Lupta, mai 1889 (Anul 6, nr. 823-846)
1889-05-04 / nr. 825
ANUL VI.—SERIA. HI. No. 826 ABONAMENTE In ța*& Unan. . . 40Mi V.an . . . 209 3 luni . . . 1019 In sfcrtinătate Unan . . . sofei 7*an . . . 259 3 luni . . . 15W 15 Bani Nu merni REDACȚIA Bulevardul JEHisabeta No. 8 (Casa LMQfâl^l. Director politic, jbk PANU BUCUREȘTI, JOUI 4 MAIU 1889. knmmm * Anunciuri pe pagina III .... 1 leu linia • • „ IV .... 36 bani . ARE ADRESA bl Romania, la administraţia xinatai. In Franţa, Italia, Austro-Tunglaria si Anglia, ACHENTIA LIBERA. las Notre-Dame das Vietoies 88 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la RASTERS ARUNCY Constantinopol. ADMINISTRAȚIA Balavardul JElisabeta No. 8 (Casa, Lempart). Valoarea Guvernului Catargiu ECNORMIA BUGETULUI Libertatea şi despotismu Predarea Istoriei la patele noastre GREVELE DIN GERMANIA COMISIA BUGETARA MINCINOASA Valoarea guvernului Catargiu Situaţia politică este foarte încurcată, aceasta este o banalitate. încurcătura este demnă de analizat şi de privit din un punt de vedere mai superior decât consideratele şi motivele cari fac tema polemicilor zilnice. Ca să vedem care este situaţia. La cârma statului avem un guvern care, independent de ideile şi de culoarea lui politică, are aproape acelaşi mic defect care îl avea vestita eapă a lui Orlando, adică nu e viabil. Este deci nu numai natural dar chiar imperios lucru ca noi cari facem politică, fie ca simplii ziarişti fie şi ca deputaţi, să ne punem următoarele întrebări: 1) Acest guvern trebue întărit ca să poată, trăi? 2) In caz când guvernul d-lui L. Catargiu ar cădea, care soluţiune ar fi cea mai bună? Tratând asemenea chestii nu voesc să fac numai politică zilnică, voesc ca să arăt un număr de idei şi să combat mai cu seamă câteva prejudeţe politice, scornite şi propagate de cei interesaţi, prejudeţe cami când vor dispărea va fi o adevărată fericire pentru practica regimului constituţional. Merită acest guvern ca să fie întărit şi prin urmare susţinut ? Nu slab un singur moment la îndoeală pentru a răspunde în mod negativ. Nu, acest guvern dacă îl consideri în sine, în calităţile lui intrinsece, nu merită nici un sprijin, nici un concurs. Căci pentru ce ar sprijini cineva acest guvern ? Din punct de vedere al ideilor, datoria oricărui spirit luminat, liberal este de a’l combate. Acest guvern reprezintă în adevăr, prin trecutul său şi prin ideile cari chiar astăzi le are, un reacţionarism de prima ordine. Afară de colectivişti, pe care îi consider tot aşa de reacţionari, nu există alt partid care să egaleze pe vechii conservatori în ruginitură de idei. Rari oameni găsim printre cei ce fac politică mai îndoctrinaţi în reacţionarism decât d-nii Al. Lahovari, Manu, L. Catargiu, Vernescu etc. Pe aceştia numai un D. Sturza, un E. Statescu, un I. Brătianu îi poate egaliza. Toţi aceştia, deşi duşmani de moarte, de şi din două tabere deosibite, sunt, în deplină armonie de apucături despotice, de idei reacţionare, de lipsă de scrupule. Să merite acest guvern ca să fie sprijinit din punct de vedere al calităţii, al meritelor personale a oamenilor cari îl compun ? Din acest punct de vedere cu atât mai puţin el poate fi susţinut. Nu voesc ca să ating pe nimenea, nici să fac personalităţi displăcute, mai ales cu bărbaţi cu cari am lucrat în timpul regimului lui I. Brătianu. Cred însă că trebue să -mi fac datoria şi să spun că guvernul actual este de o calitate cu totul inferioară, că cei mai mulţi membrii ai cabinetului, departe de a fi oameni de valoare, nu sunt măcar mediocrităţi aurite. Cabinetul actual nu se ridică mai sus decât la o modestă mijlocie, iar forţele intelectuale de cari dispune în ţară, sunt de o slăbiciune uimitoare. Deci, idei nu are sau nu merită a fi încurajate, valoare şi capacitate nu există. Iată bilanţul scurt dar grozav de adevărat al cabinetului actual. In aceste condiţii nici poate fi vorbă de susţinut, sau menajat măcar, un astfel de cabinet. Gr. Jianu. ------------------------------------------- SERVICIUL TELEGRAFIC Agenţia Havas Paris, 14 Mai. Convenţiunea pentru conversiunea datoriei privilegiate a Egiptului s’a semnat el cu un grup financiar ce se compune din casele Rothchild, Bleichroeder şi Hausemann. Paris, 15 Mai. Ştirile relative la recolta grâului în Statele Unite sunt escelente. Viena, 14 Mai. «Noua Presă Liberă“ vorbeşte de nemulţumirea Camerei italiene în privinţa manifestaţiei congresului catolic din Viena relativ la puterea temporala. Ea zice ca partidul ultramontan pune In mare primejdie pe tripla alianţă. Viena 14 Mal. Pincipele Nicolae de Muntenegru a plecat la Petersburg. Se crede că această călătorie se rapoartă la logodna principesei Elena cu un mare duce al Rusiei. Viena, 14 Mai. „Noua Presă Liberă“ explică demisia d-lui Cassian,preşedintele consiliului companiei dunărene, prin dificultăţile ce întâmpină această companie din partea guvernului ungur. Acesta din urmă cerea ca sediul direcţiunea să fie la Pesta, şi ca aceasta direcţiune să fie independinte de cea din Viena. Direcţiunea din Pesta ar avea o putere absolută asupra agenţilor din Orşova până la Sulina. Ea ar fi fixat tarifele dar reprezentantul guvernului ar fi avut dreptul de veto. „Noua presă liberă“ zice că asemenea soluţiune ar fi foarte primejdioasă pentru monarhia, căci România şi Serbia, cari urăsc Ungaria, ar fi cătat să se facă independente şi ar fi încheiat învoeli cu compania rusească Gagarin şi nu s’ar mai vedea pavilionul monarhiei austroungare pe Dunărea de jos. Acelaş ziar întreabă ce crede d. Kalnoky de primejdiile în cari pune pretenţiunile guvernului ungar interesele politice ale statului. Berlin, 13 Mai. Fabrica himică din Weyl-Lindenhof aproape de Manheim a operat însemnate transformări pentru fabricarea uneî moderbe de războiu fără fum, care seamănă cu melinita şi produce acelaş efect Budapesta. 14 Mai. Camera. In discuţiunea asupra Regiei monopolului, d. Orbán, din partidul independenţei, provoacă o impresie penibila afirmând că d. Horvath, deputat liberal, ar fi făcut afaceri în înţelegere cu guvernul, expediând sare în Bulgaria, d. Horvath ar fi tras mare folos din această favoare. Atitudinea deputatului liberal cu ocazia desbaterilor asupra legei militare, după d. Orbán, ar fi fost în legătură cu această afacere, căci s’a văzut că d. Horvath a făcut la inceput oposiţie zisei legi, pe când mai târziu a votat pentru. Ministrul de finanţe, D. Weckerle, respunde că guvernul a acordat antreprenorilor oare-cari avantagii de transport, dar că, cu toate astea, din acest comerţ de sare, nu resulta nici un folos pentru întreprinzători. Proba e că d. Horvath rugase pe ministrul din primiul an să’l descarce de obligaţia de a lua toată sarea. D. Horvath, combate cu indignare calomniile îndreptate în contra Iui. El n’are avere, el n’are decât numele sau ne V!1 V1TTA M SQUI pătat și voește sâ-l men&ă fără p* tă. El n’a făcut, de cât să r#pratinde antreprenori ministrului. De oarece sarea ungureasca nu poate învinge concurenta ce se face de sarea romft [cască ce e mal ieftină, întreprinzătorii a[. suferit pierderi căci România poate să v;it"''ă quintatul de sare cu 4 franci. I). Orbán retrage exprosiunile cari au putut părea ofensatoare centru d. Horvat, el n’a voit de cât să împrăştie diferitele zvonuri ce circula în această privinţă. Paris 14 Mai. Guvernul studiază prostul unei tombole de o valoare de lbtmilioane, al cărei produs ar fi menit să facă să vie la Paris institutorii, lucrători de pe la ţară pentru a le permite să viziteze expoziţia. Loturile s’ar lua printre ’obiectele ce figurează la Expoziţie. Londra 14 Mai. Corespondentul ziarului«Times» la Budapesta prevede că In crilegaţiuni d. de Kalnoky va fi interpelatasupra cestiunii de a şti daca cabinetul din Viena crede că Statele Balkanilor nu fac de cât un usagiu legitim de independenţa lor, încercând să se pună sub protecţiunea unei puteri a cărei politică e într’un mod vădit ostilă intereselor Austro-Ungariei. ---------------------------- Echilibrarea bugetului Eri comisiunea bugetari a votat cifrele pe cari d. Vernescuie-a propus în vederea echilibrăre! bugetului. A trebuit ca să vină la putere conservatorii, iar ministru de finanţe să fie d. Vernescu pentru ca echelibrarea bugetului să ajungă a fi o parodie crudă şi o minciuna neruşinată. Şi iată de ce , în bugetul statului sunt la venituri câteva alocaţii ingrate, puse acolo ca ceva aleatoriu, fie care un guvern serios nu poate puetidoi o bază. Aşa, este capitolul rămăşiţelor de impozite neplătite de ani de clasa rurală precum şi de oameni aproape insolvabili. Statul are 17 milioane de aceste rămăşiţe şi dacă încasează pe an din ele un milion, cel mult două, este mulţumit şi prea mulţumit, de vreme ce aceasta trebue să se facă cu preţul a tot felul de execuţii barbare, ilegale chiar şi numai în ani cu desăvârşire favorabili. Ei bine, vestitul financiar şi umanitar d. Vernescu tocmai la acest capitol s’a gândit pentru a echilibra bugetul Aşa, fostul ministru de finanţe pusese la acest capitol suma de 2,200,000, o cifra deja destul de mare, d. Vernescu vine şi cere ca ea să fie ridicată la 3,000,000. Iar comisiunea admite !... Altă resursă bugetară! Să ştie că anii trecuţi ţăranii murind de foame, guvernul le-a distribuit popuşoia în valoare de 5 milioane, cu condiţie ca această cifra să fie plătită în cinci ani. Fostul ministru Ghermani, inspirându-se din experienţa trecutului, care arată că astfel de datorii sunt plătite foarte greu de ţărani, de vreme ce numai cei mai săraci din el le contractează, a pus ca venit al acestui an numai a patra parte, adică 250.000 lei. D. Vernescu a umfilat cifra la jumătate de milion, declarând că va da ordine ca să se execute serios acest venit! îşi poate închipui ce înseamnă aceste vorbe In gura d-lui Vernescu! încă ceva. Se ştie că vinderea de pământuri în Dobrogea a fost o adevărată specula. Nu ţăranii, nu cultivatorii serio.Nu au cumpărat pământuri acolo, ci funcţionarii de pe la ministere şi favoriţii regimului colectivist. Aceşti cumpărători de carnaval îndată ce au văzut că Dobrogea nu este o nouă Californie au lăsat în părăsire pământurile şi nu au plătit mai nici o rată. Urmează de aici că statul care are de încasat, din vînzarea de pământuri în Dobrogea, anual suma de 1.200.000 lei, a Încasat mijlociu 400— 500 mii lei pe an. D. Gună Vernescu a gândit să -şi facă o cifră serioasă bugetară şi din acest, venit cu desăvârşire nesigur şi plutitor. Şi ceea ce e mai nostim, cu patru zile în urmă d-sa propusese aici un spor numai de 250 de roii lei. Erl însă schimbându’și părerea, mai ales după ce a văzut că un spor cerut la timbre a fost refuzat de comisiune, d. Vexmescu erl vine și cere comisiunei un spor de 500.000 lei, adică un total de 800.000 lei !.... Iată cum s’au echilibrat în parte budgetele ! lată cum s’au găsit vre-o 5 milioane !... Toate cifrele îndoelnice, toate alocaţiile ingrate şi cu caracter de cruzime, toate au fost umflate. Propunerile ministrului de finanţe sunt oglinda fidelă a capacitaţei sale precum şi a inimei sale fillantrope şi bune !.. Noi ne mirăm cum un guvern serios îndrăzneşte a să prezenta unei Camere, care nu’i este de loc favorabilă, cu expediente ruşinoase, cu propuneri copilăreşti, cu o echilibrare care acopere de zidicul şi de ruşine pe cel ce s’au gândit la dânsa.... Căci nu e odios şi ruşinos lucru ca să cauţi a echilibra budgetul cu umflarea venitului rămăşiţelor de impozite, a datoriei porumbului, a vânzării fantastice de pământuri în Dobrogea şi alte de asemenea natură ?... Suntem siguri că Camera nu va lua la serios o astfel de echilibrare şi va zice cuvântul ei unui minister care are atât de puţină deferenţă faţă cu ea, nu cât vine cu astfel de echilibrare !.. Libertatea şi despotismul Am arătat în numărul Luptei de alaltăeri, cum a căzut falsa apreciare a spiritelor reacţionare şi sfiicioase, cu privire la poporul francez şi la gradul sau de vitalitate. Astăzi îmi rămâne să mai arăt ce deosebire enormă este între regimul libertăţei politice al francezilor şi regimul de fier, regimul despotic din Germania. Desele mişcări politice din Francia, frământările multiple cari au agitat societatea franceză în decursul unui veac, crease un curent de apreciare falsă a caracterului poporului francez. Spiritele cumpătate (?) ori de câte ori priveau mişcarea excesiv de puternică a acestei naţiuni, făceau prognosticurile ceia mai defavorabile şi regimul representaţiunei libere şi forma de guvernământ republicană, erau judecate ca semnele sigure ale unei disoluţiuni sociale şi ale neputinţei de a duce o viaţă îndelungată. Din potrivă, guvernul cel autoritar al germanilor era o dovadă de vitalitate, era semnul unui organism viguros şi cu mare viitor. Ei bine, ultimele evenimente şi spectacolul pe care ni-l oferă Frnancia şi Germania în acest moment, sunt atâtea dovezi, că aprecierile timoroşilor erau exagerate şi nefundate. După un secol de agitaţiuni continue şi de lupte politice neasemănate, poporul francez oferă lumei un spectacol unic. Centenarul marei Revoluţiuni este sărbătorit cu o splendoare uriaşe. Francia expune lumei uimite, produsul gigantic al puterei ei de muncă, al vitalităţei ei cele neasemănate ; iar Germania este frământată de o mişcare internă, care e preludiul unei serii de evenimente ce s’au produs în Francia cu un secol mai nainte. Francia a fost distrată în timp de o sută de ani de la munca pacinică de către marile ei lupte politice, Francia a suferit acum optsprezece ani o învingere dureroasă şi formidabilă şi cu toatea acestea Francia, reculeasa şi reechilibrată străluceşte în toată plenitudinea puterilor ei şi uimeşte lumea întreagă prin liniştea şi siguranţa de sine. Germania a fost liniştită la dânsa acasă, mişcările ei politice au fost fără sguduiri şi fără treceri la extreme violenţe, cerul ei politic a fost mereu senin, în cel din urmă treizeci de ani, şi în momentul de faţă steaua supremaţiei ei asupra lumei străluceşte ca nici o dătă. Cu toate acestea, ce triste îi sânt momentele, cât de jalnică nu’i este situaţiunea internă ? Guvernul german, în cap cu mainele sau Bismarck, a socotit că revendicările unui popor nare şi cult se pot înăbuşi vecinie printr’un regim de fier şi pr’intr’o desvoltare eccesivă a militarismului , dînsul a socotit că unica condiţiune a fericiei unei naţiuni şi a gloriei politice este un stat puternic, o îndepărtare tot mai mare a poporului de la conducerea destinatelor sale, o administraţie apăsătoare, pusă la adăpostul legilor excepţionale de constrângere. Ultimele greve au dovedit cât de fals a fost calculul soldatului prusac. Ultimele evenimente au dovedit cum că ceea ce trebue unui popor pentru a fi mulţumit, şi unul Stat pentru a fi tare şi liniştit este libertatea şi bunul train al mulţimei. Mişcarea proletariatului german este un eveniment imens şi cu urmări incalculabile; ea dovedeşte că o eră nouă va începe pentru Germania şi că ideile democratice vor lua pe continent un avânt neasemănat de mare. Grevele actuale din Germania au ce e dreptul, un caracter pur economic, dar nu şi mai puţin adevărat, că puternica organizare a lucrătorilor se datoreşte regimului de cazarmă care apasă asupra Germaniei şi că această organizare va influenţa mult direcţiunea regimului politic. Starea economică a mulţimei e mizerabila şi în Francia ca şi în Germania, dar cât de mult modifică aspectul ambelor ţări deosebirea formei politice. Libertatea acoperă Francia de o splendoare reală; despotismul învălue Germania într’o manta de doliu. Fie ca sângele cel mai nobil şi cel mai generos pe care ’l varsă astâzi voinicul popor german să însemneze începutul unei ere de dezrobire politică şi economică. Căci nimic nu va asigura mai mult liniştea lumei decât o înfrăţire prin libertate a celor două mai puternice şi mai democratice popoare, a Germanilor şi a Francezilor. Constantin I. Bacalfiaşa. Fieflarea Istoriei In scoaleli noastre ii In primul articol al nostru am arătat cum ar voi, care este modelul de predare al istoriei în clasele primare, dupe d-l Gion. După aceea d-sa vorbeşte despre modul de predare în clasa IV gimnazială şi apoi în clasa VII şi zice că în această clasă s’ar putea face „In linii mari filosofica istoriei române.“ Şi pentru ca să se facă aceasta cere ca profesorul să fie dotat cu „elocinţă înduioşată, înduioşătoare.“ D-nu Gion cere ca filozofia să înduioşeze ! La partea a treia a conferinţei, despre studiul rmiver’sitar, i s’a răspuns de către un student de la litere. Ca să termin cu cercetarea acestei lucrări a d-lui Gion mă voii ocupa cu o chestiune. Ca model de popoare cari au sentimentul patriotismului desvoltat, conferenţiarul dă pe Italieni şi pe Germani , însă în special pe Germani. In ce constă acest patriotism al Germanilor ? „Germanei crede, zice d-1 Gion, că popor ca dânsul nu mai este pe lume, „căfloria strămoşilor săi de nimeni nu „este întrecută....“ Apoi acesta e patriotismul pe care ar vrea d-1 Gion ca şcoala să-l inspire copiilor ? Să credem că alt popor nu mai e ca noi in lume ! Noi suntem totul ! Va să zică d-l Ionescu vrea să se vâre în mintea copiilor minciuna şi îngâmfarea, care, chiar când e naţională, e tot aşa de rea-Sînt negustori — şi aceasta o fac mai ales jidanii — cari pun la firmele lor cuvântul naţional, făcând cele mai curioase împărechiări de cuvinte, precum : la balonul naţional, la ţăranca naţională, la steaua naţională, ş. a. Ştie toată lumea că nu doar din patriotism fac asta, ci pentru reclamă. Tot astfel sînt şi protestările de patriotism ale d-lui Gion , nu că doar le simte sincer, ci pentru reclamă, pentru aplauze. Negustori de marfă, negustori de fraze! Tot negustori.... aceştia din urmă însă fără firmă înscrisă la camera de comerciu. O altă parte hazlie a conferinţei este aceea în care face mare gălăgie că d-lul a întrebat pe un ţăran: „ce eşti tu, mal vere ?“ şi că i-a răspuns : sînt creştin.