Lupta, decembrie 1889 (Anul 6, nr. 993-1015)

1889-12-01 / nr. 993

T w 4t ­L A ANUL VI.­­ SERIA Ili. No. 993. ABONA­MENT r. IN TARA . 40 lei V» an. . . 20 3 luni. . . 10 . IN STREINATATE Un an. . . 50 lei V* an. . . 25 , 3 luni. . . 15 . Numerar 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Un an . r ~r ------n--- -­ BUCURESTI, VINERI 1 DECEMBRIE 18S9 I wmmsmr ~~JI ANUNCIURI. Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu lini* . IV, , . . . 25 bani , Inserţie ţi reclame , . . 2 lei Pentru ananoimri & se adresa Im RomAnia, 1« Agenţia Havas In Francia, Ralia, Austro-Ungaria ei An­­glia la Agenţia Havas, 8, place da U Boura«, Paris precum şi «nouraalele ei Un n­umer vechiu 50 Ban­. % , Discibi-pol 3*. PANU. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Catargiştii şi Vernesciştii fizionomia camerei Dlr* BOTOŞANI Pentru ad­ministru al lucrărilor publice CORPURILE LEGIUITOARE CU PASIUNE Caianişkil şi Varnescist. De cât­va timp o mare zîzanie a isbucnit în partidul liberal-conserva­tor ; o parte din conservatorii d-luî L. Catargiu, cuprinşi de o dată de o vie pasiune pentru purizm şi purificare, sunt de părere de a se desface de li­beralii d-lui Vernescu şi de a rămâ­ne sub un singur şef, şeful lor na­tural. Această pasiune, care le-ar fi fă­cut onoare ori­când şi în ori­ce alte împrejurări, astă­zi miroase teribil a un simplu calcul, a o curată preo­cupare egoistă. In adevăr, ceea ce dă acestei tendinţe un caracter cam meschin, este că partizanii ideea de a rupe cu d. Vernescu sunt în ace­laşi timp acei cari sunt mai mult dispuşi ca să treacă la noul guvern. De asemenea, ceea ce mai distinge această cruciadă conservatoare este­­ că ea a isbucnit a doua zi dupa căderea d-lor L. Catargiu şi Ver­nescu şi venirea la putere a nuan­ţei Manu-Th. Rosetti. Noii cruciaţi spun sus şi tare că ei au purces campania în contra d-luî Vernescu şi în folosul purităţeî ideilor conservatoare. El protestează energic contra ori­cui care pune la îndoeală devotamentul lor pentru d. L. Catargiu; el adaugă pentru cine voesc să-l creadă, şi nu să găsesc mulţi de aceştia, că nuanţa Vernescu este un element de slăbiciune pentru Catargişti, un element care împedică ca concentra­rea conservatoare să se facă în ju­rul bătrânului de la Golăşel. Toate acestea sunt curate pretexte, ele acsund sub ele cu totul alt­ceva. In realitate campania între­prinsă în contra d-lui Vernescu este ultima lovitură ce caută a să da d-lui Catargiu; ea tinde a înlesni cu o oră înainte calea celor ce sunt dis­puşi a trece la guvern. D. Catargiu izolat de d. Vernescu, redus la pro­­priele sale forţe, va fi slab, cu de­săvârşire slab. El nu va mai putea rezista curentului celor cari voesc contopirea cu guvernul. Şi contopi­rea cu guvernul este moartea poli­tică a d-lui L. Catargiu. Partidul conservator, de­sigur, va câştiga din această concentrare, d. L. Catargiu personal va perde. Cel care la urmă va fi deci păcălit nu va fi d. Ver­­nescu, care în definitiv îşi va întoarce privirile în­spre liberali, ci d. Catar­giu, care va fi nevoit să se închine d-lor Manu, Carp, Lahovari. Desfacerea Catargiştilor de Vernes­­cişti, înseamnă ultimul act al de­capitarei politice a d-lui Catargiu. As­tăzi există, de bine de rău­, un partid liberal-conservator în împotrivire de combinaţia junimisto- conservatoare de la guvern. Astă­zi d. L. Catar­giu poate să pretindă de a lua din non puterea în numele grupărei libe­­ral-conservatoare. Mâine însă, când această grupare nu va mai exista, mâine d. L. Ca­targiu nu va mai avea nici un motiv, nici o putere, el va fi la discreţia celor cari şi-au luat locul, iar parti­zanii săi personali nu vor mai avea nici umbră de motiv pentru a nu da cu toţii concurs guvernului conser­vator actual. Partizanii ideei de desfacere a gru­pului Catargiu-Vernescu, nu sunt sinceri, sau dacă sunt atunci dove­desc o mare neexperiență politică. Această desfacere nu poate folosi de­cât guvernului actual. D. L. Catargiu, pe cât se pare, își dă foarte bine seamă de consecințele actului în chestie, de aceea se opune cu energie la ruptură. Sentimentul cel mai primitiv de conservaţiune îi dictează această atitudine. De altă parte d. Vernescu, care vede încă tulbure înaintea sa, împărtăşeşte ace­iaşi părere pentru moment. Zic pen­tru moment, căci eu sunt sigur că d. Vernescu,f îndată ce va vedea că nu­mai e nimic de sperat de la d. Ca­targiu şi îndată ce va calcula că se poate trage profite politice din alte combinaţii politice, el cel d’ântâi îi va rupe unirea şi se va separa de to­­vărăşul sau de şefie. Mai este o chestie: unde se vor opri iniţiatorii propunere­ de rup­tură ? Faţă cu resistenţa şefului ro­­mânea-vor lângă el sau vor face ultimul pas şi -l vor părăsi în nu­mele purităţeî ideilor conservatoare şi a concentrărei forţelor conserva­toare? Eu tare mă tem că, în defi­nitiv, aceasta se va întâmpla. Şi când d. Vernescu îl va vedea pe d. Ca­targiu părăsit de cei mai mulţi din al săI, atunci şi d-niei sale precum şi partizanilor le vor veni dorul de liberalizm şi de concentrară liberală... Aşa că d. Catargiu sau va fi ne­voit să se închine noilor şefi con­servatori, sau să se retragă din po­litica militantă. Iată o perspectivă care nu e de loc înveselitoare. Gr. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Viena, 11 Decembre. De­şi sunt multe cazuri de boale ca­­u­rale mai cu seamă în stabilimentele de bine­facere, nu s-a dovedit până acum nici-o urmă de epidemie de influenţă. Paris, 11 Decembrie. Ziarele semnalează întinderea epidemiei de gripă în cartierul Halelor şi la Grenelle. Câte­va cazuri s’au ivit la şcoala cen­trală. Totuşi epidemia este foarte uşoară. Viena, 11 Decembre. (Sorginte privată). Câţi­va industriaşi din Viena, au fost informaţi telegrafic de recentele măsuri vamale, luate de gu­vernul român în privinţa provenienţelor din ţările neconvenţionale, care plateau în Elveţia taxa de naturalizare şi în ur­mă erau reexportate pentru România, unde, din cauza unei erori a biurourilor de vamă, ele scapau de tariful autonom. In viitor mărfurile provenind din Elve­ţia, vor trebui să producă un certificat de origine, pentru a fi supuse tarifului convenţional; calitatea de articole nu­mai naturalizate, le va face pasibile de tariful general autonom. Londra, 11 Decembre. Lucrătorii de gaz au declarat că greva le pare inevitabilă pentru că societatea South Metropolitana se arată neîndu­plecată. Essen, 11 Decembre. D. Krupp a făcut o donaţiune de 2 milioane mărci menite înfiinţărei unei bănci de împrumuturi pentru lucrătorii cari ar voi să construiască o casă. Zanzibar, 11 Decembre. Trupele germane au atacat pe Rush­ii cari au fost puşi pe fugă, după ce au pierdut 230 de oameni. Copenhaga, 11 Decembre. In săptămâna trecută s-a constatat 59 cazuri de influenţă dintre cari 39 în gar­nizoană. Berlin, 11 Decembrie. La alegerile de batolagiu pentru con­siliul comunal din Berlin, trei socialişti EDftTli MIA MMÜCHSSJIÖSS» şi un liberal, D. arondismentul al Delegatul sârb mal multe întrei privinţa trata­tulii formală a negoc D. Tricupis ar creată cretanilo al Sultanului, esi intervenire diplor T Deputaţii au di cestiunii serbării«­lejul jubileului P terne a comunici gelui de a se înt serbărilor, pentr victime de accidi a fost aleşi în Decembrie, ovid a avut . Stransky, în erţ. Reluarea­propiată. Decembrie, că situaţiunea htimul firman n cât cere p­­artea Greciei. Decembrie, secret asupra î 1890 cu pri­­nistrul de vi­­l dorinţa Re­­umele menite­­ lucrătorilor ceea face cu mâna semn îndoelnic adică că nu se poate pronunţa. Colectiviştii rîd cu lacrimi; d. T. Protopopescu îi aduce co­legului său un pahar cu apă... Când pre­şedintele izbuteşte a pune la vot legea un total, d. Ene liber, dispare de la tri­bună şi să duce de dojeneşte pe depu­taţii faceţioşi cari îl necăjise. Camera să amusează, deci totul merge bine. ­GCSOCS Fizîonon tinerei Guvernul nu e ,us ca să lu­creze, în tot căzu o direcţie să constată în activit­­ităţeî. Afişul care regulează or ’■ p este conti­nuă vâduv de pro­­ însemnate; secţiunile nu lucr. De altă parte,­­ pentru re­dactarea respunsi ssagiu, de şi aleasă de mai b săptămână, a ţinut ab­a două s­uvernul încă nu a luat parte h­­ acelei co­misiuni. Este o a­estrăbălare ! D. Laurian, rap partibus al răspunsului la mee foarte plic­tisit de multiplele , în fie­care moment primeşte rt timpul când are a depune fa moi ls- Abea face doi pas meră şi în­tâiul deputat ce întâi i întreabă : »apropos, când depune răspunsul«, d. La urlau nae şi r .. ...tu ceva evaziv. Dar la alţi doi paşi, un alt deputat îl pândeşte pentru al face aceeaşi întrebare. In acelaşi timp d. Laurian este interpe­lat de departe de alţii, şi aşa mai de­parte. Plictisitul raportor sfârşeşte prin a se impacienta, în mijlocul potopului de ches­tiuni la cari nu ştie ce să răspundă. De­putaţii observă aceasta, şi, ca nişte co­pii mari ce sunt, imediat să concertează ca sâ-l înjghebe cum se zice pe franţu­zeşte une soie. D. Laurian nu poate să se întoarcă în o parte fără să nu au­dă stereotipa întrebare : »apropos, când »depui pe biuroul Camerei proectul de »răspuns«. Enervat el se duce să se plân­gă lui Carp de această comică festă, dar şeful uitându-se cu milă la dânsul îi răspunde pur şi simplu: »eşti un go­goman«. La ordinea zilei sunt, deci proecte minus­cule, scutiri de taxe comunale, voturi de credite, etc. Printre acestea este şi creditul de 400.000 lei pe care guvernul îl cere pentru a repara tunelul de la Bărboşi. I­. P. Ene este raportor , d-sa să stie iute la tribună şi citeşte cu repeziciune articolul unic, făcând semn preşedintelui ca să o pună la vot. In momentul când preşedintele deschide gura ca să consulte Camera, d. Kogâlni­­niceanu strigă: «cer cuvântul». —D-lor, începe d. Kogălniceanu, aşi dori «să ştiu părerea personală a onorabilului «raportor care este competent în materie. «Cifra de 400.000 lei ajunge sau nu ?» D. Ene interpelat direct rămâne un moment perplex. — D-le Kogălniceanu, zice d. Ene, citiţi «raportul...» — «Nu e vorba de raport, eu te întreb «pe d-ta » — «Vezi că, adaugă d. Ene, părerea ministrului...» — «Nu e în chestie ministrul ci d-ta..» Îi replică fără milă d. Kogălniceanu. D. Ene care caută în zadar a eluda chestia este nevoit să se execute. «Eu, «zice, nu pot garanta nimic precis, este «o cifră aproximativă...» Deputaţii fac mare haz, mai ales d-nii T. Anastasiu şi T. Protopopescu.­­«Mă miram ca Ene să se pronunţe ca­tegoric în vre-o chestie» strigă un ze­flemist.... Articolul întâi al creditului se votează. d. Ene uşurat pe jumătate se grăbeşte a ceti articolul al doilea care tratează des­pre felul de împrumutare al sumei de 400.000 lei. Deputaţii cari sunt în bune dispoziţii îi pun d-lm Ene tot felul de întrebări, r­ugându- să se pronunțe pentru care sistem de împrumut înclină din cele designate în proectul de lege. D. Ene vede că este o simplă glumă, de a­ POLITICA MESCHINA La ora actuală nu’i nici o chestie se­rioasă la ordinea zilei, toată lupta po­litică se învârtește împrejurul câtor­va mici intrigi înjghebate dintr’o parte sau din alta, iar de interesele cele mari, de interesele mulţimei cetăţenilor din ţara aceasta, nici o vorbă. Sunt atâtea cestiuni arzătoare de re­zolvat, dar nici una nu preocupă în mod serios pe lumea care face politică. In domeniul economic aproape totul este de făcut şi, totuşi, din nici o parte nu se ia iniţiativa linei remedieri a sta­rei actuale intolerabile şi nici că băr­baţii politici cugetă a pune mulţimea la adăpostul nevoilor economice. In­potriva impozitelor noastre, stabi­lite toate pe normele cele mai învechite şi rămase din timpuri ruşinoase, s’a ple­dat din toate taberile şi făgădueli de îndreptare s’au dat în permanenţă. Cu toate acestea, în momentul de faţă ni­meni nu mai pomeneşte de o reformă a impozitelor, nimeni nu se mai gân­deşte la desfiinţarea atâtor biruri bar­bare, nimeni nu se mai gândeşte la u­­şurarea oamenilor ne­voiaşi şi la încăr­carea dreaptă a celor bogaţi, nimeni nu se mai gândeşte la impunerea avere i mobiliare, etc. Pentr­u instrucţiunea publică este mă­car plănuit a se face ceva ? Unde sunt proiectele trebuitoare, unde sunt studiile făcute, unde sunt preocupările serioase. Se gândeşte oare vre­o tabără politică că şcoala rurală există aproape numai cu numele, că localurile sunt o batjocură, că învăţătorii au salarii derizorii, că să­răcia sileşte pe cei mai mulţi fii de să­teni a nu veni la cursuri, că sunt co­mune numeroase cari n’au nici şcoală, nici învăţător, nici nimic ? Cugetă oare cine­va că, de cât să se azvârle milioa­nele pe lucruri netrebuincioase­, pentru întreţinerea unui personal somptuos şi ne­folositor, ar fi cu mult mai reaminte să se înceapă o serie de lucrări care ar ri­dica şi bogăţia generală a ţarei şi ar u­­şura sărăcia sătenilor ? Cine se preocupă, spre pildă, actual­mente de şoselele noastre ? Cine se gân­deşte că fără de şosele, ori câte drumuri de fier am face, ele vor fi zadarnice, pentru că săteanul nu va putea ajunge nici o dată la ele ? Cine a luat în mână această cestiune atât de arzătoare şi care e ministrul de lucrări publice care să fi venit cu programul sau în această pri­vinţă şi să fi studiat cu seriozitate ne­voile ţărei ? Şi aşa stăm cu toate cestiunile. In schimb, însă, lupta de culise, lupta de intrigi, pasiunea pentru combinaţiuni as­cunse şi meschine dominează întreaga si­­tuaţiune şi nu mai lasă loc unei discu­ţii largi a Gestiunilor însemnate. In politică, trebuie s-o spunem, am fă­cut un pas înapoi. Dacă din punctul de privire al slăbiciunei guvernelor am fă­cut un oare­care progres, din punctul de vedere al preocupărilor generale, al cu­rentelor domnitoare şi al chipului de a se face politică, am făcut un pas înapoi. Precum am mai spus-o şi altă­dată, momentul este astăzi al spiritelor pornite către intrigă, al cinicilor, al oamenilor incapabili de a avea vederi largi şi băr­băteşti. Toată politica zilei este o politică de core­cţi­e silă şi ori­cărui om serios îi este ruşine să o urmeze. De aceea credem că aceia cari ar fi în stare să schimbe direceia curentelor și să modifice programul zilei ar face o operă folositoare. DIN BOTOŞANI IVDUL PREFECT {Corespondenţă particulară a Luptei) »Botoşani, 29 Noembre. Sunt sigur că şi d­v. împreună cu lu­mea din toată ţara aceasta v’aţi întrebat uimiţi cine să fie acest Grigore Ghica, pe care actualul guvern s’a milostivit a ni-l trimite ca stăpân peste judeţul cel mai important din Moldova de sus. Căci cum era să’l cunoaşteţi, când acest boer oase sfinte, fosilizat deja de mult, n’a mai făcut nimic în această ţară, n’a mai ocupat nici odată vre-o funcţie, n’a făcut nici odată ceva ca lumea să aibă ocazie a’l pronunţa măcar numele. Cred că aduc un serviciu cititorilor d­v. recomandându-le pe acest prefect de regenerare şi concentrare conservatoare !! E fiul lui Toderiţă Ghica de la Deleni. E un bărbat nalt, roşcovan, cu aerul unui geambaş. Nu ştie de loc româneşte şi e atâta de prost în­cât chiar d. Lascar Ca­targiu a preferat să ţie mai bine vacantă nouă luni de zile prefectura de Botoşani, de­cât să cedeze stăruinţelor şi chiar ameninţărilor acestui vecinic pretendent la ispravnicie. A trebuit să vie acest guvern, în abso­lută necunoştinţă despre starea lucrurilor din Botoşani, ca, ascultând de sfaturile a câtor­va junimisto-conservatori, sâ nu­mească ca prefect pe acest om de paie banal și brutal, care să nu fie de cătun docil instrument în mâna celor ce vor sâ monopolizeze puterea In Botoşani. Dar cititorii d­v. sunt In drept să mâ întrebe : pe ce mâ tntemeez eu sâ afirm ca ciocoiul Grigore Ghica e şi prost, e şi brutal etc., când el până acum n’a mai avut nici un rol cât de mic In această ţară şi când sunt abea trei zile de când e prefect ? Da, sunt numai trei zile de când e prefect şi a făptuit conul Grigore atâtea boroboaţe în cât cetăţenii Botoşeneni sunt coprinşi de spaimă gândindu-se la ce le rezervă viitorul de la ispravnicul gene­ralului Manu. Mai Intâiu ’şi-a luat de director al pre­fecture! pe un nenorocit invalid numai cu un picior, necunoscut în judeţ, inca­pabil, şi care n’are altă calitate de­cât că e viţă de boer, de la «coada vacei» cum se zice. A propus, ce e drept, mai intuiu acest post d-lui Anton Gheorghiadi, colectivist din localitate, cu siguranţă însă că acesta va refuza, ceea ce a şi făcut. A venit rândul poliţaiului. Pentru a­­cest post neputând găsi un boer de neam a numit o slugă boerească, pe vechilul conului Hermeziu ! Nevenind însă repede confirmarea aces­tui poliţaiu şi trebuind cu ori­ce preţ a se paraliza alegerile delegaţilor colegiu­lui al III-lea comunal, ce trebuia să se facă în ziua de 26 Noembrie, pentru a alege un consilier în locul vacant, co­nul Grigore Ghica a fost nevoit să se adreseze vechiului poliţan­­. Acesta neştiind că e înlocuit s’a gră­bit să asculte poruncile noului prefect şi prin doi sergenţi călări a băgat spaima în bieţii locuitori agricoli de prin maha­lale spunându-le că de vor veni la vot vor fi arestaţi. Aceştia ştiind ce au păţit cu trei ani în urmă, când au stat luni întregi închişi pentru că au îndrăznit să vie la alege­rile comunale, s-au hotărât a nu se mai prezenta. Auzind însă despre această infamă manoperă d. Anastase Botez, d-sa, de­şi bolnav, totuşi cu curagiul omului care serveşte de exemplu în luptele electorale, a alergat noaptea şi a făcut tot posibilul ca alegerea să nu se paralizeze. Această infamie a prefectului a fost inspirată de clica junimisto-ciocoiască din localitate, care voeşte ca cu ori­ce preţ sâ împedice complectarea consiliului co­munal şi care stârneşte din toate pute­rile pe lângă unii din actualii consilieri sâ-şi dea demisiile, ast­fel ca să poată provoca nnoi alegeri comunale fără să fie nevoie a se recurge pentru aceasta la disolvarea consiliului. Aceasta e de­o­cam­dată visul acestei elice, căci numai prin acest mijloc cred ei că vor putea reuşi să pună mâna pe lada primăriei. Planul lor infam însă, graţie energiei d-lui advocat Botez, a fost dejucat.

Next