Lupta, august 1889 (Anul 6, nr. 897-920)
1889-08-05 / nr. 900
2 Lascar Catargiu ? Era nouă a d-voastră este Era veche a celor l’alte partide, Era nouă a d-voastră este tradiţia partidului junimist, este deprinderea lui veche de a fi vecinie iepure de două hotare, de a suge permanent la două ţâţe, de a fi la cetina în opoziţie şi de a fi la periferie guvernamental. La Bucureşti, şi acuma ca şi supt guvernul colectivist, junimiştii tună şi fulgeră în contra cabinetului, iar prin judeţe se pun la adăpostul prefecţilor şi beneficiază din ingerinţele acestora. Ce dezgustător spectacol! Ce imoralitate politică! Dar declaraţia cu d. Niţescu ? Aceasta e o culme! D. Niţescu a fost în alegerile trecute agentul guvernului junimist la Iaşi şi pe socoteala acestuia a făcut cele mai neînchipuite ingerinţe, aşa că la alegerea colegiului al 3-lea a trebuit să fie scos cu frânghii pe fereastră pentru a scăpa de legitima indignare a poporului. Atunci junimiştii au tăgăduit ingerinţele, astăzi aceeaşi junimişti le mărturisesc când scrie: »Era un spectacol caraghios să vezi pe Niţescu, cel care s’a coborît pe frânghie de la alegere, protestând contra ingerinţelor fantastice. * Mărturisesc, prin urmare, d-nii junimişti, că atât de mari ingerinţe a făcut Niţescu sub guvernul dumnealor şi pe socoteala dumnealor, încât a pierdut chiar dreptul de a protesta, şi devine caraghioz când îşi permite să proteste ! Admirabil, admirabil de tot! Atâtea mărturisiri naive, atâtea măciuci ce-şi dau în cap. In Constituţionalul junimiştii declară pe fiecare zi de mai multe ori că regimul Lascar Catargiu este un pas înapoi în dezvoltarea acestei ţări, iar la Iaşi privesc ca o fericire unirea cu Catargiştii; în Constituţionalul protestează contra ingerinţelor de la Buzău şi Giurgiu, şi tot în Constituţionalul şi tot în aceeiaşi zi mărturisesc că cei doi prefecţi din Iaşi, ca nişte oameni cu bun simţ, au tins la alegerea d-lor Pogor şi Dimitrie Rosett alăturea de d-nii Roznovanu şi Ghica- Budeşti, în România Liberă şi în Epoca au afirmat permanent că alegerile junimiste au fost model de curăţenie şi de libertate, iar în Constituţionalul afirmă că agentul lor Niţescu s’a făcut şi odios şi caraghioz prin ingerinţele săvârşite atuncea! Prin urmare, lucrurile s’au lămurit.. Prin urmare, d. Cristorianu de la Buzeu şi cu d. Parianu de la Vlaşca ar fi fost cei mai cu bun simţ prefecţi dacă în loc de a îngrozi lumea în folosul d-lor Iarca şi Sordoni ar fi îngrozit-o în profitul d-lor Pâcleanu şi Ghermani; prin urmare, alianţa junimiştilor cu conservatorii este suprema fericire la care aspiră Constituţionalii ? Iar toată opoziţiunea pe care o fac, nu e decât o farsă, nu e de cât o pâpuşerie, nu e de cât o şiretenie nenorocită şi ruşinoasă. In lături saltimbanci ! ! Neavând nici o noutate de la această tabără, am căutat ca singuri să ne punem în poziţiune de a afla asupra situaţiei corturilor, traiul hoinarilor, mersul boalei precum şi asupra regulilor higinice a căror aplicare e absolut necesară. înainte de a seri asupra situaţiei vom spune că locul e ales de 2 militari combatanţi superiori şi de d. medic oculist şef ; acest loc e poziţiunea cea mai înaltă a Cocorăştilor, neavând nici un adăpost şi nici urmă de copac, singurii în stare de a reînoi aerul. Toată ziua cât e de mare domneşte o căldură ne maipomenită, şi noaptea e un frig ce lasă de gândit. în aceste corturi se găsesc ca la 500 soldaţi bolnavi, unii atinşi de conjunctivită granuloasă, alţii cu oftalmie purulentă, ambele contagioase şi din nefericire cu şansă de vindecare 50 °C. Ce e mai trist însă, spaţiul ce ocupă aceste corturi e atât de mic încât una din boale complică pe cealaltă, aşa încât ori ce şansă de scăpare a nenorociţilor bolnavi a dispărut. E aproape sigur că toţi aceşti bolnavi vor rămâne orbi. 500 de orbi Personalul ce îngrijeşte aceşti bolnavi e compus din 5 elevi (Sub-hirurgi) sclavi ai datoriei lor, şi din 2 doctori în medicină cu d. şef oculist al armatei în cap. Ei bine, acest personal e foarte mic pentru acest colos de bolnavi şi drept vorbind ar trebui ca aceştia să fie după o lună schimbaţi, căci boala fiind contagioasă ar putea-o contracta şi acest personal. In ceea ce priveşte alimentaţia, soldaţii bolnavi s-au plâns de mai multe ori d-lor medici ce a inspectat aceste corturi, pâinea, principalul aliment, e de o calitate inferioară şi chiar proastă, producând nemulţumiri între bolnavi, cari, uitând setimentele de respect către şeful oculist, şi-ar fi aruncat pâinea la picioare. Cât priveşte asupra regulelor higienice ce se aplică aci, am spus cum 6 soldaţi au comunicat Oftalmia purulentă la alţi 200 oameni, căci soldaţii cei 6 se spâlau în Prahova mai în sus şi cei sănătoşi se spalau în jos, aşa că (urdorile) puroiul celor d’Intâia ajungea la cel de al doilea. Reînoirea aerului e defectuoasă, ca inconvenient e o căldură nesuferită ziua, cât despre noapte soldaţii tremur. Din cele ce preced putem deduce că aşezarea acestor corturi e defectuoasă, cu toată alegerea ce s’a făcut ; bolnavii n’au ce mânca şi personalul e puţin. Aducem acestea la cunoştinţa d-lui general Manu şi ’i cerem să ia imediate măsuri, căci aci e vorba de 500 nenorociți soldați amenințați să remâie orbi cu desăvârșire. -------------------------------------------- BOALA DE OCHII ARMATA Tabăra de la Cocorâşti Până azi nimeni n’a cutezat să ne dea vre-o desminţire de cele petrecute la tabăra de la Cocorâşti ; tăcerea celor interesaţi afirmă cele zise de noi. 1 APTA DIN AFARA 4 Evenimentele din Creta şinota Greciei Ştirea trimiterea unei note greceşti marilor puteri relativ la afacerile din Creta s’a confirmat. Deşi acest document n’a fost încă dat publicităţii, totuşi ’i se cunoaşte fondul. El reaminteşte silinţele cabinenetuluî din Atena pentru a opri curentul ce s’a format în Grecia în favoarea Cretenilor ; el constată sterilitatea mesurilor luate de Poarta pentru a restabili ordinea şi înţelegerea stabilită de partidele creştine, altădată desunite, în faţa persecutorilor lor musulmani. El semnalează în sfârşit periculoasele măsuri luate de către autorităţile turce cari au urmat pe musulmani şii-au pus astfel în stare de a masacra pe creştini. Şi în prevederea acestei din urmă eventulităţi arată obligaţiunea în care guvernul grec ar putea să se găsească de a interveni, subt presiunea opiniei publice dacă, puterii! nu se* vor grăbi să ia ele însăşi măsuri* N’avem înoţi textul nici unuia din răspunsurile de s’a dat acestui apel al d-lui Trichipis. Cu toate acestea, indicaţiunî relativ la aceasta ne-au fost procurată prin indiscreţiunile pressei. Din aiceste indiscreţiuni rezultă că Anglia a răspuns cu un ton foarte rece, dând să înţeleagă în mod foarte clar Greciei, că cabinetul britanic nu o încurajează în veleităţile sale de intervenţie. Guvernul din Atena poate dar a se aştepta tot la un asemenea răspuns din partea cabinetelor din Berlin, Viena şi Roma. Standard nu proclama oare, după cum am arătat alai tăieri, acordul perfect al politicei engleze cu al aceleia a imperielor centrului în toate marele chestiuni de la prinea zilei? Această afirmaţiune de „analogia de vederi“ a Angliei şi a celor trei aliaţi era făcută în momentul chiar când lordul Salisbury şi d. de Bismarck conferau zilnic relativ la întrevederea imperatului Wilhelm cu regina Victoria. Cestiunea Cretană, cea mai actuală şi cea mai arzătoare actualmente, nu putea fi uitată în conversaţiunea celor cinoi bărbaţi de stat ! Şi dacă comunitatea lor de sentimente a fost atât de zgomotos anunţată, trebue să conchidem că Anglia, manifestând neaprobarea sa pentru orice intervenţie greacă sau internaţională , în Creta, cabinetele din Berlin, Viena şi Roma vor face tot astfel. Române a se cunoaşte atitudinea Franţei şi a Rusiei. D. Spuller a răspuns verbal d-lui Delyannis, că el e convins de gravitatea chestiune şi se va ocupa de ea cu atenţiunea ce merită. Acesta e un răspuns mult mai bine-voitor decât al Angliei. El nu implică însă nici decum că Franţa ar fi dispusă să aprobe o ingerinţă directă a Greciei în tulburările din Candia şi Canea, dar ea lasă aiesperit, cel puţin, că cabinetul francez va uza poate de influenţa sa pentru a face inutilă această ingerinţă, încercând să obţie de la Poarta o îndulcire a soartei creştinilor. Cât despre Rusia, judecând după limbagiul principalelor organe oficioase, Journal de Saint-Petersburg şi le Nord din Bruxelles, ea va răspunde în acelaş sens ca şi Franţa. Prima din aceste foi crede că Anglia nu va lăsa ca evenimentele din Creta să devie o chestie internaţională. Dar ea adaugă că mijlocul de a preveni acest grav pericol este de a sili pe Poarta pentru a pacifica, prin concesiuni oportune, pe creştinii din Creta. Nord recunoaşte că nota Greciei — un demers foarte grav — este puţin precipitată , dar ca şi confratele său, deşi în alţi termeni, el convine că trebue a se da atenţie apelului Greciei, în interesul păceî europene. In principiu dlar, toată lumea pare de acord, la Petersburg ca şi la Londra, la Paris ca şi la Berlin, de a preveni orice întindere europeană a crizei cretene. Dar judecând după aparenţe acordul încetează în ceea ce priveşte căile de urmat şi mijloacele de întrebuinţat. Anglia şi tripla alianţă sunt dispuse de a „lăsa pe Creta să fiarbă în zeama ei.“ Rusia şi Franţa cred din contra, că pentru a evita complicaţiuni internaţionale cea mai bună cale de urmat e de a hotărî pe Poarta să amelioreze soarta nemulţumiţilor din Creta. Trebue să nădăjduim că acest din urmă mod de a vedea va preleva. Abstenţia, dezinteresarea către care se înclină la Londra şi la Berlin va procura Greciei pretextul şi chiar scuza unei intervenţii ceea ce va fi un pericol de rǎzboiu european, pe care Anglia şi amicii săi din „Liga păceî» declară în fiecare zi şi cu mult sgomot că voesc să-l evite, pentru a îndeplini misiunea providenţială cu care ei zic că sunt învestiţi. ACTE OFICIALE Ministerul de interne. — Se aprobă, transacţia intervenită între ministerul de interne şi d. Mihail Serian pentru stingerea unui proces ce acesta a intentat direcţiunea generale a telegrafelor şi poştelor. ■ ‘ Consiliul de miniştrii deschide d-lui ministru de interne un credit extraordinar de lei 17.200 la budgetul acelui minister pe exerciţiul 1889—90 pentru a se putea plăti lucrările ce sunt trebuincioasa a se face localului Monitorului oficial şi imprimeriei Statului. — Se disolva consiliul comunei rurale Monteoru, din judeţul Buzău, numindu-se membrii, în comisiunea interimară, d-nii Ştefan Trestolceanu, Constantin Şerbănescu şi Dumitru Dumitrescu. — D Anton Ştefănescu, actualul director al penitenciarului Văcăreşti, este numit în postul de sub-director al serviciului penitenciar central în locul d-lui Grigore Ciupescu, demisionat. — Andrei Spiru-Paul este numit în postul de grefier-comptabil clasa I, în serviciul penitenciarelor centrale. — D. Chiriac Zălmăneanu este numit în postul de grefier-comptabil clasa II, în serviciul penitenciarelor centrale. Deci,sinul ministeriale — S’a confirmat alegerea de la 25 iulie a. c., a d-lor D. C. Panţu, Badea G. Jipa, T. Crăciunescu şi Zamfir Zaharia în funcţiunea de membru al camerei de comerciu din Brăila. D. D. R. Sacara e numit verificator al măsurilor metrice din urbea Sinaia, pe baza concursului ce a depus în ziua de 15 iulie 1889. —:----' va? s^vagvssus-is. *--------- frumoasele melodii eşite de sub arcuşul artistului îeşan. Şi în adevăr, în ziua de 14 iulie , sala Volcinski era literalminte plină de un public ales, compus din tot ce are Suciavu mai distins, cum din persoane venite înadins nu numai din Cernăuţi — unde cum ştim d. Burada este foarte cunoscut — dar chiar şi din proprietarii şi arendaşii de prin împrejurimile Sucevei. Aplaudele frenetice ce acopereau pe artist după fiecare bucată, dovediră satisfacţiunea mare a publicului, dar mai cu deosebire ceia ce produse un adevărat entusiasm în el fură Doina românească, hora şi alte câteva bucăţi naţionale, executate aşa cum ştim că e destoinic d. Burada. Ceia ce formează un titlu mai mult pentru artistul nostru, este dezinteresarea complectă şi amorul de a răspândi muzica naională. Şi în Suceava ca şi în oricare parte, d. Burada dădu concertul său în folosul localităţei. Tot produsul concertului, da ’l-a hărăzit pentru adjutarea elevilor din gimnaziul român de acolo. Această faptă a îmbucurat mult pe Suceveni, care -i mulţumiră cu multă căldură o dată cu exprimarea admiraţiunei lor pentru talentul şi execuţiunea maestrită a bucăţilor de pe program. * # Aflăm apoi că întorcându-se în ţară, d. Burada se abătu şi pe la Fălticeni unde anunţă tot pentru binefaceri un concert pe ziua de 12 iulie. Astă-dată concertul d-sale avu şi concursul a câtorva diletanţi din societatea aleasă a oraşului. Reuşita se înţelege că a fost strălucită nu numai ca artă, dar chiar ca produs pentru elevii sărăci ai şcoalelor publice din Fălticeni, care, conform dorinţei donatorului, fu îndată distribuit. D. T. Burada în avântul său pentru răspândirea muzicei naţionale îşi puse un gând de a mai vizita şi Kişineul, unde de mult încă este cunoscut de societatea românească a acelui oraş, şi într’adevăr, în seara de 28 a lunei Iulie,id-sa, întovărăşit de absolventul conservatorului d. E. Mezzetti, dădu un concert în sala gradinei Clubului. La apariţiunea sa, numerosul public ce umplea sala, îl salută cu aplauze frenetice, şi după fiecare bucată era chemat de mai multe ori la rampă. Când, însă, a cântat doina şi alte bucăţi naţionale, entusiasmul era la culme şi nu putu rezista cererilor de repetare. Concertul fu dat în folosul spitalului de copil şi suma cuprinsa, d. Burada a înmânat-o d-nei Eugenia Bally, spre a dispune de ei în scopul destinat. Intre persoanele numeroase ce se afla în oraşul Kişinău ca mai macanta, au asista-o prefectul poliţiei, exformiul senaral, preşedintele tribunalului, judele de instrucţie. D. Burada este o veche cunoştinţă a societăţei din Kişinău şi tot o dată şi membru al societâţei filarmonice din acel oraş, încă de pe când a dat primul său concert în sala clubului aristocraţiei. Aflăm că d. Burada, acuma se pregăteşte de a pleca în Transilvania cu doinile şi horele sale de unde va merge apoi la Viena, Paris, etc. D. THEODOR TH. BURADA ŞI CONCERTELE SALE FILANTROPICE Corespondentul nostru din Cernăuţi ne dă ştirea că distinsul profesor al conservatorului din Iaşi, d. Theodor Burada, cu ocazia escursiunilor sale artistice s-a abătut şi prin Suceava, unde a dat un concert compus din tot ce poate fi mai ales din bogatul sau repertor muzical. Mulţi români din Cernăuţi aflând despre aceasta decisiune a d-lui Burada, ţinută ca în ziua fixată pentru concert să fie la Suceava spre a mai asculta INSTITUTUL DE FETE „LUMINA“ DIN PIATRA In general, şcoalele, atât de băeţi cât şi de fete, la noi în ţară, sunt bazate pe vechile principii ale pedagogieidacă ceea ce se înţelegea în vechime prin pedagogie mai poate merita acest nume. E de mirat deci, când într’un oraş se înfiinţează un institut călăuzit de alte principii, şi lucru e totuşi astfel. D-na Zulma G. Isacescu, o femee cunoscută de foarte cultă şi aptă în ceea FOIŢA ZIARULUI «LUPTA» — 4 August 1889.ISTORIA VENATOARE! Istie reclamate ii tara pentru vânat (Conferinţă ţinută la societatea „Progresul silvicu de, d.George Stătescu). (Urmare şi fine) Afară de venitul ce se produce pentru stat din taxe, vânătoarea constitue prin ea însăşi o producţiune importantă în o ţară, când se caută înflorirea ei prin toatea mijloacele. In Austria, valoarea care se obţine în fiecare an din vânat este vreo 800.000 fiorini. In Austria de jos, cerbii şi căprioarele constituesc venitul cel mai abundent omorându-se în fiecare an cam 1000 cerbi şi 10.000 căprioare. In Bohemia vânatul dă anualmente în consumaţiune vr’o 42,000 quintale, de o valoare de un milion fiorini. Cele 47,000 hectare de păduri ale Bucovinei pot da 9,000 animale de vânat mare. Dacă la noi s’ar lua măsuri de protecţiune pentru vânatul folositor, s’ar încuraja o ramură nouă de producţiune în ţară, şi în acelaşi timp s’ar crea un statului un venit. Că nu trebue să ne aşteptăm a obţine din aplicaţiunea unei legi ori cât de raţională, avantagiele pe care le vedem astăzi în alte ţări civilizate, este cert ; dar, în tot cazul, pe seama noastră sunt sigur că vom obţine avantagii destul de mari. Pe lângă motivele de mai sus în favoarea unei legi vânătorei, mai sunt şi alte motive, între cari de bună seamă aşi mai cita pe acela, că, o asemenea lege ar fi menită a sustrage pe mulţi oameni de la trândăvie şi neorândueli, de la delicte şi chiar crime, şi i-ar îndemna la o muncă rodnică şi folositoare. In sprijinul acestei aserţiuni, raportorul legei prezintate Camerilor noastre, dar amânată, se exprimă în expunerea de motive astfel : „De o bună lege a vânatului se leagă, ca să zic astfel, o sumă de chestiuni relative unele la respectul dreptului de proprietate, altele relative la susţinerea şi încurajarea unei nouă ramure de avuţie şi altele, în fine, la conservarea şi înmulţirea tuturor speciei or de animale şi păsări cari tind a dispare din cauza neprevederei acelora cari abusează de dreptul de vânătoare şi care drept, exercitat în condiţiuni mai raţionale, ar aduce beneficii importante şi particularilor şi Statului. Dacă scopul legei este în întâiul loc de a preserva vânatul de o destrucţiune complectă, de a protege proprietatea și agricultura, și de a procura proprietarilor oarecari avantagie pe cari nu le aveau până azi, nu trebue să uităm că motive și de un alt ci’din reclamă facerea unei asemenea legi. In adevăr, dreptul de vânat nelimitat cum se practică astăzi, împingând pe o sumă de oameni din clasele muncii,are de a şi crea o industrie din braconaj, serveşte a dezvolta la unii aptitudini de trândăvie şi neorândueli, cari în multe cazuri au devenit şi pot deveni sorgintea a numeroase delicte şi chiar crime, imposibile adeseori a se prevede şi constata“. In vederea facerii unei legislații a vânătoarei în țară, considerând proiectul de lege ce fusese depus în Cameră, cum și alte împrejurări locale, iată după părerea noastră cum ar fi în scurt măsurile legale cele mai principale de luat în această privință : 1) Să se stabilească în mod legal, ca dreptul de vânat să aparţină ca regulă generală proprietarului fondului pe care se exercitează, şi ca altul să nu poată vâna pe acest fond fără consimţimântul proprietarului. 2) Vânătoarea să fie oprită în epocele când unele animale folositoare se prăsesc! Astfel după împrejurările locale aceste epoce să fie : In tot timpul anului pentru cerbi şi capre negre, deoarece au dispărut. De la 1 Ianuarie până la 15 August pentru căprioare. De la 1 Februarie până la 15 August pentru iepuri. De la 15 Ianuarie până la 15 August pentru cocoşi şi găini sălbatice. De la 1 Februarie până la 15 August pentru prepeliţe şi potârnichi. De la 15 Martie până la 15 August pentru dropii şi sitari (becaţle de pădure) şi pentru pasările de baltă ca raţele, gâştele şi bscaţinele. De la 15 Februarie până la 15 Aug. pentru orice fel de pasări sălbatice folositoare. Afară de aceste epoce, în unele localităţi, excepţional, să se poată, opri vânătoarea unor animale sau pasări, chiar în alte timpuri ale anului, când asemenea măsuri ar fi cerute, pentru a se opri stârpirea vânatului sau pentru a se lăsa liberă clocirea sau scoaterea puilor în localitatea unde această prăsire ar fi mai timpurie. 3) Vânătoarea să fie permisă totdeauna pentru animalele vătămătoare, cum sunt: urşii, lupii, vulpile, rîşii, pisicele sălbatice, porci sălbatici, nevăstuicele, zibelinele, vidrele, dihorii şi altele, precum şi pentru pasările răpitoare sau stricătoare, ca vulturii, ulii, bufele, vrăbiele, etc. 4) Să fie interzisă întrebuinţarea mijloacelor extreme pentru uciderea animalelor sau păsărilor vătămătoare. 5) Vânătoarea să fie interzisă totdeauna în timpul nopţei, spre a nu se da foc la accidente. 6) Pentru exterminarea animalelor şi pasărilor vătămătoare cari s’ar înmulţi peste măsură, să se dispue în mod obligatorii goane din oficiu, chiar pe orice proprietate, fiind pentru interesul public. În special pentru lupi, al căror număr e foarte mare în ţară, să se fixeze de ministrul de interne premii, destinate a încuraja esterminarea lor. 7) Nimeni să nu poată vâna, chiar pe proprietatea sa şi chiar în timpul când vânătoarea e deschisă, decât cu condiţiune ca acei ce vânează să aibă un permis, sau o învoire de vânat, liberată de autoritatea competentă. Această învoire, natural, să fie personala, pe timp hotărît, supus la o taxă fixă şi valabilă în toată ţara. Asemenea permis, negreşit, să fie refuzat unor oameni cari nu ar prezenta garanţii pentru liniştea sau siguranţa publică, cum ar fi bumoară condamnaţii pentru faptele rele, nevolnicii sau minorii. Prin excepţiune să se permită vânătoarea în orice timp şi fără permis, numai în locurile, parcurile sau grădinele împrejmuite, pentru proprietarii sau posesorii lor. Măsurile de mai sus aplicate prin o lege, ar apăra multe şi mari interese, cari se pot strânge în jurul a patru mari principii: conservarea şi înmulţirea animalelor şi pasărilor folositoare, pentru a se crea un nou izvor de bogăţie; apărarea muncei agricole sau a recoltelor, prin stârpirea animalelor vătămătoare şi prin oprirea călcărilor vânătoreşti; respectul proprietăţii prin stabilirea legală a drepturilor proprietarilor în privinţa vânatului şi în fine siguranţa publică. ----------------------------------------- şi V 1 / *