Lupta, august 1889 (Anul 6, nr. 897-920)
1889-08-02 / nr. 897
ANUL VI. SERIA III. No. 897. ABONAMENT... IN TARA Un an.................................................. V* an....................................... . . . . 3 luni.................................................... IN STREINATATE Un an................................................... ./an..................................................... 3 luni.................................................. Numărul 15 Bani. 1 REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). 40 lei 20 , 10 . 50 lei 25 , 15 . uniţii A irr AI A BUCUREŞTI, MERCURI 2 AUGUST 1889. ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , IV, , , . . 25 bani , Inserţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa In Kovirtina, la Agentia Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria si Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria precum și sucursalele ei Un număr vechi, 50 Bani. PAITI. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). COLECTIVIŞTII PORTRETE PAR LAMENTARE Remanierea se impune CREDITUL URBAN DIN IAŞI CRIZA AGRICOLA___ EVENIMENTELE DIN CRETA ISTORIA VENATOAREI Colectiviştii Sunt foarte mulţumit de declaratele categorice ale Voinţei Naţionale făcute în numele partidului colectivist şi rog pe toate grupurile din opoziţie ca să ia act, ca să se poarte în consecinţă. Iată la ce mă refer : De mult eu am denunţat purtarea exclusivă şi trufaşe a colectivităţeî în opoziţie. Orbită de alegerea şefului eî în mici burgade fără însemnătate, precum Muscelul sau Gorjul, încuragiată de indolenţa şi diviziunea celorl’alte grupuri opoziţioniste, colectivitatea a luat aere de matamor şi pretenţii ridicul de mari. Ea a început a vorbi în numeleerei... şi a liberalismului pur şi neprihănit... îşi poate fiecare face idee de gradul îndrăzneleî!... Mai mult. Printr’un fel de relaxare a moravurilor politice şi falsa ideii de solidaritatea care leagă partidele în opoziţie, s’a întemplat că, cu ocazia câtorva alegeri, grupurile cele- Palte au avut aerul de a seconda acţiunea colectivistă şi a se număra asupra candidatului colectivist. Această situaţie nu putea să dureze mai mult fără serioase inconveniente. Cel mai grav era că noi, cari am răsturnat guvernul odios al d-lui I. Brătianu, aveam aerul a nu ne scandaliza de revenirea la putere a colectiviştilor, mai incorigibili şi mai detestabili decât totdeuna. De aceea eu am crezut că e bine ca această situaţie displăcută să se limpezească şi am scris două articole, pe care cititorii Luptei le ştiu, în care, după ce puneam în evidenţă egoismul colectiviştilor, opinam pentru o luptă energică din partea celorlalte grupuri, pe cât timp colectiviştii nu vor dezarma şi, nu vor deveni mai modeşti. Cu aceasta eu voiam să forţez pe colectivişti ca să se explice, aşa ca intenţiile şi procedeurile lor să nu mai fie un mister pentru niminea, pentru ca chiar cel din urmă naiv să -i cunoască. Am izbutit... Voinţa Naţională cu data de la 30 iulie răspunde la articolele mele şi le confirmă pe deplin. In adevăr, numitul organ declară că, nu recunoaşte în ţară existenţa altui partid decât a celui conservator cu care luptă ,... cât despre liberalii-disidenţi, junimişti, radicali etc. pe aceştia nu-i consideră decât ca cantităţi negligeabile, şi că dacă aceştia voesc să le dea lor un concurs gratuit, bine, dacă nu, colectiviştii se pot dispensa de asemenea concurs ! Dar să citez textual, pentru ca să nu creadă cineva că exagerez. Iată cum organul colectivist se exprima asupra celorlalte grupuri din opoziţie. Junimiştii nu au aderenţi decât în patru-cinci judeţe, la Iaşi, Buzău şi câte un număr foarte restrâns de partizani în alte două-trei locuri. Disidenţii, de asemenea, nu pot exercita o oarecare înrâurire asupra alegătorilor decât în unile locuri. Radicalii sunt cu totul necunoscuţi îndată ce treci de bariera Iaşilor... Liberali însă întâlneşti pretutindeni, de la Dorohoia şi până la Mehedinţi. E natural deci ca cea mai puternică acţiune opoziţionistă să o exercite în ţară partidul care are de şef pe d. Ioan Brătianu. Iată acum şi concluzia : Partidul liberal are deplină conştiinţă de puterea sa ; el îşi va urma şi de aci înainte calea, fără a şovăi un singur moment, fără a se preocupa de înfrângerile pe cari le va putea suferi pe ici, pe colo. Vor veni disidenţii şi radicalii alături cu dânsul în luptă în contra reacţiunei? Cu atât mai bine. Ţara le va ţine socoteală de aceasta. Nu vor veni ? Partidul liberal îşi va ajunge ţelul şi fără de aceasta. Va fii numai o cestie de timp, de mai curînd sau mai târziu. Niciodată însă partidul liberal nu va abdica în faţa nimănui, nu va renunţa la situaţia pe care, prin servietele ce a adus ţarei, ’şi-a câştigat’o faţă cu opinia publică, în favoarea altor grupuri fără mare însemnătate politică. Aşadar, grupurile din opoziţie sunt edificate pe deplin asupra chestiunei ridicate de mine. Cred că îndoială nu poate avea loc. La acestea iată ce răspund : foarte bine, în ceea ce priveşte pe radicali, luăm act, şi cred că acelaşi lucru vor face atât liberalii-disidenţi cât şi junimiştii. De cât, pot să spun un lucru: aceste cuvinte, această fanfaronadă proastă şi ridiculă, scump are să coste pe colectivişti. Lipsiţi ca totdeauna de simţul realităţei, colectiviştii îşi închipuesc că sunt aproape de a pune din nou mâna pe putere. Ridiculă iluzie !.. Nu, colectiviştii sunt pentru mult timp puşi la carantină şi condamnaţi a striga ca nişte disperaţi fărâmei un ecou în ţară. Rodomantada lor are să o simtă amar şi nu după mult timp. Noi ne vom face datoria de a reproduce câtva timp în fruntea ziarului cuvintele îndrăzneţe ale colectivităţei, pentru ca ele să nu fie uitate de nimenea, şi pentru ca golul care îl doresc colectiviştii în jurul lor să fie cât se poate de complect. Mâine însă mă voiu ocupa de chestie, dacă toţi partizanii d-lui I. Brătianu, şi mai cu seamă cei demni şi cinstiţi, sunt de părerea Voinţei Naţionale. Gr. Jianu. -----------=3S‹›gMBÎB^@››S=-----------— Frantz-Iosef la Berlin (Prin fir telegrafic) Berlin, 12 August. împăratul Franz-Iosef, a sosit la 5,10 la gara Thiergarten unde era aşteptat de împăratul Wilhelm, de principii casei regale, de principele de Bismarck, de corniţele Moltke şi de corniţele Herbert de Bismarck. împăraţii se îmbrăţişară foarte cordial. Ei erau foarte mişcaţi. După ce au trecut în revistă compania de onoare, cei doi suverani s-au urcat în trăsură şi au plecat între două garduri de soldaţi, formate de întreaga garnisoană din Berlin, din Postdam şi din Spandau. Ei au intrat în Berlin prin poarta Brandenbourg lă 5 ore 25 m. în mijlocul salvelor de artilerie. In capul cortegiului mergea un escadron al gărzilor corpului; fapol veniau : trăi ura împărătească cu cei doi împăraţi; principele Enric şi arhiducele Franz Ferdinand într’un alt echipagiu; ceilalţi principi: principele de Bismarck cu corniţele Kalnoky, corniţele de Moltke cu generalul Beck, toţi în trăsură. O mulţime enormă şi entusiastă se grămădea pe unde trecea cortegiul imperial. Suveranii au sosit la 5 ore jumi. la Castel unde au fost primiţi de împărăteasa Augusta Victoria şi de împărăteasa văduvă Augusta. Când mulţimea a zărit trăsura în care se aflau cei dci împăraţi, entusiasmul a izbucnit în toate părţile. Se putea aştepta o primire cu totul cordială făcută augustului vizitator de către populaţiunea din Berlin, dar nu la atari demonstraţiuni de entusiazm. împăratul a vizitat pe împărăteasa văduvă în palatul sau. La şeapte ore seara a avut loc la palatul împârătesc un prânz la care au luat parte majestăţile lor şi toţi principii şi principesele. împărăteasa şedea între împăratul Franţ- Iosef şi arhiducele Franţ-Ferdinand, iar împăratul Wilhelm şedea în faţa împărătesei. Nu s’a ridicat nici un toast; nici muzica n’a cântat. —Un prânz s’a servit în acelaş timp în galeria tablourilor pentru suita împăratului Austriei şi pentru persoanele ataşate serviciului sau. La opt ore şi jumătate seara a avut loc o mare retragere cu torţe şi fanfare executată de toate muzicele regimentelor gardei concentrate la Belin. Retragerea a ţinut un ceas şi jumătate. Muzicele au cântat de două ori imnul naţional austriac şi mulţimea a aclamat într’un mod frenetic pe imperatul Franţ- Iosef care a mulţumit inclinându-se. Monarhii şi familia imperială au asistat la acest spectacol de la ferestrele castelului în mod strălucit cu foc bengal. Corniţele Kalnoky, corniţele Szoegyenyi şi d. de Wydenbruk au prânzit la principele de Bismark şi s-au întors în urmă la castel pentru a arista la retragere, rândul ca să stăruiască pentru punerea în slujbă a unui agent electoral harnic. El se apropie de ministrul respectiv şi începe pe departe a-l ruga. Aici dificultăţile sunt mai mari, dar şi stăruinţa lui P... este duplă ; el întrebuinţează toate mijloacele, pledează, imploră până când capătă făgăduiala. «Atunci d-le ministru, »îmi dai voe ca să viu mâine la miniszter ? Ministrul zice da. P... este încântat. Astfel se sfârşeşte pentru P... ziua parlamentară, şi în toate zilele acelaşi lucru. -------------«=«=»---------- Portrete parlamentare ... deputat al colegiului al doilea din un mic oraş, înţelege a fi numai deputatul localităţei sale şi a intereselor de clopotniţă. De dimineaţă până în seară, de cum vine la Cameră până ese, el nu se ocupă de altceva. Chestiele politice, , politica generală, interesele mari ale ţarei nu atrag nici nu’l pref ocupă. El nu ştie decât una şi bună, că el e trimes de oraşul cutare şi că prin urmare de acel oraş trebec să se ocupe. Pentru dânsul articolul Constituţie că deputatul, ori unde e ales, reprezintă întreaga ţară,nu există. P... înainte de a pleca la Cameră îşi consultă carnetul, îşi răsfoeşte hârtiele pentru ca să ştie ce stăruinţi are de făcut în interesul localităţei lui. Din consultarea carnetului, din cititul scrisorilor şi din suplicele primite el constată că în acea zi are următoarele trebi de făcut la Cameră : 1) de stăruit ca să se voteze taxe unoi comunale pentru oraşul sau unde este şi consilier, comunal 2) de stăruit ca să iasă de la comisia de indigenat hârtiele a vre-o patru, din cari unul e Evreu, altul Grec, altul Neamţ şi cel l’alt Ungur ; 3) de stăruit pe lângă ministru pentru punerea în slujbă a patru agenţi electorali ; 4) de stăruit pentru facerea unei linii de drum de fier laterale în judeţul sau; 5) de stăruit pentru ca ministerul să aprobe bugetul comunal şi judeţean etc. etc. etc. P. cum ajunge la Cameră să duce mai întâi la secretarul comisiunei de indigenat şi îl roagă să -i dea cutare dosar, d. e. , dosarul grecului. Cu dosarul la subţioară el intră în incintă şi caută cu ochii pe membrii comisiunei. Cum zăreşte pe vreunul din el, P. să duce la acela, îl strânge mâna cu multă afabilitate şi apoi îi zice : „D-te Z. mă interesez de N. „un grec foarte onorabil din localitate, „raportul e gata, numai trebue iscălit de „trei membrii, eşti aşa de bun să ’mi „dai iscălitura d-tale ?“ Z. de complezenţă iscăleşte făcânduşi rezerve mintale. P. al nostru repetă scena încă cu doi membrii din comisiune, după care apoi să duce la biurou şi roagă pe secretar ca să trimită raportul la tipar. O dată această treabă sfârşită, P. procede mai departe. In acest scop el stăruise deja cu câteva zile în urmă ca biuroul să pună la ordinea zilei proectul pentru noile taxe comunale asupra oraşului său natal. P. începe deci a face propagandă prin Cameră. El să duce la deputaţii cei mai colţoşi, acei cari iau cuvântul şi fiecăruia în parte îi ţine următorul limbagiu : „D-le X, am să te rog „de ceva... anume să nu ne necăjeşti „astăzi cu proectul de taxe comunale. „Pot să te asigur că comuna noastră este „foarte săracă şi că niminea nu e contra „acestor taxe“. Când proectul se pune la vot, P... se aşează lângă urnă. El roagă pe deputaţi să voteze pentru, le fâgădueşte că şi el le va vota lucruri privitoare la alte localităţi, şi face ce face de proectul este primit. P... foarte mulţumit, se duce la telegraf şi trimite mai multe telegrame, apoi reintră în sală şi uitându-se la carnet se pune din nou pe Lucru. Acum a venit REMANIEREA SERPIE Este învederat acuma câ ministerul nu poate dura în condiţiunile în care se află actualmente şi că o remaniere, dar o remaniere care să aibă la baza sa o grupare de mai multe grupuri politice, se impune. Dovada cea mai strălucită de neputinţa în care se află cabinetul de la cei d’intâi paşi ai sei, este obligaţia în care se află de a face ingerinţe şi sforţări supra-omeneşti, pentru a putea izbuti în câteva alegeri parţiale. De obicei, lupta cea mare a partidelor se dedea la noi în alegerile generale , aci partidele îşi puneau în linie toate forţele, aci opoziţiunea îşi concentra toată atenţiunea şi încerca să dea asalt guvernului. Din partea I, ministerul numai în alegerile generale simţea că’i curg sudori reci şi că existenţa îi pare periclitată. Despre alegerile parţiale n’a fost niciodată vorbă serioasă ; guvernul rezemat pe majoritatea’ din Cameră, surprindea colegiile nepregătite, iar opoziţiunea, nedând mare importanţă unor rezultate atât de restrânse, stătea neactiva sau lupta cu amare slăbiciuire.■ Cea d’ântâia dată cândalegerile parţiale au dobândit o oarecare însemnătate, a fost sub guvernul junimist, când partidele cele mai numeroase şi mai bine organizate erau în opoziţiune şi când ministerul a fost bătut aproape pe toată linia. Pricina acestui rezultat e lesne de înţeles : ministerul era prea slab în ţară pentru a inspira teamă alegătorilor slabi de îngeri şi pentru a’l hotărâ să nu se pună roa cu un regim stabilit şi sigur de a sta la putere. Venind conservatorii la cârmă s’au aflat în faţa unei situaţiuni parlamentare foarte puţin demnă de invidiat, majoritatea sa este clădită din artificii, partizanii săi sunt descurajaţi şi dezorganizaţi, iar forţele opoziţioniste numeroase şi mobilizate oricând pentru o acţiune decisivă. Pe de altă parte, în ţară s’a lăţit credinţa cum că guvernul ie slab, cum câ în sânul ministerului sunt neînţelegeri grave şi că o schimbare de regim se poate realiza dintr’un moment într’altul. Acest curent, care a luat proporţiuni destul de mari şi tinde a se generaliza peste măsură, face foarte mult râu cabinetului, îl pune în neputinţă de a ’şi atrage elementele care şovăesc şi înlesnesc jocul adversarilor. Evident că în asemenea condiţiuni cabinetul nu poate avea viaţă lungă. Toată lumea aşteaptă sosirea regelui pentru ca criza ministerială latentă să izbucnească, să dea naştere unei noi formaţiuni ministeriale şi să modifice din nou situaţiunea parlamentară. Cine ştie dacă nu d-nii Lahovari şi Manu vor ieşi din minister, cine ştie dacă nu d. Vernescu va fi nevoit să se retragă, cine ştie dacă nu se va face o alianţă cu junimiştii sau dacă cabinetul nu va ieşi şi mai slab din această criză. Oricum vom privi chestiunea, la capătul oricărei soluţiuni găsim nesiguranţa, neîncrederea, paralizarea şi dezgrădinarea cabinetului. In contra unei opoziţiuni numeroase şi plină de curagiu, este greu ca să lupte chiar un minister unit, înţeles şi rezemat pe o majoritate parlamentară serioasă ; dar când ministerul este în halul celui actual? dar când majoritatea e problematica şi partizanii tot atât de problematici ? In definitiv, d-lul Catargiu nu’i mai rămâne de cât o singură scândură de scăpare : să facă unirea cu vre-un grup politic, să renunţe la iluzia de a guverna ţara cu singurele forţe ale bătrânilor conservatori. Partidul vechiu conservator s’a dovedit că este foarte neputincios, că tăria lui de altă dată a dispărut, că în multe colegii şi chiar în multe judeţe a ajuns să fie necunoscut. Cei 12 ani de opoziţiune şi de opoziţiune inactivă, au făcut mult râu conservatorilor, încăpăţânarea lor de a guverna singuri ţara, nu le va face mai bine. Situaţiunea e lămurită. ---------------------------------------- eretul urban din Iaşi Şedinţa de la 30 Iulie Adunarea generală extraordinară Capital social reprezentat e de 7,661,000. Deşi şedinţa fu anunţată pentru 12 ore, totuşi până la verificarea titlurilor de înscriere pentru participarea la şedinţă adunareagenerală ajunsese la ora 2 p. m. Biuroul compus din d. Gh. Holban, ca membru al fostului consiliu, iar d-nii Sc. Pastia şi C. Corjescu, membrii luaţi din numărul împrumutaţilor cu sume mai mari, conform statutelor societâţei. I. P. Niţescu luă cel întâiu cuvântul şi, adresându se biuroului şi comisarului guvernului, ceru respingerea tuturor acelora cari se prezintă ca alegători cu procuri, fiindcâ, după şoaptele ce le au auzit, ar fi fost culese de poliţie şi afară de aceasta ele nici nu ar fi în regulă, deoarece în mare parte sunt întărite numai de poliţie. D. J. Ghica îl combătu aspru, spunînd că contestările nu le poate face nici biroul nici comisarul guvernului şi că singuri Si'.pretari!, prifi majoritatea lor,, pot primi ori respinge asemenea propunere; de altminterea în-tot-d’a-una ast-fel s’a uzitat şi că acuma ar fi o surprindere pentru cel ce le-au dat şi un impas mai mult pentru Credit în starea actuală cum se găseşte. In acest sens vorbi şi d-rul Finchelstein. D. Stelian, comisarul guvernului, explică că legalmente procurile nu pot avea o valoare, dar fiind introdus în uz şi afară de aceasta la o instituţie privată cum este Creditul poate ca procuratorii să vie în puterea chiar a unei iscălituri legalizată de poliţia oraşului de unde s’au eliberat. D-sa mai arată ca dacă societarii votanţi personal ar fi reprezentând o pătrime din capitalul Creditului ar putea adunarea, ţinând socoteală de zisele d-lui Niţescu, se lucrează astfel, însă deoarece nu reprezintă nici ‘/6, fără îndoeală că nu se putea lucra. D-sa apoi arată că în împrejurările actuale, adunarea cum se găseşte constituită este legalminte constituită. D. Sc. Pastia protestează contra ilegalitatei constituirea ei cu procuri în neregulă şi se retrage din birou ; d. S. Goldental îi ia locul. D. Cătănescu avocat protestează şi el cum şi d. Corjescu, care deaseminea se retrage din birou înlocuit fiind şi d-sa prin d. V. Pogor. Discuţiunea aceasta s’a făcut cu mult zgomot şi d’abea după zece minute s’a restabilit liniştea. Intrând în ordine, mai mulţi membrii cerură închiderea discuţiunei şi punându-se la vot propunerea Niţescu căzu cu o majoritate sdrobitoare. [). Cerchez vorbi însă cu multă vehemenţă contra închiderei discuţiei, îndată ce incidentul trecu, d. Stelian luă cuvântul pentru a vorbi în fond. D. Stelian luând cuvântul arată că starea deplorabilă a Creditului nu există de astăzi de ieri, ci reul datează încă de la înființarea lui. Apărându-se de cuvântul lichidare ce ar fi auzit câ i se impută, că ar avea ordine sâ’l accentueze, arată că datoria lui este de a expune numai situaţia în care se găseşte societatea, şi care nu este de loc înfloritoare. Acum ea este în poziţiune de a nu mai putea face faţă plăţilor, mulţumită neregularităţilor culpabile. D-sa arată că adunarea trebue să cunoască deficitul anterior şi cel ce va mai urma din descoperirie pe care justiţia le va face. După d-sa, sunt două cauze cari au provocat nenorocita stare pe care Adunarea generală e chemată de a o rezolva: intuia, administraţia culpabilă şi risipitoare şi al cinoilea, evaluarea exagerată a imobilelor. S’au făcut mari abateri în privința art. 44 din statutele Creditului, căci de la 1881—1885 membrii consiliului