Lupta, august 1889 (Anul 6, nr. 897-920)

1889-08-02 / nr. 897

ANUL VI.­­ SERIA III. No. 897. ABONA­MEN­T... IN TARA Un an.................................................. V* an....................................... . . . . 3 luni.................................................... IN STREIN­AT­ATE Un an................................................... ./­an..................................................... 3 luni.................................................. Numărul 15 Bani. 1 REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). 40 lei 20 , 10 . 50 lei 25 , 15 . uniţii A irr AI A BUCUREŞTI, MERCURI 2 AUGUST 1889. ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , IV, , , . . 25 bani , Inserţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa In Kovirtin­a, la Agentia Havas In Francia, Italia, Austro-U­n­garia si An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria precum și sucursalele ei Un num­ăr vechi, 50 Bani. PA­ITI. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). COLECTIVIŞTII PORTRETE PAR LAMENTARE Remanierea se impune CREDITUL URBAN DIN IAŞI CRIZA AGRICOLA___ EVENIMENTELE DIN CRETA ISTORIA VENATOAREI Colectiviştii Sunt foarte mulţumit de declara­tele categorice ale Voinţei Naţionale făcute în numele partidului colectivist şi rog pe toate grupurile din opozi­ţie ca să ia act, ca să se poarte în consecinţă. Iată la ce mă refer : De mult eu am denunţat purtarea exclusivă şi trufaşe a colectivităţeî în opoziţie. Orbită de alegerea şefu­lui eî în mici burgade fără însem­nătate, precum Muscelul sau Gorjul, încuragiată de indolenţa şi diviziunea celor­l’alte grupuri opoziţioniste, co­lectivitatea a luat aere de matamor şi pretenţii ridicul de mari. Ea a în­ceput a vorbi în numele­­erei... şi a liberalismului pur şi neprihănit... îşi poate fie­care face idee de gradul în­­drăzneleî!... Mai mult. Printr’un fel de rela­xare a moravurilor politice şi falsa ideii de solidaritatea care leagă par­tidele în opoziţie, s’a întemplat că, cu ocazia câtor­va alegeri, grupurile cele- Palte au avut aerul de a seconda acţiunea colectivistă şi a se număra asupra candidatului colectivist. Această situaţie nu putea să du­reze mai mult fără serioase incon­veniente. Cel mai grav era că noi, cari am răsturnat guvernul odios al d-lui I. Brătianu, aveam aerul a nu ne scandaliza de revenirea la putere a colectiviştilor, mai incorigibili şi mai detestabili de­cât tot­deuna. De aceea eu am crezut că e bine ca această situaţie displăcută să se limpezească şi am scris două articole, pe care cititorii Luptei le ştiu, în care, după ce puneam în evidenţă egois­mul colectiviştilor, opinam pentru o luptă energică din partea celor­l­alte grupuri, pe cât timp colectiviştii nu vor dezarma şi, nu vor deveni mai modeşti. Cu aceasta eu voiam să forţez pe colectivişti ca să se explice, aşa ca intenţiile şi procede­urile lor să nu mai fie un mister pentru ni­­minea, pentru ca chiar cel din urmă naiv să -i cunoască. Am izbutit... Voinţa Naţională cu data de la 30 iulie răspunde la articolele mele şi le confirmă pe deplin. In adevăr, numitul organ declară că, nu recu­noaşte în ţară existenţa altui partid de­cât a celui conservator cu care luptă ,... cât despre liberalii-disidenţi, junimişti, radicali etc. pe aceştia nu-i consideră de­cât ca cantităţi negli­­geabile, şi că dacă aceştia voesc să le dea lor un concurs gratuit, bine, dacă nu, colectiviştii se pot dispensa de a­­semenea concurs ! Dar să citez textual, pentru ca să nu creadă cine­va că exagerez. Iată cum organul colectivist se ex­prima asupra celor­lalte grupuri din opoziţie. Junimiştii nu au aderenţi de­cât în patru-cinci judeţe, la Iaşi, Buzău şi câte un număr foarte restrâns de partizani în alte două-trei locuri. Disidenţii, de asemenea, nu pot exer­cita o oare­care înrâurire asupra alegă­torilor de­cât în unile locuri. Radicalii sunt cu totul necunoscuţi îndată ce treci de bariera Iaşilor... Liberali însă întâl­neşti pretutindeni, de la Dorohoia şi până la Mehedinţi. E natural deci ca cea mai puternică acţiune opoziţionistă să o exer­cite în ţară partidul care are de şef pe d. Ioan Brătianu. Iată acum şi concluzia : Partidul liberal are deplină conştiinţă de puterea sa ; el îşi va urma şi de aci înainte calea, fără a şovăi un singur mo­ment, fără a se preocupa de înfrângerile pe cari le va putea suferi pe ici, pe colo. Vor veni disidenţii şi radicalii alături cu dânsul în luptă în contra reacţiunei? Cu atât mai bine. Ţara le va ţine socoteală de aceasta. Nu vor veni ? Partidul liberal îşi va ajunge ţelul şi fără de aceasta. Va fii numai o cestie de timp, de mai curînd sau mai târziu. Nici­odată însă partidul liberal nu va abdica în faţa nimănui, nu va renunţa la situaţia pe care, prin servi­etele ce a adus ţarei, ’şi-a câştigat’o faţă cu opinia publică, în favoarea altor gru­puri fără mare însemnătate politică. Aşa­dar, grupurile din opoziţie sunt edificate pe deplin asupra chestiunei ridicate de mine. Cred că îndoială nu poate avea loc. La acestea iată ce răspund : foarte bine, în ceea ce priveşte pe radicali, luăm act, şi cred că acelaşi lucru vor face atât liberalii-disidenţi cât şi junimiştii. De cât, pot să spun un lucru: aceste cuvinte, această fanfaronadă proastă şi ridiculă, scump are să coste pe colectivişti. Lipsiţi ca tot­dea­una de simţul realităţei, colectiviştii îşi în­­chipuesc că sunt aproape de a pune din nou mâna pe putere. Ridiculă iluzie !.. Nu, colectiviştii sunt pentru mult timp puşi la carantină şi condam­naţi a striga ca nişte disperaţi fărâ­mei un ecou în ţară. Rodomantada lor are să o simtă amar şi nu după mult timp. Noi ne vom face datoria de a reproduce cât­va timp în fruntea zia­rului cuvintele îndrăzneţe ale colec­­tivităţei, pentru ca ele să nu fie ui­tate de nimenea, şi pentru ca golul care îl doresc colectiviştii în jurul lor să fie cât se poate de com­plect. Mâine însă mă voiu ocupa de ches­­tie, dacă toţi partizanii d-lui I. Bră­tianu, şi mai cu seamă cei demni şi cinstiţi, sunt de părerea Voinţei Na­ţionale. Gr. Jianu. ----­-------=3S‹›gMBÎB^@››S=-----------— Frantz-Iosef la Berlin (Prin fir telegrafic) Berlin, 12 August. împăratul Franz-Iosef, a sosit la 5,10 la gara Thiergarten unde era aşteptat de împăratul Wilhelm, de principii casei re­gale, de principele de Bismarck, de co­rniţele Moltke şi de corniţele Herbert de Bismarck. împăraţii se îmbrăţişară foarte cordial. Ei erau foarte mişcaţi. După ce au trecut în revistă com­pania de onoare, cei doi suverani s-au urcat în trăsură şi au plecat între două garduri de soldaţi, formate de întreaga garnisoană din Berlin, din Postdam şi din Spandau. Ei au intrat în Berlin prin poarta Brandenbourg lă 5 ore 25 m. în mijlocul salvelor de artilerie. In capul cortegiului mergea un esca­­dron al gărzilor corpului; fapol veniau : trăi ura împărătească cu cei d­oi împăraţi; principele Enric şi arhiducele Franz Fer­dinand într’un alt echipagiu; ceilalţi prin­cipi: principele de Bismarck cu corniţele Kalnoky, corniţele de Moltke cu generalul Beck, toţi în trăsură. O mulţime enormă şi entusiastă se grămădea pe unde trecea cortegiul im­perial. Suveranii au sosit la 5 ore jumi. la Castel unde au fost primiţi de împără­teasa Augusta Victoria şi de împărăteasa văduvă Augusta. Când mulţimea a zărit trăsura în care se aflau cei d­ci împăraţi, entusiasmul a izbucnit în toate părţile. Se putea aştepta o primire cu totul cordială făcută augustului vizitator de către populaţiunea din Berlin, dar nu la atari demonstraţiuni de entusiazm. împăratul a vizitat pe împărăteasa vă­duvă în palatul sau. La şeapte ore seara a avut loc la pa­latul împârătesc un prânz la care au luat parte majestăţile lor şi toţi principii şi principesele. împărăteasa şedea între împăratul Franţ- Iosef şi arhiducele Franţ-Ferdinand, iar împăratul Wilhelm şedea în faţa împă­rătesei. Nu s’a ridicat nici un toast; nici muzica n’a cântat. —­­Un prânz s’a servit în acelaş timp în galeria tablourilor pentru suita împăra­tului Austriei şi pentru persoanele ata­şate serviciului sau. La opt ore şi jumătate­ seara a avut loc o mare retragere cu torţe şi fanfare executată de toate muzicele regimentelor gardei concentrate la Be­l­in. Retragerea a ţinut un ceas şi jumătate. Muzicele au cântat de două ori imnul naţional austriac şi mulţimea a aclamat într’un­ mod frenetic pe imperatul Franţ- Iosef care a mulţumit inclinându-se. Monarhii şi familia imperială au asis­tat la acest spectacol de la ferestrele cas­telului în mod strălucit cu foc bengal. Corniţele Kalnoky, corniţele Szoegye­­nyi şi d. de Wydenbruk au prânzit la principele de Bismark şi s-au întors în urmă la castel pentru a arista la retragere, rândul ca să stăruiască pentru punerea în slujbă a unui agent electoral harnic. El se apropie de ministrul respectiv şi începe pe departe a-l ruga. Aici dificul­tăţile sunt mai mari, dar şi stăruinţa lui P... este duplă ; el întrebuinţează toate mijloacele, pledează, imploră până când capătă făgăduiala. «Atunci d-le ministru, »îmi dai voe ca să viu mâine la minis­zter ?­ Ministrul zice da. P... este încântat. Ast­fel se sfârşeşte pentru P... ziua parlamentară, şi în toate zilele acelaşi lucru. -------------«=«=»----------­ Portrete parlamentare­ ­... deputat al colegiului al doilea din un mic oraş, înţelege a fi numai deputa­tul localităţei sale şi a intereselor de clopotniţă. De dimineaţă până în seară, de cum vine la Cameră până ese, el nu se ocupă de alt­ceva. Chestiele politice, , politica generală, interesele mari ale ţarei nu­­ atrag nici nu’l pref ocupă. El nu ştie de­cât una şi bună, că el e trimes de oraşul cutare şi că prin ur­mare de acel oraş trebec să se ocupe. Pentru dânsul articolul Constituţie că deputatul, ori unde e ales, reprezintă în­treaga ţară,­­nu există. P... înainte de a pleca la Cameră îşi consultă carnetul, îşi răsfoeşte hârtiele pentru ca să ştie ce stăruinţi are de fă­cut în interesul localităţei lui. Din con­sultarea carnetului, din cititul scrisorilor şi din suplicele primite el constată că în acea­ zi are următoarele trebi de fă­cut la Cameră : 1) de stăruit ca să se voteze taxe unoi comunale pentru oraşul sau unde este şi consilier, comunal 2) de stăruit ca să iasă de la comisia de in­digenat hârtiele a vre-o patru, din cari unul e Evreu, altul Grec, altul Neamţ şi cel­ l’alt Ungur ; 3) de stăruit pe lângă ministru pentru punerea în slujbă a pa­tru agenţi electorali ; 4) de stăruit pentru facerea unei linii de drum de fier late­rale în judeţul sau; 5) de stăruit pentru ca ministerul să aprobe bugetul comunal şi judeţean etc. etc. etc. P. cum ajunge la Cameră să duce mai întâi la secretarul com­isiunei de indige­nat şi îl roagă să -i dea cutare dosar, d. e. , dosarul grecului. Cu dosarul la sub­ţioară el intră în incintă şi caută cu o­­chii pe membrii com­isiunei. Cum zăreşte pe vre­unul din el, P. să duce la acela, îl strânge mâna cu multă afabilitate şi apoi îi zice : „D-te Z. mă interesez de N. „un grec foarte onorabil din localitate, „raportul e gata, numai trebue iscălit de „trei membrii, eşti aşa de bun să ’mi „dai iscălitura d-tale ?“ Z. de complezen­ţă­ iscăleşte făcânduşi rezerve mintale. P. al nostru repetă scena încă cu doi mem­brii din comisiune, după care apoi să duce la biurou şi roagă pe secretar ca să trimită raportul la tipar. O dată această treabă sfârşită, P. pro­cede mai departe. In acest scop el stă­ruise deja cu câte­va zile în urmă ca biuroul să pună la ordinea zilei proec­­tul pentru noile taxe comunale asupra oraşului său natal. P. începe deci a face propagandă prin Cameră. El să duce la deputaţii cei mai colţoşi, acei cari iau cuvântul şi fie­căruia în parte îi ţine ur­mătorul limbagiu : „D-le X, am să te rog „de ceva... anume să nu ne necăjeşti „astăzi cu proectul de taxe comunale. „Pot să te asigur că comuna noastră este „foarte săracă şi că niminea nu e contra „acestor taxe“. Când proectul se pune la vot, P... se aşează lângă urnă. El roagă pe de­putaţi să voteze pentru, le fâgădueşte că şi el le va vota lucruri privitoare la alte localităţi, şi face ce face de proectul este primit. P... foarte mulţumit, se duce la tele­graf şi trimite mai multe telegrame, apoi reintră în sală şi uit­ându-se la carnet se pune din nou pe Lucru. Acum a venit REMANIEREA SE­RPIE Este învederat acuma câ ministerul nu poate dura în condiţiunile în care se află actualmente şi că o remaniere, dar o remaniere care să aibă la baza sa o gru­­pare de mai multe grupuri politice, se impune. Dovada cea mai strălucită de neputinţa în care se află cabinetul de la cei d’intâi paşi ai sei, este obligaţia în care se află de a face ingerinţe şi sforţări supra-ome­­neşti, pentru a putea izbuti în câte­va alegeri parţiale. De obicei­, lupta cea mare a partidelor se dedea la noi în alegerile generale , aci partidele îşi puneau în linie toate forţele, aci opoziţiunea îşi concentra toată atenţiunea şi încerca să dea asalt gu­vernului. Din partea I, ministerul numai în alegerile generale simţea că’i curg sudori reci şi că existenţa îi pare peri­clitată. Despre alegerile parţiale n’a fost nici­odată vorbă serioasă ; guvernul re­zemat pe majoritatea’­ din Cameră, sur­prindea colegiile nepregătite, iar opozi­­ţiunea, nedând mare importanţă unor rezultate atât de restrânse, stătea neac­­tiva sau lupta cu amare slăbiciuire.■ Cea d’ântâia dată când­­alegerile par­ţiale au dobândit o oare­care însemnă­tate, a fost sub guvernul junimist, când partidele cele mai numeroase şi mai bine organizate erau în opoziţiune şi când ministerul a fost bătut aproape pe toată linia. Pricina acestui rezultat e lesne de înţeles : ministerul era prea slab în ţară pentru a inspira teamă alegătorilor slabi de îngeri şi pentru a’l hotărâ să nu se pună roa cu un regim stabilit şi sigur de a sta la putere. Venind conservatorii la cârmă s’au aflat în faţa unei situaţiuni parlamenta­re foarte puţin demnă de invidiat, majo­ritatea sa este clădită din artificii, par­tizanii săi sunt descurajaţi şi dezorgani­zaţi, iar forţele opoziţioniste numeroase şi mobilizate ori­când pentru o acţiune decisivă. Pe de altă parte, în ţară s’a lăţit credinţa cum că guvernul ie slab, cum câ în sânul ministerului sunt neîn­ţelegeri grave şi că o schimbare de re­gim se poate realiza dintr’un moment într’altul. Acest curent, care a luat pro­­porţiuni destul de mari şi tinde a se ge­neraliza peste măsură, face foarte mult râu cabinetului, îl pune în neputinţă de a ’­şi atrage elementele care şovăesc şi înlesnesc jocul adversarilor. Evident că în asemenea condiţiuni cabinetul nu poate avea viaţă lungă. Toată lumea aşteaptă sosirea regelui pentru ca criza ministerială latentă să izbucnească, să dea naştere unei n­oi formaţiuni ministeriale şi să modifice din nou situaţiunea parlamentară. Cine ştie dacă nu d-nii Lahovari şi Manu vor ieşi din minister, cine ştie dacă nu d. Ver­­nescu va fi nevoit să se retragă, cine ştie dacă nu se va face o alianţă cu junimiştii sau dacă cabinetul nu va ieşi şi mai slab din această criză. Ori­cum vom privi chestiunea, la capătul ori­cărei soluţiuni găsim nesiguranţa, neîncrederea, paralizarea şi dezgrădinarea cabinetului. In contra unei opoziţi­uni numeroase şi plină de curagiu, este greu ca să lupte chiar un minister unit, înţeles şi rezemat pe o majoritate parlamentară serioasă ; dar când ministerul este în halul celui actual? dar când majoritatea e problema­tica şi partizanii tot atât de problematici ? In definitiv, d-lul Catargiu nu’i mai ră­mâne de cât­ o singură scândură de scă­pare : să facă unirea cu vre-un grup po­litic, să renunţe la iluzia de a guverna ţara cu singurele forţe ale bătrânilor con­servatori. Partidul vechiu conservator s’a dovedit că este foarte neputincios, că tăria lui de altă dată a dispărut, că în multe colegii şi chiar în multe judeţe a ajuns să fie necunoscut. Cei 12 ani de opoziţiune şi de opozi­­ţiune inactivă, au făcut mult râu conser­vatorilor, încăpăţânarea lor de a guverna singuri ţara, nu le va face mai bine. Situaţiunea e lămurită. ----------------------------------------­ eretul urban din Iaşi Şedinţa de la 30 Iulie Adunarea generală extraordinară Capital social reprezentat e de 7,661,000. De­şi şedinţa fu anunţată pentru 12 ore, totuşi până la verificarea titlurilor de înscriere pentru participarea la şe­dinţă adunarea­­generală ajunsese la ora 2 p. m. Biuroul compus din d. Gh. Hol­ban, ca membru al fostului consiliu, iar d-nii Sc. Pastia şi C. Corjescu, membrii luaţi din numărul împrumutaţilor cu sume mai mari, conform statutelor societâţei. I­. P. Niţescu luă cel întâiu cuvântul şi, adresându se biuroului şi comisarului guvernului, ceru respingerea tuturor ace­lora cari se prezintă ca alegători cu pro­curi, fiind­câ, după şoaptele ce le au auzit, ar fi fost culese de poliţie şi afară de a­­ceasta ele nici nu ar fi în regulă, de­oare­ce în mare parte sunt întărite nu­mai de poliţie. D. J. Ghica îl combătu aspru, spunînd că contestările nu le poate face nici bi­roul nici comisarul guvernului şi că sin­guri Si'.pretar­i!, prifi majoritatea lor,, pot primi ori respinge asemenea propunere; de altminterea în-tot-d’a-una ast-fel s’a uzitat şi că acuma ar fi o surprindere pentru cel ce le-au dat şi un impas mai mult pentru Credit în starea actuală cum se găseşte. In acest sens vorbi şi d-rul Finchel­­stein. D. Stelian, comisarul guvernului, ex­plică că legalmente procurile nu pot avea o valoare, dar fiind introdus în uz şi afară de aceasta la o instituţie privată cum este Creditul poate ca procuratorii să vie în puterea chiar a unei iscălituri legalizată de poliţia oraşului de unde s’au eliberat. D-sa mai arată ca dacă societarii votanţi personal ar fi reprezentând o pătrime din capitalul Creditului ar putea adunarea, ţinând socoteală de zisele d-lui Niţescu, se lucrează ast­fel, însă de­oare­ce nu reprezintă nici ‘/6, fără îndoeală că nu se putea lucra. D-sa apoi arată că în împreju­rările actuale, adunarea cum se găseşte constituită este legalminte constituită. D. Sc. Pastia protestează contra ilega­­litatei constituirea ei cu procuri în nere­gulă şi se retrage din birou ; d. S. Gol­­dental îi ia locul. D. Cătănescu avocat pro­testează şi el cum şi d. Corjescu, care de­­aseminea se retrage din birou înlocuit fiind şi d-sa prin d. V. Pogor. Discuţi­unea aceasta s’a făcut cu mult zgomot şi d’abea după zece minute s’a re­stabilit liniştea. Intrând în ordine, mai mulţi membrii cerură închiderea discuţi­­unei şi punându-se la vot propunerea Niţescu căzu cu o majoritate sdrobitoare. [). Cerchez vorbi însă cu multă ve­hemenţă contra închiderei discuţiei, îndată ce incidentul trecu, d. Stelian luă cuvântul pentru a vorbi în fond. D. Stelian luând cuvântul arată că sta­rea deplorabilă a Creditului nu există de astă­zi de ieri, ci reul datează încă de la înființarea lui. Apărându-se de cuvântul lichidare ce ar fi auzit câ i se impută, că ar avea ordine sâ’l accentueze, arată că datoria lui este de a expune numai si­tuaţia în care se găseşte societatea, şi care nu este de loc înfloritoare. Acum ea este în poziţiune de a nu mai putea face faţă plăţilor, mulţumită neregulari­­tăţilor culpabile. D-sa arată că adunarea trebue să cunoască deficitul anterior şi cel ce va mai urma din descoperiri­e pe care justiţia le va face. După d-sa, sunt două cauze cari au provocat nenorocita stare pe care Adu­narea generală e chemată de a o rezolva: intuia, administraţi­a culpabilă şi risipi­toare şi al cinoilea, evaluarea exagerată a imobilelor. S’au făcut mari abateri în privința art. 44 din statutele Creditului, căci de la 1881—1885 membrii consiliului

Next