pe colectiviştii la a că­ror serviciu era. Pot şi trebue să vorbesc de ati­tudinea opoziţiei­ unite, care la alege­rile comunale a luptat sub patrona­­giul guvernului în cele mai multe lo­calităţi. Pot să vorbesc de ziarul România care nu numai că nu gă­seşte cuvinte de critică pentru gu­vernul actual, dar chiar îi ia apă­rarea în contra ziarelor cohotiviste! După ficţiune, d. Vernescu este duşmanul guvernului junimist. In realitate, d. Pac­he Protopopes­u, ad­jutantul d-lui Vernescu, este primarul Capitalei şi instrum­entul docil al gu­­vernurefi. ifupe ficţiune", d. L. Catar­­giu e te mai duşman guvernului de cât chiar d. Vernescu In realitate, partizanii d-lui sunt în funcţii, au fost aleşi de poliţia junimistă li co­mună, dovadă Iaşii, unde conserva­torii cei bătrâni au fost scoşi din urnă de administraţia junimistă. După ficţiune, singurul duşman politic în ţară pentru moment şi chiar în viitor, sunt colectiviştii. In afară de dânşii nu călcăm de­cât pe roze şi pe crini. In realitate însă colectiviştii, pentru moment, nu mai sunt periculoşi de loc. Au căzut de­­ffi­itiv. Nici poate fi vorba să capete majoritatea la alegerile viitoare. Dacă se vor alege 20, să fie mulţumiţi şi prea mulţumiţi. Pericolul este actualminte aiurea, pericolul sunt conservatorii, venirea lor exclusivă la putere, căpătarea unei majorităţi compacte în parlament, iată ce constitue actualminte pericolul politic. In adevăr, se ştie că ţara a răs­turnat pe colectivişti, aceasta însă nu a făcut’o pentru ochii frumoşi ai con­servatorilor, a fâcut’o pentru mutra urîcioasă a colectiviştilor. Nici unul din noi, fie liberali, fie radicali, nu a luat angajamentul de a susţine un guvern conservator sau a lucra pentru a aduce anume un asemenea guvern. Din contra, toţi am declarat, că odată ce colectiviştii vor fi răs­turnaţi şi la caz când ar veni în locul lor conservatorii, noi vom com­bate noul guvern. Ei bine, elementul liberal din o­­poziţia­ unită, cea desfăcută în reali­tate, pare că uită acest angajament luat. Căci în realitate ştiţi la ce lu­crează liberalii cari se mai ţin de raţiunea existenţei opoziţiei-unite ? Lucrează la aducerea pe faţă şi în mod determinat a conservatorilor la putere. Apoi nu ne a fost tocmeala aşa, tocmeala a fost alta, acea care am spus-o mai sus. Dar are să mi se spună următorul lucru: „ţara nu a primit satisfacerea „cuvenită prin venirea guvernului „junimist. Acest guvern este al pa­latului, nu al ţarei. Prin urmare, o­­„poziţia­ unită are dat­oria a nu se „desface până când satisfacere de­­«plină nu li se va da», până nu se va „vedea in fruntea ţârei un guven e­­­şit din sinul ţârei“.^ Aşa este, observaţia este foarte justă şi o primesc ca­ atare. De­cât, dacă e vorba să se i­enţie opoziţia­­unită, apoi este nevoe să fie desbră­­cată de ficţiuni şi să ia o atitu­dine francă şi reală. In numărul viitor voia arăta în ce condiţii nu mai poate exista opoziţia unită şi ce trebue să facă şefii pen­tru ca publicul să o­ ia la serios şi să vadă în ia o organizaţie polit­­ă, iar nu o capcană de tragere pe sfoară, cum este ea -actualminte. * G­­rann. latt__________­­______ SERVICIUL TELEGRAFIC Agenţia Havas Bruxelles, 11 August. — Le Nord co­mentând discursul lordului Salisbury, declară că întrevederea de la Peterh­of n’a modificat de loc politica Rusiei. Le Nord aprobă atitudinea Franţei în cestiunea Masualin­^til. S­t. Petersburg, 11 August. — Regina Greciei a născut un bă­at. Roma, 11 August. —­ Regele a sosit ieri seară la Moncalieri. /.j a fost­ primit ele principesele Clotilda și Laetitia și de prin­cipii Napoleon şi Amegeu. Roma, ÎL August—Știrea cum că Wil­helm 11 ar dori sa pornească vizita rt­­og­elm Humbert­ la R­e&Unes—^trtt­­­tc, de~ a merge la Roma, este lipsită de temeri. Paris, 11 August. — Nici un incident nu e semnalat la Paris, greviştii se (in li­niştiţi. Budapesta, 11 August. — Trenul de inaugurare a liniei internaţionale a plecat la trei ore la Sofia, ducând pe preşedin­tele drumurilor de fier ale Statului un­guresc, pe directorul drumului de fier bul­gar, pe represintanţii presei şi pe mulţi invitaţi. Sofia, 11 August. — O scrisoare a d-lui Carastoganof fotograf, prins de tâlharii lângă mănăstirea Rille, zice că tâlharii pretind o rescumpărare de 5000 lire. Ministrul de interne, face respunzătoare mănăstirea, de ce n’a luat măsuri energice. Mai multe persoane bănuite de complicitate au fost arestate. ARON BUHOR In ziua de 17 Iulie c., Nicolae David, român din Transilvania ce se găsea în serviciul d-lui Aron Buhor din comuna Blejeşti jud. Vlaşca s’a găsit mort la uşa grajdului asupra unui băligar, îmbrăcat cu cămaşă şi nişte pantaloni de materie. —Anchetîndu-se cazul de d. Procuror, s’a autorizat înmormântarea. In noaptea de 19—20, d. Aron Buhor primeşte în timpul pe când sta în grădină câte­va alice ce eşise din descărcarea unei arme, d. Procuror a anchetat caşul, au­torii să zice că s’au descoperit fiind nişte ţărani Lumea cu oaşte şi îşi aduce foarte bine aminte cine este acest d. Aron Buhor care de cât­va timp, de când se găseşte ca a­­rendaş al acelei moşii, a jurat extermi­narea ţăranului român ; nu ştim ce va fi găsit d. Procuror, ceea­ ce ştim însă este, că d. Aron Buhor acum câţi­va ani a mai comis crime, a scăpat ca prin urechile acului, însă sub o justiţie şi administra­ţie colectivistă trebuia să scape. Gazeta Plugarul Român ce apărea pe acel timp a înfierat la început pe acest iubitor de sânge, dupe ce a fost însă unsă cu ceva alifie de arginţi ,şi-a pus botul pe labe începând a’l lăuda. Fapte de colectivist, căci redactorul zisei gazete era dascălul colectivist Boldescu. încă o nouă crimă vedem că se comite în aceeaşi comună aproape în acelaşi loc ca şi cea de acuma câţi­va ani, satul în­treg, zvonul public zice : Aron Buhor este autorul crimei, Aron Buhor după ce mai întâia în seara zilei de 16—17 c. bate în mod crunt pe servitorul ţăran Nicolae David, intră în cameră ; a doua zi la orele 4 dimineaţa acest David se găseşte mort. Cine l’a bătut se ştie, cauza morţei e lesne de găsit. Aron Buhor nu pentru prima oară face asemenea fapte, dar tim­pul necinstei s’a trecut, cu bani nu se mai cumpără dreptatea. Justiţia trebue să ia măsuri serioase, căci există bănueli asupra lui Aron Buhor omoritorul ţăranului român. Vlăsceanul ACELEAŞI INFLUENŢE împrumutul Comunei Bucureşti Pe cât se vede, împrumuturile o­­raşului Bucureşti sunt predestinate a da naştere la cele mai serioase încurcături, sau la cele mai păgu­bitoare rezultate. Aşa a fost acum patru ani cu împrumutul de 16 mi­lioane când vestitul Carada a înşe­lat Comuna cu peste 300 mii lei, aşa se desinează lucrurile şi acum cu împrumutul de 13 milioane. De astă dată buciul este şi mai serios, graţie aceluiaşi Carada, a cărui influenţă pare că n’a scăzut nici cu un gram, de­şi protectorul lui, Ioan Brătianu, a dispărut după scenă. Dar e bine să istorisim cele pe­trecute, pentru ca să se poată jude­ca consecinţele. In luna Martie 1887, comuna Bu­cureşti a fost autorizată a contracta un nou împrumut de 13 milioane. Sub fostul consiliu comunal, tra­tările nu ajunseseră la nici un re­zultat şi administraţia oraşului să mărginise atunci a se împrumuta provizoriu de la Banca Naţională cu o parte din sumă. Venind noul consiliu, primarul d’acum intră în corespondenţă şi cu Banca Naţio­nală şi cu alte case, pentru reali­zarea, de­o­cam­dată, a 9 milioane din cele 13 milioane. Este interesant a se şti ce s’a petrecut cu ocaziunea acestor tra­tări. La 14 iulie, Banca Naţională făcu propunerea în scris către Pri­mărie că se însărcinează a lua asu­pra ei toate rizicurile eventuale ale emisiunei, plătind casei comunale pentru cele 9 milioane nominale lei suma de 6,480,000 mărci germane, calculând marca pe 125 fres. La 15 iulie, la o distanţă de câte­va ore de la prima ofertă Primăria primi o altă ofertă mai avantag­oasă din partea casei Dresdener-Bank din Dresda. Până când această bancă să-şi poată trimite în Bucureşti pe re­prezentantul ei care să intre în convorbiri cu Primăria, dînsa în­sărcina pe d. Zerlendi ca să pre­zinte oferta prin care se însărcina a plăti oraşului pentru cele 9 mi­lioane nom. suma de 6,495,589 mărci germane, adică cu 15 589 mărci germane mai mult de­cât Banca Naţională. Aceste două o­­ferte erau singurile ce se făcură Primăriei şi numai asupra lor, con­siliul comunal era chemat a se pro­­nunţa, ceea­ ce şi făcu, primind o­­ferta Dresdener-Bank, prin care Primăria câştiga 5 mii mărci sau aproape 20.000 fres. Se şi telegrafia rezultatul casei Dresdener-Bank că i s’a primit o­­ferta şi ce e mai mult, a fost in­vitată să-şi trimită reprezintantul ei în Bucureşti ca să iscălească con­tractul. Cu modul acesta, în seara de 16 Iulie, totul era terminat la Primărie, în ce priveşte împrumu­tul de 13 milioane. A doua zi, la 17 Iulie, află Carada de la Banca Naţională că Primăria a avut cu­­ragiul să respingă propunerea lui; pe dată acest vestit samsar, care spre ruşinea ţării tot mai stă la Bancă, scrie primarului să revie a­­supra celor hotărâte, să-şi retragă iscălitura dată casei care până atunci oferise mai mult şi să aştepte pâ­nă a doua zi spre a se consulta cu Berlinul, căci poate va da şi dânsul mai mult. Intr’adevăr, la Iulie Carada face Primăriei o nouă pro­punere, prin care declară că va da 6000 mărci germane asupra celor 9 milioane mai mult de­cât Dres­dener-Bank şi prin urmare să ru­pă angajamentul făcut şi să-i dea lui împrumutul. Negreşit, precum er ca şi logic şi cinstit, consiliul comunal nu mai pu­tea să ia în serios propunerea tar­divă a lui Carada şi­­i-a respuns a­­cestuia, că pentru 6 mii mărci, care asupra unui capital de 9 milioane, au aerul de a constitui mai mult o şi­cană de­cât o supra-ofertă serioasă, Primăria nu poate rupe un angaja­ment deja semnat, cu atât mai mult că această supra-ofertă s’a prezintat foarte târziu şi acceptarea ei ar stabili un precedent foarte păgubi­tor pentru creditul Comunei şi chiar pentru prestigiul consiliului comunal. — Carada care, se ştie, că în 1884 a forţat pe ajutorul de primar d. Grig. Cerkez, să iscă­lească o convenţie prin care Co­muna perdea mai multe sute de mii lei, Carada, despre care ziare au scris că a prădat oare când cariera cu bani pe drumul Pi­teştilor, Carada, acest trist samsar universal al tristei colectivităţei, nu putea înţelege că steaua lui se a­­puie, chiar după căderea Colecti­vităţei, şi Carada lucră ziua şi noaptea ca să obţie ceea­ ce consi­liul comunal refuzase d’a-l acorda. Pentru aceasta, samsarul se adresă la alţi samsari mai mari ca densul , se adresă la Berlin, unde se plânse că guvernul de acum are curagiul de a încheia un împrumut de la care voeşte să escludă pe Bleichroeder şi, prin urmare, voeşte să ia din gura celor ce au înghiţit până a­­cuma comisionul la peste 800 mi­lioane, împrumutate de ţară sub colectivitate, comisioanele viitoare­lor împrumuturi. Se înţelege lesne că bankerii germani, din triplul con­sorţiu Bleichroeder-Disconte-Roth­­schild, nu puteau lăsa să le cază bucata din gură ; se mai înţelege că Carada mai bine se împuşca de­cât să lase a­­ se str­ecura prin degete câştigul ce va rezulta din a­­ceastă afacere şi care va mări tan­tiemele directorilor şi censorilor Băncii, cu deosebire acum când Ion Brătianu e censor la Bancă şi nu mai are două ministere plus o pre­­şedenţie de consiliu. Şi aşa, prin silinţe mari, prin influenţe, ce nu e de mirare să fi­­e întins până la principele de Bismark,­­ care nu e străin de cea mai mică afacere bănească din ţara românească­­ şi aşa prin trepădări în dreapta şi în stânga, reuşi Carada pe lângă d. Teodor Rosetti şi obţinu de la pre­şedintele de consiliu şi ministru de interne, ceea­ ce nu voiră să-i a­­coarde d-nii Naumescu şi Economu din consiliu comunal ; cu alte cu­vinte, d. Rosetti refuză de a ratifica convenţia deja semnată de Primărie cu Dresdener-Bank. Să nu ne înşelăm asupra conse­cinţelor acestui fapt. Mai inteiu să nu credem’că Banca Naţională, care lucra pe comptul Berlinului,oferea în realitate 6 mii mărci mai mult, să ne iasă din gând această cre­dință. Pe hârtie, ea da acest plus, dar în realitate se despăgubea cu pri­sos, ciupind pe Primărie asupra a­­gildui.

Next