Lupta, octombrie 1888 (Anul 5, nr. 654-668)
1888-10-01 / nr. 654
. X ANUL VI SERIA IT. No. 654. ABONAMENTE In țară 2 5 40 lei V* an .2..................................20 , 3 Iun! ........................................10 . Un an . In străinătate • •••••••• 50 IgÎ Vi an . • ••• • • • • • 25 ff 3 Iun! . .......................................15 , 15 Bani Num Örül REDACŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart) Un an l SERVICIUL TELEGRAFIC Age&ţia Haws Roma 28 Septembrie.— Focuri de bucurie s’ au aprins în localităţile străbătute în timpul nopţei de împăratul Wilhelm. La florenţa, d. de Solms presintă călătorului imperial autorităţile civile şi militare. Manifestul primarului din Rorna, zice: „Monarhul care va sosi, nepotul victoriosului şi veneratului fondator al unităţii germane, fiul mărinimos care dete atâtea probe de vie afecţiune Italiei, al principelui înţelept care ştie în câteva luni de domnie să dea Europei gagii serioase de pace. Roma, 28 Septembrie.— Tronul imperial a sosit la 4 ore 12 m. Împăratul şi regele se îmbrăţişară şi se sărutară de 4 ori. împăratul salută în urmă pe principele de Neapole, pe când regele saluta pe principele Enric. După prezintarea reciprocă a persoanelor din jurul celor doui suverani, aceştia părăsiră gara în mijlocul aclamațiunilor formidabile ale unei mulțimi enorme. F,DIŢIA. ANTAIA QI. PANIT BUCUREŞTI, SAMBATA 1 OCTOMBRE 1888. aN UN CIURI Anunciurî pe pagina nr . . IV A SE ADRESA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENTIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orlént. la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Eexnpart). 1 led linia 25 ban! m AVANTEIE SI COALITIELE ITOIITATI DIRECTIA NOUA Pfteria îi locul politiei ECOURI ELECTORALE O MOSTENIRE . ■ jgBswpgggSSS3 ...jaaBBBBgBCBCSX ' ■ V'AMi.'.'.wHBMLMibjbM Alianţele şi coaliţiele In principiu, când un partid este în opoziţie el are drept, şi datoria chiar, de a se alia cu orice alt grup şi partid. Adevărul acesta este în afară de orice discuţie. Uite-se cineva la istoria politică contimporană şi va vedea că alianţele şi coaliţiile au avut loc în permanenţă în toate ţările cu regim reprezentativ. Pe terenul luptei electorale nu există alianţe monstruoase, ci numai alianţe necesare. Orice alianţă prin faptul că e necesară încetează de a fi monstruoasă, căci îndată ce ea conrespunde la o necesitate reală de actualitate ea să impune, ea serveşte la ceva. Pe terenul alianţelor nu poate fi neconsecinţă. Un grup politic este tot d’auna consecint cu dânsul de câte ori să aliază cu un altul de care are nevoe. Neconsecinţă ar fi când fără ’să ai nevoe, fără să urmăreşti un scop, ’ţi-ai pune principiele şi activitatea ta alăturea cu principiele şi activitatea altora. Cele ce zic sunt perfect adevărate. Aşa, coaliţia fostei opoziţii unite, dacă ai fi cercetat’o în sine, era monstruoasa. In adevăr, să poate ceva mai monstruos decât împerecherea d-luî L. Catargiu cu d. Fleva, a d-luî Al. Lahovary cu mine etc. etc? Şi ziarele colectiviste de pe acel timp nu încetau ca sa pună în relief ceea ce opoziţia-unită conţinea de disparat şi anormal. Cu toate acestea, opoziţia-unită era necesară şi a avut raţiunea ei de a fi, dovadă că, oricât de monstruoasă şi de hidoasă a fost, a dat un rezultat real, bun pentru ţară, a răsturnat guvernul colectivist. Şi să nu mi să spună că alianţa era între elemente necompromise. Elementele din opoziţia unită erau foarte compromise, aşa, compromişi erau conservatorii din timpul cârmuirelor, compromişi erau liberalii fiind că dăduse concursul lor lui I. Brătianu, unii până în timpurile din urmă chiar. Fiecare dintre aliaţi ar fi putut să-şi zică multe adevăruri crude în faţă, fiecare din grupuri se urau între ele. Totuşi, în vederea unui scop mai superior, răsturnarea unui guvern odios, toate animozităţile, toate păcatele, tot trecutul era nu uitat, ci aruncat pe planul al doilea. Aşa este d-lor conservatori?.. Mai mult. Opoziţia unita conţinea în sânul ei germenele unui pericol real, acela de a face jocul numai unora dintre aliaţi în detrimentul celorlalţi, acela de a contribui la aducerea ba chiar a aduce pe conservatori la putere. Acest pericol a şi avut loc, prevederile multora s-au realizat complect. Noi cu toţii am răsturnat guvernul lui I. Brătianu, dar în acelaşi timp am apropiat de putere pe conservatori, pe care noi ii ştim cine sunt şi de ce sunt capabili. Şi totuşi, faţă chiar cu această eventualitate, cu aducerea conservatorilor la putere, noi nu ne-am stânjinit un singur moment şi nu ne am uitat decât la un lucru, la suprimarea răului, la răsturnarea guvernului colectivist. Astăzi acel guvern este de şease luni răsturnat, astăzi un guvern junimist-conservator e în fruntea ţarei. Care trebue şi poate fi atitudinea acelora cari nu sunt nici junimişti, nici conservatori, nici zestre guvernamentală, ci avem idei şi principii deosebite, a căror realizare voim să o îndeplinim în stat? Să se noteze un lucru, şi fac apel la colecţia „Luptei“ pentru aceasta. Când noi luptând contra colectiviştilor şi întrevedeam venirea unui guvern conservator, niciodată noi nu am luat angajamentul de a susţine un asemenea guvern. Din contra, în nenumărate rinduri am spus în scris că îndată ce va veni la putere un guvern conservator noi îl vom combate, ca pe un guvern ce difereşte de noi în principii. Aşa este d-lor conservatori sau nu ? Când deci noi combatem acum pe junimişti şi pe conservatori, noi suntem consecinţi şi cu principiile noastre şi cucele ce am zis în nenumărate rînduri. Dacă se va afla în întreaga colecţie a „Luptei“ două rinduri din care să rezulte că noi am declarat vreodată că vom susţinea un guvern conservator, atunci să nu-mi dea bună dimineaţa nimenea. Ce angajamente am mai luat noi în faţa opiniei publice şi când am fi în adevăr inconsecinţi ? Iată , când prin politica noastră am căuta, conscient sau inconscient, a aduce din nou la putere pe acei pe carii-am răsturnat de curând, când cu un cuvânt am încheia o alianţă cu colectiviştii în termeni şi în condiţii astfel încât rezultatul să fie intrarea unui mare număr de colectivişti în parlament precum şi formarea eventuală a unui cabinet liberal-colectivist după alegeri. Ei bine, asemenea politică nu am făcut şi nici vom face, alianţa noastră pur electorală are numai un scop, a face să cadă candidaţii guvernamentali şi a căuta să triumfe în mare majoritate vechii luptători, liberalii şi radicalii cari au luptat în opoziţie, oamenii cari prin intervenirea palatului au fost îndepărtaţi de acolo unde ţara îi reclama. Această demonstraţie o voia face-o mâine. G. Panu. Cuirasierii formau escorta. Magazinele erau închise. Cortegiul înaintă la pas între două garduri de soldaţi şi în mijlocul ovaţiunilor continue şi frenetine. Cortegiul intră în palatul Quirinalului unde regina şi principile aşteptau pe împăratul în sala Elveţienilor. împăratul sărută mâna reginei. Mulţimea continuă a aclama pe suveranii cari se prezintară la balcon pentru a mulțumi. întrunire publică Comitetul executiv al partidului liberal, întrunit subt preşedenţia d-luî DUMITRU BiATIANU, a hotărât a se ţine o întrunire publică Duminică 2 Octombre, ora 2 p. m. în sala Ateneului celui vechin (Cismiştiu). Cetăţenii Capitalei sunt rugaţi a lua parte la aceasta întrunire. Vor lua cuvântul: D-nul Dumitru Brătianu „ M. Kogălniceanu „ N. Ionescu „ C Boerescu „ N. Blaremberg „ P. Crădișteanu „ G. D. Balade. NOUTIŢÎ Intelegerea din„ Dacă se petrece ceva nostim în Bucureşti, în momentele actuale, este vrajba cea mare dintre conservatori. Prin întrunirile de pe colori, unde se întâlnesc diferiţii candidaţi la deputăţie,conservatori şi junimişti, mai mai că nu să încaeră. Iată o scenă nostimă şi încă mult redusă, ce s’a petrecut la o întrunire ţinută în dealul Spirei alaltă ieri seara. Pe la orele 8 seara erau adunaţi între 60 şi 70 de oameni în casa Nicolaic, când iată că soseşte d-l Pahe-Protopopescu, primarul, urmat de o mare ceată de popi, comisari comunali şi agenţi electorali. Ceata strigă ura şi d-l Pake se urcă la tribună unde rosteşte un logos asupra drepturilor şi datorielor constituţionale. După ce sfârşeşte d-l Pake apare la tribună d-l Costaforu. Îndată ce dd-sa voi să înceapă, d-l Pake tot să plece, iar d-l Costaforu se adresă publicului.: — D-lor, mai înainte de a vorbi cu dv. dafinii voie să vorbesc puţin cu dumnealui (Şi arătă cu degetul pe primar). Că cu acest domn nu vorbesc de patru ani, nici nu ne salutăm, cu toate acestea alaltăeri s’a dus la d-l Gheorghe Vernescu, şeful nostru cornun, şi s’a jeluit în contra mea, spunând că la toate întrunirile de pe suburbii îi puit piedici şi îl insult. Fac apel la d-v, care m'aţi auzit şi aiurea, dacă am insultat pe dl Pake ? Voci: Nu’i adevărat! Nu’i adevărat! D. Costaforu. Dacă’i aşa, eu rog pe d-l Pake ca să bine-voiască asta aici şi a asculta tot ce spun pentru a încredinţa. Voci. Să stea! Să stea! D. Pake. (Scoţând ceasornicul din buzunar) Domnilor, ceasul este S/2 şi sunt chemat în altă parte. D. Costaforu: Poate să mai stea o jumătate oră. Voci. Să stea ! Să stea ! Bietul Pake, cu sudorile cât pumnul pe obraz, fu nevoit să se execute și se puse pe scaun. D-l Costaforu începu să vorbească şi îndemnă pe cetățeni ca să nu mai voteze orbeşte pe deputaţi după cum le-o porunci comisarii comunali. Apoi începu să vorbească de prerogativele regelui. De îndată ce onorabilul Pake auzi pronunțându-se numele regelui sări în sus ca atins de o pilă electrică şi voi să se furişeze afară, dar d-l Costaforu îl vezu şi se adresă către public : — lată’l că iar vrea să plece! Ce, nu cumva că ’l-am supărat cu vreun cuvânt ? D-l Pake. (Scoţând ceasornicul din buzunar şi uitându-se la el) Ceasul e 9 fără 10 şi.... Dl Costaforu. Poate să mai stea puţin pentru a asculta tot ce-o să spui. Voci: Să stea ! Să stea ! Iar sărmanul Pake, cu sudorile cât clopotul cel mare de la Mitropolie, fu nevoit să se întoarcă înapoi de la uşe şi să se puie iarăşi pe scaun unde stete, ca pe cue, până la sfârşit. Au mai vorbit apoi încă câţiva transfugi de la d-na Dumitru Brătianu şi şedinţa s’a ridicat. Aşa’i că sunt interesante întrunirile conservatorilor ? Aşa’i că acesta'i partidul cel mai serios din lume şi că un primar mai caraghios e greu de găsit pentru Bucureşti ? Acuma e de notat că „România, ziarul onorabilului Pake, dând seama în Noseu din urmă despre acea întrunire, nu pomenesc măcar că ar fi vorbit şi d-l Costaforu.. Bravo politică ! înşelătorii alegătorilor D. Iancu Marghiloman, tatăl ministrului de justiţie şi candidat de deputat la Buzău, a dat următoarea scrisoare unui domn Mărgăritescu din localitate, ca recomandaţiune către prefectul judeţului: Iubite amice ! Alătur o carte de vizită, ce ’mi-au trimis Dimitriel. Mărgăritescu prin tatăl său. Te rog dacă poţi să-i faci ceva, nu este rău de a-i găsi un locşor pe la Buzău sau prin judeţ, unde să aibă o slujbă de la 80 —100 lei. Multe păcate avem să ducem în spinare până vom trece gârla. Te îmbrăţişez (ss) I. Marghiloman. In această scrisoare se oglindeşte întreaga intenţie a ciocoilor. Toţi fagăduesc marea cu sarea cetăţenilor, până când vor trece gârla, adică până când vor trece alegerile şi vor isbuti, apoi vor trata cu cel mai din urmă dispreţ pe toţi. Alegătorii să înţeleagă cine sunt conservatorii şi junimiştii. - ------------------------------------------- „DIRECŢIA NOUA“ Trebue ca cineva să aibă o mare doză de sânge rece pentru a nu -şi exprima tare indignarea ce o simte privind la ceea ce face guvernul junimist. Iată un guvern care de la început a strigat pe toate tonurile că vine în numele unei formule politice mot, că el prin creerii d-lui Carp şi Maiorescu au să croească o linie de guvernare înaintea căriea chiar adversarii să se închine. Aceşti farsori nu aveau destule cuvinte de reprobare în contra procedeurilor »vieuxieu« a colectivităţei. »Aveţi să vedeţi cum ştim noi a guverna, ziceau ei, avem să dăm şi în „politică o direcţie nouă precum am dat »în literatură«. Şi când colo, ce vedem ? Vedem că toate procedeurile, toate chichiţele, toate imoralităţile politice nu onoare sub colectivişti, toate, dar toate sunt în mare nlnică favoare şi la junimişti. I. Brătianu a momiţărit întâi pe Bismarck, d. Carp îl momiţăreşte pe I. Brătianu, copia după copie este natural mai degenerată decât copia după original. Aşa, marea crimă a lui I. Bătianu a fost că linguşea pe rege, al cărui instrument se făcuse. Ce fac junimiştii de câţiva ani decât ceea ce I. Brătianu face de 12 ? Ideia de a ajunge prin rege la putere nu e o idee junimistă originală, ea este ridicată la dogma politică numai după ce ei au văzut că I. Brătianu se menţinea, în ultimii ani, la cârma statului prin rege şi numai prin rege. Marele merit (??!!) al d-lor Carp şi Maiorescu este că acum cinci ani când au văzut puterea lui I. Brătianu crescând prin favoarea palatului, în Ioc să facă ca conservatorii nuanţa L. Catargiu, adică în loc să se depărteze de palat, el din contra s’au apropiat tot mai tare. Sau, pentru a ne servi de o comparaţie, pe când conservatorii şi liberalii disidenţi întrebuinţau metoda allopatică, junimiştii îşi însuşeau pe cea omneopatică, similia similibus curantur, sau pe româneşte cui pe cui scoate. Junimiştii au înţeles că pe linguşitori îi poţi săpa nu luând aere demne faţă cu stăpânul ei linguşindu mai tare. La linguşitor, ei au opus un linguşitor şi jumătate, după proverb. Acest trist merit l-a avut junimiştii faţă cu opoziţia unită, ei însă au fost simplii plagiatori faţă cu I. Brătianu, căruia îi revine onoarea (?!) de a fi inaugurat regimul personal al Palatului. Al douilea mare merit (?!!) al d-lui I. Brătianu a fost că fără să întrebuinţeze, în genere, vorbind bătăi şi brutalităţi în alegeri, reuşise a conrupe astfel corpul electoral încât căpăta totd’auna majorităţi în parlament. Ce altceva d. Carp înţelege prin alegeri curate, de cât alegeri viţiate ca fond curate ca formă ? Apoi formula aceasta cum am spus nu e nouă. Tot I. Brătianu a formulat-o, şi dacă pe unele locuri alegerile curate deveneau făţiş pătate era graţie zelului agenţilor locali, iar nu ordinului de la centru. De la centru e la ordin numai de a conrupe, a cumpăra, a ademeni, a ingera etc., adică a face alegeri curate. Deci alegeri curate ,nu sunt o invenţiune junimistă. In ceea ce priveşte evitarea de bătăi, de scandaluri şi brutalităţi, guvernul junimist, dacă se va ţinea de cuvânt, să va deosebi de conservatorii bătrâni, nu însă de colectivişti. Şi tare ne temem că nici bătăile, nici brutalităţile nu vor fi evitate, căci junimiştii au în toată ţara de agenţi electorali pe conservatori, pe amicii bâtelor şi ai capetelor sparte. Apoi dacă junimiştii să potrivesc cu colectiviştii în două puncte esenţiale, în linguşirea palatului şi în ingerinţa în alegeri, atunci întrebăm: în ce să deosibeşte guvernul actual de cel trecut ? In respectul legel ? Bătăele şi torturele ţăranilor răsculaţi sunt o dovadă contrară. In respectul magistraturei? Dorinţa de a menţine pe Dimancea şi Davila la poliţie după condamnare dă o energică desminţire. In faptul poate că junimiştii nu caută cu orice preţ de a să menţinea la putere ? Unirea cu conservatorii cei degeneraţi precum şi aparatul administrat , în vederea alegerilor sunt atâtea dovezi contrare. Apoi să ne ierte d-lor, prin faptul că dau şarlataniei politice o altă formă nu urmează că sunt mai demni şi mai cinstiţi decât ceilalţi. Vorba Românească deci : tot ca una fata mea. Primăria în jocul Poliţiei Este vorba de noul sistem de ingerinţe întrebuinţate de către junimişti şi conservatori. Vechea tactică inventată de conservatori, tactica cu bătăuşi, cu violenţe şi cu spaime, cu poliţia întreagă în picioare, a fost lăsată la o parte. Lumea toată s’a scandalizat de aceste Ingerinţe car toate sunt conoscute şi răsuflate. Junimiştii ca oamenii noul şi ca regenatori ai partidului