Lupta, octombrie 1888 (Anul 5, nr. 654-668)

1888-10-01 / nr. 654

. X ANUL VI SERIA IT. No. 654. ABONAMENTE In țară 2 5 40 lei V* an .2..................................20 , 3 Iun! ........................................10 . Un an . In străinătate • •••••••• 50 IgÎ Vi an . • ••• • • • • • 25 ff 3 Iun! . .......................................15 , 15 Bani Num Örül REDACŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart) Un an l SERVICIUL TELEGRAFIC Age&ţia Haws Roma 28 Septembrie.— Focuri de bucurie s’ au aprins în localităţile stră­bătute în timpul nopţei de împăratul Wilhelm. La florenţa, d. de Solms pres­intă călătorului imperial autorităţile civile şi militare. Manifestul primarului din Rorna, zice­: „Monarhul care va sosi, nepotul victoriosului şi veneratului fondator al unităţii germane, fiul mărinimos care dete atâtea probe de vie afecţiune I­­taliei, al principelui înţelept care ştie în câte­va luni de domnie să dea E­­uropei gagii serioase de pace. Roma, 28 Septembrie.— Tronul imperial a sosit la 4 ore 12 m. Îm­păratul şi regele se îmbrăţişară şi se sărutară de 4 ori. împăratul salută în urmă pe principele de Neapole, pe când regele saluta pe principele Enric. După prezintarea reciprocă a per­soanelor din jurul celor doui suverani, aceştia părăsiră gara în mijlocul a­­clamațiunilor formidabile ale unei mul­țimi enorme. F,DIŢIA. ANTAIA QI. PANIT BUCUREŞTI, SAMBATA 1 OCTOMBRE 1888. aN UN CI­URI Anunciurî pe pagina nr . .­­ IV A SE ADRESA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENTIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orlént. la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Eexnpart). 1 led linia 25 ban! m AVANTEIE SI COALITIELE ITOIITATI DIRECTIA NOUA Pfteria îi locul politiei ECOURI ELECTORALE O MOSTENIRE . ■ jgBswpgggSS­S3 ...jaaBBBBgBCBCS­X ' ■ V'AMi.'.'.wHBMLMibjb­­­M Alianţele şi coaliţiele In principiu, când un partid este în opoziţie el are drept, şi datoria chiar, de a se alia cu ori­ce alt grup şi partid. Adevărul acesta este în a­­f­ară de ori­ce discuţie. Uite-se cine­va la istoria politică contimporană şi va vedea că alianţele şi coaliţiile au avut loc în permanenţă în toate ţările cu regim reprezentativ. Pe te­renul luptei electorale nu există a­­lianţe monstruoase, ci numai alianţe necesare. Ori­ce alianţă prin faptul că e necesară încetează de a fi monstru­oasă, căci îndată ce ea conrespunde la o necesitate reală de actualitate ea să impune, ea serveşte la ceva. Pe terenul alianţelor nu poate fi neconsecinţă. Un grup politic este tot­ d’a­una consecint cu dânsul de câte ori să aliază cu un altul de care are nevoe. Neconsecinţă ar fi când fără ’să ai nevoe, fără să ur­măreşti un scop, ’ţi-ai pune prin­­cipiele şi activitatea ta alăturea cu principiele şi activitatea altora. Cele ce zic sunt perfect adevărate. Aşa, coaliţia fostei opoziţii­ unite, dacă ai fi cercetat’o în sine, era monstru­oasa. In adevăr, să poate ceva mai monstruos de­cât împerecherea d-luî L. Catargiu cu d. Fleva, a d-luî Al. Lahovary cu mine etc. etc? Şi zia­rele colectiviste de pe acel timp nu încetau ca sa pună în relief ceea ce opoziţia-unită conţinea de disparat şi anormal. Cu toate acestea, opoziţia-unită era necesară şi a avut raţiunea ei de a fi, dovadă că, ori­cât de monstruoasă şi de hidoasă a fost, a dat un re­zultat real, bun pentru ţară, a răs­turnat guvernul colectivist. Şi să nu mi să spună că alianţa era între elemente necompromise. E­­lementele din opoziţia­ unită erau foar­te compromise, aşa, compromişi e­­rau conservatorii din timpul cârmu­ire­­lor, compromişi erau liberalii fi­ind că dăduse concursul lor lui I. Brătianu, unii până în timpurile din urmă chiar. Fie­care dintre aliaţi ar fi putut să-şi zică multe adevăruri crude în faţă, fie­care din grupuri se urau între ele. Totuşi, în vederea unui scop mai superior, răsturnarea unui guvern odios, toate animozităţile, toate păcatele, tot trecutul era nu uitat, ci aruncat pe planul al do­ilea. Aşa este d-lor conservatori?.. Mai mult. Opoziţia­ unita conţinea în sânul ei germenele unui pericol real, acela de a face jocul numai u­­nora d­intre aliaţi în detrimentul ce­lor­l­alţi, acela de a contribui la adu­cerea ba chiar a aduce pe conserva­tori la putere. Acest pericol a şi a­­vut loc, prevederile multora s-au re­alizat complect. Noi cu toţii am răsturnat guver­nul lui I. Brătianu, dar în acelaşi timp am apropiat de putere pe con­servatori, pe care noi ii ştim cine sunt şi de ce sunt capabili. Şi totuşi, faţă chiar cu această eventualitate, cu aducerea conserva­torilor la putere, noi nu ne-am stân­­jinit un singur moment şi nu ne am uitat de­cât la un lucru, la su­primarea răului, la răsturnarea gu­vernului colectivist. Astăzi acel guvern este de şease luni răsturnat, astăzi un guvern ju­­nimist-conservator e în fruntea ţarei. Care trebue şi poate fi atitudi­nea acelora cari nu sunt nici juni­mişti, nici conservatori, nici zestre guvernamentală, ci avem idei şi prin­cipii deosebite, a căror realizare voim să o îndeplinim în stat? Să se noteze un lucru, şi fac apel la colecţia „Luptei“ pentru aceasta. Când noi luptând contra colectiviş­tilor şi întrevedeam venirea unui guvern conservator, nici­odată noi nu am luat angajamentul de a sus­ţine un asemenea guvern. Din contra, în nenumărate rinduri am spus în scris că îndată ce va veni la putere un guvern conservator noi îl vom combate, ca pe un guvern ce di­fereşte de noi în principii. Aşa este d-lor conservatori sau nu ? Când deci noi combatem acum pe junimişti şi pe conservatori, noi sun­tem consecinţi şi cu principiile noas­tre şi cu­­cele ce am zis în ne­numărate rînduri. Dacă se va afla în întreaga colecţie a „Luptei“ două rinduri din care să rezulte că noi am declarat vre­odată că vom susţinea un guvern conservator, atunci să nu-mi dea bună­ dimineaţa nimenea. Ce angajamente am mai luat noi în faţa opiniei publice şi când am fi în adevăr inconsecinţi ? Iată , când prin politica noastră am căuta, con­­scient sau inconscient, a aduce din nou­ la putere pe acei pe cari­­i-am răstur­nat de curând, când cu un cuvânt am încheia o alianţă cu colectiviştii în termeni şi în condiţii ast­fel în­cât rezultatul să fie intrarea unui mare număr de colectivişti în parla­­ment precum şi formarea eventuală a unui cabinet liberal-colectivist după alegeri. Ei bine, asemenea politică nu am făcut şi nici vom face, alianţa noas­tră pur electorală are numai un scop, a face să cadă candidaţii gu­vernamentali şi a căuta să triumfe în mare majoritate vechii luptători, liberalii şi radicalii cari au luptat în opoziţie, oamenii cari prin inter­­venirea palatului au fost îndepărtaţi de acolo unde ţara îi reclama. Această demonstraţie o voia face-o mâine. G. Panu. Cuirasierii formau escorta. Maga­zinele erau închise. Cortegiul înaintă la pas între două garduri de soldaţi şi în mijlocul ovaţiunilor continue şi fre­­netine. Cortegiul intră în palatul Quirina­­lului unde regina şi principile aştep­tau pe împăratul în sala Elveţienilor. împăratul sărută mâna reginei. Mul­ţimea continuă a aclama pe suveranii cari se prezintară la balcon pentru a mulțumi. întrunire publică Comitetul executiv al parti­dului liberal, întrunit subt pre­­şedenţia d-luî DUMITRU Bi­­A­TIANU, a hotărât a se ţine o întrunire publică Duminică 2 Octombre, ora 2 p. m. în sala Ateneului celui vechin­ (Cismi­­ştiu). Cetăţenii Capitalei sunt ru­gaţi a lua parte la aceasta în­trunire. Vor lua cuvântul: D-nul Dumitru Brătianu „ M. Kogălniceanu „ N. Ionescu „ C Boerescu „ N. Blaremberg „ P. Crădișteanu „ G. D. Balade. NOUTIŢÎ Intelegerea din„ Dacă se petrece ceva nostim în Bucu­reşti, în momentele actuale, este vrajba cea mare dintre conservatori. Prin întrunirile de pe colori, unde se întâlnesc diferiţii can­didaţi la deputăţie,­conservatori şi junimi­şti, mai mai că nu să încaeră. Iată o scenă nostimă şi încă mult re­dusă, ce s’a petrecut la o întrunire ţinută în dealul Spirei alaltă­ ieri seara. Pe la orele 8 seara erau adunaţi între 60 şi 70 de oameni în casa Nicolaic, când iată că soseşte d-l Pahe-Protopopescu, pri­marul, urmat de o mare ceată de popi, co­misari comunali şi agenţi electorali. Ceata strigă ura­ şi d-l Pake se urcă la tribună unde rosteşte un logos asupra drepturilor şi datorielor constituţionale. După ce sfârşeşte d-l Pake apare la tri­bună d-l Costaforu. Îndată ce dd-sa voi să înceapă, d-l Pake tot să plece, iar d-l Cos­taforu se adresă publicului.: — D-lor, mai înainte de a vorbi cu dv. dafinii voie să vorbesc puţin cu dumnealui (Şi arătă cu degetul pe primar). Că cu acest domn nu vorbesc de patru ani, nici nu ne salutăm, cu toate acestea alaltă­eri s’a dus la d-l Gheorghe Ver­­­nescu, şeful nostru cornun, şi s’a jeluit în contra mea, spunând că la toate în­trunirile de pe suburbii îi pui­t pie­dici şi îl insult. Fac apel la d-v, care m'aţi auzit şi a­­iurea, dacă am insultat pe d­l Pake ? Voci: Nu’i adevărat! Nu’i adevărat! D. Costaforu. Dacă’i­ aşa, eu rog pe d-l Pake ca să bine-voiască a­sta aici şi a as­culta tot ce spun pentru a încredinţa. Voci. Să stea! Să stea! D. Pake. (Scoţând ceasornicul din buzu­nar) Domnilor, ceasul este S­/2 şi sunt che­mat în altă parte. D. Costaforu: Poate să mai stea o ju­mătate oră. Voci. Să stea ! Să stea ! Bietul Pake, cu sudorile cât pumnul pe obraz, fu nevoit să se execute și se puse pe scaun. D-l Costaforu începu să vorbească şi îndemnă pe cetățeni ca să nu mai voteze orbeşte pe deputaţi după cum le-o porunci comisarii comunali. Apoi începu să vor­bească de prerogativele regelui. De îndată ce onorabilul Pake auzi pro­­nunțându-se numele regelui sări în sus ca atins de o pilă electrică şi voi să se furi­şeze afară, dar d-l Costaforu îl ve­zu şi se adresă către public : — lată’l că iar vrea să plece! Ce, nu cum­va că ’l-am supărat cu vre­un cuvânt ? D-l Pake. (Scoţând ceasornicul din bu­zunar şi uitându-se la el) Ceasul e 9 fără 10 şi.... Dl Costaforu. Poate să mai stea pu­ţin pentru a asculta tot ce-o să spui. Voci: Să stea ! Să stea ! Iar sărmanul Pake, cu sudorile cât clo­potul cel mare de la Mitropolie, fu nevoit să se întoarcă înapoi de la uşe şi să se puie iarăşi pe scaun unde stete, ca pe cue, până la sfârşit. Au mai vorbit apoi încă câţi­va tran­sfugi de la d-na Dumitru Brătianu şi şe­dinţa s’a ridicat. Aşa’i că sunt interesante întrunirile con­servatorilor ? Aşa’i că acesta'i partidul cel mai serios din lume şi că un primar mai caraghios e greu de găsit pentru Bucu­reşti ? Acuma e de notat că „România­, ziarul onorabilului Pake, dând seama în No­­seu din urmă despre acea întrunire, nu po­menesc măcar că ar fi vorbit şi d-l Cos­taforu.. Bravo politică ! înşelătorii alegătorilor D. Iancu Marghiloman, tatăl ministrului de justiţie şi candidat de deputat la Buzău, a dat următoarea scrisoare unui domn Mărgăritescu din localitate, ca recomanda­­ţiune către prefectul judeţului: Iubite amice ! Alătur o carte de vizită, ce ’mi-au trimis Dimitriel. Mărgăritescu prin ta­tăl său. Te rog dacă poţi să-i faci ceva, nu este rău de a-i găsi un locşor pe la Buzău sau prin judeţ, unde să aibă o slujbă de la 80 —100 lei. Multe păcate avem să ducem în spinare până vom trece gârla. Te îmbrăţişez (ss) I. Marghiloman. In această scrisoare se oglindeşte întrea­ga intenţie a ciocoilor. Toţi fagăduesc ma­rea cu sarea cetăţenilor, până când vor trece gârla, adică până când vor trece alegerile şi vor isbuti, apoi vor trata cu cel mai din urm­ă dispreţ pe toţi. Alegătorii să înţeleagă cine sunt conser­vatorii şi junimiştii. - -------------------------------------------­ „DIRECŢIA NOUA“ Trebue ca cine­va să aibă o mare doză de sânge rece pentru a nu -şi exprima tare indignarea ce o simte privind la ceea­ ce face guvernul junimist. Iată un guvern care de la început a strigat pe toate tonurile că vine în nu­mele unei formule politice m­ot, că el prin creerii d-lui Carp şi Maiorescu au să croească o linie de guvernare înaintea căriea chiar adversarii să se închine. Aceşti farsori nu aveau destule cu­vinte de reprobare în contra procedeu­­rilor »vieuxieu« a colectivităţei. »Aveţi să vedeţi cum ştim noi a gu­verna, ziceau ei, avem să dăm şi în „politică o direcţie nouă precum am dat »în literatură«. Şi când colo, ce vedem ? Vedem că toate procedeurile, toate chichiţele, toate imoralităţile politice nu onoare sub colectivişti, toate, dar toate sunt în mare n­­lnică favoare şi la ju­nimişti. I. Brătianu a momiţărit întâi­ pe Bis­marck, d. Carp îl momiţăreşte pe I. Bră­tianu, copia după copie este natural mai degenerată de­cât copia după original. Aşa, marea crimă a lui I. B­ătianu a fost că linguşea pe rege, al cărui instru­ment se făcuse. Ce fac junimiştii de câţi­va ani de­cât ceea­ ce I. Brătianu face de 12 ? Ideia de a ajunge prin rege la putere nu e o idee junimistă originală, ea este ridicată la dogma politică numai după ce ei au văzut că I. Brătianu se menţinea, în ultimii ani, la cârma statu­lui prin rege şi numai prin rege. Marele merit (??!!) al d-lor Carp şi Maiorescu este că acum cinci ani când au văzut puterea lui I. Brătianu crescând prin favoarea palatului, în Ioc să facă ca conservatorii nuanţa L. Catargiu, adică în loc să se depărteze de palat, el din contra s’au apropiat tot mai tare. Sau, pentru a ne servi de o comparaţie, pe când conservatorii şi liberalii disidenţi întrebuinţau metoda allopatică, junimiştii îşi însuşeau pe cea omneopatică, similia similibus curantur, sau pe româneşte cui pe cui scoate. Junimiştii au înţeles că pe linguşitori îi poţi săpa nu luând aere demne faţă cu stăpânul ei linguşindu­­ mai tare. La linguşitor, ei au opus un linguşitor şi jumătate, după proverb. Acest trist merit l-a­ avut junimiştii faţă cu opoziţia­ unită, ei însă au fost simplii plagiatori faţă cu I. Brătianu, că­ruia îi revine onoarea (?!) de a fi inau­gurat regimul personal al Palatului. Al douilea mare merit (?!!) al d-lui I. Brătianu a fost că fără să întrebuinţeze, în genere, vorbind bătăi şi brutalităţi în alegeri, reuşise a conrupe ast­fel corpul electoral în­cât căpăta tot­d’a­una majo­rităţi în parlament. Ce alt­ceva d. Carp înţelege prin ale­geri curate, de cât alegeri viţiate ca fond curate ca formă ? Apoi formula aceasta cum am spus nu e nouă. Tot I. Brătianu a formulat-o, şi dacă pe unele locuri a­­legerile curate deveneau fă­ţiş pătate era graţie zelului agenţilor locali, iar nu or­dinului de la centru. De la centru e l­a ordin numai de a conrupe, a cumpăra, a ademeni, a ingera etc., adică a face alegeri curate. Deci alegeri curate ,nu sunt o invenţi­­une junimistă. In ceea ce priveşte evi­tarea de bătăi, de scandaluri şi brutali­tăţi, guvernul junimist, dacă se va ţinea de cuvânt, să va deosebi de conserva­torii bătrâni, nu însă de colectivişti. Şi tare ne temem că nici bătăile, nici bru­talităţile nu vor fi evitate, căci junimiştii au în toată ţara de agenţi electorali pe conservatori, pe amicii bâtelor şi ai ca­petelor sparte. Apoi dacă junimiştii să potrivesc cu colectiviştii în două puncte esenţiale, în linguşirea palatului şi în ingerinţa în ale­geri, atunci întrebăm: în ce să deosibeşte guvernul actual de cel trecut ? In respectul legel ? Bătăele şi torturele ţăranilor răsculaţi sunt o dovadă con­trară. In respectul magistraturei? Dorinţa de a menţine pe Dimancea şi Davila la po­liţie după condamnare dă o energică desminţire. In faptul poate că junimiştii nu caută cu ori­ce preţ de a să men­ţinea la putere ? Unirea cu conservator­ii cei degeneraţi precum şi apar­atul admi­nistrat , în vederea alegerilor sunt atâ­tea dovezi contrare. Apoi să ne ierte d-lor, prin faptul că dau şarlataniei politice o altă formă nu urmează că sunt mai demni şi mai cin­stiţi de­cât cei­l­alţi. Vorba Românească deci : tot ca una fata mea. Primăria în jocul Poliţiei Este vorba de noul sistem de inge­rinţe întrebuinţate de către junimişti şi conservatori. Vechea tactică inventată de conservatori, tactica cu bătăuşi, cu violenţe şi cu spaime, cu poliţia întreagă în picioare, a fost lă­sată la o parte. Lumea toată s’a scan­dalizat de aceste Ingerinţe car­ toate sunt conoscute şi răsuflate. Junimiştii ca oa­menii noul şi ca regenatori ai partidului

Next