Lupta, mai 1889 (Anul 6, nr. 823-846)

1889-05-04 / nr. 825

ANUL VI.—SERIA. HI. No. 826 ABONAMENTE In ța*& Unan. . . 40Mi V.an . . . 209 3 luni . . . 1019 In sfcrtinătate Unan . . . sofei 7*an . . . 259 3 luni . . . 15W 15 Bani N­u merni REDACȚIA­­ Bulevardul JEHisabeta No. 8 (Casa LMQfâl^l. Director­ politic, jbk PANU BUCUREȘTI, JOUI 4 MAIU 1889. knmmm * Anunciuri pe pagina III .... 1 leu­ linia • • „ IV .... 36 bani . A­RE ADRESA bl Romania, la administraţia xin­atai. In Franţa, Italia, Austro-Tunglaria si Anglia­­, ACHENTIA LIBERA. las Notre-Dame das Vieto­ies 88 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la RASTERS ARUNCY Constantinopol. ADMINISTRAȚIA Bala­vardul JElisabeta No. 8 (Casa, Lempart). Valoarea Guvernului Catargiu ECN­ORMIA BUGETULUI Libertatea şi despotismu Predarea Istoriei la patele noastre GREVELE DIN GERMANIA COMISIA BUGETARA MINCINOASA Valoarea guvernului Catargiu Situaţia politică este foarte încur­cată, aceasta este o banalitate. în­curcătura este demnă de analizat şi de privit din un punt de vedere mai superior de­cât consideratele şi mo­tivele cari fac tema polemicilor zil­nice. Ca să vedem care este situaţia. La cârma statului avem un gu­vern care, independent de ideile şi de culoarea lui politică, are aproape acelaşi mic defect care îl avea ves­tita eapă a lui Orlando, adică nu e viabil. Este deci nu numai natural dar chiar imperios lucru ca noi cari fa­cem politică, fie ca simplii ziarişti fie şi ca deputaţi, să ne punem urmă­toarele întrebări: 1) Acest guvern trebue întărit ca să poată, trăi? 2) In caz când guvernul d-lui L. Ca­targiu ar cădea, care soluţiune ar fi cea mai bună? Tratând asemenea chestii nu vo­­esc să fac numai politică zilnică, voesc ca să arăt un număr de idei şi să combat mai cu seamă câte­va prejudeţe politice, scornite şi propa­gate de cei interesaţi, prejudeţe cami când vor dispărea va fi o adevă­rată fericire pentru practica regimu­lui constituţional. Merită acest guvern ca să fie în­tărit şi prin urmare susţinut ? Nu slab un singur moment la îndoeală pentru a răspunde în mod negativ. Nu, acest guvern dacă îl consi­deri în sine, în calităţile lui intrin­sece, nu merită nici un sprijin, nici un concurs. Căci pentru ce ar sprijini cine­va acest guvern ? Din punct de vedere al ideilor, datoria ori­cărui spirit lu­minat, liberal este de a’l combate. Acest guvern reprezintă în adevăr, prin trecutul său şi prin ideile cari chiar astăzi le are, un reacţionarism de prima ordine. Afară de colectivişti, pe care îi consider tot aşa de reac­ţionari, nu există alt partid care să egaleze pe vechii conservatori în ru­­ginitură de idei. Rari oameni găsim printre cei ce fac politică mai îndoc­trinaţi în reacţionarism de­cât d-nii Al. Lahovari, Manu, L. Catargiu, Vernescu etc. Pe aceştia numai un D. Sturza, un E. Statescu, un I. Bră­­tianu îi poate egaliza. Toţi aceştia, de­şi duşmani de moarte, de şi din două tabere deosibite, sunt, în deplină armonie de apucături despotice, de idei reacţionare, de lipsă de scru­pule. Să merite acest guvern ca să fie sprijinit din punct de vedere al cali­­tăţii, al meritelor personale a oame­nilor cari îl compun ? Din acest punct de vedere cu atât mai puţin el poate fi susţinut. Nu voesc ca să ating pe nimenea, nici să fac personalităţi displăcute, mai ales cu bărbaţi cu cari am lu­crat în timpul regimului lui I. Bră­­tianu. Cred însă că trebue să -mi fac datoria şi să spun că guvernul actual este de o calitate cu totul in­ferioară, că cei mai mulţi membrii ai cabinetului, departe de a fi oa­meni de valoare, nu sunt măcar mediocrităţi aurite. Cabinetul actual nu se ridică mai sus de­cât la o modestă mijlocie, iar forţele inte­lectuale de cari dispune în ţară, sunt de o slăbiciune uimitoare. Deci, idei nu are sau nu merită a fi încurajate, valoare şi capacitate nu există. Iată bilanţul scurt dar gro­zav de adevărat al cabinetului ac­tual. In aceste condiţii nici poate fi vorbă de susţinut, sau menajat mă­car, un ast­fel de cabinet. Gr. Jianu. -------------------------------------------­ SERVICIUL TELEGRAFIC Agenţia Havas Paris, 14 Mai. Convenţiunea pentru conversiunea da­toriei privilegiate a Egiptului s’a semnat e­l cu un grup financiar ce se compune din casele Rothchild, Bleichroeder şi Hau­semann. Paris, 15 Mai. Ştirile relative la recolta grâului în Statele­ Unite sunt escelente. Viena, 14 Mai. «Noua Presă Liberă“ vorbeşte de ne­mulţumirea Camerei italiene în privinţa manifestaţiei congresului catolic din Vi­ena relativ la puterea temporala. Ea zice ca partidul ultramontan pune In mare primejdie pe tripla alianţă. Viena 14 Mal. P­­incipele Nicolae de Muntenegru a plecat la Petersburg. Se crede că a­­ceastă călătorie se rapoartă la logodna principesei Elena cu un mare duce al Rusiei. Viena, 14 Mai. „Noua Presă Liberă“ explică demisia d-lui Cassian,preşedintele consiliului com­paniei dunărene, prin dificultăţile ce în­tâmpină această companie din partea gu­vernului ungur. Acesta din urm­ă cerea ca sediul direcţiunea să fie la Pesta, şi ca aceasta direcţiune să fie independinte de cea din Viena. Direcţiunea din Pesta ar avea o pu­tere absolută asupra agenţilor din Or­şova până la Sulina. Ea ar fi fixat ta­rifele dar reprezentantul guvernului ar fi avut dreptul de veto. „Noua presă liberă“ zice că asemenea soluţiune ar fi foarte primejdioasă pen­tru monarhia, căci România şi Serbia, cari urăsc Ungaria, ar fi cătat să se facă independente şi ar fi încheiat învoeli cu compania rusească Gagarin şi nu s’ar mai vedea pavilionul monarhiei austro­­ungare pe Dunărea de jos. Acelaş ziar întreabă ce crede d. Kal­­noky de primejdiile în cari pune pre­­tenţiunile guvernului ungar interesele politice ale statului. Berlin, 13 Mai. Fabrica himică din Weyl-Lindenhof a­­proape de Manheim a operat însemnate transformări pentru fabricarea uneî m­od­erbe de războiu fără fum, care seamănă cu melinita şi produce acelaş efect Budapesta. 14 Mai. Camera. In discuţiunea asupra Regiei monopolului, d. Orbán, din partidul in­dependenţei, provoacă o impresie peni­bila afirmând că d. Horvath, deputat li­beral, ar fi făcut afaceri în înţelegere cu guvernul, expediând sare în Bulgaria, d. Horvath ar fi tras mare folos din această favoare. Atitudinea deputatului liberal cu ocazia desbaterilor asupra legei militare, după d. Orbán, ar fi fost în legătură cu această afacere, căci s’a văzut că d. Hor­vath a făcut la inceput oposiţie zisei legi, pe când mai târziu a votat pentru. Ministrul de finanţe, D. Weckerle, res­­punde că guvernul a acordat antrepre­norilor oare-cari avantagii de transport, dar că, cu toate astea, din acest comerţ de sare, nu resulta nici un folos pentru întreprinzători. Proba e că d. Horvath rugase pe ministrul din primiul an să’l descarce de obligaţia de a lua toată sa­rea. D. Horvath, combate cu indignare ca­lomniile îndreptate în contra Iui. El n’are avere, el n’are de­cât numele sau ne­ V!1 V1TTA M SQUI pătat și voește sâ-l men&ă fără p* tă. El n’a făcut, de cât să r#pratinde antre­prenori ministrului. De oa­re­ce sarea un­gureasca nu poate înving­e concurenta ce se face de sarea romft [cască ce e mal ieftină, întreprinzătorii a[. suferit pierderi căci România poate să v;it"''ă quintatul de sare cu 4 franci. I). Orbán retrage expro­si­uni­le cari au putut părea ofensatoare centru d. Hor­­vat, el n’a voit de cât să împrăştie di­­feritele zvonuri ce circu­la în această privinţă. P­aris 14 Mai. Guvernul studiază prostul unei tom­bole de o valoare de lbtmilioane, al că­rei produs ar fi menit să­ facă să vie la Paris institutorii, lucrători de pe la ţară pentru a le permite să viziteze expoziţia. Loturile s’ar lua printre ’obiectele ce fi­gurează la Expoziţie. Londra 14 Mai. Corespondentul ziarului«Times» la Bu­dapesta prevede că In crilegaţiuni d. de Kalnoky va fi interpelat­­asupra cestiunii de a şti daca cabinetul din Viena crede că Statele Balkanilor nu fac de cât un usagiu legitim de independenţa lor, în­cercând să se pună sub protecţiunea u­­nei puteri a cărei politică e într’un mod vădit ostilă intereselor Austro-Ungariei. ----------­------------------­ Echilibrarea bugetului Eri comisiunea bugetari a votat cifre­­le pe cari d. Vernescu­­ie-a propus în vederea echilibrăre! bugetu­lui. A trebuit c­a­ să vină la putere conser­vatorii, iar ministru de finanţe să fie d. Vernescu pentru ca echelibrarea bugetu­lui să ajungă a fi o parodie crudă şi o minciuna neruşinată. Şi iată de ce , în bugetul statului sunt la venituri câte­va alocaţii ingrate, puse acolo ca ceva aleatoriu­, fie care un gu­vern serios nu poate pu­et­idoi o bază. Aşa, este capitolul rămăşiţelor de impozite neplătite de ani de clasa rurală precum şi de oameni aproape insolvabili. Statul are 17 milioane de aceste rămăşiţe şi dacă încasează pe an din ele un milion, cel mult două, este mulţumit şi prea mul­ţumit, de vreme ce aceasta trebue să se facă cu preţul a tot felul de execuţii barbare, ilegale chiar şi numai în ani cu desăvârşire favorabili. Ei bine, vestitul financiar şi umanitar d. Vernescu tocmai la acest capitol s’a gândit pentru a echilibra bugetul Aşa, fostul ministru de finanţe pusese la acest ca­pitol suma de 2,200,000, o cifra deja des­tul de mare, d. Vernescu vine şi cere ca ea să fie ridicată la 3,000,000. Iar comisiunea admite !... Altă resursă bugetară! Să ştie că anii trecuţi ţăranii murind de foame, guver­nul le-a distribuit popuşoia în valoare de 5 milioane, cu condiţie ca această cifra să fie plătită în cinci ani. Fostul ministru Ghermani, inspirându-se din experienţa trecutului, care arată că ast­fel de datorii sunt plătite foarte greu de ţărani, de vreme ce numai cei mai săraci din el le contractează, a pus ca venit al acestui an numai a patra parte, adică 250.000 lei. D. Vernescu a umfilat cifra la jumă­tate de milion, declarând că va da or­dine ca să se execute serios acest venit! îşi poate închipui ce înseamnă aceste vorbe In gura d-lui Vernescu! încă ceva. Se ştie că vinderea de pă­mânturi în Dobrogea a fost o adevărată specula. Nu ţăranii, nu cultivatorii se­­rio.Nu au cumpărat pământuri acolo, ci funcţionarii de pe la ministere şi favoriţii regimului colectivist. Aceşti cumpărători de carnaval îndată ce au văzut că Do­brogea nu este o nouă Californie au lă­sat în părăsire pământurile şi nu au plă­tit mai nici o rată. Urmează de aici că statul care are de încasat, din vînzarea de pământuri în Dobrogea, anual suma de 1.200.000 lei, a Încasat mijlociu 400— 500 mii lei pe an. D. Gună Vernescu a gândit să -şi facă o cifră serioasă bugetară şi din a­­cest, venit cu desăvârşire nesigur şi plu­titor. Şi ceea ce e mai nostim, cu patru zile în urmă d-sa propusese aici un spor numai de 250 de roii lei. Erl însă schimbându’și părerea, mai ales după ce a văzut că un spor cerut la timbre a fost refuzat de comisiune, d. Vexmescu erl vine și cere comisiunei un spor de 500.000 lei, adică un total de 800.000 lei !.... Iată cum s’au echilibrat în parte bud­getele ! lată cum s’au găsit vre-o 5 mi­lioane !... Toate cifrele îndoelnice, toate aloca­­ţiile ingrate şi cu caracter de cruzime, toate au fost umflate. Propunerile mi­nistrului de finanţe sunt oglinda fidelă a capacitaţei sale precum şi a inimei sale fillantrope şi bune !.. Noi ne mirăm cum un guvern serios îndrăzneşte a să prezenta unei Camere, care nu’i este de loc favor­abilă, cu ex­pediente ruşinoase, cu propuneri copilă­reşti, cu o echilibr­are care acopere de zidicul şi de ruşine pe cel ce s’au gân­dit la dânsa.... Căci nu e odios şi ruşinos lucru ca să cauţi a echilibra budgetul cu umflarea venitului rămăşiţelor de impozite, a da­toriei porumbului, a vânzării fantastice de pământuri în Dobrogea şi alte de a­­semenea natură ?... Suntem siguri că Camera nu va lua la serios o ast­fel de echilibrare şi va zice cuvântul ei unui minister care are atât de puţină deferenţă faţă cu ea, nu cât vine cu ast­fel de echilibrare !.. Libertatea şi despotismul Am arătat în numărul Luptei de alal­­tăeri, cum a căzut falsa apreciare a spiritelor reacţionare şi sfiicioase, cu pri­vire la poporul francez şi la gradul sau de vitalitate. Astăzi îmi rămâne să mai arăt ce deosebire enormă este între re­gimul libertăţei politice al francezilor şi regimul de fier, regimul despotic din Germania. Desele mişcări politice din Francia, frământările multiple cari au agitat so­cietatea franceză în decursul unui veac, crease un curent de apreciare falsă a caracterului poporului francez. Spiritele cumpătate (?) ori de câte ori priveau mişcarea excesiv de puternică a acestei naţiuni, făceau prognosticurile ceia mai defavorabile şi regimul representaţiunei liber­e şi forma de guvernământ repu­blicană, erau judecate ca semnele sigure ale unei disoluţiuni sociale şi ale nepu­tinţei de a duce o viaţă îndelungată. Din potrivă, guvernul cel autor­itar al germanilor era o dovadă de vitalitate, era semnul unui organism viguros şi cu mar­e viitor. Ei bine, ultimele evenimente şi spectacolul pe care ni-l oferă Frnancia şi Germania în acest moment, sunt atâ­tea dovezi, că aprecierile timoroşilor erau exagerate şi nefundate. Dup­ă un secol de agitaţiuni continue şi de lupte politice neasemănate, poporul francez oferă lumei un spectacol unic. Centenarul marei Revoluţiuni este săr­bătorit cu o splendoare uriaşe. Francia expune lumei uimite, produsul gigantic al puterei ei de muncă, al vitalităţei ei cele neasemănate ; iar Germania este frământată de o mişcare internă, care e preludiul unei serii de evenimente ce s’au produs în Francia cu un secol mai nainte. Francia a fost distrată în timp de o sută de ani de la munca pacinică de că­tre marile ei lupte politice, Francia a su­ferit acum opt­spre­zece ani o învingere dureroasă şi formidabilă şi cu toatea a­­cestea Francia, reculeasa şi reechilibrată străluceşte în toată plenitudinea puterilor ei şi uimeşte lumea întreagă prin liniş­tea şi siguranţa de sine. Germania a fost liniştită la dânsa a­­casă, mişcările ei politice au fost fără sguduiri şi fără treceri la extreme vio­lenţe, cerul ei politic a fost mereu se­nin, în cel din urmă trei­zeci de ani, şi în momentul de faţă steaua supremaţiei ei asupra lumei străluceşte ca nici o dătă. Cu toate acestea, ce triste îi sânt momentele, cât de jalnică nu’i este situ­­aţiunea internă ? Guvernul german, în cap cu maine­le sau Bismarck, a socotit că revendicările unui popor n­are şi cult se pot înăbuşi vecinie printr’un regim de fier şi pr’intr’o desvoltare eccesivă a militarismului , dîn­­sul a socotit că unica condiţiune a feri­­ci­­ei unei naţiuni şi a gloriei politice este un stat puternic, o îndepărtare tot mai mare a poporului de la conducerea destinatelor sale, o administraţie apăsă­toare, pusă la adăpostul legilor excepţio­nale de constrângere. Ultimele greve au dovedit cât de fals a fost calculul soldatului prusac. Ultimele evenimente au dovedit cum că ceea ce trebue unui popor pentru a fi mulţumit, şi unul Stat pentru a fi tare şi liniştit este libertatea şi bunul train al mulţimei. Mişcarea proletariatului german este un eveniment imens şi cu urmări incal­culabile; ea dovedeşte că o eră nouă va începe pentru Germania şi că ideile de­mocratice vor lua pe continent un avânt neasemănat de mare. Grevele actuale din Germania au ce e dreptul, un caracter pur economic, dar nu şi mai puţin adevărat, că puternica or­ganizare a lucrătorilor se datoreşte re­gimului de cazarmă care apasă asupra Germaniei şi că această organizare va influenţa mult direcţiunea regimului po­litic. Starea economică a mulţimei e mize­rabila şi în Francia ca şi în Germania, dar cât de mult modifică aspectul am­belor ţări deosebirea formei politice. Libertatea acoperă Francia de o splen­doare reală; despotismul învălue Ger­­mania într’o manta de doliu. Fie ca sângele cel mai nobil şi cel mai generos pe care ’l varsă astâ­zi voinicul popor german să însemneze începutul u­­nei ere de dezrobire politică şi econo­mică. Căci nimic nu va asigura mai mult liniştea lumei de­cât o înfrăţire prin libertate a celor două mai puternice şi mai democratice popoare, a Germanilor şi a Francezilor. Constantin I. Bacalfiaşa. Fieflarea Istoriei In scoaleli noastre ii In primul articol al nostru am arătat cum ar voi, care este modelul de preda­re al istoriei în clasele primare, dupe d-l Gion. După aceea d-sa vorbeşte despre mo­dul de predare în clasa IV gimnazială şi apoi în clasa VII şi zice că în această clasă s’ar putea face „In linii mari filo­sofica istoriei române.“ Şi pentru ca să se facă aceasta cere ca profesorul să fie dotat cu „elocinţă înduioşată, înduioşă­toare.“ D-nu Gion cere ca filozofia să înduio­şeze ! La partea a treia a conferinţei, despre studiul rmiver’sitar, i s’a răspuns de către un student de la litere. Ca să termin cu cercetarea acestei lu­crări a d-lui Gion mă voii­ ocupa cu­­ o chestiune. Ca model de popoare cari au senti­mentul patriotismului desvoltat, conferen­ţiarul dă pe Italieni şi pe Germani , însă în special pe Germani. In ce constă acest patriotism al Ger­manilor ? „Germanei crede, zice d-1 Gion, că po­­­por ca dânsul nu mai este pe lume, „că­­floria strămoşilor săi de nimeni nu „este întrecută....“ Apoi acesta e patriotismul pe care ar vrea d-1 Gion ca şcoala să-l inspire co­piilor ? Să credem că alt popor nu mai e ca noi in lume ! Noi suntem­ totul ! Va să zică d-l Ionescu vrea să se vâre în mintea copiilor minciuna şi îngâmfarea, care, chiar când e naţională, e tot aşa de rea-Sînt negustori — şi aceasta o fac mai ales jidanii — cari pun la firmele lor cuvântul naţional, făcând cele mai cu­rioase împărechiări de cuvinte, precum : la balonul naţional, la ţăranca naţională, la steaua naţională, ş. a. Ştie toată lumea că nu doar din patriotism fac asta, ci pentru reclamă. Tot ast­fel sînt şi pro­testările de patriotism ale d-lui Gion , nu că doar le simte sincer, ci pentru re­clamă, pentru aplauze. Negustori de marfă, negustori de fraze! Tot negus­tori.... aceştia din urmă însă fără firmă înscrisă la camera de comerciu. O altă parte hazlie a conferinţei este aceea în care face mare gălăgie că d-lul a întrebat pe un ţăran: „ce eşti tu, mal vere ?“ şi că i-a răspuns : sînt creştin.

Next