Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)

1889-06-01 / nr. 847

ANUL VL—SEUIA III. No. 847, ABONAMENTE Iu ţară Un an.............................................40 let */» an................................... . 20 „ 3 luni................................................10 „ In strSinătate Un an................................................50 lei '/« an . .......................................25 „ 3 luni................................................15 „ 15 Bani Numérul % REDACŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart). JEIMTTIA AmelAU i1,', vi Director-politú PANU BUCUREŞTI. JOTTT 1 TUNTE 1««9 ANÜNCIUKI AnunciurI pe pagina QI • • M ÍV 1 leü linii 26 bani „ A BE ABBÉBA In România, Ia administraţia ziaralol.l m Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia li AGENŢIA LIBERA rue Notrc-Dame d#s Viotoires, 5f (place da la Bourse) Paris, In Oriónt, la EASTBRN A6MNCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA "Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart). Viitorul Conservatorilor FIZIONOMIA CAMEREI REFORMA PENITENCIARELOR DISCUŢIE LATERALA I­ASUL O RISIPA RE BANI CONDAMNABILA Corpurile Legiuitoare VIITORUL CONSERVATORILOR Conservatorii au apetituri mari şi iluzii încă şi mai mari. Presumţia lor ştiţi unde îi duce cu gândul ? Iată, el sperează că cu încetul (la toamnă) să se întărească ast­fel în­cât să nu aibă nevoe nici de­ ver­­nescişti, nici de junimişti, nici de li­berali !... Acesta este visul pe care îl hrănesc... Conservatorii voesc să pună ei şi numai ei mâna pe putere şi să o guverneze ani îndelungaţi! . De aceea când aud zgomote că d. L. Catargiu este dispus a lua în mi­nister şi unele elemente liberale, îmi vine sa zîmbesc de naivitatea celor interesaţi, cari cred ast­fel de lu­cruri ! Conservatorii caută momentul de a să desface şi de d. Vernescu şi­­de elementul vernescist, iată adevă­rul. Prin urmare, nici poate fi vorbă de complicarea mai mult a unei si­tuaţii, pe care ei voesc din contră să o simplifice până la ultima expresie. Am taxat această pretenţie a con­servatorilor de prestimţioasă, de ilu­zorie. Să discutăm puţin. Sunt conservatorii în stare să gu­verneze, cu elementele ce posed, ţara aceasta şi încă ani îndelungaţi ? Eu cred că nu. Conservatorii astă­zi sunt mult mai slabi de­cât erau la 1870; ceea ce au putut ei să facă la 1870 sunt pe jumătate neputincioşi de a realiza astăzi. In adevăr, la 1870 conservatorii se bucurau de un solid contingent în ţară, partidul liberal era abia în formaţiune , cele­l­alte partide nici nu exista. Conservatorii aveau un număr în­semnat de capacităţi politice, aşa la 1870 aveau pe un Costaforu, un Mavrogheni, un V. Boerescu, un Manolache-Costache etc. Pe lângă aceştia exista o pleiadă de tineri de talent, precum A. Lahovari, Maio­­rescu, Carp, Strat etc. Afară de câţi­va, precum A. Lahovari, Pău­­cescu etc., cei­lalţi tineri de valoare astă­zi sunt constituiţi în grup deo­sebit şi fac opoziţia cea mai crâncenă guvernului d-lui L. Catargiu. Care îi sunt deci oamenii de va­loare d-lui prim-ministru ? Sunt trei sau patru ! Care îi este stocul de tineri de valoare ? Afară de câţi­va, precum d-nii Olănescu, Iancovescu şi încă vre­unul sau do­­i, încolo ne­antul. Este vădit lucru că astă­zi d. L. Catargiu posedă mai puţine ele­mente de valoare de cât cu 19 ani în urmă. De altă parte, în proporţia în care contingentul s-a micşorat din jurul d-lui L. Catargiu, în aceeaşi pro­porţie a trecut contingentul de oa­meni de valoare în lagărul opus. Este, cred, necontestat lucru că în grupurile duşmane guvernului con­servator sunt de 20 de ori mai multe elemente de valoare. Când situaţia este aşa, şi aşa este, oare nu e o presumţie care atinge ridiculul acea a conservatorilor, de a voi să guverneze ani îndelungaţi şi încă ei singuri singurei ?... Conservatorii nu ştim dacă o vor putea duce mult timp uniţi cu alte elemente, precum elementul Vernescu şi cel liberal-lateral, cu atât mai puţin o vor putea duce reduşi la propriele lor forţe. In adevăr, observat’a cine­va sără­cimea de oameni şi de idei de care suferă guvernul actual? Observat’a preponderanţa elementului vernescist? Şi slavă domnului, grupul d-lui Ver­nescu numai în inteligenţă şi va­loare nu abondează. Guvernul conservator va muri de anemie, aceasta este sigur, sau va fi nevoit să deschidă un fel de azil pentru toţi transfugii şi nevoiaşii tuturor partidelor. Deja pe această cale d. L. Catargiu, om practic cum este, a apucat; deja primii fugari, liberalii­ lateralî, s’au adăpostit în do­sul brazdei făcută de acest mare Ro­mulus al conservatismului. De sigur, în curând vom asista la n­oi dezerţiuni, la nuoi fugari, cari cu toţii vor putea umplea golurile din rîndurile conservatoare, şi vor forma colectivitatea conservatoare în opoziţie cu acea fostă colectivistă. D-lui L. Catargiu nu îi trebue alianţe, acestea tot­d’a­una încurcă. D-sale îi trebue oameni, ori­ cine ar fi şi ori de unde ar veni. Acest lucru­­l-a înţeles admirabil de bine d. Mâizescu şi cei­l­ilţi laterali. De aceea aceşti domni au lăsat binişor de o parte chestia principiilor, a pă­răsit grupul din care faceau parte şi s’au dus frumuşel acolo unde este nevoe de salahori politici, de mun­citori nu cu capul ci cu braţele, toc­miţi cu bucata, cu ziua sau cu anul. Acest lucru este bun unui guvern şi la un partid peste patru sau cinci ani, adică, după ce­­şi-a cheltuit sângele generos şi pur ce-l avea. Aşa a făcut d. I. Brătianu. Când însă începi de la început chiar cu o colectivitate, cu o adu­nătură felurită, cum era în templul de la Meca în momentul apariţiunei lui Mahomed, să înţelege că această înjghebătură politică, rezemată pe es­­pediente şi pe dezerţiuni, nu poate să ducă departe pe un guvern,­cel mult până la toamnă. In tot cazul, mai multă modestie şi mai puţină presumţie nu ar strica de loc conservatorilor. Ba chiar li s’ar cădea. Gr. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC Aurenţia Havas Londra, 11 iunie. Corespondentul ziarului „Daily News“ la Odesa revine asupra arestărilor făcu­te de curând în Rusia, dar nu e sigur că ele ar fi privitoare la nihilişti. Per­soanele arestate ar fi nişte­ simplii nemul­ţumiţi printre ofiţerii subalterni sau prin­tre funcţionarii cei mici. Paris, 11 iunie. Camera. D. Gellibert interpelează gu­vernul asupra evenimentelor din Angou­­leme, d. Constans răspunde că e cu ne­putinţă de a suferi mai mult timp ase­menea provocări. Ne vom purta cu străş­nicie şi vom respinge ori­ce tentativă resvrătitoare. (Aplause la stânga, protes­tări la dreapta şi printre bulangişti.) Mai mulţi bulangişti sunt chemaţi la ordine. D. de Cassagnac şi Le Herisse voesc să interpeleze guvernul asupra aceloraşi fapte. Această interpelare s’a amânat peste o lună. Paris, 11 iunie. Intrările la Expoziție în timpul zilei de ori au fost în număr de 354.000. - -vV . * . K" • • •• După Times s’au p­renegrit pentru a re treaga forţă militară pe zi mobilizări eveni Liberalii manifeste siasm in urma aleg deputat cu 10,539 date d-lui Becker, c. Eri, principele a primit în audienţă întrevederea a ţinut împăratul a vizitat oare pleacă astă-seai Eri, principele a a întreţinere cu d. de Cei 41 de studenţ covia arestaţi de fost puşi în libertate rei ministrului aface­rahul va pleca din nie pentru a merge la vizita expoziţia obiecte! şi de pescuit. 11 Iunie, vie în Mrn­­îndată în­să unei re-11 Iunie, m­are entu­­* Janson ca ontra 8602 1 Iunie, lui a fost împăratul, 3. principele ie. temenea o 1 Iunie. din Cra- Rusia, au intervenț­­ie. Berlin, 11 Iunie. irlin Joi 13 lu­­assel, unde­va de vânătoare lin, 11 Iunie. Ducele de Edimburg’.^^’u! sau au so­sit erl la Potsdam. Ei afiK’izitat pe Îm­păratul și împărăteasa șijîa aceași seară au plecat la Coburg. . M­unj Di, 11 Iunie. împăratul Austriei va ii°si a°i Miercuri dimineață incognito pentru a vizita pe fiica sa, principesa Leopi­d. Devlin, 11 Iunie. Guvernul german a ncFißcat guvernu­lui din Brema ruperea nlgoDurilor diplo­matice In privința afacerd Wohlgemuth, avisând consiliul federal'-l va uza de represalii. - --------­ FIZIONOMIA^ CAMEREI Şedinţă de interpelări, şedinţă însă u­­nica In felul ei. In adevăr, nu s’a mai auzit în parlamentul român ca să se des­­vălească asupra unui deputat atâtea lu­cruri scârboase ca acelea pe cari d. Fi­­lipescu le-a arătat despre d. C. Popovici, deputat, fost şef de gară la Răcâciuni. Era ceva penibil, era ceva umilitor pentru Cameră când s’a pus în toata evidenţa cine e deputatul Popovici. O tăcere grozavă domnea în Cameră şi nici un aplaus nu a întovărăşit expune­rea zdrobitoare de probanţă a d-lui Fi­­lipescu. Bietul Popovici crezuse că înaintea Camerei este ca înaintea tribunalului, adică este destul ca cine­va să nu fi fost condamnat pentru ca să fie curat şi demn de a figura în parlament; de aceea el provocase pe d. Filipescu ca să facă interpelarea. Pe când d. Filipescu citea actele cele mai compromiţătoare, deputaţii rămăsese îmârmuriţi şi ziceau : —»Cine ’l-a pus pe Popovici­ ca să pro­voace scandalul ?“ —«Trebue să fie lipsit cu desăvârşire de «demnitate, pentru ca să nu ’şi dea seama «de situaţia în care se află». Iar d. Filipescu în acest timp continua a citi acte peste acte, unele mai zdrobi­toare de­cât altele. —«El! ce e de făcut? Ce putem face?» se întreba deputaţii unii pe alţii. —«Să’l excludem din Cameră, nu putem «sta mai mult cu un ast­fel de coleg» zic unii. —«Sunt de altă părere, întrerupse un «altul, noi nu putem exclude pe un co­­­leg ; dacă Popovici nu ’şi va da singur «demisiunea, atunci nu putem face ni­­«mic». —«Măcar să prezentăm o moţiune de blam» zic alţii —„Nu poţi nici aceasta“ replică alţii. Camera este foarte perplexă, nu ştie ce să facă cu această oaie rîioasă. Să dă cuvântul d-lui Popovici... De la primele vorbe el începe a fi îndrăzneţ şi agresiv, ceea ce ridică indignarea a­­proape generala. —„D-le deputat, II zice prezidentul Co­­nzadini, poziţia d-voastră este foarte deli­cată, deci nu mai iritaţi Camera cu un „ton care nu vă şade.“ Popovici să apără în mod deplorabil, să apără cu codul penal în mână!... Auziţi posnă, în chestii de incorectitu­dine să invoace codul... — «Codul d-lor arată ce este calomnia.. întreruperi din toate părţile. — «Lăsaţi’l să se apere» strigă un de­putat. Camera să hotăreşte ca să ’l asculte pănă la capăt... Popovici în loc să vorbească de actele compromiţătoare atacă pe junimişti. — «D-lor, d. Negruţi, zice el, mi-a pro­­­pus să intru la junimişti, însă eu am «refuzat cu indignare». —«Nu este exact d-le» strigă d. Negruţi. —«D. C. Kogâlniceanu mi-a spus că d. «Filipescu a declarat acum 5 luni că s’a «convins că sunt nevinovat». —«Iţi dau cea mai formală dezminţire» strigă d. C. Kogâlniceanu. Şi pe acest ton şi cu ast­fel de păcă­toase mijloace Popovici caută a dovedi că nu e alt­ceva de­cât o victimă po­litică. — «N’ai venit la mine, îi strigă un depu­­­tat și nu mi-ai declarat că d-ta nu ești «Popovici de la Răcâciuni, ci un alt Po­­­povici ?» Popovici tace. Ceea ce pune culme la toate, este faptul pe care d. Filipescu îl istorisise la urma cuvântârei sale, anume că pro­fesorul Daniileanu l-a prins zilele acestea pe Popovici furând flori şi altele din grădina sa şi că era de faţă şi d. M. Kogâlniceanu. O droae de deputaţi să reped la banca d-lui Kogâlniceanu şi o întreabă dacă este adevărat. D. Kogâlniceanu de milă zice că nu. Vine însă deputatul X în culoare şi zice: „faptul este adevărat, Kogâlniceanu „mi l’a afirmat mie, nu a voit însă să - l spună la toate lumea.“ Preşedintele suspendă şedinţa pentru căte­va minute, pentru ca deputaţii să se consulte ce e de făcut. La redeschidere d. Ressu ia cuvântul și roagă pe minister să facă o anchetă. — „Să va face“ răspunde d. L. Catargiu. buia să ni le arate; proectele de r­eg pe cari mixtura liberalo-conservatoare le va aduce la îndeplinire trebuia să ni le spue ; asupra direcţiunei ce se va da mersului afacerilor obşteşti trebue să ne lămurească,­­ iar nu să treacă peste toate aceste consideraţii şi să se mulţu­mească a întreba pe d-na Panu: „cu cine te vei alege ?“ A discuta ast­fel este a face o discuţie laterală. Şi mai la urmă, până când libe­­ralii­ laterali nu vor limpezi o sumă de chestii pe cari sunt datori să le limpe­zească înaintea alegătorilor, ei n’au drep­tul să întrebe pe nimeni cu cine se va alege, pentru că nu ştim sau dacă pro­pria lor situaţie electorală nu e grav sdruncinată şi compromisă in urma evo­­luţiunei lor din ultimele zile. Se vor găsi de­sigur în Iaşi destul li­berali de convingere, cami dacă au dat cu bucurie votul lor unor liberali ini­mici conservatorilor, nu-i vor mai da cu aceiaşi uşurinţă şi unor liberali laterali ori conserv­atizaţi.. DISCUŢIE LATERALA Citim în Drapelul, ziar liberal-naţional din Iaşi: Atitudinea reprezentanţilor disidenţi ie­şeni faţă cu guvernul a părut cu drept cuvânt multora necorectă. D. Panu a fost între cel d’întâi cari au desaprobat o a­­semenea atitudine, calificând pe repre­zentanţii disidenţi ieşeni cu noul califica­tiv, de curând scos la lumină de către şeful liberalilor-voiajori d. Nucşoreanu , „liberali laterali“. Dar în definitiv d. Panu a discutat lu­crul, d-sa a expus motivele pentru cari s’a crezut dator a blama atitudinea libe­­ralilor­ laterali şi a desaproba sprijinul pe care ei îl dau conservatorilor. Ast­fel, între altele, d. Panu a arătat că nimic bun nu poate eşi pentru ţară din o alianţă a liberalilor disidenţi cu conservatorii şi că reprezentanţii disi­denţi ai Iaşului au fost luat înainte de alegeri angajamentul de a combate şi pe junimişti şi pe conservatori. In loc de a arăta cari sunt motivele destul de ponderoase cari justifică această dezerţiune, această gravă neconsecinţă, acest refuz de achitare a mandatului pe care alegătorii l-au dat celor patru disi­denţi ieşani, foaia liberalilor laterali din localitate întreabă pe d. Panu: cu cine se va mai alege în viitoarele alegeri ? E vorba ceea : — Bună ziua măi Istrate! — Șapte pui de rață, frate! D. Panu va vedea cu cine se va mai alege ; asta-i altă chestie. Și dacă e vorba să ne spunem părerea noastră, noi credem că d-sa, având sprijinul grupului radical şi al amicilor d-sale personali din Iaşi, ori­când, dar ori­când se va alege. Dar, precum am zis, asta-i cu totu altă chestie. Am putea la urma urmelor să ne în­chipuim că d-na Panu nu se va mai a­­lege la Iaşi. — ei, şi ce ar urma de aici ? E întrebarea însă : corect au procedat liberalii disidenţi aliându-se cu conser­vatorii ? Pogorând o discuţie de principii şi de corectitudine politică până la nivelul chi­ţibuşurilor negustoreşti, este a o înjosi în loc de a o înălţa. Şi apoi alegătorii nu vor să ştie cu câte voturi se va ale­ge sau va cădea d-na Panu, — cu toate că d-sa e un om necesar în ori­ce par­lament, — ceia ce vor să ştie alegăto­rii este corectitudinea celor aleşi. Şi deci foaia liberalilor­ laterali din localitate a­­ceasta trebuia să ne-o explice : foloasele ce ar eşi pentru ţară din o combinaţie hibridă d­intre liberali şi conservatori tre­ Reforma penitenciarelor Am arătat, în trăsuri generale, care ar fi, după părerea mea, reforma cea mai practică de făcut, în regimul nostru pe­nitenciar. Roadele, mai mult sau mai puţin bune ale noului sistem, n’au să fie percepute, din nenorocire, în mod palpabil, de vreme ce statistica noastră criminală, pe lângă că e foarte înceată, căci ab­ia a ajuns la anul 1885, apoi nici nu are o rubrică specială pentru recidive. Din acest punct de privire este neînţeleasă neglijenţa şi nepriceperea oamenilor noştri­ politici. Pe când în străinătate statistica este considerată, cu drept cuvânt, ca o foto­grafie numerică a societăţei, şi ca o şti­inţă indispensabilă unei societăţei culte, la noi, afară de statistica comercială, care se face la ministerul de finanţe, statistică pot zice că nu există. Acum câţi­va ani a fost desfiinţat co­mitetul statistic creat printr’o lege care există Încă, sub pretext că serviciul tre­bue reorganizat, dar de atunci şi până astăzi au trecut ani şi guvernele s’au gândit la toate, afară de organizarea ui­nui biurou statistic serios. Cu toate acestea, după practicarea no­ului regim penitenciar, în timp de câţi­va ani, se va putea vedea, dacă nu ce influenţă a avut asupra numărului reci­divelor, cel puţin ce influenţă a execu­tat asupra numărului crimelor şi delic­telor. Sfârşind cercetarea în treacăt a acestei cestiuni, nu este fără interes să arăt că chestia criminalităţii preocupă în modul cel mai serios pe criminaliştii şi pe oa­menii de stat din occident. Progresele crimelor şi mai ales a delictelor, precum şi ineficacitatea regimului penitenciar, surprinde pe toată lumea şi exactitatea cu care se reproduce numărul crimelor şi a delictelor din an în an, este uimi­toare. Intr’adevăr, dacă cercetăm tabelele sta­tistice ale delictuozităţei din toate ţă­rile, vedem că pe fie­care an să comit un număr de crime şi de delicte aproape exact şi că, dacă, spre pildă, în cursul a două­zeci de ani curba asasinatelor a scăzut şi aceea a delictelor s’a urcat, ambele rezultate nu s’au obţinut în mod brusc, de la un an până la cel viitor, ci în mod lent şi cu variaţiuni neînsem­nate din an în an. Aceasta dovedeşte că în sânul societăţilor este un germene al criminalităţei care dă nişte fructe po­zitive şi asupra căruia ţi’ac o influenţă cu totul directă mijloacele de represiune socială. Iată încă o dovadă cum că criminali­tatea e o boală, de vreme ce dacă con­sultăm tabelele morbidităţei constatăm că şi maladiile, afară de cazurile de epi­demie, să reproduc din an în an cu a­­ceeași fixitate, și un număr oare­care, de boale predominează în unele loculi.

Next