Lupta, august 1889 (Anul 6, nr. 897-920)

1889-08-05 / nr. 900

2 Lascar Catargiu ? Era nouă a d-voastră este Era veche a celor l’alte partide, Era nouă a d-voastră este tradiţia partidului junimist, este deprinderea lui veche de a fi vecinie iepure de două hotare, de a suge permanent la două ţâţe, de a fi la cetina în opoziţie şi de a fi la periferie guvernamental. La Bucureşti, şi acuma ca şi supt gu­vernul colectivist, junimiştii tună şi ful­geră în contra cabinetului, iar prin jude­ţe se pun la adăpostul prefecţilor şi be­neficiază din ingerinţele acestora. Ce­ dez­­gustător spectacol! Ce imoralitate politică! Dar declaraţia cu d. Niţescu ? Aceasta e o culme­! D. Niţescu a fost în alegerile trecute agentul guvernului junimist la Iaşi şi pe socoteala acestuia a făcut cele mai neînchipuite ingerinţe, aşa că la ale­gerea colegiului al 3-lea a trebuit să fie scos cu frânghii pe fereastră pentru a scăpa de legitima indignare a poporului. Atunci junimiştii au tăgăduit ingerinţele, astăzi aceeaşi junimişti le mărturisesc când scrie: »Era un spectacol caraghios să vezi pe Niţescu, cel care s’a coborît pe frânghie de la alegere, protestând contra ingerinţelor fantastice. * Mărturisesc, prin urmare, d-nii juni­mişti, că atât de mari ingerinţe a făcut Niţescu sub guvernul dumnealor şi pe socoteala dumnealor, în­cât a pierdut chiar dreptul de a protesta, şi devine ca­­raghioz când îşi permite să proteste ! Ad­mirabil, admirabil de tot! Atâtea mărturisiri naive, atâtea măciuci ce-şi dau în cap. In Constituţionalul junimiştii declară pe fie­care zi de mai multe ori că regimul Lascar Catargiu este un pas înapoi în dez­voltarea acestei ţări, iar la Iaşi pri­vesc ca o fericire unirea cu Catargiştii; în Constituţionalul protestează contra in­gerinţelor de la Buzău şi Giurgiu, şi tot în Constituţionalul şi tot în aceeiaşi zi mărturisesc că cei doi prefecţi din Iaşi, ca nişte oameni cu bun simţ, au tins la alegerea d-lor Pogor şi Dimitri­e Rosett alăturea de d-nii Roznovanu şi Ghica- Budeşti, în România Liberă şi în Epoca au afirmat permanent că alegerile juni­­miste au fost model de curăţenie şi de libertate, iar în Constituţionalul afirmă că agentul lor Niţescu s’a făcut şi odios şi caraghioz prin ingerinţele săvârşite a­­tuncea! Prin urmare, lucrurile s’au lămurit.. Prin urmare, d. Cristorianu de la Buzeu şi cu d. Parianu de la Vlaşca ar fi fost cei mai cu bun simţ prefecţi dacă în loc de a îngrozi lumea în folosul d-lor Iarca şi Sordoni ar fi îngrozit-o în profitul d-lor Pâcleanu şi Ghermani; prin urmare, alianţa junimiştilor cu conservatorii este suprema fericire la care aspiră Constituţionalii ? Iar toată opoziţiunea pe care o fac, nu e de­cât o farsă, nu e de cât o pâpuşe­­rie, nu e de cât o şiretenie nenorocită şi ruşinoasă. In lături saltimbanci ! ! Ne­având nici o noutate de la această tabără, am căutat ca singuri să ne punem în poziţiune de a afla asupra­­ situaţiei corturilor, traiul hoinarilor, mersul boa­lei precum şi asupra regulilor higi­nice a că­ror aplicare e absolut necesară. înainte de a seri asupra situaţiei vom spune că locul e ales de 2 militari com­batanţi superiori şi de d. medic oculist şef ; acest loc e poziţiunea cea mai înaltă a Cocorăştilor, neavând nici un adăpost şi nici urmă de copac, singurii în stare de a reînoi aerul. Toată ziua cât e de mare domneşte o căldură ne mai­pomenită, şi noaptea e un frig ce lasă de gândit. în aceste corturi se găsesc ca la 500 soldaţi bolnavi, unii atinşi de conjunctivită granuloasă, alţii cu oftalmie purulentă, am­bele contagioase şi din nefericire cu şan­să de vindecare 50 °­C. Ce e mai trist însă, spaţiul ce ocupă aceste corturi e atât de mic în­cât una din boale com­plică pe cea­laltă, aşa în­cât ori­ ce şansă de scăpare a nenorociţilor bolnavi a dis­părut. E aproape sigur că toţi aceşti bol­navi vor rămâne orbi. 500 de orbi Personalul ce îngrijeşte aceşti bolnavi e compus din 5 elevi (Sub-hirurgi) sclavi ai datoriei lor, şi din 2 doctori în medi­cină cu d. şef oculist al armatei în cap. Ei bine, acest personal e foarte mic pentru acest colos de bolnavi şi drept vorbind ar trebui ca aceştia să fie după o lună schimba­ţi, căci boala fiind contagioasă ar putea-o contracta şi acest personal. In ceea ce priveşte alimentaţia, soldaţii bolnavi s-au plâns de mai multe ori d-lor medici ce a inspectat aceste corturi, pâi­nea, principalul aliment, e de o calitate inferioară şi chiar proastă, producând nemulţumiri între bolnavi, cari, uitând setimentele de respect către şeful oculist, şi-ar fi aruncat pâinea la picioare. Cât priveşte asupra regulelor higienice ce se aplică aci, am spus cum 6 soldaţi au comunicat Oftalmia purulentă la alţi 200 oameni, căci soldaţii cei 6 se spâ­­lau în Prahova mai în sus şi cei sănă­toşi se spalau în jos, aşa că (urdorile) puroiul celor d’Intâia ajungea la cel de al doilea. Reînoirea aerului e defectuoasă, ca inconvenient e o căldură nesuferită ziua, cât despre noapte soldaţii tremur. Din cele ce preced putem deduce că aşezarea acestor corturi e defectuoasă, cu toată alegerea ce s’a făcut ; bolnavii n’au ce mânca şi personalul e puţin. Aducem acestea la cunoştinţa d-lui general Manu şi ’i cerem să ia imediate măsuri, căci aci e vorba de 500 nenoro­ciți soldați amenințați să remâie orbi cu desăvârșire. --------------------------------------------­ BOALA DE OCHII ARMATA Tabăra de la Cocorâşti Până azi nimeni n’a cutezat să ne dea vre-o desminţire de cele petrecute la tabăra de la Cocorâşti ; tăcerea celor in­teresaţi afirmă cele zise de noi. 1 A­P­T­A DIN AFARA 4 Evenimentele din Creta şi­­nota Greciei Ştirea trimiterea unei note gre­ceşti marilor puteri relativ la afa­cerile din Creta s’a confirmat. De­şi acest document n’a fost încă dat pu­blicităţii, totuşi ’i se cunoaşte fon­dul. El reaminteşte silinţele cabine­­netuluî din Atena pentru a opri cu­rentul ce s’a format în Grecia în favoarea Cretenilor ; el constată ste­rilitatea mesurilor luate de Poarta pentru a restabili ordinea şi înţe­legerea stabilită de partidele creş­tine, altă­dată desunite, în faţa persecutorilor lor musulmani. El semnalează în sfârşit periculoasele măsuri luate de către autorităţile tur­ce cari au urmat pe musulmani şi­­i-au pus ast­fel în stare de a ma­sacra pe creştini. Şi în prevederea acestei din urmă eventulităţi arată o­­bligaţiunea în care guvernul grec ar putea să se găsească de a interveni, subt presiunea opiniei publice dacă, puterii! nu se* vor grăbi să ia ele însăşi măsuri* N’avem înoţi textul nici unuia din răspunsurile de s’a dat acestui apel al d-lui Trichipis. Cu toate acestea, indicaţiunî relativ la aceasta ne-au fost procurată prin indiscreţiunile pressei. Din aiceste indiscreţiuni re­zultă că Anglia a răspuns cu un ton foarte rece, dând să înţeleagă în mod foarte clar Greciei, că ca­binetul britanic nu o încurajează în veleităţile sale de intervenţie. Gu­vernul din Atena poate dar a se aştepta tot la un asemenea răspuns din partea cabinetelor din Berlin, Viena şi Roma. Standard nu proclama oare, după cum am arătat alai tăieri, acordul per­fect al politicei engleze cu al ace­leia a imperielor centrului în toate marele chestiuni de la pr­inea zilei? Această afirmaţiune de „analogia de vederi“ a Angliei şi a celor trei aliaţi era făcută în momentul chiar când lordul Salisbury şi d. de Bis­marck conferau zilnic relativ la întrevederea imperatului Wilhelm cu regina Victoria. Cestiunea Cretană, cea mai ac­tuală şi cea mai arzătoare actual­mente, nu putea fi uitată în conver­­saţiunea celor cinoi bărbaţi de stat ! Şi dacă comunitatea lor de senti­mente a fost atât de zgomotos a­­nunţată, trebue să conchidem că Anglia, manifestând neaprobarea sa pentru ori­ce intervenţie greacă sau internaţională , în Creta, cabinetele din Berlin, Viena şi Roma vor face tot ast­fel. Române a se cunoaşte atitudinea Franţei şi a Rusiei. D. Spuller a răspuns verbal d-lui Delyannis, că el e convins de gravitatea chestiu­ne­ şi se va ocupa de ea cu aten­ţiunea ce merită. Acesta e un răspuns mult mai bine-voitor de­cât al Angliei. El nu implică însă nici de­cum că Franţa ar fi dispusă să aprobe o ingerinţă directă a Greciei în tulburările din Candia şi Canea, dar ea lasă aiesperit, cel puţin, că cabinetul francez va uza poate de influenţa sa pentru a face inu­tilă această ingerinţă, încercând să obţie de la Poarta o îndulcire a soartei creştinilor. Cât despre Rusia, judecând după limbagiul principa­lelor organe oficioase, Journal de Saint-Petersburg şi le Nord din Bru­xelles, ea va răspunde în acelaş sens ca şi Franţa. Prima din aceste foi crede că Anglia nu va lăsa ca evenimentele din Creta să devie o chestie inter­naţională. Dar ea adaugă că mij­locul de a preveni acest grav pe­ricol este de a sili pe Poarta pen­tru a pacifica, prin concesiuni opor­tune, pe creştinii din Creta. Nord recunoaşte că nota Greciei — un demers foarte grav — este puţin precipitată , dar ca şi confratele său, de­şi în alţi termeni, el convine că trebue a se da atenţie apelului Gre­ciei, în interesul păceî europene. In principiu dlar, toată lumea pare de acord, la Petersburg ca şi la Londra, la Paris ca şi la Berlin, de a preveni ori­ce întindere euro­peană a crizei cretene. Dar jude­când după aparenţe acordul înce­tează în ceea ce priveşte căile de urmat şi mijloacele de întrebuinţat. Anglia şi tripla alianţă sunt dis­puse de a „lăsa pe Creta să fiarbă în zeama ei.“ Rusia şi Franţa cred din contra, că pentru a evita complicaţiuni in­ternaţionale cea mai bună cale de urmat e de a hotărî pe Poarta să amelioreze soarta nemulţumiţilor din Creta. Trebue să nădăjduim că acest din urmă mod de a vedea va preleva. Abstenţia, dezinteresarea către care se înclină la Londra şi la Ber­lin va procura Greciei pretextul şi chiar scuza unei intervenţii ceea­ ce va fi un pericol de rǎzboiu euro­pean, pe care Anglia şi amicii săi din „Liga păceî» declară în fie­care zi şi cu mult sgomot că voesc să-l evite, pentru a îndeplini misiunea providenţială cu care ei zic că sunt învestiţi. ACTE OFICIALE Ministerul de interne. — Se aprobă, transacţia intervenită între minis­terul de interne şi d. Mihail Serian pentru stinge­rea unui proces ce acesta a intentat direcţiunea ge­nerale a telegrafelor şi poştelor. ■ ‘ Consiliul de miniştrii deschide d-lui ministru de interne un credit extraordinar de lei 17.200 la budgetul acelui minister pe exerciţiul 1889—90 pentru a se putea plăti lucrările ce sunt trebuin­cioasa a se face localului Monitorului oficial şi imprimeriei Statului. — Se disolva consiliul comunei rurale Monteoru, din judeţul Buzău, numindu-se membrii, în comi­­siunea interimară, d-nii Ştefan Trestolceanu, Con­stantin Şerbănescu şi Dumitru Dumitrescu. — D Anton Ştefănescu, actualul director al pe­nitenciarului Văcăreşti, este numit în postul de sub-director al serviciului penitenciar central în locul d-lui Grigore Ciupescu, demisionat. —­­ Andrei Spiru-Paul este numit în postul de grefier-comptabil clasa I, în serviciul peniten­ciarelor centrale. — D. Chiriac Zălmăneanu este numit în postul de grefier-comptabil clasa II, în serviciul peniten­ciarelor centrale. Deci,sinul ministeriale — S’a confirmat alegerea de la 25 iulie a. c., a d-lor D. C. Panţu, Badea G. Jipa, T. Crăciunescu şi Zamfir Zaharia în funcţiunea de membru­ al ca­merei de com­erciu din Brăila. D. D. R. Sacara e numit verificator al mă­surilor metrice din urbea Sinaia, pe baza concur­sului ce a depus în ziua de 15 iulie 1889. —:----' va? s^vagvssus-i­s. *---------­ frumoa­­­sele melodii eşite de sub arcuşul artistului îeşan. Şi în adevăr, în ziua de 14 iulie , sala Volcinski era literal­­minte plină de un public ales, compus din tot ce are Suciavu mai distins, cum din persoane venite înadins nu numai din Cernăuţi — unde cum ştim d. Bu­­rada este foarte cunoscut — dar chiar şi din proprietarii şi arendaşii de prin împrejurimile Sucevei. Aplaudele frene­tice ce acopereau pe artist după fie­care bucată, dovediră sat­isfacţiunea mare a publicului, dar mai cu deosebire ceia ce produse un adevărat entusiasm în el fură Doina românească, hora şi alte câte­va bucăţi naţionale, executate aşa cum ştim că e destoinic d. Burada. Ceia ce formează un titlu mai mult pentru artistul nostru, este dezinteresa­rea complectă şi amorul de a răspândi muzica n­aională. Şi în Suceava ca şi în ori­care parte, d. Burada dădu concertul său în folosul localităţei. Tot produsul concertului, d­­a ’l-a hărăzit pentru adju­­tarea elevilor din gimnaziul român de acolo. Această faptă a îmbucurat mult pe Suceveni, care -i mulţumiră cu multă căldură o dată cu exprimarea admiraţi­­unei lor pentru talentul şi execuţiunea maestrită a bucăţilor de pe program. * # Aflăm apoi că întorcându-se în ţară, d. Burada se abătu şi pe la Fălticeni unde anunţă tot pentru bine­faceri un concert pe ziua de 12 iulie. Astă-dată concertul d-sale avu şi con­cursul a câtor­va diletanţi din societatea aleasă a oraşului. Reuşita se înţelege că a fost strălucită nu numai ca artă, dar chiar ca produs pentru elevii sărăci ai şcoale­­lor publice din Fălticeni, care, conform dorinţei donatorului, fu îndată distribuit. D. T. Burada în avântul său pentru răspândirea muzicei naţionale îşi puse un gând de a mai vizita şi Kişineul, unde de mult încă este cunoscut de societatea ro­mânească a acelui oraş, şi într’adevăr, în seara de 28 a lunei Iulie,id-sa, întovă­răşit de absolventul conservatorului d. E. Mezzetti, dădu un concert în sala gradi­­nei Clubului. La apariţiunea sa, numero­sul public ce umplea sala, îl salută cu aplauze frenetice, şi după fie­care bucată era chemat de mai multe ori la rampă. Când, însă, a cântat doina şi alte bu­căţi naţionale, entusiasmu­l era la culme şi nu putu rezista cererilor de repetare. Concertul fu dat în folosul spitalului de copil şi suma cuprinsa, d. Burada a înmânat-o d-nei Eugenia Bally, spre a dispune de ei în scopul destinat. Intre persoanele numeroase ce se afla în oraşul Kişinău ca mai macanta, au asista-o prefectul poliţiei, exformi­ul sena­­ral, preşedintele tribunalului, judele de instrucţie. D. Burada este o veche cunoş­tinţă a societăţei din Kişinău şi tot o dată şi membru al societâţei filarmonice din acel oraş, încă de pe când a dat primul său concert în sala clubului aristocraţiei. Aflăm că d. Burada, acuma se pregă­teşte de a pleca în Transilvania cu doi­­nile şi horele sale de unde va merge a­­poi la Viena, Paris, etc. D. THEODOR TH. BURADA ŞI CONCERTELE SALE FILANTROPICE Corespondentul nostru din Cernăuţi ne dă ştirea că distinsul profesor al conser­vatorului din Iaşi, d. Theodor Burada, cu ocazia escursiunilor sale artistice s-a a­­bătut şi prin Suceava, unde a dat un con­cert compus din tot ce poate fi mai ales din bogatul sau repert­or muzical. Mulţi români din Cernăuţi aflând des­pre aceasta decisiune a d-lui Burada, ţinută ca în ziua fixată pentru concert să fie la Suceava spre a mai asculta INSTITUTUL DE FETE „LUMINA“ DIN PIATRA In general, şcoalele, atât de băeţi cât şi de fete, la noi în ţară, sunt bazate pe vechile principii ale pedagogiei­­dacă ceea ce se înţelegea în vechime prin pe­dagogie mai poate merita acest nume. E de mirat deci, când într’un oraş se în­fiinţează un institut călăuzit de alte prin­cipii, şi lucru e totuşi ast­fel. D-na Zulm­a G. Isacescu, o femee cu­noscută de foarte cultă şi aptă în ceea FOIŢA ZIARULUI «LUPTA» — 4 August 1889.­­ISTORIA VENATOARE! Istie reclamate ii tara pentru vânat (Conferinţă ţinută la societatea „Progresul silvicu de, d.­­George Stătescu). (Urmare şi fine) Afară de venitul ce se produce pentru stat din taxe, vânătoarea constitue prin ea însăşi o producţiune importantă în o ţară, când se caută înflorirea ei prin toatea mijloacele. In Austria, valoarea care se obţine în fie­care an din vânat este vreo 800.000 fiorini. In Austria de jos, cerbii şi căpri­oarele constituesc venitul cel mai abun­dent omorându-se în fie­care an cam 1000 cerbi şi 10.000 căprioare. In Bohemia vâ­natul dă anualmente în consumaţiune vr’o 42,000 quintale, de o valoare de un milion fiorini. Cele 47,000 hectare de păduri ale Bucovinei pot da 9,000 ani­male de vânat mare. Dacă la noi s’ar lua măsuri de pro­­tecţiune pentru vânatul folositor, s’ar în­curaja o ramură nouă de producţiune în ţară, şi în acelaşi timp s’ar crea un sta­tului un venit. Că nu trebue să ne aş­teptăm a obţine din aplicaţiunea unei legi ori cât de raţională, avantagiele pe care le vedem astă­zi în alte ţări civi­lizate, este cert ; dar, în tot cazul, pe seama noastră sunt sigur că vom obţine avantagii destul de mari. Pe lângă motivele de mai sus în fa­voarea unei legi vânătore­­i, mai sunt şi alte motive, între cari de bună seamă aşi mai cita pe acela, că, o asemenea lege ar fi menită a sustrage pe mulţi oameni de la trândăvie şi neorândueli, de la de­licte şi chiar crime, şi i-ar îndemna la o muncă rodnică şi folositoare. In sprijinul acestei aserţiuni, raporto­rul legei prezintate Camerilor noastre, dar amânată, se exprimă în expunerea de motive ast­fel : „De o bună lege a vânatului se leagă, ca să zic ast­fel, o sumă de chestiuni re­lative unele la respectul dreptului de proprietate, altele relative la susţinerea şi încurajarea unei nouă ramure de avuţie şi altele, în fine, la conservarea şi înmul­ţirea tuturor speciei or de animale şi păsări cari tind a dispare din cauza neprevederei acelora cari abusează de dreptul de vâ­nătoare şi care drept, exercitat în condiţi­­uni mai raţionale, ar aduce beneficii im­portante şi particularilor şi Statului. Dacă scopul legei este în întâiul loc de a preserva vânatul de o destrucţiune complectă, de a protege proprietatea și agricultura, și de a procura proprietari­lor oare­cari avantagie pe cari nu le aveau până azi, nu trebue să uităm că motive și­ de un alt ci’din reclamă facerea unei asemenea legi. In adevăr, dreptul de vâ­nat nelimitat cum se practică astă­zi, îm­pingând pe o sumă de oameni din cla­sele muncii,a­re de a şi crea o industrie din braconaj, serveşte a dezvolta la unii aptitudini de trândăvie şi neorândueli, cari în multe cazuri au devenit şi pot deveni sorgintea a numeroase delicte şi chiar crime, imposibile adese­ori a se prevede şi constata“. In vederea facerii unei legislații a vâ­nătoarei în țară, considerând proiectul de lege ce fusese depus în Cameră, cum și alte împrejurări locale, iată după păre­rea noastră cum­ ar fi în scurt măsurile legale cele mai principale de luat în a­­ceastă privință : 1) Să se stabilească în mod legal, ca dreptul de vânat să aparţină ca regulă generală proprietarului fondului pe care se exercitează, şi ca altul să nu poată vâna pe acest fond fără consimţimântul proprietarului. 2) Vânătoarea să fie oprită în epocele când unele animale folositoare se pră­sesc! Ast­fel după împrejurările locale aceste epoce să fie : In tot timpul anului pentru cerbi şi capre negre, de­oare­ce au dispărut. De la 1 Ianuarie până la 15 August pentru că­prioare. De la 1 Februarie până la 15 August pentru ie­puri. De la 15 Ianuarie până la 15 August pentru co­coşi şi găini săl­batice. De la 1 Februarie până la 15 August pentru pre­peliţe şi potârnichi. De la 15 Martie până la 15 August pentru dro­pii şi sitari (be­­caţ­le de pădure) şi­ pentru pasările de baltă ca ra­ţele, gâştele şi bs­­caţinele. De la 15 Februarie până la 15 Aug. pentru ori­ce fel de pasări sălba­tice folositoare. Afară de aceste epoce, în unele loca­lităţi, excepţional, să se poată, opri vână­toarea unor animale sau pasări, chiar în alte timpuri ale anului, când asemenea măsuri ar fi cerute, pentru a se opri stârpirea vânatului sau pentru a se lăsa liberă clocirea sau scoaterea puilor în lo­calitatea unde această prăsire ar fi mai timpurie. 3) Vânătoarea să fie permisă tot­dea­­una pentru animalele vătămătoare, cum sunt: urşii, lupii, vulpile, rîşii, pisicele sălbatice, porci sălbatici, nevăstuicele, zibelinele, vidrele, dihorii şi altele, pre­cum şi pentru pasările răpitoare sau stri­cătoare, ca vulturii, ulii, bufele, vră­­biele, etc. 4) Să fie interzisă întrebuinţarea mij­loacelor extreme pentru uciderea anima­­lelor sau păsărilor vătămătoare. 5) Vânătoarea să fie interzisă tot­dea­­una în timpul nopţei, spre a nu se da foc la accidente. 6) Pentru exterminarea animalelor şi pasărilor vătămătoare cari s’ar înmulţi peste măsură, să se dispue în mod obli­gatorii goane din oficiu, chiar pe ori­ce proprietate, fiind pentru interesul public. În special pentru lupi, al căror număr e foarte mare în ţară, să se fixeze de ministrul de interne premii, destinate a încuraja esterminarea lor. 7) Nimeni să nu poată vâna, chiar pe proprietatea sa şi chiar în timpul când vânătoarea e deschisă, de­cât cu condi­­ţiune ca acei ce vânează să aibă un per­mis, sau o învoire de vânat, liberată de autoritatea competentă. Această învoire, natural, să fie personala, pe timp hotă­­rît, supus la o taxă fixă şi valabilă în toată ţara. Asemenea permis, negreşit, să fie refuzat unor oameni cari nu ar prezenta garanţii pentru liniştea sau siguranţa pu­blică, cum ar fi bumoară condamnaţii pen­tru faptele rele, nevolnicii sau minorii. Prin excepţiune să se permită vână­toarea în ori­ce timp şi fără permis, nu­mai în locurile, parcurile sau grădinele împrejmuite, pentru proprietarii sau po­sesorii lor. Măsurile de mai sus aplicate prin o lege, ar apăr­a multe şi mari interese, cari se pot strânge în jurul a patru mari principii: conservarea şi înmulţirea ani­malelor şi pasărilor folositoare, pentru a se crea un nou izvor de bogăţie; apă­rarea muncei agricole sau a recoltelor, prin stârpirea animalelor vătămătoare şi prin oprirea călcărilor vânător­eşti; res­pectul proprietăţii prin stabilirea legală a drepturilor proprietarilor în privinţa vâna­tului şi în fine siguranţa publică. ----------------------------------------- şi V 1 / *

Next