Lupta, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 1090-1111)

1890-04-22 / nr. 1106

ANUL IVII.­­SERIA IV. No. 1106. ABONAMENTE: IN TARA Un an................................................................40 lei Un an......................................................................20 , 1 Iun­......................................................................10 . IN STREIN AT ATU Un an......................................*........................50 lei­Vn an............................................... 25 , 3 luni....................................................................15 . Numărul 15 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). EDIŢIA AKTAIA BUCUREŞTI DUMINECA 22 APRILIE 1890 A N U N C I U R I: * Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia IV, ... 25 bani , Inserţie şi reclame , . . . II lei Pentru anunciuri a se adresa: In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria şi An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria, precum și sucursalele ei. Un număr vechi, 50 Bani. Directorolitic, G. PANU. ADMINISTRAȚIA » Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart)­ ­ MANIFESTAREA LUCRATORILOR 4 x y Í­V . Salutăm cu drag manifestarea paci­­nică a muncitorilor din toată lumea şi în special acea care va avea loc mâine în Capitală. Şi nici nu să poate altminterea, de vreme ce de­mocratismul este strâns legat cu cla­sele muncitoare, de vreme ce existenţa partidului nostru este bazată pe re­vendicările socialo-economice ale lu­crătorilor de tot soiul, din toate cla­sele sociale. Multe şi grele sunt problemele pe cari partidele înaintate, rezămându­­se pe acea forţă colosală, irezistibilă pe care o dau numărul, dreptatea cauzei şi o situaţie apăsătoare a mun­citorilor, caută a le rezolvi. Lupta este angajată în mod ener­gic între clasa dirigentă, care are si­tuaţia de fapt în organizaţia socială actuală şi între clasele nedreptăţite, care voesc ca situaţia de fapt să fie înlocuită prin o alta de drept, in care raporturile sociale şi economice să înceteze de a fi un izvor de bo­găţie pentru unii şi un izvor de mi­zerie şi de suferinţă pentru cei­lalţi. Rezultatul acestei lupte nu este în­­doelnic, dreptatea şi adevărul vor triumfa, este numai o chestie de timp. Revendicările claselor muncitoare sunt numeroase, unele din ele sunt rezervate ca în viitor să fie rezol­vate, cât despre altele, ele având un caracter cu totul urgent, rezolvarea lor trebue să fie imediată, de vreme ce ele nu comportă nici o întârziere. Intre chestiunile urgente se nu­mără, in prima linie, stabilirea unor raporturi mai echitabile şi mai ome­neşti din partea patronilor cu pri­vire la lucrători. Aşa, regulamenta­rea muncii în ateliere, fixarea unui minimum de salar, stabilirea orelor de lucru, asigurarea lucrătorilor în contra infirmitatei, a bătrâneţei, a lipsei de lucru etc. etc. sunt mini­mum revendicărilor claselor munci­toare. Acest minimum este aşa de însemnat ca soluţie imediată, în­cât un partid care nu ar lua în mâinele sale asemenea chestiuni, pentru a lupta spre regularea lor, acel partid nu are dreptul de a se întitula par­tid democratic. Printre aceste revendicări este una care e particularmente la ordinea zilei, anume acea cu privire la fixa­rea zilei de muncă. Muncitorii din toată lumea sunt de acord de a cere ca ziua de muncă să fie de opt ore. Ei bine, manifestaţia de la 1 Marui, efectuată în toată lumea, are, mai cu seamă, această ţintă, anume, de a protesta în contra unei îngreueri de ore de lucru şi a cere reducerea muncei la opt ore! Noi democraţii, care deja avem in programul nostru fixate orele de muncă la opt, nu putem de­cât să aderăm la această impozantă mani­festare a lumei muncitoare şi să luăm din nou­ angajamentul de a lupta din răsputeri pentru realizarea programului democrat, în care inte­resele muncitorilor au­ o parte co­tropitoare. Ca și la început, salutăm cu drag manifestarea pacinică a muncito­­rilor ! Gr. I Pauu. V ­. --------------------HK3©iGO------------------­ 1­JmXJLX Manifestarea lucrătorilor Paris, 1 Marti. O mare grupă de manifestanţi venind din Piaţa Concordiei au voit sâ treacă prin strada Circului părând că se în­­dreptează spre Elyseă. Ei au resistat poliţiei care încerca sâ le taie drumul, poliţia a trebuit să se retragă. Mulţimea a fost şarjată de către un escadron de gărzi municipali,­­venind de la ministe­rul de interne. Mulţi manifestanţi au fost răniţii şi s’au făcut numeroase a­­restări. Viena, 2 Mai Ziarele laudă foarte mult atitudinea demnă a lucrătorilor în timpul zilei de orî. Raporturile oficiale din toate ţerile constată că ziua a trecut fără incident. In Moravia, pe lângă es­echete din Pros­nitz şi Lundenburg, câte­va demonstraţii antisemite au fost năbuşite lesne. Budapesta, 2 Mai. — Capitala şi pro­vincia au fost liniştite. Ziarele exprimă marea lor satisfacţie in astă privinţă. Paris, 2 Mai. — Pe piaţa republicei s’au întâmplat bătăi în timpul serei. Nu­mai poliţia a menţinut ordinea şi a fă­cut mai multe arestări. In strada Circu­lui o ciocnire s’a întâmplat între ma­nifestanţi şi cavalerie. Trei­zeci de per­soane au fost rănite. Totalul arestărilor e de 500. Troyes, 2 Main. — Un comisar de poliţie a fost maltratat. Trupele a in­tervenit. In mai multe rânduri, s’au fă­cut numeroase arestări. Marsilia, 2 Main. — Câte­va grupe au­ fost împrăştiate de trupe. O fabrică de uleiu a fost jefuită de către lucrătorii din cari cea mai mare parte sunt străini, 31 de Italianî au fost arestaţi. In total sunt vr’o sută de arestări. Roma, 2 Maia. — La Roma şi in provincie, noaptea nu s’a întâmplat nici un incident însemnat. Turin, 2 Maia. —Seara manifestanţii au tras asupra puterei armate care a încercat sâ-i împrăştie. Manifestanţii au asvârlit pietre. Doui ofiţeri au fost ră­niţi. Trupa a făcut atunci uz de arme. Ordinea a fost restabilită. S’au făcut a­­restari numeroase. New-York, 2 Main.­­ In Statele-U­­nite s’au făcut numeroase manifestaţii uuriere dar fără nici un incident. La Chicago, 35.000 de lucrători au ma­nifestat în favoarea zilei de lucru de 8 ore. Tourcoing, 2 Mai.— Situaţia e gravă. 5000 grevişti din Roubaix au năvălit în oraş, s’au întâmplat in mai multe locuri desordine şi scene de violenţă, împrej­muirile mai multor stabilimente indus­triale s’au sfărâmat. Autorităţile au ce­rut ajutoare. Roubaix, 2 Mai. — Numărul grevişti­lor s’a urcat la 30(X)0 ; anarhiştii îm­piedică pretutindeni pe lucrători de a lucra; lumea se teme ca greva să nu devie generală, s’au cerut trupe. Roma, 2 Mai­. — Ziarele constată că incidentele ce s’au petrecut în oare-cari oraşe n’au nici o însemnătate şi că prin urmare ziua de l­i­i Maiu a fost liniş­tită în Italia. Numărul persoanelor arestate se urcă la 46, din cari 19 au fost date judecă­ţii şi 27 au fost liberate sau expulsate. Livorno, 2 Maiu. — Lucrătorii din şantiera Orlando, ai societăţii metalur­gice, ai sticlăriei şi descărcâtoriî de căr­buni s’au pus în grevă. Hamburg, 2 Maiu. — Lucrul de în­cărcare şi descărcare e reluat pe toată întinderea portului. Barcelona, 2 Maiu. — Lucrătorii fă­când manifestaţia lor cu toată interzi­­zicerea autorităţilor, s’au trimes trupe de geandarmi călări ca să-i împrăştie, lucrătorii au resistat; geandarmii au tras asupra lor; sunt mai mulţi morţi şi răniţi; lucrătorii au fugit în Piaţa Cataloniei unde au găsit alte trupe cari au tras asupra lor. Situaţia e socotită ca foarte gravă. Tourcoing, 2 Maiu. — (Seara) Situa­ţia s’a înrăutăţit­, 20,000 de greviştî străbat străzile şi făptuesc stricăciuni, cavaleria a tras asupra câtor­ va grupe, s’au făcut vr’o 20 de arestări. Numărul total al greviştilor din re­giune e de 50,000 Au mai sosit trupe no­i. Praga, 2 Mai. — Lucrătorii compa­niei drumului de fier al Statului în nu­măr de 600, s’au pus în grevă în atelie­rele din Praga și din Holleschowitz. Mons, 2 Main. — Lucrătorii s’au a­­pucat de lucru pretutindeni; temerele de grevă generală în Borm­age nu sunt deci de loc întemeiate. privinţa zilei de lucru, a fixat-o în acord cu cererea unanimă a lucrătorilor, adică la 8 ore din 24. Noi socotim că veacul ce vine va găsi rezolvate câte­va din cele mai simple probleme sociale, cel puţin veacul al 19-lea, către sfârşitul sau, va înlesni veacului al 20-lea, rezolvarea a foarte însemnate greutăţi actuale. Fără a cădea în declamaţiuni patetice noui, prieteni sinceri şi cu totul dezin­­teresaţi ai lucrătorilor de toate speciile, le urăm izbândă şi un viitor spornic. Lucratorii şi Societatea Gestiunea socială şi revendicările lu­mei muncitoare sunt prea înaintate în momentul de faţă, pentru ca spiritele reacţionare şi îmbibate de prejudiţiu să poată ţine în loc roata evoluţiuneî fi­reşti a societăţeî. Nu mai departe de­cât cu 10 ani în urmă revendicările cele mai modeste ale muncitorilor, precum o mică sporire a salariului şi reducerea orelor de lucru, ereau privite ca nişte pretenţiuni sub­versive şi ca destructoare ale ordinei sociale. Căci pentru reacţionarii, exploa­tatorii şi interesaţii de toate apele o societate în care un lucrător n’ar munci cel puţin 14 ore pe zi şi care n’ar munci pentru un preţ derizoriu­, aceia este o societate pierdută. Chiar astă­zi încă, şi cele mai modeste cereri sunt primite d­e­ Cele mai mari prevenţiuni, şi vor trebui făcute încă şi mai departe sforţări uriaşe pentru a rea­liza o parte din îmbunătăţirile reclamate de lumea muncitoare. Totuşi ce deosebire şi ce schimbări enorme s’au operat în spiritul public numai în decursul unei decenii! De unde, cu 10 ani în urmă, a po­meni numai de interesele claselor in lipsă însemna că eşti un surpător al e­­dificiului social, astă­zi lumea oficială în­­să­şi, afectează un imens interes pentru mulţimea cea fără de mijloace. Evident că lucrătorii datoresc inte­resul ce se acordă cauzei lor, nu atât a unei adânci convingeri dobândite de către corifeii claselor dirigente, dar a­­proape numai unei presiuni sociale per­manent în progresivitate, cât şi organi­­zaţiunei puternice a lucrătorilor din marile ţări industriale. Poate fi cine­va atât de naiv în­cât să’şi închipuie că brusca solicitudine ma­nifestată pentru muncitori de către îm­păratul Germaniei, să fi fost numai o pornire generoasă a unui monarch mo­del sau măcar acţiunea cugetată a unui om convins adânc de justeţea revendi­cărilor proletariatului industrial . Eu unul nu cred să fie mulţi naivi de felul acesta. Iniţiativa, oare­cum platonică, a împă­ratului Germaniei, se datorește exclusiv numai puternicei presiuni sociale de care am pomenit mai sus, acelui proces psihologico-social, care cucerește clasa inteligentă pentru o ideie dominantă oare­care. Precum un timp de epidemie nu se poate prevedea pe care individ anume îl va lovi boala în furia ei, tot aseme­nea ideile şi convingerile noui dobân­desc aderenţi cari, prin interesele, edu­­caţiunea şi situaţiunea lor, ar trebui să fie vecinie adversarii acelor idei. Consecinţa logică a acestor spuse este că lucrătorii sunt datori să se strângă împrejurul acelor partide care luptă cu mai multă dezinteresare pentru intere­sele lor cele mai urgente* şi cari nu cad nici în reacţionarism nici in demagogie Partidul democrat radical s’a ocupat cu dinadinsmul, în programul sau, de toate interesele clasei muncitoare, iar în HDHGITORII DELAJARA 511 lf Cum nimic nu e nou sub soare, nici ser­barea lui­­ Mafii nu e un lucru al nostru celor de azi. De când nu’şi aduce aminte omenirea fost’a tot-d’a­una o zi mai cu osebire, an­erosită celei mai măreţe şi mai uni­versale idei: Serbarea libertăţii. Popoare mari, vestite, au serbat mii de ani sărbătoarea libertatei, şi cum erau Ebreii lui Moise, ei serbau Paştele ca o serbare cu desăvârşire naţională, fără cel mai mic caracter religios, îmbrăcaţi, gătiţi ca de plecare din casa servităţei, ca de război, înarmaţi cu bastoane, cu arme contra oamenilor lui Faraon. Ebreii mâncau mielul pascal, care simbolisa libertatea, şi’l mâncau cu păpădie, drept salată, care prin gustul său ads­tr­ingen­t amar, amintea amără­ciunea vieţei in robie. Cu sângele acestui miel ungeau pra­gurile caselor lor, ca îngerul răzbunător să tra-î isbească şi pe dânşii ca pe des­­poţii lor. Apoi de aci pleacă Ebreii, în mijlocul nopţei, conduşi zice-se de coloana de foc iar ziua de o coloană de fum, şi es e­­breiî din ţara amară a robiei, şi se duc, se duc... nici întunericul nopţei nu’î îm­piedică, nici valurile mărei nu’î sperie, şi nu’i opreşte, nici groaza şi singurăta­tea pustiului nu-i descurajează, nici lipsa de apă, nici de hrană. Atât era la dân­şii dorul de libertate ! El întrecea ne­voile fireşti ale omului. Iată aci o serie de simboluri care fixează aşa de bine în creerul omenesc amintirea liberăreî unui întreg popor din cea mai cumplită servitute. Ori serbarea muncitorilor din orî­ce timp, din orî­ce ţară ce are ca ideali Nu oare libertatea deplină a lor, a muncei lor, a fiinţei lor ? A te libera de robia neştiinţeî scăpând din ghiarele celei mai cumplite hiare . Neştiinţa, pe care cei vechi o numea Păcatul, acesta nu e un program de realizat 7 A te mântui de toate urmările neştiinţei, a­­ceasta nu e o emancipare deplină, în­treagă, nemărginit de mare 7 Ziua Pascelor, ziua libertăţei, popoarele o serbau sgomotos, şi o prelungeaţi, trei şi şeapte zile ; şi atunci, Tribunii Popo­rului, liberatorii lui, îi vorbeau şi îi ci­­teau istoricul desrobirei, şi ’l faceau a­­tuncî educaţiunea lui civică. ’I se citea poporului Pravila sau Con­­stituţia, i se făcea comentarii; acele zile memorabile la care toată naţiunea luă parte, erau zille de şcoală înaltă a u­­nităţeî naţionale prin libertate ; era zille de revărsare a tuturor sentimentelor u­­mane mai superioare; era o educaţiune mutuală ce-şi faceau ; erau zille de înalt eserciţi pentru practicarea libertăţilor, şi zille de pregătire şi de înarmare pentru a le apăra. Acolo, în acele zile, să cereau şi să ca­­lificaui legile sub controlul viu şi direct al poporului, care adunat in comiţiile sale asculta, aproba şi consfinţea orân­­duelile aleşilor sei. Acestea erau Pascele la Ebrei. Aces­tea însemnă Jocurile Olimpice la Greci; acestea erau Saturnalele la Romani. Ei bine, în societatea modernă, care e ziua ce simbolisează idealul omenirei încă asuprite, — ziua deplinei liberări 7 Unde, când anume se întâlnesc oame­nii muced robite, spre a sărbători Paș­tele lor cel mare 7 Unde mănâncă poporul muncitor mie­lul sau Pascal cu păpădia sa amară 7 Unde compun şi cântă ei sublimul hymn al păcei prin libertate, prin emancipare 7 In locul coloanei de foc bliblice, mun­citorii au astă­zi spre a le lumina dru­mul să iasă din casa servituţei, au or­ganele lor de publicitate, au glasul apă­rătorilor lor, cari ’i vor trece prin ma­rea Roşie a nedreptăţilor seculare şi prin mijlocul pustiului de dreptate, care ’î vor apăra şi de şerpii biblici şi de ma­rea mulţime a broaştelor ce orăcăesc in jurule dându-se de apărători ai lor. Mun­citorii să distingă acum ca vechii asu­priţi, pe ţânţarii noui cari cu nene şi cu dragă, ’şi vâr ciocul şi mai adânc în carnea lor. Ţânţarii de azi mai răi ca ţânţarii biblici. Microbii de azi mai pro­­pii de a ucide pe muncitor, de­cât mul­ţimea broaştelor lui Moise moarte, cari infectau aerul Egiptului. Moise al Ebreilor era gângav, căci simboliza neştiinţa poporului sǎu. Mun­citorii noştrii sunt toţi gângavi căci neş­tiinţa în cari zac, le-a amorţit limba. Dar un alt Moise liberator a zis în vechime: «Va veni vremea, când va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor». Care e sărbătoarea muncei dar în lumea modernă? Când serbează omenirea muncitoare Paştele sale . Gând să strânge mulţimea rămasă încă desmoştenită spre a face împreună repetiţia, teoria la­o­laltă a drepturilor sale încă de revandicat? ! Maia până astă­zî fuse o sărbătoare străbună, de ce oare, acest I­ia Maia, n’ar fi pentru muncitorii toţi de la ţară şi din oraş o zi de pace, de odihnă­ ne­silită, o zi de resgândire asupra soartei lor, asupra viitorului lor . Alegeţi muncitori români ziua de I-iu Maiu pentru a serba împreună pe tot anul sărbătoarea Muncei, pe care o ser­bează toată lumea muncitoare. Serbaţi pe I-iu Maiu, necontenit, până în ziua cea mare a deplinei emancipări, căci nu e departe sărbătoarea Jubileului modern, când toată omenirea de la un pol la altul, sub puterea uimitoare şi nebiruită a ştiinţei, va trăsări din robie şi din neştiinţă, să va scutura de le­targia în care e ţinută prin munca bru­tală, şi, mândră, liberă, luminată, înar­mată complet în lupta vieţei, păşind tri­umfătoare, stăpână pe destinatele sale, va serba amintirea suferinţelor sale, într’un Jubileu nesfârşit, intr’o pace se­nină etern, ca o zi de Maia, în armonia şi zilele negrăite de fericire visate de Poeţi. G. Dobrescu (Argeş) deputat. PROGRAMUL DEIGHA­ MADICAL Democraţii de mult sunt preocupaţi de soarta muncitorilor de toate felurile de la noi din ţară. Din această preocu­pare a eşit cea mai însemnată parte a programului lor. Manifestaţia de mâine, avănd un caracter pur democratic şi de ţintă emanciparea tot mai mult a lucră­torilor, credem că este nemerit de a re­produce din programul democrat părţile cari privesc mai special pe muncitori in genere. Iată ce soluţiuni dau democraţii ches­tiei aşa de grele a rivalităţei muncei cu capitalul şi a raportorilor dintre patroni de o parte şi lucrători de cealaltă . Partea industrială Principiul care trebue să domineze a­­ceastă materie este următorul: de a face pe capitaliști să participe la muncă, iar pe muncitori la capital. Iată prin ce mijloace : 1. Fixarea unui minimum de salarii pentru muncitorii de toate felurile, de la fabrice, uzine, exploatări industriale, întreprinderi, societăţi etc. Acest mini­mum se va fixa având în vedere deose­bitele întrebuințări ale braţelor şi ale a­l­o­inteligenţei muncitorilor etc. 2. Pe lângă acest salariu minimum, participarea muncitorilor la beneficiul net al exploatărilor, în proporţie cu munca şi cu salariul lor. 3. Formarea de case pentru asigu­rarea lucrătorilor în caz de boală, de bătrâneţe, de lipsă de lucru, de incapa­citate de lucru etc. Pentru crearea unor

Next