Lupta, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 726-748)
1889-01-15 / nr. 736
ANUL VL—SERIA n. No. 736. ABONAMENTE In țară Un an. 40 lei */* an 20 „ 3 luni In străin&tate 10 „ Un an . 50 lei ‘/a an ■ 25 „ 3 luni 15 Bani Numărul REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8 (Casa Memoart) Direct@3pQ|itic, • ‘r. PANU • 15 . EDIȚIA. aImTAIA BUCURESTL DUMINICĂ 15'INFAIRE 1 knmmm Anunciuri pe pagina III , , IV 1 lec linia 25 bani -ABM ADUMBA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA une Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA "Bulevardul JHlisabeta No. 8 (Casa Lempart). »a@«!8Si CE SPECTACOL!... A MINTIT FIZIONOMIA CAMEREI VOTUL IDE EBI PRUTUL DE BATEM BERG CRONICA JÜDIC Am CORPURILE LEGIUITOARE CE SPECTACOL!... Ruptura între conservatori şi combinaţiunele artificiale ce sunt pe calea să înjgheba între elementele cele mai disparate, sunt în drept să producă cel mai adânc desgust politic în spiritul tuturor oamenilor cu convingeri şi imparţiali. In adevăr, ia să facem un mic, un foarte slab tablou . Acum un an era o tovărăşie duioasă între d-nii L. Catargiu, Vernescu, D. Brâtianu, A. Lahovari, Păucescu, etc. etc. cu nuanţele respective şi o vădită răceală, ba chiar ostilitate, între aceşti bărbaţi şi junimişti, adică d-nii Carp, Maiorescu, Pogor etc. ; despre d. Th. Rosetti nici era vorbă. D. Kogălniceanu şedea de o parte, privit rau de cei anunţaţi mai sus. Cade guvernul lui I. Brătianu. Şi jeghmnă după aceea ce vedem ? Vedem lutâiu o iubire spontanee între d. D. Bratianu şi Cogalniceanu ; al doilea, vedem o râceala, care cu timpul devine ostilitate, între d-niî D. Brătianu şi Kogălniceanu de o parte şi între d-nii Vernescu, A. Lahovari, Pâncescu şi chiar L. Catargiu; în fine, în acelaşi timp, vedem o apropiare simpatica între d-niî Carp, Maiorescu, Th. Rosetti cu d-nii Vernescu, Manu, Lahovari şi, ori ce s’ar zice, chiar cu d. L. Catargiu. Sărim 8 luni şi ajungem la deschiderea actualului parlament? Ce observăm ? Observăm din nou o duşmănie acută între d-nii Catargiu, Florescu, Lahovari, Vernescu cu d-nii Carp, Maiorescu,etc., duşmănie brusc schimbată îu o iubire fără de margine prin intrarea în minister a d-lor Manu, Vernescu, Lahovari. Iar animositatea între tabăra d-lor Cogâlniceanu şi D. Bratianu şi între tabara junimisto-conservatoare devine intensă ; d-nii Olanescu, Ressu, Roznovanu etc. sunt la cuţite cu d-nii Nicorescu, Toni, Palladi etc. Să mai sărim două luni şi să privim situaţia din aceste doua zile din urmă. Ce vedem ? Vedem o duşmănie declarată între d-niii L. Catargiu, Ressu, Olanescu etc. cu d-nii Vernescu, A. Lahovari, Manu, vedem o unire frăţească între aceştia din urmă şi junimişti; mai vedem în fine o apropiere simpatică şi dulce între d. L. Catargiu cu d-nii D. Brătianu şi Kogălniceanu !... Mâ opresc. Ce rezultă din această mică schiţă a evoluţiilor oamenilor politici ? Rezultă că împerecherile şi desperecherile să fac în politică, la noi, mai des decât împărecherile şi desperecherile la jocurile de copii, că oamenii cari s’au duşmănit până ori să împacă în curs de 2 luni, că oamenii cari au lucrat împreună 20 de ani o rup între dânşii în două zile, că partidele, când sâ îmbrăţişează cu altele, când se fracţionează intre ele, când fraternizează o parte cu alta pentru a se încadra a doua zi! Movilele de nisip cari se formează în deşerturile Africei nu sunt mai schimbâcioase decât movilele noastre politice. Sa spune că la sălbateci limbagiul este aşa de instabil şi schimbător în cât de multe ori adulţii plecaţi în o expediţie mai depărtată, când să întorc pe la colibele lor nu se mai pot înţelege cu femeile şi copii lor. Ei bine, acest spectacol ni-l prezintă oamenii şi partidele noastre politice. Un om din partidul d-luî L. Catargiu sau al d-lui D. Brătianu nu pot să facă un voiagiu de două zile la Iaşi, fără ca întorcându-se în Capitală să se mai poată înţelege cu prietenii lăsaţi, nici să se duşmănească cu miniştrii ştiuţi de ei. Amicii s’au transformat în lipsa lor în duşmani, dar duşmanii în prieteni ! Şi toate acestea împerecheri şi desperecheri pentru ce ? Poate pentru un număr de idei, poate pentru neînţelegeri ivite din discuţia deosebitelor chestii cari interesează ţara ? Poate pentru că un om politic sau un partid oarecareşi-a schimbat părerea în cutare privinţă, sau nu să mai ţine de cuvîntul dat relativ la cutare măsură economică ? Poate că angajamentele luate de a stărui ca să se realizeze reforme în justiţie sau în magistratură sa, în finanţe, sunt călcate de unele părţi? De loc, împerecherile şi desperecherile, formarea şi distrugerea coaliţiilor nu au nimic de comun cu ideile, cu proectele de reformă, cu programele partidelor. Nu astfel de lucruri preocupă pe oamenii noștri politici, dovada că în dezbaterile angajate asupra porturilor france, de a doua zi oratorii ,și-au pus masca porto-franchismului sau a neportofranchismului,de o parte, și au început a se încrimina pe terenul pur politic, singurul care îi preocupă şi îmă nu ca chestii generale ci ca chestii personale. Acest spectacol este desgustător. Şi eu cred că toţi acei cari doresc introducerea unor moravuri mai serioase şi a unor discuţii mai obiective şi utile, trebuesc să sară pentru a dezaproba în bloc pe partidele şi persoanele cari sa dedau la astfel de agitări politice din care ţara, interesele celor mulţi, nu câştigă absolut nimic, din contră perd. Gr. Panu. SERVICIUL TELEGRAFIC Londra 23 Ianuarie. Standard constată greşelile comise de diplomaţia germană de la urcarea, pe tron a noului împărat. El crede că Wilhelm I împedica adesea greşelile ce le-ar fi comis pizmaşul cancelar şi speră că Wilhelm II va scoate pe d. de Bismarck din calea furioasă în care a intrat. Toulon 25 Ianuarie. Un mare meeting franco-italian s-a anunţat pentru Duminica viitoare. Belgrad 25 Ianuarie. Ministrul afacerilor streine, Mijatovici, a declarat în faţa mai multor diplomaţi, că criza ministerială va fi rezolvată în 15 zile şi că atunci va fi nevoit să părăsească definitiv viaţa publică. St. Petersburg 25 Ianuarie. Ziarele privesc cu indiferenţă primirea deosebită ce s’a făcut la Viena principelui Alexandru de Batemberg. Opiniunea publică prevede caşul căderei de la tronul Bulgariei al principelui de Coburg și crede că principele de Battemberg, din momentul când a abdicat formal nu va putea să se mai întoarcă în Bulgaria ca principe legitim, chiar dacă ar fi chemat de Sobranie, dar că ar putea sâ -și pună candidatura, conform tratatului din Berlin. AIWlN'f IT am prijvocat pe Voinţa Naţiomtcff în termeni colegiali, ca să ’mi spună când zilele trecute si su ort când chiar am luat parte la banchet de conservatori cu lăutari şi şampanie, invitând s o preciseze faptul dacă eris dezminţă. „Voinţa Naţională“ a'j crezut de cuviinţă ca la somaţia mea, să tacă chitic. Această purtare nefiind de Inc în obiceiurile gazetelor cari nu sunt în stare de duşmănie, mă simt dezlegat de un fel de curtuoazie care credeam să o păstrez cu „Voinţa Naţională“. De aceia la tăcerea ei culpabilă, eu declar că „Voinţa Naţională,“ scriind cele ştiute, a minţit cu neruşinare şi a făcut ceva mai grav, a menţinut minciuna, pe cind putea să o rectifice, lucru ce de altmintrelea nu mă miră de loc din partea unuil ziar colectivist" C. P. sau sa sau să ’! -------------------------------------------FIZIONOMIA CAMEREI Şedinţă mai nostimă , nec plus ultra al parlamentului conservator a fost astă dată atins. Să povestim . Şedinţa încă nu este deschisă când d. Vernescu intră furios cu un exemplar din România Liberă în care este înjurat, «îmi dau demisia, îmi dau demisia» strigă către amicii sfii, cari în zadar cearcă să-l liniştească. Miniştrii junimişti îl încongiură şi îl roagă să nu demisioneze, căci să va face rectificare, îi şi arată un brutton de rectificare, aruncând vina articolului în chestie pe spetele bietului Eminescu !... D. Vernescu să linişteşte, ba încă să prea linişteşte şi aceasta foarte repede... O furtună în un cap de avocat.... Şedinţa să deschideşi 1/1. AL Lahovary ia cuvântul pentru, respunde la un atac dirigent de ctz'Kogălniceanu apropos de o circulară. —Nu te-am interpelat pe d-ta, îi zice d. Kogălniceanu, de ce îmi răspunzi ?« —»Ai bătut şeaua ca să se priceapă eapa» replică d. Al. Lahovary. Şeaua fusese Toderiţa-Minciunii, iar eapa... cel cu musca pe căciulă .. D. Nucşoreanu care s’a aruncat hotaî’îtor în opoziţie, adresează ministrului de externe o interpelare în mai multe puncturi.... D. ministru va răspunde peste trei zile. —»Constat, zice cu dispreț d. Nucșoreanu, că d. ministru reculează /» Mare ilarite. D. Vernescu ia cuvântul ca să răspundă atacurilor d-lui L. Catargiu. Este slab și moale, întrerupt la fiecare pas, hărţuit din toate părţile, caută a să apăra cum poate, aruncând peste bord pe cei l’alţi colegi. — »D. Catargiu, zice d. Vernescu, a avut aerul să spună că eu am vorbit la Galaţi şi am făgăduit porturile france. Nu, căci eu eram bolnav, toţi pot sâ’şi aducă aminte.« Mai că d. Vernescu era să aducă un certificat de la un doctor galâțean... In timpul vorbire’, d. Aslan îl întrerupe necontenit. Așa, o dată îi zice : —„Dar cu apanagiele ce faci ?«* — »Sunt hotărât, replică d. Vernescu, a »nu răspunde la întreruperile inteligente«. — »Eram siguri de înainte« îi răspunde mai mulţi deputaţi... Un alt ministru cu musca pe căciulă, ia cuvântul, d. AL Lahovary. Acesta este mândru şi agresiv ca tot d’auna. — »D-lor, vă înşelaţi daca credeţi că e »vorba de porto-franco, nu, ci de porto(ilaritate mare). Cuvântul nu e al meu«. Voci: »Păcat, păcat.« „Nevoit asta, continuă d. Lahovary, »pe această Bancă de durere«... Voci : »Sărmanul om, nenorocitul«. »Eu m’am a ezat aici, zice ministrul, »cu voia șefului meu d. Catargiu. —»Nu mai sunt« îi răspunde bătrânul. Pe când d. Lahovary vorbește, d. Kogâlniceanu se apropie de banca ministerială şi îi cere colecţia »Monitorului« cu care ministrul să servise ca să ’1 combată, d. Kogălniceanu apucă de un colţ al volumului, ca să ’1 ia, d. Lahovary pune mâna pe cel-lalt colţ ca sâ nu ’1 dea, aşa că amândoi trag volumul de la unul la altul. In Cameră izbucnește un mare rîs și d. Kogălniceanu cu greu să decide a se depărta fără volum. Bătrânul Catargiu răspunde : —»D-lor, zice, avem un minister mai conservator decât noi, căci pe când noi ne »întitulam liberali-conservatori, junimiştii »se zic numai conservatori... Partizanii bătrânului aplaudează cu furie. ’ »Ce cerem noi d-lor? continuă d. L. »Catargiu, cerem porto-france pentru Galaţi şi ista...« Sub »ista« d. Catargiu înţelege Brăila... »Nu vezi d-le Vernescu că monitorul „guvernului (România liberă) te atacă ?... „Ce stai acolo ? „Vorbiţi de măturat funcţionarii colectivişti ? zice d. Catargiu. Trebue să începem a matura întâia pe câţiva miniştrii.“ „Aşa d. Ghermani, ori bancher să rămînă ori ministru, amândouă nu se „poate.“ (Ilaritate, aplause) ect. După o cuvîntare a d-lui Kogălniceanu care are loc în linişte, se cere închiderea discuţiei de guvernamentali. Treizeci de voci strigă de o dată: „contra închidere!, contra închiderei, să „vorbească d. Blaremberg, să vorbească „raportorul, nu sâ poate ca raportorul „sâ nu vorbească.“ —„Cer cuvîntul în chestie de regulament“, strigă d. Blaremberg şi să şi urcă la tribună. Vice-preşidintele Pogor, de voe, de nevoe este nevoit să’l asculte. —„D-lor, zice d. Blaremberg, în fine masca „este căzută jos de pe faţa guvernului“. —„Vorbeşte în chestie de regulament,“ urlă maî mulţi guvernamentali. —„Ei bine, strigă d. Blaremberg, sunt „la tribună, am cuvîntul şi nu mă scobor, „voesc ca raportor să vorbesc“. La aceste cuvinte un tapagiu infernal isbucneşte, guvernamentalii avînd în frunte pe d-nii B Teică, Hiina, Stoici, Duca, M. Marghiloman , Ionescu (Bucureşti) Stănescu (obor) etc. etc, se încaeră la ceartă cu portofranchişti, precum d-nii Robescu, Resu Olănescu, Pallade, Nicorescu, Caton Lecca, etc. ect. Cearta ajunge la un gradde paroxism înspăimântător, strigătorii râguiţi să ameninţă, îşi vîră pumnii unu sub nasul celorlalţi, cuvinte grele să schimbă, întru’n colţ d. Robescu să încleaştă cu d. Iconomu şi altul, fi. Lecca, stringe de aproape‘pe cL Stănescu. Tribunele sunt în picioare, publicul prveşte ca la un spectacol care poate la fiecare moment degenera în bătae. Tapagiul continuând şi d. Blaremberg voind să vorbească cu orice preţ, d. Carp să suie la biurou şi zice încet d-lui Pogor ca sâ părăsească fotoliul şi să rădice şedinţa. Ordinul se executa. —«D-lor, zice d. Pogor, ridic şedinţa». Atunci scandalul devine la culme ! Opoziţia întreagă strigă cu furie : «Ce însamnă aceasta? Este o bătaie de joc; «vă vom arăta noi, sunteţi mai rău decât colectiviştii!» Şi de o dată zece deputaţi, printre cari d-nii Aslan, Pallade, Olănescu etc., să reped la d. Catargiu, îl iau de subţioară şi îl duc la biurou ca sâ prezideze şi să continue şedinţa. Când d. Cargiu să urcă la preşedenţie, o formidabilă aclamaţie isbucneşte din 50 ele pepturi. Aplauzele dureaza câteva minute, entuziasmul este la culme! Această lectură da teatru, adică suirea d-lui L. Catargiu pe fotoliul preşidenţial ca un Deus ex machina, este admirabila !... D. Blaremberg voeşte să vorbească. Atunci majoritatea să înfurie de a binele : „jos, jos,“ să strigă din toate părţile, „închiderea discuţiei, închiderea discuţiei“, —şi crezând că vietul nu este destul de mare, majoritatea începe a răcni şi a trânti capacele pupitrelor; sgomotul este teribil. Cearta devine gravă, d. Bobeică îi zice d-lui C. Popovici (Fălticeni): «obraznicule, te-oi învăţa eu.“ La aceaste cuvinte 10 deputaţi sar la d. Bobeică, printre cari d. Olănescu, şi ameninţîndu’l de aproape, abea bietul Bobeică scapă cu frizura neatinsă. In zadar d. Catargiu voeşte să vorbească, majoritatea nu ’l lasă, furioasă de festa care ’i-a jucat’o. Trec câteva minute în acest scandal. D. L. Catargiu înţelege că cât va prezida ordinea nu se va stabili, deci cheamă pe d. Pogor. Acesta vine şi... ambele părţi obosite de atâta scandal încetul cu încetul să liniştesc .. Opoziţia este victorioasă, d. Blaramberg nu s’a scoborît de la tribună, s’a impus majorităţeî şi a vorbit. Pe când d. Blaramberg vorbeşte o întrerupere nostimă din partea K.K. Iancu Marghiloman. Pentru a se scuza pentru ce a iscălit proectul de înfiinţare a porturilor france, K.K. lancu zice: „D-lor am „pus iscălitura fără cugetare ! (mare ilaritate) vâzînd că este iscălit şi d. L. »Catargiu am crezut că este de conivenţă „şi guvernul.» Rîsuî continuă două minute ! Toţi rîd chiar şi miniştrii! In sfîrşit să pune la vot luarea în consideraţie a proectului de înfiinţare a porturilor france, rezultatul este 56 votaşi pentru înfiinţare, şi 102 contra!.... Guvernul triumfă, tot zgomotul a fost deci o furtună în un pahar cu apă ! VOTUL DE ERI Cititorii ştiu că noi de mult am prevâzut eşecul d-lui L. Catargiu şi a susţiitorilor portului franc, ba chiar am fixat aproximativ şi numărul glasurilor. Acum sâ precizăm forţele respective ale opoziţiei în Cameră, faţă cu acelea ale guvernului. Luarea în consideraţie a proectului de restabilire a porturilor france, s-a respins cu 103 glasuri, în contra a 56. Aceste două cifre nu reprezintă adevăratele forţe respective; din cele 103 glasuri trebue a sustrage cel puţin 12 glasuri ale radicalilor, socialiştilor şi liberalilor, disidenţi sau nu, cari nu au voit să facă din porturile france o chestie politică. Prin urmare, dacă facem această sustragere, resultă că ori opoziţia a numărat în realitate 68 de glasuri, iar guvernul numai 91. Cum să vede, deosebirea nu e mare. Acum în aceste 70 de glasuri, câte sunt conservatoare, sau cari sunt forţele d-lui L. Cargiu ? Daca ne aducem aminte ca în chestiile mari, când opoziţia să compunea din nuanţe liberale, ea sâ ridici la 40 de glasuri, apoi urmează că partizanii d-lui L. Catargiu sunt în număr de 2*. O forţa opoziţionistă, numărând 70 de glasuri este formidabilă , ea poate pune oricând în eşec guvernul, căci să nu uităm că eri la Camen au luat parte la vot 161 deputaţi. De când î genere şedinţele să ţin cu 120 deputaţi. In tot cazul, un guvern care are 70 de duşmani în armia şi 90 prieteni, nu este un guvern care să privească viitorul cu linişte şi înredere. Chiar dacă nu s’ar repeta dis scenele de em, încă guvernul va fi nevoit să se gândească la o disolvare apropiată, pentru a pune o bază mai solidă acţiune! sale. Să poate însă întâmpla ceva, ba noi îndrăznim a zice că re să se întmple. D. L. Catargiu nu are să rămână cu toţi cei 30 deputaţi conservatori afirmaţi eri. Cu timpul şi cu ocazia deosebitelor voturi, mulţi din cei 30 de conservatori au să părăsească încetul cu încetul şi să se alipească pe lângă d-nii Lahovary, Pâncescu, Triandafil, Popescu, etc. etc. Puterea, este ştiut lucru, că are o atracţie puternică; pe urmă, cu cât deputaţii se vor încredinţa cu venirea d-luî L. Catargiu la guvern este din ce în ce mai puţin probabila, cu atâta şi devotamentul lor va slăbi. Soarele care să ridică este mai strălucitor decât cel care apune. Această observaţie e vecinie adevărată. De aceea noi prezicem că cel puţin 10, poate chiar şi 15, din partizanii d-lui L. Catargiu îl vor părăsi în diferite şi cu diferite ocazii, aşa că peste câtva timp îl vom vedea încongiurat numai de 10 până la 15 deputaţi, amici fideli, tovarăşi neclintiţi de lupta, oameni legaţi prin tradiţie şi suveniruri cu bătrânul şef conservator. Cazul lui C. A. Rosttti părăsit la 1883 de mai toţi amicii săi politici este încă proaspăt în memoria tuturor. Aşa că, după această epuraţiune, noi credem ca opoziţia întreagă din Cameră să va compune din 50, cel mult 55 de glasuri. Dacă ceea ce presupunem să adevereşte, atunci guvernul poate să o ducă cu Camera actuală înainte. Bineînţeles că noi spunem acestea presupunând că nu să iveşte nici o altă complicaţie politică, adică ca atât d-nii Lahovary şi Manu cât şi d. Vernescu continua a face casă bună cu junimiștii.