Lupta, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 726-748)
1889-01-01 / nr. 726
ANUL VI.SERIA 11. No. 726. ABONAMENTE In țară Un an.................................................40 lei */* an................................................20 „ 3 luni................................................10 „ In străinătate Un an.................................................50 lei V* an................................................25 „ 3 luni.................................................15 „ 15 Banî Numărul REDACȚIA TTulevarănl BJJisaheta KTo. 8 (Casa. Lempart). Direct PANTJ/JMJi «BITIA/ BucuRESTI, DUMINICĂ 1 IANUARIE 1889. AM INCI UŞII Anunciuri pe pagina IERIV 1 leu linia 25 bani „ A SE ATRESA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 60 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRATIA h "Bulevardul JElisabeta JSTo. 8 (Casa Lempart) TARI A CONSERVATORILOR 0 schimbare in bine MINISTRU ACTUALI !).I. Verne cu taraul DIN' 3F" JErt.A. STIRI COMERCIALE TARIA CONSERVATORILOR Din revistele precedente asupra partidului conservator rezultă că adepţii lui nu prea au cu ce să făli. Un partid care îşi pierde sub forma lui actuală, în fiecare zi, raţiunea lui de a fi şi care nu se poate transforma decât anihilându-se, acel partid nu poate fi obiectul a laude şi exaltări exagerate. Conservatorii au drept să se mândrească că au pus mâna pe putere, aceasta este un noroc mare. Conservatorii de câte ori vor mai pune mâna pe putere vor trebui tot mai mult să se mândrească, pentru că stăpânirea lor trecătoare va lua tot mai mult caracterul unui eveniment extraordinar, ceva care nu este în natura lucrurilor. Cu aceste explicaţii, aprob comlect bucuria şi mândria ce simt ■ 2»vyyap.H ntaiAi vor de ce sâ se mândrească, mice. "5 mai ca oamenii cărora un noroc h - aşteptat le întoarce capul. Dar de aici până a decreta moartea tuturor celorl’alte partide şi a vedea viitorul cu culori trandafirii, este o mare, foarte mare deosebire. Eu înţeleg ca conservatorii să vorbească de prezent, nu pricep de loc când el să entusiazmează de viitor. Dar dacă înţeleg viitorul un curs de 10-12 ani, atunci poate au dreptate. Cu toate acestea, nu la aceasta să gândesc teoreticienii partidului. Când Epoca vorbeşte de tăria şi de viitorul partidului conservator, ea îmbrăţişează un lung curs de ani înainte, ea nu laudă nici să mândreşte de faptul că d. Al. Lahovari a devenit ministru de domenii pentru câţiva ani, ci ea laudă vitalitatea şi vecinicia acestui partid. Ei bine, aceasta e fals, aceasta este o colosală exageraţie, înţeleg ca să ţină un astfel de limbagiu socialiştii, pentru a nu vorbi de radicali, înţeleg, până la oarecare punct, sâ vorbească astfel chiar liberalii—vorbesc de adevăraţii liberali cu condiţie ca să se transformeze—nu înţeleg însă de loc ca limbagiul acesta să -l auzim de la cei mai puţin în drept ca să-l ţină, adică de la conservatori. Când ara spus cu altă ocazie că liberalismul moare sau e mort, conservatorii au jubilat şi au aprobat.. Aşa este, decât eu am adaugat că dacă liberalismul este mort sub forma actuala, el poate să reînvie şi să câştige mare vigoare sub forma de radicalism. Deci pentru liberalism este o chestie de transformare. Rămâne cu ideile cari actualmente le are, el e mort, ca şi conservatismul. Ia însă el o formă nouă, adoptă principiile democratice, el poate trăi înainte. Liberalismul trece prin aceiaşi criză prin care bolnavii de tifos sau pneumonie trec, el a ajuns la momentul în care avea să decide moartea sau viaţa lui. Depinde de la vigoarea liberalismului ca să trăiască transformându-se. Ce că e dreptul, ceeaşi după criză nu va mai fi uiberailism, va fi radicalism sau socialism, dar fondul, tradiţia să va putea continua înainte. Un liberal convertit va putea zice cu mândrie şi fără frică de a să contrazice : „am fost liberal, sunt liberal înaintat, adică radical sau socialist“. Nu acesta este cazul partidului conservator. El a ajuns la limită pe cel liberal, ca idei, însă pentru a ajunge acolo, a făcut un ultim efort şi mult timp va trebui să stea în loc, să se repauseze, înainte de a face un pas. Pe când liberalii cam de mult stau în locul unde şi-au ajuns conservatorii, nu au decât sâ dea puţin din mâini şi din picioare pentru a să mişca, pentru a percurge o distanţă care sâ’i îndepărteze de conservatori şi sâ’i apropie de radicali. Iată unde stă deosebirea, iată de ce, de şi pentru moment liberalii să confundă aproape cu conservatorii, grosso modo vorbind, totuşi viitorul este mult mai limpede pentru cei d’întâni de cât pentru cei d’al doilea. Cănd ziceam deci că liberalismul este mort putea să se bucure oricine afară de conservatori. Aceştia ar fi trebuit din contra să’şi pună următoarea întrebare: „dacă liberalismul este mort, ce poate fi de „conservatism?“ Conservatismul este condamnat în teorie în mod irevocabil; în privinţa liberalismului, medicii politici speră ca să-l scape încă. Şi când teorie, aga şi în pradicţiă privească cineva şi, cu toată majoritatea conservatoare din parlament, spună dacă nu sunt simptome foarte grave pentru o apropiată eclipsă a partidului conservator. Dar eu înţeleg de ce teoreticienii partidului conservator ridică în înaltul cerului tăria şi vecenicia partidului. Este, între altele, petru a atrage spiritele nedumerite, este pentru a ademeni pe cei din classa dirigentă, cari sunt în mare confuzie după dezastrul suferit de liberali. Teoreticienii au în ajutorul lor ceva foarte substanţial şi serios, au puterea guvernamentală. Faptul că conservatorii sunt la putere, face de o mie de ori mai mult decât toate teoriele conservatoare expuse în „Epoca“. Sfânta putere, iată secretul tarii momentane a partidului conservator. Această tărie este slabă de tot.... Viitorul va dovedi. G. Jianu SERVICIUL TELEGRAFIC Paris, 11 Ianuarie Principesa Clementina, a părăsit Parisul ori seară plecând la Viena. Londra, 11 Ianuarie. Standard publică un articol plin de acrimonie (aigre-doux) asupra relaţiunilr Engliterer cu Germania. Londra, 11 Ianuarie Se anunţă din Viena ziarului Standard, că Rusia se pregăteşte în secret a instala monopolul tutunurilor în întreaga Rusie. Sofia, 11 Ianuarie Episcopii Varnei, Vraţel şi Târnovel, cari făceau parte din sf. Sinod, au plecat azi în eparhiile lor. Sofia, 11 Ianuarie Baronul de Wangenheim, gerantul agenţiei Germaniei, sosește azi ca să ia în posesiune postul. D. de Aichberger se va întoarce în curând la Berlin. SA *Jf Este curioasă de studtică in care ne aflăm, , Iară, prin urmare nu .ţ polemicele obicinuite sal să poate clarifica sa ir. Iată în ce consistă desub colectivişti toace pt marele să petreceau i cauza faptelor, astăzi a. şi acuzaţiele sa petrec meniul şi din cauza idei Nu avem nevoe sâ intru a justifica deose me guvernul lui I. Brătiamu mentul erau absorbite ,actere arbitrare, de io cinice ale regimului idei devenise inopitu confundase în o uri regimului trecut şi nundea la alt ceva. Astăzi din contra ment confundate încep deja, a’şi afirma contura a’şi separa individuality altele. Ba mai mult, sebirele de principiu loră, astăzi sunt adu- Sub colectivişti rar liberal, conservator, poziţie-unită ţinea loc Astăzi din contră esces de amor-propi. besc de ele şi de o oare-care afectaţie conservator, care ttregi, o dată ajuns existenţa cu un lux rL . 31NE tţia poliparticn' . ele şi cu ", vişti, ea I. T ea , pe când rele şi învieri ul şi din icele cât mult în doendiţelor. ault peneem , sub şi partabuzurile, de u.răsnete şi ascuţie de ■ tideie se în contra să gâne, an, evident pentru formarea de deprinderi ziaristice de discuţie şi de curtoazie este mult mai preferabil ca să nu ne ocupăm de scandaluri, de hoţii, de başibuzuci, de acte arbitrare, ci de discuţia intervenţiei sau neintervenţiei statului, de chestiele economice, de reformele de introdus, de modificarea impozitelor, de chestiele sociale, de nevoele classelor muncitoare etc. etc. Desigur că aceste cestiuni având un caracter mai obiectiv, şi discuţia lor nedând loc la scandaluri şi la personalităţi, nu sunt un obiect de atracţie arzătoare pentru grosul publicului. Desigur că iubitorii de scandaluri de presă şi de parlament nu pot fi mulţumiţi, când văd că hrana de toate zilele pe care colectivitatea o furniza gazetelor şi ţerei lipseşte dacă nu în totul cel puţin în mare parte. De sigur că şi ziarele’şi-au vezut micşorându-se tiragiul lor, ceea ce este o perdere din punctul de vedere material. Toate acestea însă sunt o cantitate neglijeabilă faţă cu imensul avantagiu pe care punerea discuţiilor pe terenul ideilor şi al partidelor aduce ţerei. Din această situaţie descrisă rezultă mai multe consecinţe, vom atinge numai vreo două : mai intai, tonul violent, trasa înflăcărată şi injurioasă nu mai sunt tocmai potrivite cu o situaţie relativ liniştită până acum; al doilea, timpul personalităţilor şi al injuriilor grosolane este trecut pentru un moment. Astfel în parlament cât şi în presă să cuvine ca să domineze nota demnă şi convingătoare. Desigur că nimenea nu gândeşte a înlătura fraza înflăcărată, stilul viu şi argumentarea colorată. Acestea însă trebuesc întrebuinţate în susţinerea ideilor şi a reformelor, iar nu în injuriarea persoanelor. Pasiunea în stil şi în argumentare trebue să existe ori unde este convingere adâncă de idei și de principii, ura personală însă nu trebue să existe când adversarii, ori câte păcate ar avea, nu s’au degradat nici s’au compromis prin acte nedemne și prin fapte scandalos de arbitrare. ile un filo-i început lor speciale, unele de idei, deoii în umnaiul plan. ( iventul de : nul de od( prin un pisra, vorr chiar cu ied* partidul cani inși afișează locație care ■Pil AfiTOÂll D. Gr. VJBJJRJSTESCTJ Dacă cineva ar voi să susţie un paradox, ar putea zice că instituţiile parlamentare nu servesc atâta cetăţenilor cât mai cu seamă avocaţilor. In adevăr, daca ele au servit unei clase de oameni, desigur că avocaţilor, şi exprimându-ne astfel nu ne referăm numai la ţara noastră, ci la toate. De altmintrelea lucru se explică perfect. Din toate profesiunile şi ocupaţiele avocatura este singura care se aseamănă cu dezbaterile parlamentului. La tribunale şi Curţi se cere cuvântul, se fac discursuri, se dă cuvântul pentru replică, se pune la vot hotărârea... De apoi Curtea cu juraţi, cu formalităţile ei solemne şi bombaste, este un mic parlament. De aceia nu e de loc de mirat că cei obicinuiţi cu dezbaterile parlamentare dinnaintea justiţiei sâ fie mai în favoare pe lângă alegători pentru dezbaterile politice. Ei bine, d. Vernescu îşi datoreşte situaţia sa de om politic, profesiunea sale de avocat, pur şi simplu acestei profesiune, psclusiv acestei cariere. Aşa, închipuiţi-vă că Al. Lamvary nu ar fi fost avocat, el tot ar fi devenit om politic; închipuiţi-vă că d. Vernescu nu ar fi fost avocat, nici o dată nu ar fi ajuns la situaţia politică pe care o are, ar fi fost cel mult reprezentantul vreunui colegiu I-iu, un fel de mare proprietar cum sunt 50 în Cameră. D. Vernescu, ca ministru și ca om pe facilă, cu o pricepere vădită de a vedea unde este slabul argumentărea adversarului, d. Vernescu este foarte bun pentru a vorbi în chestii de pur parlamentarizm, unde argnţia şi speciozitatea trebuesc pentru a scăpa o situaţie rea în sine. Este avocatul inteligent care ştie să apere avocaţeşte orice cauză, deci şi cele mai rele. Dar după cum un avocat nu convinge pe nimeni când cauza este rea, tot aşa şi d. Vernescu nu izbuteşte a convinge absolut pe nimenea. Când sfârşeşte de vorbit, impresia generală este că a pledat bine în parlament... îndată însă cescoţi pe d. Vernescu din arguţiele de barou şi din şicanele de avocat, îndată ce a dat o cauză mare, unde nu să cere numai dialectica ci se cer cunoştinţî serioase, sociale, economice sau chiar de înaltă politică, avocatul strălucit dispare pentru a face loc unui om politic de o talie cu totul mijlocie, cu cunoştinţa superficiale satt chiar lipsit de cunoştinţă, cu o logică ieftină, cu o argumentare deplorabilă, şi mai cu seamă lipsit de acel aer, de acea atmosferă după care de la cele d’întâiu vorbe distingi pe omul cult şi cu vederi largi de simplul avocat... Aţi observat un lucru ? Avocaţii, simplii avocaţi, acei ce la tribunale şi Curţile cu juraţi fac cel mai mare efect, în parlament nu strălucesc, sunt banali, ba chiar plicticoşi, cu tot talentul lor oratoric şi cu toată deprinderea lor de tribună. Ştiţi de ce? Fiind-că altele sunt cunoştinţele şi talentul de barou şi altele sunt cunoştinţele şi talentul de parlament Temele se deosebesc cu desăvârşire; la tribunal talentul şi cunoştinţele constau în a şti codicele bine, în a avea sagacitatea de a interpreta şi a combina deosebitele articole,în a aduna şi coordona mărturiele, în a poseda fineţa de a trage partid din cele mai mici piese sau acte și incidente Din contra, în parlament toate acestea, sunt aproape complect inutile. Aici faci legile nu le interpretezi, aici nu ai misiunea de a combina ceea ce există, ci de a crea sau modifica ceea ce există raft, aici nu e vorba de o lume restrînsă pedantică, lumea codului, ci de societatea cu marele ei necesităţi sociale, economice şi financiare, aici nu este chestiunea de a lua a priori un principiu şi a deduce din el cunoştinţe logice, ci de a studia după natură, a aprofunda problemele sociale şi a le da soluţii nu conform codului ci conform justiţiei sociale, conform cu marile nevoi de cari suferă un aglomerat de mai multe milioane de suflete. Ei bine, d. Vernescu nu este absolut de loc preparat pentru această mare sarcină. De aceea d-nia sa este retrograd, reacţionar nu din cauză că este bogat, că are multe moşii ci din cauză că este strein cu totul de orice altă lume intelectuală afară de cea juridică. D. Vernescu este reacţionar ca orice jurist terre-à-terre, d-nia sa nu se poate rădica mai sus de cele stabilite şi consacrate prin legi, prin urmare este un duşman natural a orice reforme, câcî reformă înseamnă modificarea stârei legale de lucruri şi tăria d-lui Vernescu constă în a şti să apere, cel mult să interpreteze, acea stare legală de lucruri. Pentru a complecta această schiţă trebue să adăogâm că nu numai prin calităţile de avocat d. Vernescu a ajuns în o poziţie aşa de înaltă, în poziţie de unul din şefii recunoscuţi ai partidelor vechi politice. In acest noroc, desigur nemeritat, s-a ajutat foarte mult, tot poate aşa de mult şi averea, marea lui bogăţie. In o ţară ca anoastră unde bogaţii de prima mână sunt rari, foarte rari şi unde bogăţia, în genere vorbind, este foarte rău repartizată, faptul că d. Vernescu este de mai multe ori milionar, şi-a înlesnit cel puţin pe jumătate calea de a deveni un personagiu. Bogăţia, marea bogăţie impune, ori ce mai zic.., malul facil de avocat, iată cum se explică, de ce alţi avocaţi mai de talent, dar săraci, nu au putut parveni. De altminterea d. Vernescu s’a bucurat totd’auna de o reputaţie de onorabilitate necontestată, lucru care contribue mult, foarte mult în cariera politică. Deci talent de avocat, avere de mare proprietar şi onorabilitate burgheză, iată cele trei cauze cari au făcut norocul politic al d-lui Vernescu. ------------------------------ lubili WillMafd înainte de toate, se ştie de către oricine că la alegerile generale voturile au început de mult a fi un adevărat articol de comerţ, o marfă în toată puterea cuvîntului. Cel puţin 50 °0 din alegători nu se înşeală asupra acestui lucru ; mulţi o mărturisesc în particular, ba chiar stau la tocmeala cu candidatul. Prin faptul acesta intră lâncezala în spiritul public, încât jumătate din alegători nu mai au pretenţii ca cei trimeşi în Cameră să lucreze ceva pentru binele general; despre cea d’alta jumătate e convinsă a priori şi cu drept cuvânt, despre nepăsarearepresintanţilor sâi. Trebue de notat un lucru care posedă o îndoită influenţă şi a anume : „Orice om care-şi vinde un drept al său, în mod natural, nu mai poate să se aştepte la beneficii posterioare din partea fostei sale proprietăţi şi al doilea, că oricine cumpără un drept al altuia mai totd’auna trebue să abuzeze de el, ca de un privilegiu“. In puterea acestui principiu, căci principiu este, reprezentantul intrat pe calea mituire, în parlament, nu se mai crede obligat cu ceva faţă de alegătorii săi, el ştie că la altă alegere va uza de aceleaşi mijloace şi aşa mai departe; alegătorii la rîndul lor numai au drept să pretindă ceva de la cel carie s-a mituit, căci ei şi-au luat o dată plata. Faptul mituire! este incontestabil, prin urmare efectele îi sunt inevitabile. Un alt fapt este următoriul : Regele din timp în timp dă câte un prânz la Pa