Lupta, mai 1890 (Anul 7, nr. 1112-1136)

1890-05-01 / nr. 1112

. f­ y ­ ANUL VII.­ SERIA IV. No. 1142. ABONAMENTE: IN TARA Unan . . . 40lei V.an. . . . 20* 1 luni. . . . 101 INSTREIN­AT ATES Unan. .­ . . 50lei V.an. . . . 25 3 luni. .* Numeml 15 Bani. * REDACȚI Bulevardul Elisabeta, No. 8, vzrrm V' BDIŢIA A'lVTAIA (Casa Lempart). iŢector-politic, Gr. PANTJ. BUCUREȘTI MARTI 1 MAIM 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul . . . 1 leu linia »IV, , . . . 25 bani , Inserţie şi reclame „ . . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa: In Romftnia, la Ageamia Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria al An­ia Agrantia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele ei. Un immer vechiü 50 Banî. ADMINISTRAȚIA .# Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart) FORTIFICATIILE Fizionomia Camerei USU­I­X IDEI LAUDA UN PROTEST^ provinciale și locale Corpurile Legiuitoare ' ' ' ’ w FORTI­FICAŢIELE Creditul pentru fortificaţii a fost votat şi încă cu mare majoritate. Partidele politice, cum ajung la gu­vern, se întrec care de care sa ceară credite mai groase pentru continua­rea lucrărilor de intăritură. Şi tot cu acea logică şi consecvenţă cunos­cute, aceleaşi partide, aruncate în o­­poziţie, să opun, sub diferite proteste, de a acorda o centimă, pentru nişte fortificaţii a căror urgenţă o decla­rau când aveau în mână guvernul. Exemplul cel mai topic în această privinţă este tot d. Vernescu. Acest om politic care an, fiind în minister, îndemna pe generalul Manu să ceară un bloc 60 de milioane pentru for­tificaţii, astă­zi a votat chiar în con­tra creditului de 15 milioane. Pen­tru ce ? Pentru că nu mai este mi­nistru !... Dezbaterile cari au­ avut loc in Cameră, in această chestie, au­ dove­­­dit cu prisosință inutilitatea fortifi­caţiilor, chiar din punctul de vedere de apărare a ţerei şi zicând acestea mă refer la oratorii cari ’l-au­ sus­ţinut. In adevăr, nici o dată o sărăcie mai mare de idei şi de argumente nu s’a văzut pentru susţinerea unei cause. Unii s’au­ mărginit la gene­ralităţi banale, alţii, ca d. Carp, pen­tru a zice ceva, au fost nevoiţi ca să se aventureze în domenii de pură fantezie politică, unde controlul este mai greu­ de făcut. Aşa, mai întâi s’a recunoscut, chiar de apărătorii fortificaţiilor, următoa­rele lucruri: 4) că fortificaţiile proee­­tate nu sunt suficiente, ci va trebui ca să se ridice şi altele n­oi; 2) că ele nu pot pune ţara la adăpost în con­tra unui atac, fie chiar venind din o singură parte; 3) că ele nu pot a­­duce alt serviciu de­cât ca sa oprească cel mult câte­va săptămâni pe duş­man în mersul lui victorios 4) că fortificaţiile ce să ridlt ca presupun absolut că noi avem un aliat şi că ele nu au­ altă raţiune de a fi de­cât acea de a câştiga cât­va timp până ce aliatul să sosească. S’a mai recunoscut încă un lucru foarte important, acela însă în mod învăluit şi discret, anume, că fortifi­­caţiele noastre nu trebuesc conside­rate ca un tot aparte făcute în ve­derea apărărei ţarei, căci din acest punct de vedere criticele sunt drepte. Pentru a înţelege utilitatea lor tre­­bue a le considera, s’a lăsat a să zice, nu isolate, ci ca făcând parte din o reţea întinsă de în ţări tur­­a altor ţări. Dacă căutăm să confundăm în o singură formulă toate argumentele a­­duse în cauză, ajungem la următorul motiv care justifică fortificaţiile. Ia­­tă-’l: Prin intăriturî şi armament tre­­bue să devenim o forţă ast­fel, in­cât la un moment dat, când am fi ată­­caţi de vre-o putere, cele­lalte pilori Europene să găsească un interes real ca să ne vină în ajutor, iar noi să fim în poziţie de a aştepta sosirea acelui ajutor! Iată pentru ce partidele vechi au aruncat şi continuă a arunca ţara în chpltneli, cari să vor urca de­si­gur până la cifra de 400 sau 500 milioane ! Ei bine, această consideraţie nu e de loc serioasă, ar şi putea să zic că este chiar ridiculă. Căci nu for­tificaţiile, fie ele cele mai formida­­bile, vor face ca la momentul când vom fi atacaţi de vre­o putere, cele­­l­alte puteri să intervină, ci situaţia noastră geografică şi politică, rivali­tăţile dintre marele puteri. Şi când cele patru puteri mari Europene vor izbuti a­ se înţelege între ele, atunci fortificaţiile noastre nu vor mai cân­tări nici un dram în balanţa poli­ticei generale. Pentru a deveni din ce în ce po­por mai interesant pentru Europa şi mai demn de a ni se lua apărarea la caz de pericol, nu calea fortifica­ţiilor este cea mai bună, mai ales când ele au de consecvenţă de a să­răci ţara, de a o slăbi economiceşte. Cel mai bun mijloc de a ne asigura mai înainte sprijinul şi concursul puterilor occidentale, în momentul de pericol, este ca să ne dezvoltăm po­liticeşte şi economiceşte, este ca din ce în ce să devenim un centru de cultură, de progres, un centru de acti­vitate şi de producţie agricolă, in­dustrială etc. Cu ast­fel de mijloace popoarele câştigă în stima şi in con­sideraţia hunei; pe calea aceasta is­­butesc a fi considerate ca factori ne­cesari în mişcarea culturală şi în a * concertul celor­l­alte teri. Cred oare d-nii partizani ai forti­ficaţiilor că dacă Belgia este respec­tata de 60 de ani, apoi aceasta se datoreşte întăritorilor de la Anvers etc? Ar fi ridical această credinţă. Belgia este respectată din cauza e­­chilibrului de apetituri în mijlocul cărora este aşezată şi din cauza că a a ’şi-a căpătat un rang înalt in lumea civilizată, in focarul de activitate şi de cultură. Fortificaţiele popoarelor mici fac armatelor uriaşe a marelor popoare acelaşi efect pe care mane­chinele in poze ameninţătoare aşezate pe lângă coşare sau lanuri de grâu, îl produc asupra călătorului. Păpuşile mari, cu braţele reschirate şi cu poze de atac, pot speria vrăbiele, ciorile şi alte pasări, ele sunt ridicule pen­tru cel mai simplu om care trece. Acesta este cazul forti­ficaţiilor noas­tre. Şi nu aşi dori nici­odată ca să vină o ocazie în care să se adeve­rească acestea. In loc de a mom­itări puterile mari şi ambiţioase, cari să fortifică fie pentru aşi păstra eghemenia po­litică, fie pentru a apăra cuceriri în­deplinite, ar fi mult mai serios ca­ să punem toată forţa noastră în a ne dezvolta pe calea progresului­­so­cial şi economic, posedând şi o ar­mată în proporţie cu populaţia noas­tră, dar bună, nelipsindu-i nimic. Şi la cazul de nevoe să fie sigur că dacă împrejurările politice vor fi fa­vorabile, vom găsi aliaţi şi apărători şi fără fortificaţii. In caz când eve­nimentele politice vor fi contra noas­tră, nu fortificaţiile vor putea să ne scape de soarta fatală. Dar poţi discuta cu oameni, cari nu visează toată ziua şi noaptea de­cât cuceriri, tunuri, cupole, forturi, armament etc? Instinctul atavic este mai tare de­cât toate considerarile. Gr. Ivanu, caracterul politic al manifestaţiei, el a lăudat purtarea poliţiei, a cărei respun­­dere o primeşte. Camera a votat prin 394 voturi contra 57 o moţiune care a­­probă purtarea guvernului. — D. Etienne, Sub-secretar de Stat, a declarat că guvernul n’are de gând să întreprinză o expediţie la contra Dan­o­­meiuluî; el a exprimat convingerea ca regele Dahomeiului va fî silit să nego­cieze. Ordinea de zi pură şi simplă, primită de guvern, a fost adoptată în unani­mitate. Procesul Metalelor. Şedinţa de azi a fost consacrată pledărilor, avocatul lui Secretan a încercat să facă pe toată so­cietatea metalelor răspunzătoare de ac­tele lui Secretan. Londra, 40 Maiii. Ştirile despre Regina anunţă că M. S. merge mai bine şi că se scoată la ora obicinuită. Karlovitz, 40 Mafii. După citirea rescriptului regal de con­firmare a noului Patriarh, membrii con­gresului s’au dus la Monsen. Brancovici spre a-l felicita. După ce Ie-a mulţumit, Patriarhul a declarat că nu va­­suferi politica în Biserică şi’n şcoală şi că va face tot ce-i va fi cu putinţă spra a crea relaţiunile cele mai strânse între ele­mentul laic şi Biserică., , Belgrad, 40 Mai”. Guvernul şerb şi cel grec au­ hotărât,­in înţelegere comună să numească re­ciproc represintanţi. Tribunalul a amâ­nat procesul intentat de d-nii Garaşanin, Piroşanaţ, Gudovicî şi Novacovici au­torului pamfletului Bomba spre a cita n­oi martori. Constantinopol, 40 Mai. Djevdet-Paşa, ministru de justiţie, a fost înlocuit prin ministrul Evkavului (bunurile moscheelor) Ifiza-Paşa. Zilmi Paşa, ministrul lucrăril­­ publice, e nu­mit ministru al Evcavului, Rail-Paşa, di­rector al contribuțiunilor indirecte la portofoliul Lucrărilor publice ; el e în­locuit la contribuţiunile indirecte prin Emrulah-Effendi. Constantinopol, 40 Mai. Husein-Bey, secretar al Sultanului, e numit ministru la București, în locul lui Feridun-Bey, care trece la "Belgrad. Mah­­mud­ Neddim­, ministru al Serbiei va merge la Atena. Madrid, 40 Mai. Senatul.— Desvoltând propunerea de ar­­bitragiu internaţional, d. Macuardu a protestat in contra modului actual de organizaţie a congreselor Europene :şese puteri mari se stabilesc ca stăpâne şi exclud pe alte 40 State secundare, ast­fel in cât mai mult de 50 milioane E­­uropeni nu sunt nici o da­t reprezintaţi. El propune o ligă intre Statele secun­dare ce vor trebui să pună ca condiţi­­une la reînoirea tratatelor de comer­ţ în 4892 intrarea lor în congresele vii­toare ; el cere ca pacea să fie garantată pentru cinci ani, spre a putea reduce contingentele militare, a scădea sarci­­nele enorme ce apasă asupra popoarelor, a rezolva chestiunea socială şi a stabili bazele unui cod al naţiunilor. Ministrul afacerilor streine a răspuns d-lui Macuardu că doreşte şi dinsul sta­bilirea unui arbitragiu european, dar trebue să regrete că câte o dată naţiu­nile, după ce au cerut arbitragiul, nu se supun lui. Ministrul regretă că Spania nu ocupă încă în concertul Statelor lo­cul ce merită ; el îndeamnă pe Senat a lua în consideraţie importanta propu­nere a d-lui Macuardu. Budapesta, 40 Mai. Sesiunea actuală a Camenilor se sfir­­şeşte azi, dar o nouă sesiune extraor­dinară se va deschide Luni. Viena, 40 Mai. Se scrie din Constantinopol Corres­­pondenţei politice în privinţa afacerei matelotului german Hundt, maltratat de Zaptii, că o irad­ea imperială ordona­se destituirea rudelor care duseră sen­tinţa în afacere şi închiderea zaptiilor dar că, după intervenirea ministrului de justiţie, Iradeaua a fost suspendată. Londra, 40 Mai. Times afla din Petersburg că Dumi­nica viitoare va apare un ucaz imperial ordonând emiterea unui nou împrumut pentru drumurile de fier de 75 milioane ruble a 4 și jum., la sută. Trei sfer­turi din această sumă sunt destinate construimi căilor ferate în Basarabia. serviciul Telegrafic al „Agenţiei Române „ Paris, 10 Maiti. Camera. D. Boyer, deputat socialist, a interpelat guvernul în privinţa măsurilor luate cu prilejul lui 4 Marti; el a ridicat diferite acusaţiuni în contra poliţiei. D. Constans, ministru de interne, răspunde că măsurile luate erau justificate prin ts --------------------------------------­ Fizionomia Camerei Sala desbaterilor e plină; peste 450 de­ deputaţi sunt de faţă. Guvernul a a­­dus pentru votul fortificaţiilor reservele sale de prin provincie. Deputaţii, a căror figură nu se văzuse de luni întregi, eri rătăceau prin incintă, cu ochii speriaţi şi cu mersul timid. Este un moment greu pentru politi­cian­ şi partidele vechi de a motiva vo­tul care il vor da în chestia fortificaţii­­lor. In adevăr, să ştie că d-nii L. Catar­­giu şi Vernescu au susţinut an fortifica­ţiele (erau atunci la putere) iar neo-co- rectiviştî cari au fost an contra, nu le mai este actualmente permis de a fi con­tra de­cât cu reserve, de vreme ce s’au unit cu autorii fortificaţiilor, cu d. I. Brătianu etc. Cel întâi care este nevoit să se exe­cute este d. Catargiu. — D-lor, zice şeful conservatorilor bă­trâni, este drept că an am votat pentru fortificaţii, dar nu ştiam ce însemnătate le dă d. Carp., (mare ilaritate). Acum însă când cred că fortificaţiile sunt o provocare la adresa unei puteri nu le pot vota. Deputaţii încep a ride de şurubul gro­solan întors de d. L. Catargiu. Un porumbel însă îi strigă: — In secţii ai votat de asemenea con­tra şi cu toate acestea d. Carp nu ținuse discursul său... — Mă iartă, îi obiectează d. Tache Ionescu bătrânului șiret, d. Carp a vor­bit cam tot așa și an, ceea ce nu te-a împiedicat de a" vota pentru... D. L. Catargiu rămâne interlocal, de­putații rid cu hohot. Dar iată unul care nu ride de loc, este d. Brătăşeanu «le la Caracal. Acesta, scârbit de şireteniele d-lui L. Catargiu, să scoată lung cum este şi cu o voce stridentă începe a a­­postrofa pe bătrân : — A!, acum voeştî să o întorci, dar cine an m­’a silit să votez fortificaţiele dacă nu d-ta ? M’ai înşelat an, acum fiind­că nu eşti la putere, de aceea eşti contra. Se face un tumult. D. Brătăşeanu exas­perat continuă a vocifera, mai mulţi de­putaţi caută să-l liniştească, însă în za­dar. El se scoală de la locul săli şi le­­gănându-se pe picioare cade la câţi­va paşi în braţele d-lui Negruţi. Camera aplaudează. D. I. Catargiu primeşte răsplata duplicităţei sale. La r­ând sunt neo-colectiviştii cari trebuesc să motiveze votul lor. D. Tache Ionescu cu un frumos şi cinstit discurs le zisese: De acum înainte nu mai a­­veţî nici un motiv de a fi contra forti­ficaţiilor, de vreme ce v’aţî unit cu cei ce le-au început. D. Kogălniceanu, ca mai şiret, este în­sărcinat să explice de ce grupul, de­şi convertit la ideia fortificaţiilor, totuşi pentru moment va vota contra lor. E greu de tot aceasta, de aceia 10 minute d. Kogălniceanu vorbeşte fără să înţeleagă cine­va cum va vota, pentru ori contra... D-sa zice d-lor ori­ cum vom vota noi... — Pardon, pardon, îl întrerup mai mulţi, nu e vorba ori­cum , ci e între­barea cum veţi vota. D. Kogălniceanu interlocal continuă. Noi vom vota ca an fiin .. . — Foarte bine,­­ se obiectează, de cât ar fi bine ca să spuneţi cum aţi vo­tat an... Şiretul bărbat continuă. D-lor votul nostru este cunoscut... întreruperi, ilaritate, exclamaţii... In sfârşit d. Kogălniceanu vede că trebue să spună verde de aceia zice : D-lor, noi vom vota contra căci ne te­mem ca guvernul să nu intrebuinţeze altminterea cele 15 milioane pe care ni le vom da. Aici râsul devine general. Motivul este cusut cu aţă albă Nimenea nu ia la serios declaraţia grupului. Iată deci două grupuri compromise. Rămânea al treilea, acela a d-lui Ver­nescu. Avocatul om politic ia cuvântul şi începe a căuta să cocoloşească şi el lucrurile. Din cuvântarea acestui şef de partid să constată că cu un an în urmă, el îndemnase pe generalul Manu, a­­tunci ministru de război, ca să ceară 60 de milioane şi acum este contra chiar a 45 milioane ! Avocatul Vernescu acopere aceste a­­devăruri, crude pentru el, prin tot felul de fraze şi vorbe deşarte, lucru care face pe d. Voinov să strige : — Dai­ explicate odată , căci ne ai a­­meţit de cap. Mare ilaritate. D. Voinov a găsit cu­vântul just. Deci şi al treilea şef sfirşeşte şiriţenia sa în mijlocul râsului ironic al Camerei. Ce mizerie !.. Ziua de alaltă erî va fi de reţinut, căci partidele vechi şi poli­­ticianii şi-au­ arătat şcoala şarlatanească, susţinând la putere un lucru şi combă­­tându’l îndată ce sunt în opoziţie !. Kiu’i de laudă Ziarele guvernamentale se laudă cum că creditul pentru fortificaţii a trecut în anul acesta cu o mare majoritate, cu o majoritate mai mare de­cât anul trecut. Mai întâi, trebue să știe cum că ac­tuala Cameră, nu s’a bucurat nici­o­­dată de reputaţiunea unei Camere in­dependente. Această Cameră, care a ieşit din lup­tele încordate în contra colectivitățeî, ar fi trebuit să fie cu mult mai neatâr­nată şi cu mult mai credincioasă păre­rilor susţinute în opoziţiune, din po­trivă, încă de la cei d’antâia paşi ai sei Adunarea a dovedit că nare nici vo­inţă şi nici direcţiune şi că grija iei de căpetenie este să nu fie dizolvată. Aşa, am văzut în această Cameră gru­pări şi împerecheri pline de ciudăţenii. Este destul să spunem că d-nul Ca­targiu, Vernescu fiind la putere şi a­­vând in contra lor pe junimişti, disi­denţi, democraţi şi colectivişti, aveau, numai ca proprii puteri ale lor, peste 80 deputaţi, iar astăzi n’au rămas cu mai mulţi de 20 sau 25. In al doilea rând guvernul nu trebue să se mire ca milioanele pentru forti­ficaţii au trecut, pe câtă vreme regele este partizanul fortificaţiunilor. D. Nicolae Bibescu a spus in Cameră un cuvânt foarte drept : Nouă ne lip­sesc oamenii de caracter. Din acest punct de vedere apoape nimenea nu mai în­drăzneşte să se opuie până şi capriciilor regale. D. General Manu cerea în opoziţiune adversarul cel mai înverşunat al forti­ficărilor, d. general Manu a venit la pu­tere ca adversar al lor, dar o dată în­dulcit pe treptele ministeriale s’a trans­format, ca sub bagheta unui vrăjitor, în cel mai călduros şi convins apărător al lor. Ce să mai vorbim de procedeul vul­gar întrebuinţat pentru a încălzi bună­voinţa deputaţilor guvernamentali? Ca nici o dată, în anul acesta, deputaţii gu­vernamentali au fost purtaţi mai întâi, pe la unele forturi, apoi li s’au dat un dejun copios, şi in urmă, fără să li se dea nici un răgaz, au fost aduşi pe sus ca să voteze creditul. Şampania este un argument foarte convingător şi guvernul a uzat până la abuz de dânsul. Farsa cu vizita la fortificări a fost e­­normă. Închipuiţi-vă un număr de de­putaţi şi senatori purtaţi de către câţi­va ofiţeri prin interiorul forturilor, încur­­cându-î prin galerii şi contra-galerii, punându-i în admiraţie înaintea cazăr­milor suterane şi a tunurilor şi în urmă !»­ri ■ scoşi afară in aprinderea unui entusiasm fără de margine pentru progresele lu­cră­ilor de apărare moderne. De­sigur că guvernul îşi va fi închipuind că vizita la fortificaţii a convins pe de­putaţi despre utilitatea lor. Noi unii credem că din tot voiajul acela singur dejunul a putut avea darul să îmlădie câte­va rezistenţe. De alt­fel victoria de alaltăerî a gu­vernului este o nouă victorie a d-lui Ion Brătianu şi a vederilor sale politice ; căci, pe când acesta susţinea ridicarea întăririlor, d. general Manu poza in o­­mul competinte şi le făcea o crâncenă împotrivire. Astă­zî d. Brătianu a convins defini­­nitiv pe d. general Manu, astă­zî peki­nul Brătianu a învins pe militarul ge­neral Manu. Prin urmare, cine are dreptul să se bucure în urma votului de Sâmbătă nu’s de loc conservatoriî­ guvernamentalî, ci Ton Brătianu și colectiviștii.

Next