Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)
1889-06-01 / nr. 847
ANUL VL—SEUIA III. No. 847, ABONAMENTE Iu ţară Un an.............................................40 let */» an................................... . 20 „ 3 luni................................................10 „ In strSinătate Un an................................................50 lei '/« an . .......................................25 „ 3 luni................................................15 „ 15 Bani Numérul % REDACŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart). JEIMTTIA AmelAU i1,', vi Director-politú PANU BUCUREŞTI. JOTTT 1 TUNTE 1««9 ANÜNCIUKI AnunciurI pe pagina QI • • M ÍV 1 leü linii 26 bani „ A BE ABBÉBA In România, Ia administraţia ziaralol.l m Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia li AGENŢIA LIBERA rue Notrc-Dame d#s Viotoires, 5f (place da la Bourse) Paris, In Oriónt, la EASTBRN A6MNCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA "Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart). Viitorul Conservatorilor FIZIONOMIA CAMEREI REFORMA PENITENCIARELOR DISCUŢIE LATERALA IASUL O RISIPA RE BANI CONDAMNABILA Corpurile Legiuitoare VIITORUL CONSERVATORILOR Conservatorii au apetituri mari şi iluzii încă şi mai mari. Presumţia lor ştiţi unde îi duce cu gândul ? Iată, el sperează că cu încetul (la toamnă) să se întărească astfel încât să nu aibă nevoe nici de vernescişti, nici de junimişti, nici de liberali !... Acesta este visul pe care îl hrănesc... Conservatorii voesc să pună ei şi numai ei mâna pe putere şi să o guverneze ani îndelungaţi! . De aceea când aud zgomote că d. L. Catargiu este dispus a lua în minister şi unele elemente liberale, îmi vine sa zîmbesc de naivitatea celor interesaţi, cari cred astfel de lucruri ! Conservatorii caută momentul de a să desface şi de d. Vernescu şide elementul vernescist, iată adevărul. Prin urmare, nici poate fi vorbă de complicarea mai mult a unei situaţii, pe care ei voesc din contră să o simplifice până la ultima expresie. Am taxat această pretenţie a conservatorilor de prestimţioasă, de iluzorie. Să discutăm puţin. Sunt conservatorii în stare să guverneze, cu elementele ce posed, ţara aceasta şi încă ani îndelungaţi ? Eu cred că nu. Conservatorii astăzi sunt mult mai slabi decât erau la 1870; ceea ce au putut ei să facă la 1870 sunt pe jumătate neputincioşi de a realiza astăzi. In adevăr, la 1870 conservatorii se bucurau de un solid contingent în ţară, partidul liberal era abia în formaţiune , celelalte partide nici nu exista. Conservatorii aveau un număr însemnat de capacităţi politice, aşa la 1870 aveau pe un Costaforu, un Mavrogheni, un V. Boerescu, un Manolache-Costache etc. Pe lângă aceştia exista o pleiadă de tineri de talent, precum A. Lahovari, Maiorescu, Carp, Strat etc. Afară de câţiva, precum A. Lahovari, Păucescu etc., ceilalţi tineri de valoare astăzi sunt constituiţi în grup deosebit şi fac opoziţia cea mai crâncenă guvernului d-lui L. Catargiu. Care îi sunt deci oamenii de valoare d-lui prim-ministru ? Sunt trei sau patru ! Care îi este stocul de tineri de valoare ? Afară de câţiva, precum d-nii Olănescu, Iancovescu şi încă vreunul sau doi, încolo neantul. Este vădit lucru că astăzi d. L. Catargiu posedă mai puţine elemente de valoare de cât cu 19 ani în urmă. De altă parte, în proporţia în care contingentul s-a micşorat din jurul d-lui L. Catargiu, în aceeaşi proporţie a trecut contingentul de oameni de valoare în lagărul opus. Este, cred, necontestat lucru că în grupurile duşmane guvernului conservator sunt de 20 de ori mai multe elemente de valoare. Când situaţia este aşa, şi aşa este, oare nu e o presumţie care atinge ridiculul acea a conservatorilor, de a voi să guverneze ani îndelungaţi şi încă ei singuri singurei ?... Conservatorii nu ştim dacă o vor putea duce mult timp uniţi cu alte elemente, precum elementul Vernescu şi cel liberal-lateral, cu atât mai puţin o vor putea duce reduşi la propriele lor forţe. In adevăr, observat’a cineva sărăcimea de oameni şi de idei de care suferă guvernul actual? Observat’a preponderanţa elementului vernescist? Şi slavă domnului, grupul d-lui Vernescu numai în inteligenţă şi valoare nu abondează. Guvernul conservator va muri de anemie, aceasta este sigur, sau va fi nevoit să deschidă un fel de azil pentru toţi transfugii şi nevoiaşii tuturor partidelor. Deja pe această cale d. L. Catargiu, om practic cum este, a apucat; deja primii fugari, liberalii lateralî, s’au adăpostit în dosul brazdei făcută de acest mare Romulus al conservatismului. De sigur, în curând vom asista la noi dezerţiuni, la nuoi fugari, cari cu toţii vor putea umplea golurile din rîndurile conservatoare, şi vor forma colectivitatea conservatoare în opoziţie cu acea fostă colectivistă. D-lui L. Catargiu nu îi trebue alianţe, acestea totd’auna încurcă. D-sale îi trebue oameni, ori cine ar fi şi ori de unde ar veni. Acest lucrul-a înţeles admirabil de bine d. Mâizescu şi ceililţi laterali. De aceea aceşti domni au lăsat binişor de o parte chestia principiilor, a părăsit grupul din care faceau parte şi s’au dus frumuşel acolo unde este nevoe de salahori politici, de muncitori nu cu capul ci cu braţele, tocmiţi cu bucata, cu ziua sau cu anul. Acest lucru este bun unui guvern şi la un partid peste patru sau cinci ani, adică, după ceşi-a cheltuit sângele generos şi pur ce-l avea. Aşa a făcut d. I. Brătianu. Când însă începi de la început chiar cu o colectivitate, cu o adunătură felurită, cum era în templul de la Meca în momentul apariţiunei lui Mahomed, să înţelege că această înjghebătură politică, rezemată pe espediente şi pe dezerţiuni, nu poate să ducă departe pe un guvern,cel mult până la toamnă. In tot cazul, mai multă modestie şi mai puţină presumţie nu ar strica de loc conservatorilor. Ba chiar li s’ar cădea. Gr. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC Aurenţia Havas Londra, 11 iunie. Corespondentul ziarului „Daily News“ la Odesa revine asupra arestărilor făcute de curând în Rusia, dar nu e sigur că ele ar fi privitoare la nihilişti. Persoanele arestate ar fi nişte simplii nemulţumiţi printre ofiţerii subalterni sau printre funcţionarii cei mici. Paris, 11 iunie. Camera. D. Gellibert interpelează guvernul asupra evenimentelor din Angouleme, d. Constans răspunde că e cu neputinţă de a suferi mai mult timp asemenea provocări. Ne vom purta cu străşnicie şi vom respinge orice tentativă resvrătitoare. (Aplause la stânga, protestări la dreapta şi printre bulangişti.) Mai mulţi bulangişti sunt chemaţi la ordine. D. de Cassagnac şi Le Herisse voesc să interpeleze guvernul asupra aceloraşi fapte. Această interpelare s’a amânat peste o lună. Paris, 11 iunie. Intrările la Expoziție în timpul zilei de ori au fost în număr de 354.000. - -vV . * . K" • • •• După Times s’au prenegrit pentru a re treaga forţă militară pe zi mobilizări eveni Liberalii manifeste siasm in urma aleg deputat cu 10,539 date d-lui Becker, c. Eri, principele a primit în audienţă întrevederea a ţinut împăratul a vizitat oare pleacă astă-seai Eri, principele a a întreţinere cu d. de Cei 41 de studenţ covia arestaţi de fost puşi în libertate rei ministrului afacerahul va pleca din nie pentru a merge la vizita expoziţia obiecte! şi de pescuit. 11 Iunie, vie în Mrnîndată însă unei re-11 Iunie, mare entu* Janson ca ontra 8602 1 Iunie, lui a fost împăratul, 3. principele ie. temenea o 1 Iunie. din Cra- Rusia, au intervenție. Berlin, 11 Iunie. irlin Joi 13 luassel, undeva de vânătoare lin, 11 Iunie. Ducele de Edimburg’.^^’u! sau au sosit erl la Potsdam. Ei afiK’izitat pe Împăratul și împărăteasa șijîa aceași seară au plecat la Coburg. . Munj Di, 11 Iunie. împăratul Austriei va ii°si a°i Miercuri dimineață incognito pentru a vizita pe fiica sa, principesa Leopid. Devlin, 11 Iunie. Guvernul german a ncFißcat guvernului din Brema ruperea nlgoDurilor diplomatice In privința afacerd Wohlgemuth, avisând consiliul federal'-l va uza de represalii. - -------- FIZIONOMIA^ CAMEREI Şedinţă de interpelări, şedinţă însă unica In felul ei. In adevăr, nu s’a mai auzit în parlamentul român ca să se desvălească asupra unui deputat atâtea lucruri scârboase ca acelea pe cari d. Filipescu le-a arătat despre d. C. Popovici, deputat, fost şef de gară la Răcâciuni. Era ceva penibil, era ceva umilitor pentru Cameră când s’a pus în toata evidenţa cine e deputatul Popovici. O tăcere grozavă domnea în Cameră şi nici un aplaus nu a întovărăşit expunerea zdrobitoare de probanţă a d-lui Filipescu. Bietul Popovici crezuse că înaintea Camerei este ca înaintea tribunalului, adică este destul ca cineva să nu fi fost condamnat pentru ca să fie curat şi demn de a figura în parlament; de aceea el provocase pe d. Filipescu ca să facă interpelarea. Pe când d. Filipescu citea actele cele mai compromiţătoare, deputaţii rămăsese îmârmuriţi şi ziceau : —»Cine ’l-a pus pe Popovici ca să provoace scandalul ?“ —«Trebue să fie lipsit cu desăvârşire de «demnitate, pentru ca să nu ’şi dea seama «de situaţia în care se află». Iar d. Filipescu în acest timp continua a citi acte peste acte, unele mai zdrobitoare decât altele. —«El! ce e de făcut? Ce putem face?» se întreba deputaţii unii pe alţii. —«Să’l excludem din Cameră, nu putem «sta mai mult cu un astfel de coleg» zic unii. —«Sunt de altă părere, întrerupse un «altul, noi nu putem exclude pe un coleg ; dacă Popovici nu ’şi va da singur «demisiunea, atunci nu putem face ni«mic». —«Măcar să prezentăm o moţiune de blam» zic alţii —„Nu poţi nici aceasta“ replică alţii. Camera este foarte perplexă, nu ştie ce să facă cu această oaie rîioasă. Să dă cuvântul d-lui Popovici... De la primele vorbe el începe a fi îndrăzneţ şi agresiv, ceea ce ridică indignarea aproape generala. —„D-le deputat, II zice prezidentul Conzadini, poziţia d-voastră este foarte delicată, deci nu mai iritaţi Camera cu un „ton care nu vă şade.“ Popovici să apără în mod deplorabil, să apără cu codul penal în mână!... Auziţi posnă, în chestii de incorectitudine să invoace codul... — «Codul d-lor arată ce este calomnia.. întreruperi din toate părţile. — «Lăsaţi’l să se apere» strigă un deputat. Camera să hotăreşte ca să ’l asculte pănă la capăt... Popovici în loc să vorbească de actele compromiţătoare atacă pe junimişti. — «D-lor, d. Negruţi, zice el, mi-a propus să intru la junimişti, însă eu am «refuzat cu indignare». —«Nu este exact d-le» strigă d. Negruţi. —«D. C. Kogâlniceanu mi-a spus că d. «Filipescu a declarat acum 5 luni că s’a «convins că sunt nevinovat». —«Iţi dau cea mai formală dezminţire» strigă d. C. Kogâlniceanu. Şi pe acest ton şi cu astfel de păcătoase mijloace Popovici caută a dovedi că nu e altceva decât o victimă politică. — «N’ai venit la mine, îi strigă un deputat și nu mi-ai declarat că d-ta nu ești «Popovici de la Răcâciuni, ci un alt Popovici ?» Popovici tace. Ceea ce pune culme la toate, este faptul pe care d. Filipescu îl istorisise la urma cuvântârei sale, anume că profesorul Daniileanu l-a prins zilele acestea pe Popovici furând flori şi altele din grădina sa şi că era de faţă şi d. M. Kogâlniceanu. O droae de deputaţi să reped la banca d-lui Kogâlniceanu şi o întreabă dacă este adevărat. D. Kogâlniceanu de milă zice că nu. Vine însă deputatul X în culoare şi zice: „faptul este adevărat, Kogâlniceanu „mi l’a afirmat mie, nu a voit însă să - l spună la toate lumea.“ Preşedintele suspendă şedinţa pentru căteva minute, pentru ca deputaţii să se consulte ce e de făcut. La redeschidere d. Ressu ia cuvântul și roagă pe minister să facă o anchetă. — „Să va face“ răspunde d. L. Catargiu. buia să ni le arate; proectele de reg pe cari mixtura liberalo-conservatoare le va aduce la îndeplinire trebuia să ni le spue ; asupra direcţiunei ce se va da mersului afacerilor obşteşti trebue să ne lămurească, iar nu să treacă peste toate aceste consideraţii şi să se mulţumească a întreba pe d-na Panu: „cu cine te vei alege ?“ A discuta astfel este a face o discuţie laterală. Şi mai la urmă, până când liberalii laterali nu vor limpezi o sumă de chestii pe cari sunt datori să le limpezească înaintea alegătorilor, ei n’au dreptul să întrebe pe nimeni cu cine se va alege, pentru că nu ştim sau dacă propria lor situaţie electorală nu e grav sdruncinată şi compromisă in urma evoluţiunei lor din ultimele zile. Se vor găsi desigur în Iaşi destul liberali de convingere, cami dacă au dat cu bucurie votul lor unor liberali inimici conservatorilor, nu-i vor mai da cu aceiaşi uşurinţă şi unor liberali laterali ori conservatizaţi.. DISCUŢIE LATERALA Citim în Drapelul, ziar liberal-naţional din Iaşi: Atitudinea reprezentanţilor disidenţi ieşeni faţă cu guvernul a părut cu drept cuvânt multora necorectă. D. Panu a fost între cel d’întâi cari au desaprobat o asemenea atitudine, calificând pe reprezentanţii disidenţi ieşeni cu noul calificativ, de curând scos la lumină de către şeful liberalilor-voiajori d. Nucşoreanu , „liberali laterali“. Dar în definitiv d. Panu a discutat lucrul, d-sa a expus motivele pentru cari s’a crezut dator a blama atitudinea liberalilor laterali şi a desaproba sprijinul pe care ei îl dau conservatorilor. Astfel, între altele, d. Panu a arătat că nimic bun nu poate eşi pentru ţară din o alianţă a liberalilor disidenţi cu conservatorii şi că reprezentanţii disidenţi ai Iaşului au fost luat înainte de alegeri angajamentul de a combate şi pe junimişti şi pe conservatori. In loc de a arăta cari sunt motivele destul de ponderoase cari justifică această dezerţiune, această gravă neconsecinţă, acest refuz de achitare a mandatului pe care alegătorii l-au dat celor patru disidenţi ieşani, foaia liberalilor laterali din localitate întreabă pe d. Panu: cu cine se va mai alege în viitoarele alegeri ? E vorba ceea : — Bună ziua măi Istrate! — Șapte pui de rață, frate! D. Panu va vedea cu cine se va mai alege ; asta-i altă chestie. Și dacă e vorba să ne spunem părerea noastră, noi credem că d-sa, având sprijinul grupului radical şi al amicilor d-sale personali din Iaşi, oricând, dar oricând se va alege. Dar, precum am zis, asta-i cu totu altă chestie. Am putea la urma urmelor să ne închipuim că d-na Panu nu se va mai alege la Iaşi. — ei, şi ce ar urma de aici ? E întrebarea însă : corect au procedat liberalii disidenţi aliându-se cu conservatorii ? Pogorând o discuţie de principii şi de corectitudine politică până la nivelul chiţibuşurilor negustoreşti, este a o înjosi în loc de a o înălţa. Şi apoi alegătorii nu vor să ştie cu câte voturi se va alege sau va cădea d-na Panu, — cu toate că d-sa e un om necesar în orice parlament, — ceia ce vor să ştie alegătorii este corectitudinea celor aleşi. Şi deci foaia liberalilor laterali din localitate aceasta trebuia să ne-o explice : foloasele ce ar eşi pentru ţară din o combinaţie hibridă dintre liberali şi conservatori tre Reforma penitenciarelor Am arătat, în trăsuri generale, care ar fi, după părerea mea, reforma cea mai practică de făcut, în regimul nostru penitenciar. Roadele, mai mult sau mai puţin bune ale noului sistem, n’au să fie percepute, din nenorocire, în mod palpabil, de vreme ce statistica noastră criminală, pe lângă că e foarte înceată, căci abia a ajuns la anul 1885, apoi nici nu are o rubrică specială pentru recidive. Din acest punct de privire este neînţeleasă neglijenţa şi nepriceperea oamenilor noştri politici. Pe când în străinătate statistica este considerată, cu drept cuvânt, ca o fotografie numerică a societăţei, şi ca o ştiinţă indispensabilă unei societăţei culte, la noi, afară de statistica comercială, care se face la ministerul de finanţe, statistică pot zice că nu există. Acum câţiva ani a fost desfiinţat comitetul statistic creat printr’o lege care există Încă, sub pretext că serviciul trebue reorganizat, dar de atunci şi până astăzi au trecut ani şi guvernele s’au gândit la toate, afară de organizarea uinui biurou statistic serios. Cu toate acestea, după practicarea noului regim penitenciar, în timp de câţiva ani, se va putea vedea, dacă nu ce influenţă a avut asupra numărului recidivelor, cel puţin ce influenţă a executat asupra numărului crimelor şi delictelor. Sfârşind cercetarea în treacăt a acestei cestiuni, nu este fără interes să arăt că chestia criminalităţii preocupă în modul cel mai serios pe criminaliştii şi pe oamenii de stat din occident. Progresele crimelor şi mai ales a delictelor, precum şi ineficacitatea regimului penitenciar, surprinde pe toată lumea şi exactitatea cu care se reproduce numărul crimelor şi a delictelor din an în an, este uimitoare. Intr’adevăr, dacă cercetăm tabelele statistice ale delictuozităţei din toate ţările, vedem că pe fiecare an să comit un număr de crime şi de delicte aproape exact şi că, dacă, spre pildă, în cursul a douăzeci de ani curba asasinatelor a scăzut şi aceea a delictelor s’a urcat, ambele rezultate nu s’au obţinut în mod brusc, de la un an până la cel viitor, ci în mod lent şi cu variaţiuni neînsemnate din an în an. Aceasta dovedeşte că în sânul societăţilor este un germene al criminalităţei care dă nişte fructe pozitive şi asupra căruia ţi’ac o influenţă cu totul directă mijloacele de represiune socială. Iată încă o dovadă cum că criminalitatea e o boală, de vreme ce dacă consultăm tabelele morbidităţei constatăm că şi maladiile, afară de cazurile de epidemie, să reproduc din an în an cu aceeași fixitate, și un număr oarecare, de boale predominează în unele loculi.