Lupta, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 726-748)
1889-01-28 / nr. 747
ANUL TI.— SERIA 1N.*N0. 747. ABONAMENTE In țară Un an.................................................40 lei */* an .......................................20 „ B luni................................................10 „ In străinătate Un an........................................ . 50 lei V» an................................................25 „ 3 luni 15 FMVIA AMTAIA BUCUREȘTI, SÂMBĂTA 38 IANUARIE 188». 1 leii linia 25 ban! _ ANUNCIURI Anunciuri pe pagina III , „ IV A SE ADRESA In Romania, la administraţia ziariluî. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia IN AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. 15 Răni Nmnerii In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. REDACŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart). IGR PANTI ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisaheta No. 8 (Casa Lempart) ICIUL TELEGRAFIC Yieifft, 7 Februarie In proclamaţiunea sa, împăratul vorbind de linia politică de urnat zice : Am avut tot-d’aunn în vedere acţiaşi linie de purtare „dorinţa de a continua cu curagiu şi cu încredere în silinţele stele neîncetate pentru bunul train general şiţienfinerea păceî». Vrem, 7 Februarie Ziarele consideră manivistul împăratului ca o programă foarte importantă care arată în acelaşi timp numel noului moştenitor al tronului. In privinţa psagiului în care se zice că direcţiunea urma până acum este asigurată, ziarele fac sâ observe că Germania va vedea cu satisfacţie că Împăratul, în mijlocul amâncelor sale dureri, a accentuat continuarea poliţiei actuale. Ziareleaşteaptă de pasagiul relativ la menţinerea pacei un efect binefăcător pentru Europa întreagă. Vieiîi, 7 Februarie. Fremdenblatt combăCesele şoviniştilor francezlezeşti de aceeaşi culoar ganelor panslaviste, care. hiducele Rudolf era un lui de alianţă cu Germa fapt incontestabil că are parte la încheierea alia cu Germania. El se numeami în afară de cei doi într’un mod eficace şi lingi stat pentru a ajunge la Canianţă de pace inalterabilă între Austria şi Germania. Dacă hipotesele menţionate '[ţintesc a, semăna neîncredere între amici, arest scop» n’a fost atins şi nici nu poate fi. f t, cu energie, ipoci ale ziarelor enprecum şi ale prpetindean că a răşmaş al trataturi, zice că este un acele avu o mare m nesdruncinatet printre oameni, anarhî, sprijinea oamenilor de. ■ 1-------------- • .............— CINE SA OPUNE FIZIONOMIA CAMEREI DAREA IN JUDECATA SOLID MINISRER tea îâozmi im loturi Tero area dia Bacan Legea militară în Ungaria 0 VICTIMA A LUI SIMULESCU CINE SĂ OPUNE Guvernul mixt junimisto-conservator să opune la darea în judecată a ministerului I. Brâtianu. Această hotărâre nu mă mira de joc. Cum să mă mir că junimiştii sunt contra propunerea celor 22 deputaţi ? Eşiţi din anti-camerile palatului, veniţi la putere în calitate de oameni ai regelui, neavând sentimentul legalităţei, nesuferind nimic sub regimul trecut, de vreme ce nu au luptat în contra lui, pentru ce junimiştii ar fi contra colectiviştilor ? De altă parte, de ce regele ar fi pentru darea în judecată ? Ce? El umblă după ministerii cinstite? Ce? Stat la ei 12 ani de o parte, fara să se amestece în actele guvernului trecut? Toţi ştim din contra, că regele un curs de 12 ani a ocrotit regimul cazul, ’l-a încuragiat, a luptat pentru menţinerea lui până în ultimul moment şi chiar acum nu’şi poate aduce aminte de acel minunat regim fără să nu ofteze, dovadă scrisoarea adresată acum câteva zile d-lui I. Brâtianu. Deci cum voeşte cineva să vadă pe rege aprobând o dare în judecată care, mai la urmă, să poate răsfrânge şi asupra lui. Căci de... când d. I. Brâtianu ar fi strâns de aproape înaintea justiţiei în chestia multor călcări de lege şi abuzuri, ar fi foarte posibil ca fostul prim-ministru, ca sâ-şi scape pielea, sa arunce asupra regelui multe acte şi să arate mobilele ascunse a multor tăbărî ale legei comptabilităţei etc. Regele nu’şi simte de astă dată conştiinţa liniştită cum ’ş l-o simţea după căderea d-lui L. Catargiu. Regele să ştie culpabil şi complice în multe acte ale lui I. Brâtianu. Darea în judecată a regimului I. Brătianu este în parte darea în judecată a regelui. Iată de ce atât guvernul cât şi el se opun cu energie la aceasta dare în judecată. Am zis că nu mă mir nici de cei trei, conservatori cari sunt în minister când fac şi ei caz cu junimiştii combătând trimiterea lui I. Brâtianu înaintea Casaţiei. In adevar, acum 10 luni m’ar fi mirat purtarea d-lui Al. Lahovary şi Vernescu. Dar acum, după cele ce am văzut, mirarea mea ar fi probă de naivitate. Căci acum când am văzut că aceşti domni, pentru trei păcătoase portofoliuri, ’şi-a fi renegat trecutul i s’au facut linguşitori plaţi ai palatului, au dezertat de la partidul lor, s’au separat de d. L. Catargiu şi s’au făcut avocaţii şi susţiitorii junimiştilor, uşor se înţelege că cine a fost în stare ca, In curs de trei luni aproape, să facă atâtea acte necorecte şi sâ comită atâtea fapte de renegaţi, acela este în stare ca să se mai contrazică şi să se renege încă odată, susţinând guvernul lui I. Brâtianu nu contra tovarăşilor lor de luptă. Cât despre d-nii colectivişti, teii spumegă, ei ţipă, ei înjură în .n. ignobil. „Voinţa Naţională“ ’şi-a luat faţă cu noi limbagiul acel murdar cu care ani întregi am fost obicinuiţi. Eu însă râd de aceste contorsiuni spasmotice. Noroiul acelei gazete nu a putut să mă atingă când partidul (V.) era la putere, când lumea era terorizată de acel regim nefast, necum acum când sunt căzuţi, părăsiţi şi despreţuiţi. Eu o declar aici, ca să nu fie umbră de îndoială. Statul-major al colectivităţii este putred, complect putred. Fără idei, fără căldură de inimă, preocupaţi numai de a găsi mijlocul de a ajunge din nou la putere, acest stat-major ne prezintă şi acum ca şi înainte spectacolul cel mai trist. Reacţionari, linguşitori ai tronului, linguşitori ai arendaşilor, incapabili de a concepe o reformă pe baze largi, preocupaţi numai de meschinării şi de şiretenii, conducătorii colectivişti nu merită stima politică a nimalui. Intre Ioan Bratianu, Stătescu, Nacu, Dim. Sturdza, Carada, Radu Mihai etc. etc. şi între elementele democratice nu poate fi nimic de comun. Aceşti oameni sunt scoşi din circulaţie în ceea ce priveşte mişcarea largă democratică. Mai mult, ei sunt cei mai neîmpăcaţi duşmani ai democraţiei. Aceşti oameni caută a conduce partidul la servilism şi la reacţionarism. Aceşti oameni nu au uitat nimic, nu au învăţat nimic. Capul lor este prea îngust pentru a înţelege mişcarea nouă, iar creerii lor de mult nu mai funcţiionează,ei au rămas cu capitalul de idei şi procedeul pe care îl aveau cu 20 ani în urmă. Mâine dacă ar ajunge la putere, mâine ar reîncepe toate acele grozavii cari revoltase conştiinţele cele mai pacinice. Tot Carada la Bancă şi la furnituri, tot Nacu pe la toate ministerele, tot Moruzi la poliţie, tot Sturza prin culuoarele palatului, tot I. Brâtianu peste tot locul şi nicăerea. Observaţi cu imparţialitate dacă în curs de 10 luni partidul colectivist a luat vre-o schimbare, dacă a agitat vr’o reformă, dacă dă măcar semne că se încearcă a să regenera. Sunt partide cari au căzut în mod mai puţin ruşinos de la putere şi totul a doua zi au căutat ca să-şi refacă programul, să dea o impulzie nouă aderenţilor lui. La colectivişti nimic din toate acestea, căci cum voiţi ca d. Nacu să regenereze ceva ? Cum voiţi ca I. Bratianu să se gândească la ceva nou ? D. Nacu şi idei noi, I. Bratianu şi regenerat, sună a fals. De aceea, sfirşind zic : când am iscălit darea în judecata a lui I. Bratianu, am iscălit darea în judecată a unor oameni culpabili şi incorigibili, am iscălit condamnarea şi îngroparea unui stat-major incapabil de a conduce mai departe o mişcare politică în ţară, un stat-major dăunător pentru ideile democratice, stricăcios chiar pentru ideile liberale. De aceea eu adaog, oamenilor sinceri şi tinerilor pe cari fluctuaţiile politicei-au aruncat pe tarimul colectivitatei: gândiţi-ve bine şi vă veţi convinge că cu un stat-major ca cel descris mai sus nu este nimic de făcut. Şi fiindcă încercarea voastră de a regenera partidul, oricât de onorabila este, este neputincioasă, rupeţi cu aceşti oameni cari nu mai comandează fără să asculte şi lâsaţi’i ca sâ îngroaşe rîndurile linguşitorilor palatului și al pensionarilor politici. Gr. JRanu. u 4 y— [ ■ -- ’11,1 FIZIONOMIA’CAMEREI Ședinţă de votare dovedite în numeroă ședință, ca de 22, deci cea mai urj la o osteneală echivalenta cu suirea si scoborîrea a mai bine de 1.00 drepte. Credit de 50.000 lei pentru ordinea publică sai a mai lămurit fonduri secrete; prefectul de politie este de față. Cum să nu fie de vreme ce prin mîna lui au să treacă multe mii. De asemenea să observă prin culoare un număr de mutre suspecte care stau cu ochii ţintiţi cât durează votid. Probabil că acele mutre sunt agenţi secreţi, spioni, oameni poliţieneşti, toţi aparţinînd la cinstitul buget numit fondul reptililor. Fondul să votează... Câte suflete a făcut fericite acest vot!... Numai miniştrii şi cu prefectul de poliţie ştiu ! Alt credit de 50.000 lei pentru întreţinerea arestaţilor din penitenciare. Acest credit inspiră diferite reflecţii deputaţilor. Unii sunt îngrijiţi, căci cererea de credit dovedeşte că numărul delicuenţilor au sporit; alţii supozează că aceasta creştere este în oarecare raport cu căderea regimului lui I. Bratianu, iar unii supozează cu drept cuvînt că deficitul provine de la oarecari chibzuinţe ale directorilor de penitenciare — Aşi voi să ştiu, zice un deputat, ce parte să cuvine din acest credit lui Marcan şi Anghelescu. —»Să trimitem pe I. Brâtianu să -l întrebe», răspunde altul. Alt credit. Deficit în bugetul chibriturilor şi al cărţilor de joc... Aceasta este mai grav. Mai la urma, chibriturile ca chibriturile, dar jocul de cărţi... Ce fac cartoforii? Cu ce să ocupă? Ar fi păcat sa dispară o industrie aşa de naţionala. Canotorii din Cameră se duc de votează cu grabă acest credit. Se spune că ministrul finanţelor va propune instalaţia unei rulete naţionale. Alt păcat, pardon, alt credit. Este diurna prea sfinţilor părinţi din prea sfîntul Sinod. O sumă mică de tot, 7000 lei. Deputaţii să grăbesc sâ o voteze, căci fiecare este adânc pătruns de însemnatul rol ce are Sinodul. Căci vorbind serios, ce am face noi fără sfîntul Sinod? Şi ce ar face prelaţii fără diurnă? Sinodul trâete prin diurna, iar diurna este mana D-zeească care cade asupra smeriţilor întru Domnul. Un deputat vorbind, striga : „Votez „bani albi pentru haine negre“. Toate acestea însă nu mşcă de loc Camera, când un credit de 6000 lei vine ca să aducă oarecare diversive în monotonia generala. Guvernul cere, prin glasul d-lui Badulescu de la Pitești, ca Camera să voteze primăriei capitalei suma de 6.000 lei, cheltuelile ce primăria a făcut cu ocazia venirea principelui de Valles... — „Cer cuvântul“, strigă d. Cozadin. — „Cer şi eu cuvântul", adaugă d-nul Voinov. — „Cerem cuvântul", zic mai mulţi deputaţi. — „D-lor, zice d. Cozadin, încă nu „am auzit ca guvernul să plătească cheltuelile pe cari primăria crede de cuviinţă a le face cu venirea vre unui personagiu“. — Am făcut steaguri englezeşti mai „faine decât la Londra", întrerupe d. Pache, care din galben să făcuse verde. — „Le-ai făcut,, plăteşte-le“,î li respund deputaţii. — „Am aprins ceaune cu catran“, geme Pache. — »Treaba d-tale.« --»Mi-am făcut, un frac, ’mi-am cumpărat o cravată albă, şi o duzină de batiste,* urlă Pache desperat. —»Plăteşte din moştenirea călugărilor,* întrerupe unul. Totuşi deputaţii încep a avea puţină milă. Ei încep a să strânge grupuri, grupuri şi a se sfătui cum să facă ca să se adune suma pe care Pache o reclamă ştergându-şi ochii cu una din cele 12 batiste. —»Hai să facem o guetă cu talerul,« zice unul. —»Ba mai bine să dăm un bal cu tombolă,« adauge altul. —»Sa adunăm suma prin subscripție națională ca pentru I. Brătianu,« continuă un altul. In timpul acesta Pache cere plângând cei 6.000 lei. — »De nu me credeți, dați-mi un sfert de oră și vă aduc aici steaguri e englezeşti, fracul, mănuşele, cravata." —»Opreşte-te cu enumeraţia,« zice un deputat. Pe când Pache desperat gândeşte a muri înfăşurat în cutele drapelelor englezeşti, iată că Gună, Gună amicul, Gună Orest,al unui om care nu se chiama Paliadé, cere cuventul şi cu glasul său somnoros roagă pe Cameră să voteze creditul. na~‘ - **■ '*■- - -‘~L Alteţa nu glumim cu moştenitorii, gândiţi-ve ce i s’a întemplat Iul Rudolf de supărare.» Camera aducendu’şi aminte că trebue respectat drapelul englez, procede la vot. Pache numără bilele albe şi când vede că este majoritate sare în sus de bucurie. Seria creditelor continuă. Pe urmă mai sunt un număr de sceptici cari nu cred că poate eşi ceva din o dare în judecată. Mulţi cred că cu această dare în judecată colectiviştii vor fi reabilitaţi, mulţi să prefac că cred aceasta. Rămân deci numai oamenii de convingere şi de consecinţă cari sunt decişi aşi face datoria până în capăt, oricare ar fi rezultatul propunerei. Ei bine, aceştia sunt puţini la număr, cari, uniţi cu duşmanii neîmpăcaţi ai fostului regim, nu pot constitui o majoritate. Ori cum ar fi, va fi interesant pentru cetăţeni ca să afle şi sâ cunoască cari sunt simplii negustori de vorbe şi cari sunt oamenii ce voesc sâ ’şi îndeplinească o datorie către ţară. Darea în judecata De vreme ce în curând va veni în Cameră discuţia darei în judecată a ministerului I. Brâtianu, este nevoe de câteva lămuriri. Mai întâia, Camera va decide darea în judecată după raportul comisiunei pe care o va însărcina cu cercetarea probelor. De aici urmează că nu după acuzaţii vagi şi consideraţii generale se vor trimite miniştrii culpabili înaintea Curţei de casaţie, ci după fapte precise, după călcări de legi dovedite, după delicte anumite. Aceasta este mai cu seamă sarcina comisiunei de cercetare a probelor. De altă parte, chestia dacă miniştrii să se trimeată toţi în judecată, din simplu fapt că au fost în acelaşi minister, sau dacă trebuesc a fi trimis înaintea justiţiei în mod individual, fiecare pentru faptele lui, nu este rezolvită definitiv. Numai după ce comisiunea va cerceta şi aduna probele, numai atunci se va putea vedea cine dintre miniştrii şi în ce mod trebuesc a fi daţi în judecata. Deci e posibil ca culpabilii să fie trimişi individual, este posibil contrariul. Ceea ce este sigur e că unii foşti miniştrii, precum d. V. Gheorghian, va fi cu siguranţă scos din orice învinuire, de vreme ce purtarea lui corectă este cunoscută de toata lumea. Deci uşor va fi celor ce diferesc în păreri în privinţa modalităiţei de trimitere în judecată a miniştrilor lui I. Brâtianu, sâ se înţeleagă. Acum o altă chestie. Propunerea de dare în judecată fi-va primita de Cameră or nu ? Noi credem că nu. Şi iată de ce , mai întâin guvernul o va combate, va face să zice chiar chestie ministerială. Acest singur lucru este destul pentru a lua propunere mulţi sorţi de isbândă. Al doilea, partidele politice sunt prea egoiste, prea înecate în un fel de politică de coterie pentru a vota darea în judecată. Așa, liberalii cari au combătut pe colectiviști, astăzi caută a se apropia de eî. Este vădit lucru că eî nu vor vota decât poate în ascuns darea în judecată. SOLID MINISTER Soarta întocmirilor artificiale, a operilor de convenţiune au acest lucru de caracteristic, că nu pot rezista celor mai mici incidente neprevăzute şi celor mai durale întâmplări. Aşa se întâmplă cu ministerul actual. Intr’un moment de nesaţul ministrial, câţiva conservatori au crezut că vor putea compune un minister durabil cu elementele junimiste, când ierea bine cunoscut de toata lumea cum că conservatorii nu sunt bine văzuţi nici la palat nici în minister şi când ierea în destul de constatat că o deosebire fundamentală exista între programul şi pornirile libralilor-conservatori şi acelea ale junimiştilor. Acuma, care este rezultatul acestei alianţe nenaturale care s’a operat prin intrarea d-lor Vernescu, Manu şi Lahovary în cabinetul Teodor Rosetti ? Rezultatul ie că, în faţa fiecărei propuneri ă . it/ ■ -n'.or ! ..A fie cî’âuî neprevăzute, înţelegerea ministerială este pusă în chestiune, iar bieţii miniştrii liberali-conservatori sunt siliţi sau să renunţe la. trecutul şi la convingerile lor, sau să provoace o criză ministeriala plecând de unde au venit. Toată activitatea parlamentului dovedeşte aceasta. Pentru ca ministerul să se fi putut menţine până astăzi, a trebuit ca nici o lege de oarecare însemnătate să nu ajungă în desbaterea publică a Camerei, şi astfel cabinetul a dovedit câ şi pe deplin unit, dar numai în fața interpelărilor de interes local, a indigenatelor şi a chestiilor personale. Dar la cel mai mic act de oarecare însemnătate, cât scandal! Când d. Vernescu ’şi-a permis să’şi exercite dreptul sau de ministru al justiţiei şi să facă o remaniare în magistratură, cabinetul s’a emoţionat până într’atâta în cât ministrul imprudent a stat la două degete de peirea sa. Când a fost vorba ca se înlocuească un inginer la Primărie, a venit rândul ministrului Marghiloman ca să se simtă șubred pe scaunul său. Chestia porturilor france era încă una din acelea care trebuia să provoace o criză ministerială, dar ea a fost înlăturata printr-o complectă dezerţiune de la credinţele lor a miniştrilor conservatori. Totuşi această chestie a adus ruptura din sânul partidului liberal-conservator, rezultat cu mult mai grav decât o criză de cabinet. Dar nu au trecut două săptămâni de atuncea şi iată că un mor cu mult mai negru întunecă cerul armoniei ministeriale. Să ştie că miniştrii junimişti, umili ascultători ai dorinţelor palatului, se opun categoric la darea în judecata a miniştrilor colectivişti; miniştrii conservatori însă, sunt puşi în aşa dificilă poziţiune, încât sunt nevoiţi, de astă dată, ca mai iute să părăsească portofoliurile ministeriale, decât să se pronunţe în contra dârei în judecată. Unii miniştrii, precum şi d. G. Vernescu, ai ameninţat pe d. Ion Brâtianu cu dealul Văcatreeliiuar, pe când aseata «a