Lupta, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 1090-1111)
1890-04-22 / nr. 1106
ANUL IVII.SERIA IV. No. 1106. ABONAMENTE: IN TARA Un an................................................................40 lei Un an......................................................................20 , 1 Iun......................................................................10 . IN STREIN AT ATU Un an......................................*........................50 leiVn an............................................... 25 , 3 luni....................................................................15 . Numărul 15 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). EDIŢIA AKTAIA BUCUREŞTI DUMINECA 22 APRILIE 1890 A N U N C I U R I: * Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia IV, ... 25 bani , Inserţie şi reclame , . . . II lei Pentru anunciuri a se adresa: In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria, precum și sucursalele ei. Un număr vechi, 50 Bani. Directorolitic, G. PANU. ADMINISTRAȚIA » Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart) MANIFESTAREA LUCRATORILOR 4 x y ÍV . Salutăm cu drag manifestarea pacinică a muncitorilor din toată lumea şi în special acea care va avea loc mâine în Capitală. Şi nici nu să poate altminterea, de vreme ce democratismul este strâns legat cu clasele muncitoare, de vreme ce existenţa partidului nostru este bazată pe revendicările socialo-economice ale lucrătorilor de tot soiul, din toate clasele sociale. Multe şi grele sunt problemele pe cari partidele înaintate, rezămânduse pe acea forţă colosală, irezistibilă pe care o dau numărul, dreptatea cauzei şi o situaţie apăsătoare a muncitorilor, caută a le rezolvi. Lupta este angajată în mod energic între clasa dirigentă, care are situaţia de fapt în organizaţia socială actuală şi între clasele nedreptăţite, care voesc ca situaţia de fapt să fie înlocuită prin o alta de drept, in care raporturile sociale şi economice să înceteze de a fi un izvor de bogăţie pentru unii şi un izvor de mizerie şi de suferinţă pentru ceilalţi. Rezultatul acestei lupte nu este îndoelnic, dreptatea şi adevărul vor triumfa, este numai o chestie de timp. Revendicările claselor muncitoare sunt numeroase, unele din ele sunt rezervate ca în viitor să fie rezolvate, cât despre altele, ele având un caracter cu totul urgent, rezolvarea lor trebue să fie imediată, de vreme ce ele nu comportă nici o întârziere. Intre chestiunile urgente se numără, in prima linie, stabilirea unor raporturi mai echitabile şi mai omeneşti din partea patronilor cu privire la lucrători. Aşa, regulamentarea muncii în ateliere, fixarea unui minimum de salar, stabilirea orelor de lucru, asigurarea lucrătorilor în contra infirmitatei, a bătrâneţei, a lipsei de lucru etc. etc. sunt minimum revendicărilor claselor muncitoare. Acest minimum este aşa de însemnat ca soluţie imediată, încât un partid care nu ar lua în mâinele sale asemenea chestiuni, pentru a lupta spre regularea lor, acel partid nu are dreptul de a se întitula partid democratic. Printre aceste revendicări este una care e particularmente la ordinea zilei, anume acea cu privire la fixarea zilei de muncă. Muncitorii din toată lumea sunt de acord de a cere ca ziua de muncă să fie de opt ore. Ei bine, manifestaţia de la 1 Marui, efectuată în toată lumea, are, mai cu seamă, această ţintă, anume, de a protesta în contra unei îngreueri de ore de lucru şi a cere reducerea muncei la opt ore! Noi democraţii, care deja avem in programul nostru fixate orele de muncă la opt, nu putem decât să aderăm la această impozantă manifestare a lumei muncitoare şi să luăm din nou angajamentul de a lupta din răsputeri pentru realizarea programului democrat, în care interesele muncitorilor au o parte cotropitoare. Ca și la început, salutăm cu drag manifestarea pacinică a muncitorilor ! Gr. I Pauu. V . --------------------HK3©iGO------------------ 1JmXJLX Manifestarea lucrătorilor Paris, 1 Marti. O mare grupă de manifestanţi venind din Piaţa Concordiei au voit sâ treacă prin strada Circului părând că se îndreptează spre Elyseă. Ei au resistat poliţiei care încerca sâ le taie drumul, poliţia a trebuit să se retragă. Mulţimea a fost şarjată de către un escadron de gărzi municipali,venind de la ministerul de interne. Mulţi manifestanţi au fost răniţii şi s’au făcut numeroase arestări. Viena, 2 Mai Ziarele laudă foarte mult atitudinea demnă a lucrătorilor în timpul zilei de orî. Raporturile oficiale din toate ţerile constată că ziua a trecut fără incident. In Moravia, pe lângă esechete din Prosnitz şi Lundenburg, câteva demonstraţii antisemite au fost năbuşite lesne. Budapesta, 2 Mai. — Capitala şi provincia au fost liniştite. Ziarele exprimă marea lor satisfacţie in astă privinţă. Paris, 2 Mai. — Pe piaţa republicei s’au întâmplat bătăi în timpul serei. Numai poliţia a menţinut ordinea şi a făcut mai multe arestări. In strada Circului o ciocnire s’a întâmplat între manifestanţi şi cavalerie. Treizeci de persoane au fost rănite. Totalul arestărilor e de 500. Troyes, 2 Main. — Un comisar de poliţie a fost maltratat. Trupele a intervenit. In mai multe rânduri, s’au făcut numeroase arestări. Marsilia, 2 Main. — Câteva grupe au fost împrăştiate de trupe. O fabrică de uleiu a fost jefuită de către lucrătorii din cari cea mai mare parte sunt străini, 31 de Italianî au fost arestaţi. In total sunt vr’o sută de arestări. Roma, 2 Maia. — La Roma şi in provincie, noaptea nu s’a întâmplat nici un incident însemnat. Turin, 2 Maia. —Seara manifestanţii au tras asupra puterei armate care a încercat sâ-i împrăştie. Manifestanţii au asvârlit pietre. Doui ofiţeri au fost răniţi. Trupa a făcut atunci uz de arme. Ordinea a fost restabilită. S’au făcut arestari numeroase. New-York, 2 Main. In Statele-Unite s’au făcut numeroase manifestaţii uuriere dar fără nici un incident. La Chicago, 35.000 de lucrători au manifestat în favoarea zilei de lucru de 8 ore. Tourcoing, 2 Mai.— Situaţia e gravă. 5000 grevişti din Roubaix au năvălit în oraş, s’au întâmplat in mai multe locuri desordine şi scene de violenţă, împrejmuirile mai multor stabilimente industriale s’au sfărâmat. Autorităţile au cerut ajutoare. Roubaix, 2 Mai. — Numărul greviştilor s’a urcat la 30(X)0 ; anarhiştii împiedică pretutindeni pe lucrători de a lucra; lumea se teme ca greva să nu devie generală, s’au cerut trupe. Roma, 2 Mai. — Ziarele constată că incidentele ce s’au petrecut în oare-cari oraşe n’au nici o însemnătate şi că prin urmare ziua de lii Maiu a fost liniştită în Italia. Numărul persoanelor arestate se urcă la 46, din cari 19 au fost date judecăţii şi 27 au fost liberate sau expulsate. Livorno, 2 Maiu. — Lucrătorii din şantiera Orlando, ai societăţii metalurgice, ai sticlăriei şi descărcâtoriî de cărbuni s’au pus în grevă. Hamburg, 2 Maiu. — Lucrul de încărcare şi descărcare e reluat pe toată întinderea portului. Barcelona, 2 Maiu. — Lucrătorii făcând manifestaţia lor cu toată interzizicerea autorităţilor, s’au trimes trupe de geandarmi călări ca să-i împrăştie, lucrătorii au resistat; geandarmii au tras asupra lor; sunt mai mulţi morţi şi răniţi; lucrătorii au fugit în Piaţa Cataloniei unde au găsit alte trupe cari au tras asupra lor. Situaţia e socotită ca foarte gravă. Tourcoing, 2 Maiu. — (Seara) Situaţia s’a înrăutăţit, 20,000 de greviştî străbat străzile şi făptuesc stricăciuni, cavaleria a tras asupra câtor va grupe, s’au făcut vr’o 20 de arestări. Numărul total al greviştilor din regiune e de 50,000 Au mai sosit trupe noi. Praga, 2 Mai. — Lucrătorii companiei drumului de fier al Statului în număr de 600, s’au pus în grevă în atelierele din Praga și din Holleschowitz. Mons, 2 Main. — Lucrătorii s’au apucat de lucru pretutindeni; temerele de grevă generală în Bormage nu sunt deci de loc întemeiate. privinţa zilei de lucru, a fixat-o în acord cu cererea unanimă a lucrătorilor, adică la 8 ore din 24. Noi socotim că veacul ce vine va găsi rezolvate câteva din cele mai simple probleme sociale, cel puţin veacul al 19-lea, către sfârşitul sau, va înlesni veacului al 20-lea, rezolvarea a foarte însemnate greutăţi actuale. Fără a cădea în declamaţiuni patetice noui, prieteni sinceri şi cu totul dezinteresaţi ai lucrătorilor de toate speciile, le urăm izbândă şi un viitor spornic. Lucratorii şi Societatea Gestiunea socială şi revendicările lumei muncitoare sunt prea înaintate în momentul de faţă, pentru ca spiritele reacţionare şi îmbibate de prejudiţiu să poată ţine în loc roata evoluţiuneî fireşti a societăţeî. Nu mai departe decât cu 10 ani în urmă revendicările cele mai modeste ale muncitorilor, precum o mică sporire a salariului şi reducerea orelor de lucru, ereau privite ca nişte pretenţiuni subversive şi ca destructoare ale ordinei sociale. Căci pentru reacţionarii, exploatatorii şi interesaţii de toate apele o societate în care un lucrător n’ar munci cel puţin 14 ore pe zi şi care n’ar munci pentru un preţ derizoriu, aceia este o societate pierdută. Chiar astăzi încă, şi cele mai modeste cereri sunt primite de Cele mai mari prevenţiuni, şi vor trebui făcute încă şi mai departe sforţări uriaşe pentru a realiza o parte din îmbunătăţirile reclamate de lumea muncitoare. Totuşi ce deosebire şi ce schimbări enorme s’au operat în spiritul public numai în decursul unei decenii! De unde, cu 10 ani în urmă, a pomeni numai de interesele claselor in lipsă însemna că eşti un surpător al edificiului social, astăzi lumea oficială însăşi, afectează un imens interes pentru mulţimea cea fără de mijloace. Evident că lucrătorii datoresc interesul ce se acordă cauzei lor, nu atât a unei adânci convingeri dobândite de către corifeii claselor dirigente, dar aproape numai unei presiuni sociale permanent în progresivitate, cât şi organizaţiunei puternice a lucrătorilor din marile ţări industriale. Poate fi cineva atât de naiv încât să’şi închipuie că brusca solicitudine manifestată pentru muncitori de către împăratul Germaniei, să fi fost numai o pornire generoasă a unui monarch model sau măcar acţiunea cugetată a unui om convins adânc de justeţea revendicărilor proletariatului industrial . Eu unul nu cred să fie mulţi naivi de felul acesta. Iniţiativa, oarecum platonică, a împăratului Germaniei, se datorește exclusiv numai puternicei presiuni sociale de care am pomenit mai sus, acelui proces psihologico-social, care cucerește clasa inteligentă pentru o ideie dominantă oarecare. Precum un timp de epidemie nu se poate prevedea pe care individ anume îl va lovi boala în furia ei, tot asemenea ideile şi convingerile noui dobândesc aderenţi cari, prin interesele, educaţiunea şi situaţiunea lor, ar trebui să fie vecinie adversarii acelor idei. Consecinţa logică a acestor spuse este că lucrătorii sunt datori să se strângă împrejurul acelor partide care luptă cu mai multă dezinteresare pentru interesele lor cele mai urgente* şi cari nu cad nici în reacţionarism nici in demagogie Partidul democrat radical s’a ocupat cu dinadinsmul, în programul sau, de toate interesele clasei muncitoare, iar în HDHGITORII DELAJARA 511 lf Cum nimic nu e nou sub soare, nici serbarea lui Mafii nu e un lucru al nostru celor de azi. De când nu’şi aduce aminte omenirea fost’a tot-d’auna o zi mai cu osebire, anerosită celei mai măreţe şi mai universale idei: Serbarea libertăţii. Popoare mari, vestite, au serbat mii de ani sărbătoarea libertatei, şi cum erau Ebreii lui Moise, ei serbau Paştele ca o serbare cu desăvârşire naţională, fără cel mai mic caracter religios, îmbrăcaţi, gătiţi ca de plecare din casa servităţei, ca de război, înarmaţi cu bastoane, cu arme contra oamenilor lui Faraon. Ebreii mâncau mielul pascal, care simbolisa libertatea, şi’l mâncau cu păpădie, drept salată, care prin gustul său adstringent amar, amintea amărăciunea vieţei in robie. Cu sângele acestui miel ungeau pragurile caselor lor, ca îngerul răzbunător să tra-î isbească şi pe dânşii ca pe despoţii lor. Apoi de aci pleacă Ebreii, în mijlocul nopţei, conduşi zice-se de coloana de foc iar ziua de o coloană de fum, şi es ebreiî din ţara amară a robiei, şi se duc, se duc... nici întunericul nopţei nu’î împiedică, nici valurile mărei nu’î sperie, şi nu’i opreşte, nici groaza şi singurătatea pustiului nu-i descurajează, nici lipsa de apă, nici de hrană. Atât era la dânşii dorul de libertate ! El întrecea nevoile fireşti ale omului. Iată aci o serie de simboluri care fixează aşa de bine în creerul omenesc amintirea liberăreî unui întreg popor din cea mai cumplită servitute. Ori serbarea muncitorilor din orîce timp, din orîce ţară ce are ca ideali Nu oare libertatea deplină a lor, a muncei lor, a fiinţei lor ? A te libera de robia neştiinţeî scăpând din ghiarele celei mai cumplite hiare . Neştiinţa, pe care cei vechi o numea Păcatul, acesta nu e un program de realizat 7 A te mântui de toate urmările neştiinţei, aceasta nu e o emancipare deplină, întreagă, nemărginit de mare 7 Ziua Pascelor, ziua libertăţei, popoarele o serbau sgomotos, şi o prelungeaţi, trei şi şeapte zile ; şi atunci, Tribunii Poporului, liberatorii lui, îi vorbeau şi îi citeau istoricul desrobirei, şi ’l faceau atuncî educaţiunea lui civică. ’I se citea poporului Pravila sau Constituţia, i se făcea comentarii; acele zile memorabile la care toată naţiunea luă parte, erau zille de şcoală înaltă a unităţeî naţionale prin libertate ; era zille de revărsare a tuturor sentimentelor umane mai superioare; era o educaţiune mutuală ce-şi faceau ; erau zille de înalt eserciţi pentru practicarea libertăţilor, şi zille de pregătire şi de înarmare pentru a le apăra. Acolo, în acele zile, să cereau şi să calificaui legile sub controlul viu şi direct al poporului, care adunat in comiţiile sale asculta, aproba şi consfinţea orânduelile aleşilor sei. Acestea erau Pascele la Ebrei. Acestea însemnă Jocurile Olimpice la Greci; acestea erau Saturnalele la Romani. Ei bine, în societatea modernă, care e ziua ce simbolisează idealul omenirei încă asuprite, — ziua deplinei liberări 7 Unde, când anume se întâlnesc oamenii muced robite, spre a sărbători Paștele lor cel mare 7 Unde mănâncă poporul muncitor mielul sau Pascal cu păpădia sa amară 7 Unde compun şi cântă ei sublimul hymn al păcei prin libertate, prin emancipare 7 In locul coloanei de foc bliblice, muncitorii au astăzi spre a le lumina drumul să iasă din casa servituţei, au organele lor de publicitate, au glasul apărătorilor lor, cari ’i vor trece prin marea Roşie a nedreptăţilor seculare şi prin mijlocul pustiului de dreptate, care ’î vor apăra şi de şerpii biblici şi de marea mulţime a broaştelor ce orăcăesc in jurule dându-se de apărători ai lor. Muncitorii să distingă acum ca vechii asupriţi, pe ţânţarii noui cari cu nene şi cu dragă, ’şi vâr ciocul şi mai adânc în carnea lor. Ţânţarii de azi mai răi ca ţânţarii biblici. Microbii de azi mai propii de a ucide pe muncitor, decât mulţimea broaştelor lui Moise moarte, cari infectau aerul Egiptului. Moise al Ebreilor era gângav, căci simboliza neştiinţa poporului sǎu. Muncitorii noştrii sunt toţi gângavi căci neştiinţa în cari zac, le-a amorţit limba. Dar un alt Moise liberator a zis în vechime: «Va veni vremea, când va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor». Care e sărbătoarea muncei dar în lumea modernă? Când serbează omenirea muncitoare Paştele sale . Gând să strânge mulţimea rămasă încă desmoştenită spre a face împreună repetiţia, teoria laolaltă a drepturilor sale încă de revandicat? ! Maia până astăzî fuse o sărbătoare străbună, de ce oare, acest Iia Maia, n’ar fi pentru muncitorii toţi de la ţară şi din oraş o zi de pace, de odihnă nesilită, o zi de resgândire asupra soartei lor, asupra viitorului lor . Alegeţi muncitori români ziua de I-iu Maiu pentru a serba împreună pe tot anul sărbătoarea Muncei, pe care o serbează toată lumea muncitoare. Serbaţi pe I-iu Maiu, necontenit, până în ziua cea mare a deplinei emancipări, căci nu e departe sărbătoarea Jubileului modern, când toată omenirea de la un pol la altul, sub puterea uimitoare şi nebiruită a ştiinţei, va trăsări din robie şi din neştiinţă, să va scutura de letargia în care e ţinută prin munca brutală, şi, mândră, liberă, luminată, înarmată complet în lupta vieţei, păşind triumfătoare, stăpână pe destinatele sale, va serba amintirea suferinţelor sale, într’un Jubileu nesfârşit, intr’o pace senină etern, ca o zi de Maia, în armonia şi zilele negrăite de fericire visate de Poeţi. G. Dobrescu (Argeş) deputat. PROGRAMUL DEIGHA MADICAL Democraţii de mult sunt preocupaţi de soarta muncitorilor de toate felurile de la noi din ţară. Din această preocupare a eşit cea mai însemnată parte a programului lor. Manifestaţia de mâine, avănd un caracter pur democratic şi de ţintă emanciparea tot mai mult a lucrătorilor, credem că este nemerit de a reproduce din programul democrat părţile cari privesc mai special pe muncitori in genere. Iată ce soluţiuni dau democraţii chestiei aşa de grele a rivalităţei muncei cu capitalul şi a raportorilor dintre patroni de o parte şi lucrători de cealaltă . Partea industrială Principiul care trebue să domineze această materie este următorul: de a face pe capitaliști să participe la muncă, iar pe muncitori la capital. Iată prin ce mijloace : 1. Fixarea unui minimum de salarii pentru muncitorii de toate felurile, de la fabrice, uzine, exploatări industriale, întreprinderi, societăţi etc. Acest minimum se va fixa având în vedere deosebitele întrebuințări ale braţelor şi ale alointeligenţei muncitorilor etc. 2. Pe lângă acest salariu minimum, participarea muncitorilor la beneficiul net al exploatărilor, în proporţie cu munca şi cu salariul lor. 3. Formarea de case pentru asigurarea lucrătorilor în caz de boală, de bătrâneţe, de lipsă de lucru, de incapacitate de lucru etc. Pentru crearea unor