Lupta, martie 1890 (Anul 7, nr. 1063-1089)
1890-03-01 / nr. 1063
. k A y ANUL VII.— SERIA IV. No. 1063. ABONAMENTE: IN TARA 40 lei Vi an. . 20 , 1 luni. . 10 . Un an. . IN STREINATATE 50 lei Vi an. . 25 , 3 luni. . • • 15 . Numarul 15 Bani. + REDACTI Bulevardul Elisabeta, No. 8,(Casa Lempart). Un an . EDIŢIA AHîTAIA BUCUREȘTI JUDI 1 MARTIE 1890 ANUNCIURI: * Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia » IV, , . . . 25 bani , Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei Pentru anunciuri a se adresa: In Romftuia, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele ei. Un număr vechi, 50 Bani. V JUNIMIŞTII şi CONCENTRAŢII FIZIONOMIA CAMEREI &91l. I N T I N 8 Modificarea leii Bănceî DE LA TEATRU CORPURILE LEGIUITOARE JUNIMIŞTII SICONGENTRATII Cele ce am prevăzut s’au realizat. Junimiştii au trecut din nou prin furcile caudine ale concentraţilor şi în special ale d-luî Păucescu. De astă dată mortificaţia lor este mare, foarte mare. Chestiunea se punea pentru eî astfel : a alege între d. Carp şi între d. Păucescu, a hotărî prin votul lor care din aceşti doi a avut dreptate, cel intuit destituind pe Marin Petrescu ca abusiv, ca funcţionar care a frustat statul cu suma de 93.000 lei, sau cel al doilea reintegrind pe numitul Marin Petrescu ca pe un om nedreptăţit de d. Carp, ca fiind un model de funcţionar. Chestiunea era deci cu atât mai delicată cu cât prin votul ce urma a se da, junimştii trebuiau să blameze ori pe d. Păucescu ori pe d. Carp. Şi situaţia era astfel, încât nu se putea aproba d. Păucescu fără a se blama d. Carp şi nu se putea blama d. Păucescu fără a nu se aproba d. Carp. Era, cum am zis, chestia a alege între actualul şi între fostul ministru de domenii. Ei bine, junimiştii, prin chestia de cabinet pusă de primul-ministru, au fost nevoiţi ca să sacrifice pe d. Carp şi să aprobe pe d. Păucescu. Votul de ieri al junimiştilor înseamnă că d. Carp nu a avut dreptate când a destituit pe Marin Petrescu şi bine a făcut d. Păucescu del-a reintegrat. Şi notaţi un lucru, chestia era aşa de personal pusă în cât d. Carp s-a abţinut de la vot întocmai ca şi d. Păucescu. Prin aceasta a arătat că este tot aşa de interesat în votul ce urma a se da ca şi ministru domenielor. Din aceste trei luni de activitate parlamentară, rezultă evident că până acum concentraţii, adică d-nii Manu Lahovari şi Păucescu, au direcţia afacerilor, iar junimiştii nu fac decât să -i urmeze, protestând ce e dreptul, dar protestând în mod platonic. Aşa, primul-ministru Manu, fără să se închieieze cât de puţin de elementul junimist, a prezentat acea colecţie monstruoasă de proecte de legi, în care principalele dispoziţii ale Constituţiei sunt călcate. Junimiştii au fost nevoiţi a asuma răspunderea, măcar că mulţi protestează în contra decalogului. De altă parte, tot d. Manu refuză sau tergiversează când e vorba de a prezenta proectele de legi organice ale grupărei junimiste, precum este cel privitor la legea focmelelor agricole, cel modificător al creditelor agricole etc. Aşa că concentraţii fac ce voesc, şi în acelaşi timp împiedică pe junimişti de a să arăta ceea ce doresc să se arate, adică reformatori şi novatori. Concentraţii au început un rǎzboiu surd în contra programului junimist şi caută a-l înlocui în ochii ţârei cu un altul de origină pur conservatoare. Nu mai vorbesc de alte nemulţămiri ale junimiştilor de un ordin mai secundar şi pe cari cititorii le vor găsi în Fizionomia Camerei. Lucrul nostim în toate acestea este că fracţiunea aceasta concentrată, care are direcţia politică, este cea mai puţin însemnată, numericeşte. In adevăr, pe când junimiştii formează un grup de 50 deputaţi, concentraţii puri — exceptând zestrea guvernamentală — nu se ridică mai sus de 15, cel mult 20 deputaţi. Şi cu toate acestea, această fracţiune face legi junimiştilor, această fracţiune impune celuilalt grup mult mai numeros. Iar d. Carp, aşa de mândru că să află în fruntea a 50 de deputaţi, este silit să urmeze cu docilitate pe d-nii Manu, Lahovari şi Păucescu !.. Desigur că nu de bună voe jujoacă un rol aşa de trist. Ei se tem, mai cu seamă, de o criză ministerială, căci cu dispoziţiile impenetrabile ale regelui nimenea nu poate şti ce hotărâre este şeful statului în stare să ia. De altminterea, junimiştii nu au’4 uitat experienţa făcută iarna trecută cu incidentul Vernescu. De altă parte să spune că dispoziţiile regelui ar fi în mare parte schimbate, în ceea ce priveşte favoarea de care se bucurau odată junimiştii la palat. Ba unii merg până a spune că d. Carp nu este tocmai aşa de agreat la palat precum lumea crede. Din toate aceste împregiurări, concentraţii din minister profită cu abundenţa. Cei trei miniştrii conservatori să bucură, cu ajutorul junimiştilor, de majoritate în Cameră şi fac ce voesc, chiar în contra junimiştilor, cari sunt nevoiţi să -i urmeze, să cedeze, de teamă ca să nu isbucnească o criză ministerială ale cărei consecienţe nu să pot calcula. Nu şti cât va ţine această situaţie. Ceea ce e constant până acum e, că nu junimiştii ci concentraţii au profitat, măcar ca la început toată lumea credea contrariul. Pentru moment junimiştii nu au nevoe decât de două calităţi : să fie docili şi mult, foarte mult răbdători. Putea-vor să se ţină în acest rol mult timp încă ! Gr. Ioanu nimiştii ----------------------------------------- SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Viena, 11 Martie. «Neue freie Presse» află din Petersburg că d. Pasici, preşedintele Scupştinei sârbeşti, a fost numit, la propunerea generalului Ignatiev, membru onorific al societăţei slave de binefacere. Buda-Pesta, 11 Martie. «Pester Lloyd» vesteşte că ministerul Szapary se va înfăţişa înaintea Camerei la finele săptămânei acesteia; nu poate fi de loc vorba de vreo schimbare de sistem în direcţia politicei interne sau externe ; direcţia rămâne aceiaşi. Noul prim-ministru aparţine cu totul partidei liberale. Paris, 11 Martie. «L’Echo de Paris» vesteşte că comisiunile de artilerie şi cavalerie au adoptat carabina de calibru mic cu repetiţie, care se poate întrebuinţa pentru toate trupele de călăreţi. Fabricarea acestor carabine va începe în luna Main la fabrica de arme de la St. Etienne, Belgrad, II Martie. In şedinţa sa de aseară, Scupştina a ales 8 membrii ai consiliului de Stat. Din candidaţii puşi pe lista Regenţei s’au ales: 3 radicali, anume: preşedintele consiliului, general Gruicî, ministrul de finanţe d. Vuici şi guvernorul Regelui d. Dokicî, 4 liberali şi un independent. Din partea ei, Scupştina a înaintat şi ea 16 candidaţi Regenţei; lista copriridea 15 radicali şi 1 liberal d. Avakumovici. Acesta n’a primit numirea sa; documen .....A,v şStele privinde la alegere şi impunsul au fost înaintate Regenţei.* Salonichi, 11 Martie. Prinţul de Neapole a făcut eri o escursie pe muntele Athos; Alteţa Sa a luat numele de corniţele de Pallenza ; azi a plecat la Belgrad. Roma, 11 Martie. Căpitani Fracassa vesteşte că papa a înştiinţat pe cei din Berlin că va pune la dispoziţia conferinţei întreaga autoritate a sa. El a cerut guvernului german să -l ţie în curent asupra deliberărilor şi hotărârilor conferinţei. Viena, 11 Martie. Corespondenţa politică vesteşte că la 13 sau 14 Martie, prinţul de Neapole va fi în Bucureşti; aci va’sta până la 24; în ziua de 25 va sosi la Constantinopol unde va rămâne până la 24 Aprilie. Belgrad, 11 Martie. Inlăturăndu-se dificultăţile ce se iviseră cu prilejul numirei membrilor consiliului de stat, d. Tausanovici ’şî-a retras demisia; criza ministerială deci nu mai există. ooOoo Fizionomia Camerei Şedinţă animată. Junimiştii vin unul câte unul, cu capetele plecate şi foarte ploaţi. Ei sunt astfel fiindcă necesitatea îi sileşte a vota pentru d. Păucescu şi contra d-luî Carp. Cei l’alţî deputaţi îi iau în zeflemea. «Ei ce aţi hotărât ? Cum aveţi să votaţi? De sigur că aveţi să mâncaţi pe Păucescu ?» le zic. Dar junimiştii cu o furie concentrată răspund : «Lucrul nu mai merge, mâine seară ne întrunim ca să avem o explicaţie decisivă» răspunde un junimist. — «Minunat, i se regrrcă; dar până atunci? Ce faceţi astăzi? Cum votaţi?». — «Astăzi să înţelege că votăm pentru Păucescu, căci nu avem ce face, dar veţi vedea pe urmă»... Deputaţii încep a râde... Unul din eile replică : «Ameninţarea aceasta o aude în gura voastră de luni întregi. Ceeace însă e constant, e că votaţi regulat «tot ce concentraţii vă impun». Cam sunt nemulţămirile junimiştilor contra d-lor Manu, Lahovari şi Păucescu? De ce să plâng eu ? Un junimit le spune în mic cerc. Iata-le : «Suntem nemulţămiţi, zice el de :«situaţia actuală^ pentru trei puncte principale: 1) miniştrii noştrii, precum Ghermani, Marghiloman şi Th. Rosetti nu «lucrează în destul pentru partid, toate «cererile noastre sunt respinse, despre«ţuite, pe când tot ce doresc concern«traţii să satisface». «Al doilea punct de nemulţămire, continuă junimistul, este că prefecţii locale, în cea mai mare parte conservatori, «îşi bat joc de deputaţii noşti’ii, ba chiar «îi persecută, nu îi consideră de loc. «Aşa face Nicolai» la Focşani cu Voinov, «Macridescu etc. aşa face Teleman la «Huşi cu Donici, etc., aşa să face peste «tot locul». Junimistul urmează: «al treilea grief «este mai grav. Generalul Manu lucrează «în ţară în folosul conservatorilor şi în «detrimentul nostru. Atât el cât şi ceî«l’alţî colegi tind ca încetul cu încetul «să ne nimicească influenţa, aşa că la «nişte alegeri să fim traşi pe sfoară în «modul cel mai de râs...» — «Aveţi dreptate, dar ce e de făcut ? «Care este scopul care îl urmăriţi?» este întrebat junimistul. — «Şeful nostru Carp, înclină la o «ruptură imediată. El sperează că regele «va forma un cabinet Gantacuzino-Carp, «căruia îi va da disolvarea Gamerilor. «Numai aşa putem ieşi din încurcătură. «Dar această chestie este foarte delicată.» Iată cum este situaţia concentraţilor. De altă parte trebue să adăogim că mulţi junimişti nu voesc ruptura imediată, căci să tem să nu păţească ca iearna trecută. Ei murmură deci contra d-luî Carp, pe care îl califică de ambiţios, nerăbdător, de capricios etc. Printre aceia este d. Filipescu, care este furios pe d. Carp, pentru agisamentele acestuia contra concentraților. —«Când am rupt’o cu d. Catargiu, zice «d. Filipescu, credeam la o unire francă «și sinceră ; acum văd însă că d. Carp «voește să mănânce rînd pe rînd pe «concentrați și să distrugă pe conservatori. Acest lucru nu -l voesc , şi mei voia opune energic. In urma acestora, cititorii înţeleg că discuţia şi interpelarea d-luî Pallade nu mai avea nici un interes palpitant, să ştia că tot ce e guvernamental va vota contra moţiuneî. Pe la cinci ore se închide discuţia şi o moţiune a d-lui N. Ionescu mai energică ca expresie decât cea a d-luî Palade să pune la vot cea intuia. Se începe votarea, toţi liberalii şi democraţii, toţi vernescanii şi o parte din conservatori votează moţiunea, restul votează negru. D-nii Carp I şi Eug. Ienescu să abţin. Acesta din urmă nu cedează cu nici un preţ a vota contra moţiunea, preferă să se abţină. Resultatul : pentru blam 51 , contra 78. Nici un aplaus; guvernul e scăpat ; miniștrii puși în joc, afară de d. Păucescu, au votat cu toții. voiască a fi altă dată cu noi aşa cum cere o urbanitate înţeleaptă. Pentru întâmplarea aceasta, pentru intemperanţa de limbagiu constatată cu acest prilej suntem ertători, fiindcă păţania gazetei junimiste faţă cu zdrobitoarea dezminţire ce mi-a dat ministrul ţie rezbel, ne-a înduioşat până a mişca in noi toate coardele umanitarizmului. Pana, care erea pornită să puie la rezon pe un îndrăzneţ fără socotinţă, a fost părăsită de mânie şi s’a transformat aproape într’o pană de necrologist. Ce voiţi, suntem oameni şi nimic din cele omeneşti nu putem alunga de la noi. Numai omenia noastră să nu încurajeze pe Constituţionalul la o recidivă neomenoasă, căci n’am voi să cădem victimele generozităţieî şi mărinimiei cu care am plătit adversarului pe ziua de astăzi. S.A. IZtsTTNItTS Constituţionalul de alaltăeri, părăsind calmul pretenţios în care se complace de obiceiu, ne consacră două coloane întregi de insulte şi de trivialităţi. Şi pentru ce această violenţă, mă rog, pentru ce atâta duşmănie neconţinută, pentru ce atâta necaz fără frâu? Pentru nimic alt decât fiindcă am îndrăznit să dăm strigătul de alarmă în privinţa tristei situaţiuni a armatei noastre. Organul junimist, care în alte vremuri şi cu alte prilejuri, poza în regulatorul dezbaterilor în presă, şi care profesa o sfântă oroare pentru publiciştii cari îşi mânjeau vârful condeiului cu violenţe şi cu injurii, de astă-dată o face cu vârf şi îndesată, ne înjură o dată şi bine, cu altecuvinte, se ratrapează asupra trecutului. De unde ne găseam angajaţi într’o discuţie obiectivă din care notă pur personală erea esclusă, de o dată ne pomenim cu gazeta junimistă că ne acuzăm de a fi făcut destăinuiri mincinoase, că suntem nepatrioţi şi nereali. După toate acestea mai rămânea o singură înjurătură de spus, pentru ca colecţia să fie complectă. Această îndrăzneală a întrecut orice margine ; onorabilii s’au întins cam mult. Auziţi cine să ne gratifice cu calitatea de mincinoşi, auziţi cine să ne acuze cum că persecutăm adevărul, partidul a căruia cea mai fidelă şi mai înaltă expresiune este Toderiţă-minciună! Dar onorabila gazetă, oficioasă in spe, a avut o mare nenorocire, aceea de a fi dezminţită, în aceeaşi zi chiar, de către d. ministru de războiu. In adevăr, în răspunsul pe care ’l-a dat interpelărei d-lui Panu, d. general Vlădescu a zis: N’am nimic de rectificat la cele spuse în Comisia bugetară şi nu dau astazi înapoi. Apoi, vorbind de articolul din Lupta, intitulat N’avem armată, d-sa recunoaşc ca n’a înaintat inesactităţi, dar se plânge numai în potriva limbagiuluî. Gând, dar, ministrul însuşi nu găseşte nimic de rectificat, când ministrul confirmă înaintea parlamentului afirmările noastre şi când d. Carp însuşi se mărgineşte a învinovăţi Lupta numai pentru indiscreţiunea ei, nu rămâne evident că toate învinuirile Constituţionalului constitue o neruşinată calomnie ? Este adevărat că Lupta însăşi a rectificat oarecari aserţiuni din articolul mai sus citat, dar la ce se reduceau acele rectificări ? Dacă gazeta care ne contestă nouă realitatea ar avea măcar strictul necesar al acestei calităţi, ar trebui să recunoască cum că nici atâta rectificare am făcut : 1. Că d. general Fălcoianu a citit într’un raport al d-sale toate câte au fost înserate în Lupta, dar nu le-a spus prin viu grafii; 2. Toate acele afirmări nu privesc numai pe generalul Fălcoianu, dar şi pe generalul Vlădescu ; 3. Nu generalul Fălcoianu a spus că dorobanţii n’au voit să meargă la al doilea atac în ultimul războiu. Atâta şi nimic mai mult. Pentru a sfârşi cu această chestie care începe să ne obosească, recomandăm d-lor de la Constituţionalul ca să bine Mellora lesei Băncii ie scornit CIRCULATIUNE In modificarea legei Băncei Naţionale sunt câteva modificări nu numai netrebuincioase, dar chiar vătămătoare. La art. 12 al noului proiect de lege se zice : «Banca va trebui să aibă o rezervă metalică de aur de cel puţin 40 la sută din suma biletelor emise». Iar în expunerea de motive se zice: «ca emisiunea să fie restrânsă.» De aci se vede că această sporire a rezervei metalice se face pentru că ea va fi în aur. Aceasta este prin urmare o mărturisire, din partea autorului, că stocul metalic în aur este defectuos, că el va fi fugitit şi printr’aceasta se caută a se micşora veul. Ca să se poată înţelege că rezerva metalică nu trabue să se mărească, şi că emisiunea nu trebue să se restrângă, să vedem mai intuiu care este trebuinţa de a avea un stoc metalic în rezervă la Bancă. In ţările în care se află de mult timp bănci de scumpt şi de circulaţiune, s’a văzut din multă experienţă că, deşi publicul primeşte cu mare încredere biletele de bancă ca agent de schimb, sunt cazuri însă de panică, foarte rari, dacă stocul metalic este bimetalic, adesea nefondate, când biletele din circulaţie încep a se deprecia în raport cu moneda metalică, pe care o inlocueşte în schimburi* şi atunci publicul se repede cu dânsele la Bancă pentru a le preschimba pe numerar metalic. Banca, deşi realizează în fiecare zi efectele portofoliului său, reprezintat prin biletele emise, insă aceasta, realizare nu este complectă de cât în termen maximum de trei luni. Dar ca să se poată preîntâmpina plata biletelor, câteva zile la început, s’a găsit de trebuinţă ca să fie în casa Băniei o cuantitate de numerar metalic în rezervă, şi fiindcă neîncrederea şi spaima nu cuprind de o dată pe toţi purtătorii de bilete, plata lor în numerar metalic face să revie încrederea şi criză încetează. S’a observat că o rezervă metalică de o treime din suma reprezintată prin biletele de bancă ar fi de ajuns ca să preîntâmpine greutăţile provenite prin cererile grămădite, şi acest raport s’a căutat a se reglementa prin statute sau chiar a se pune în legea Băncii. , Insă acest raport nu este destul de întemeiat; el poate varia după starea economică a unei ţări şi după proveninţa rezervei. — In Belgia nici nu s’a pus în lege rezerva metalică, şi numai în statute s’a zis că rezerva metalică (encaisse mettalique) să fie o treime din suma biletelor emise, însă ea poate fi mai mică cu autorizarea Ministrului de finance. La noi, după o experienţă de zece ani, s’a văzut că stocul metalic ar fi putut fi mai mic, căci nici o trebuinţă nu s-a văzut, încât, după cum susţin cei mai mulţi economişti, rezerva a fost în adevăr un capital un numerar metalic păstrat, care a consumat în zadar dobânda sa în paguba Bănci şi a publicului, mai cu seamă la noi unde Banca Naţională nu-şi are rezerva sa metalică în depozite de compturi curente, sau în banii casei statului cari se retrag mai iute şi de a dreptul, fără depunere în schimb de bilete de bancă. In loc să se ia măsuri de îmbbunătăţire, după experienţă ce ni se dă în timp de zece ani, se măreşte rezerva metalică, mărindu-se astfel paguba ce ne dă un capital neproductiv, şi este cunoscută regula că