Lupta, mai 1890 (Anul 7, nr. 1112-1136)
1890-05-01 / nr. 1112
. f y ANUL VII. SERIA IV. No. 1142. ABONAMENTE: IN TARA Unan . . . 40lei V.an. . . . 20* 1 luni. . . . 101 INSTREINAT ATES Unan. . . . 50lei V.an. . . . 25 3 luni. .* Numeml 15 Bani. * REDACȚI Bulevardul Elisabeta, No. 8, vzrrm V' BDIŢIA A'lVTAIA (Casa Lempart). iŢector-politic, Gr. PANTJ. BUCUREȘTI MARTI 1 MAIM 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul . . . 1 leu linia »IV, , . . . 25 bani , Inserţie şi reclame „ . . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa: In Romftnia, la Ageamia Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria al Ania Agrantia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele ei. Un immer vechiü 50 Banî. ADMINISTRAȚIA .# Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart) FORTIFICATIILE Fizionomia Camerei USUIX IDEI LAUDA UN PROTEST^ provinciale și locale Corpurile Legiuitoare ' ' ' ’ w FORTIFICAŢIELE Creditul pentru fortificaţii a fost votat şi încă cu mare majoritate. Partidele politice, cum ajung la guvern, se întrec care de care sa ceară credite mai groase pentru continuarea lucrărilor de intăritură. Şi tot cu acea logică şi consecvenţă cunoscute, aceleaşi partide, aruncate în opoziţie, să opun, sub diferite proteste, de a acorda o centimă, pentru nişte fortificaţii a căror urgenţă o declarau când aveau în mână guvernul. Exemplul cel mai topic în această privinţă este tot d. Vernescu. Acest om politic care an, fiind în minister, îndemna pe generalul Manu să ceară un bloc 60 de milioane pentru fortificaţii, astăzi a votat chiar în contra creditului de 15 milioane. Pentru ce ? Pentru că nu mai este ministru !... Dezbaterile cari au avut loc in Cameră, in această chestie, au dovedit cu prisosință inutilitatea fortificaţiilor, chiar din punctul de vedere de apărare a ţerei şi zicând acestea mă refer la oratorii cari ’l-au susţinut. In adevăr, nici o dată o sărăcie mai mare de idei şi de argumente nu s’a văzut pentru susţinerea unei cause. Unii s’au mărginit la generalităţi banale, alţii, ca d. Carp, pentru a zice ceva, au fost nevoiţi ca să se aventureze în domenii de pură fantezie politică, unde controlul este mai greu de făcut. Aşa, mai întâi s’a recunoscut, chiar de apărătorii fortificaţiilor, următoarele lucruri: 4) că fortificaţiile proeetate nu sunt suficiente, ci va trebui ca să se ridice şi altele noi; 2) că ele nu pot pune ţara la adăpost în contra unui atac, fie chiar venind din o singură parte; 3) că ele nu pot aduce alt serviciu decât ca sa oprească cel mult câteva săptămâni pe duşman în mersul lui victorios 4) că fortificaţiile ce să ridlt ca presupun absolut că noi avem un aliat şi că ele nu au altă raţiune de a fi decât acea de a câştiga câtva timp până ce aliatul să sosească. S’a mai recunoscut încă un lucru foarte important, acela însă în mod învăluit şi discret, anume, că fortificaţiele noastre nu trebuesc considerate ca un tot aparte făcute în vederea apărărei ţarei, căci din acest punct de vedere criticele sunt drepte. Pentru a înţelege utilitatea lor trebue a le considera, s’a lăsat a să zice, nu isolate, ci ca făcând parte din o reţea întinsă de în ţări tura altor ţări. Dacă căutăm să confundăm în o singură formulă toate argumentele aduse în cauză, ajungem la următorul motiv care justifică fortificaţiile. Iată-’l: Prin intăriturî şi armament trebue să devenim o forţă astfel, incât la un moment dat, când am fi atăcaţi de vre-o putere, celelalte pilori Europene să găsească un interes real ca să ne vină în ajutor, iar noi să fim în poziţie de a aştepta sosirea acelui ajutor! Iată pentru ce partidele vechi au aruncat şi continuă a arunca ţara în chpltneli, cari să vor urca desigur până la cifra de 400 sau 500 milioane ! Ei bine, această consideraţie nu e de loc serioasă, ar şi putea să zic că este chiar ridiculă. Căci nu fortificaţiile, fie ele cele mai formidabile, vor face ca la momentul când vom fi atacaţi de vreo putere, celelalte puteri să intervină, ci situaţia noastră geografică şi politică, rivalităţile dintre marele puteri. Şi când cele patru puteri mari Europene vor izbuti a se înţelege între ele, atunci fortificaţiile noastre nu vor mai cântări nici un dram în balanţa politicei generale. Pentru a deveni din ce în ce popor mai interesant pentru Europa şi mai demn de a ni se lua apărarea la caz de pericol, nu calea fortificaţiilor este cea mai bună, mai ales când ele au de consecvenţă de a sărăci ţara, de a o slăbi economiceşte. Cel mai bun mijloc de a ne asigura mai înainte sprijinul şi concursul puterilor occidentale, în momentul de pericol, este ca să ne dezvoltăm politiceşte şi economiceşte, este ca din ce în ce să devenim un centru de cultură, de progres, un centru de activitate şi de producţie agricolă, industrială etc. Cu astfel de mijloace popoarele câştigă în stima şi in consideraţia hunei; pe calea aceasta isbutesc a fi considerate ca factori necesari în mişcarea culturală şi în a * concertul celorlalte teri. Cred oare d-nii partizani ai fortificaţiilor că dacă Belgia este respectata de 60 de ani, apoi aceasta se datoreşte întăritorilor de la Anvers etc? Ar fi ridical această credinţă. Belgia este respectată din cauza echilibrului de apetituri în mijlocul cărora este aşezată şi din cauza că a a ’şi-a căpătat un rang înalt in lumea civilizată, in focarul de activitate şi de cultură. Fortificaţiele popoarelor mici fac armatelor uriaşe a marelor popoare acelaşi efect pe care manechinele in poze ameninţătoare aşezate pe lângă coşare sau lanuri de grâu, îl produc asupra călătorului. Păpuşile mari, cu braţele reschirate şi cu poze de atac, pot speria vrăbiele, ciorile şi alte pasări, ele sunt ridicule pentru cel mai simplu om care trece. Acesta este cazul fortificaţiilor noastre. Şi nu aşi dori niciodată ca să vină o ocazie în care să se adeverească acestea. In loc de a momitări puterile mari şi ambiţioase, cari să fortifică fie pentru aşi păstra eghemenia politică, fie pentru a apăra cuceriri îndeplinite, ar fi mult mai serios ca să punem toată forţa noastră în a ne dezvolta pe calea progresuluisocial şi economic, posedând şi o armată în proporţie cu populaţia noastră, dar bună, nelipsindu-i nimic. Şi la cazul de nevoe să fie sigur că dacă împrejurările politice vor fi favorabile, vom găsi aliaţi şi apărători şi fără fortificaţii. In caz când evenimentele politice vor fi contra noastră, nu fortificaţiile vor putea să ne scape de soarta fatală. Dar poţi discuta cu oameni, cari nu visează toată ziua şi noaptea decât cuceriri, tunuri, cupole, forturi, armament etc? Instinctul atavic este mai tare decât toate considerarile. Gr. Ivanu, caracterul politic al manifestaţiei, el a lăudat purtarea poliţiei, a cărei respundere o primeşte. Camera a votat prin 394 voturi contra 57 o moţiune care aprobă purtarea guvernului. — D. Etienne, Sub-secretar de Stat, a declarat că guvernul n’are de gând să întreprinză o expediţie la contra Danomeiuluî; el a exprimat convingerea ca regele Dahomeiului va fî silit să negocieze. Ordinea de zi pură şi simplă, primită de guvern, a fost adoptată în unanimitate. Procesul Metalelor. Şedinţa de azi a fost consacrată pledărilor, avocatul lui Secretan a încercat să facă pe toată societatea metalelor răspunzătoare de actele lui Secretan. Londra, 40 Maiii. Ştirile despre Regina anunţă că M. S. merge mai bine şi că se scoată la ora obicinuită. Karlovitz, 40 Mafii. După citirea rescriptului regal de confirmare a noului Patriarh, membrii congresului s’au dus la Monsen. Brancovici spre a-l felicita. După ce Ie-a mulţumit, Patriarhul a declarat că nu vasuferi politica în Biserică şi’n şcoală şi că va face tot ce-i va fi cu putinţă spra a crea relaţiunile cele mai strânse între elementul laic şi Biserică., , Belgrad, 40 Mai”. Guvernul şerb şi cel grec au hotărât,in înţelegere comună să numească reciproc represintanţi. Tribunalul a amânat procesul intentat de d-nii Garaşanin, Piroşanaţ, Gudovicî şi Novacovici autorului pamfletului Bomba spre a cita noi martori. Constantinopol, 40 Mai. Djevdet-Paşa, ministru de justiţie, a fost înlocuit prin ministrul Evkavului (bunurile moscheelor) Ifiza-Paşa. Zilmi Paşa, ministrul lucrăril publice, e numit ministru al Evcavului, Rail-Paşa, director al contribuțiunilor indirecte la portofoliul Lucrărilor publice ; el e înlocuit la contribuţiunile indirecte prin Emrulah-Effendi. Constantinopol, 40 Mai. Husein-Bey, secretar al Sultanului, e numit ministru la București, în locul lui Feridun-Bey, care trece la "Belgrad. Mahmud Neddim, ministru al Serbiei va merge la Atena. Madrid, 40 Mai. Senatul.— Desvoltând propunerea de arbitragiu internaţional, d. Macuardu a protestat in contra modului actual de organizaţie a congreselor Europene :şese puteri mari se stabilesc ca stăpâne şi exclud pe alte 40 State secundare, astfel in cât mai mult de 50 milioane Europeni nu sunt nici o dat reprezintaţi. El propune o ligă intre Statele secundare ce vor trebui să pună ca condiţiune la reînoirea tratatelor de comerţ în 4892 intrarea lor în congresele viitoare ; el cere ca pacea să fie garantată pentru cinci ani, spre a putea reduce contingentele militare, a scădea sarcinele enorme ce apasă asupra popoarelor, a rezolva chestiunea socială şi a stabili bazele unui cod al naţiunilor. Ministrul afacerilor streine a răspuns d-lui Macuardu că doreşte şi dinsul stabilirea unui arbitragiu european, dar trebue să regrete că câte o dată naţiunile, după ce au cerut arbitragiul, nu se supun lui. Ministrul regretă că Spania nu ocupă încă în concertul Statelor locul ce merită ; el îndeamnă pe Senat a lua în consideraţie importanta propunere a d-lui Macuardu. Budapesta, 40 Mai. Sesiunea actuală a Camenilor se sfirşeşte azi, dar o nouă sesiune extraordinară se va deschide Luni. Viena, 40 Mai. Se scrie din Constantinopol Correspondenţei politice în privinţa afacerei matelotului german Hundt, maltratat de Zaptii, că o iradea imperială ordonase destituirea rudelor care duseră sentinţa în afacere şi închiderea zaptiilor dar că, după intervenirea ministrului de justiţie, Iradeaua a fost suspendată. Londra, 40 Mai. Times afla din Petersburg că Duminica viitoare va apare un ucaz imperial ordonând emiterea unui nou împrumut pentru drumurile de fier de 75 milioane ruble a 4 și jum., la sută. Trei sferturi din această sumă sunt destinate construimi căilor ferate în Basarabia. serviciul Telegrafic al „Agenţiei Române „ Paris, 10 Maiti. Camera. D. Boyer, deputat socialist, a interpelat guvernul în privinţa măsurilor luate cu prilejul lui 4 Marti; el a ridicat diferite acusaţiuni în contra poliţiei. D. Constans, ministru de interne, răspunde că măsurile luate erau justificate prin ts -------------------------------------- Fizionomia Camerei Sala desbaterilor e plină; peste 450 de deputaţi sunt de faţă. Guvernul a adus pentru votul fortificaţiilor reservele sale de prin provincie. Deputaţii, a căror figură nu se văzuse de luni întregi, eri rătăceau prin incintă, cu ochii speriaţi şi cu mersul timid. Este un moment greu pentru politician şi partidele vechi de a motiva votul care il vor da în chestia fortificaţiilor. In adevăr, să ştie că d-nii L. Catargiu şi Vernescu au susţinut an fortificaţiele (erau atunci la putere) iar neo-co- rectiviştî cari au fost an contra, nu le mai este actualmente permis de a fi contra decât cu reserve, de vreme ce s’au unit cu autorii fortificaţiilor, cu d. I. Brătianu etc. Cel întâi care este nevoit să se execute este d. Catargiu. — D-lor, zice şeful conservatorilor bătrâni, este drept că an am votat pentru fortificaţii, dar nu ştiam ce însemnătate le dă d. Carp., (mare ilaritate). Acum însă când cred că fortificaţiile sunt o provocare la adresa unei puteri nu le pot vota. Deputaţii încep a ride de şurubul grosolan întors de d. L. Catargiu. Un porumbel însă îi strigă: — In secţii ai votat de asemenea contra şi cu toate acestea d. Carp nu ținuse discursul său... — Mă iartă, îi obiectează d. Tache Ionescu bătrânului șiret, d. Carp a vorbit cam tot așa și an, ceea ce nu te-a împiedicat de a" vota pentru... D. L. Catargiu rămâne interlocal, deputații rid cu hohot. Dar iată unul care nu ride de loc, este d. Brătăşeanu «le la Caracal. Acesta, scârbit de şireteniele d-lui L. Catargiu, să scoată lung cum este şi cu o voce stridentă începe a apostrofa pe bătrân : — A!, acum voeştî să o întorci, dar cine an m’a silit să votez fortificaţiele dacă nu d-ta ? M’ai înşelat an, acum fiindcă nu eşti la putere, de aceea eşti contra. Se face un tumult. D. Brătăşeanu exasperat continuă a vocifera, mai mulţi deputaţi caută să-l liniştească, însă în zadar. El se scoală de la locul săli şi legănându-se pe picioare cade la câţiva paşi în braţele d-lui Negruţi. Camera aplaudează. D. I. Catargiu primeşte răsplata duplicităţei sale. La rând sunt neo-colectiviştii cari trebuesc să motiveze votul lor. D. Tache Ionescu cu un frumos şi cinstit discurs le zisese: De acum înainte nu mai aveţî nici un motiv de a fi contra fortificaţiilor, de vreme ce v’aţî unit cu cei ce le-au început. D. Kogălniceanu, ca mai şiret, este însărcinat să explice de ce grupul, deşi convertit la ideia fortificaţiilor, totuşi pentru moment va vota contra lor. E greu de tot aceasta, de aceia 10 minute d. Kogălniceanu vorbeşte fără să înţeleagă cineva cum va vota, pentru ori contra... D-sa zice d-lor ori cum vom vota noi... — Pardon, pardon, îl întrerup mai mulţi, nu e vorba oricum , ci e întrebarea cum veţi vota. D. Kogălniceanu interlocal continuă. Noi vom vota ca an fiin .. . — Foarte bine, se obiectează, de cât ar fi bine ca să spuneţi cum aţi votat an... Şiretul bărbat continuă. D-lor votul nostru este cunoscut... întreruperi, ilaritate, exclamaţii... In sfârşit d. Kogălniceanu vede că trebue să spună verde de aceia zice : D-lor, noi vom vota contra căci ne temem ca guvernul să nu intrebuinţeze altminterea cele 15 milioane pe care ni le vom da. Aici râsul devine general. Motivul este cusut cu aţă albă Nimenea nu ia la serios declaraţia grupului. Iată deci două grupuri compromise. Rămânea al treilea, acela a d-lui Vernescu. Avocatul om politic ia cuvântul şi începe a căuta să cocoloşească şi el lucrurile. Din cuvântarea acestui şef de partid să constată că cu un an în urmă, el îndemnase pe generalul Manu, atunci ministru de război, ca să ceară 60 de milioane şi acum este contra chiar a 45 milioane ! Avocatul Vernescu acopere aceste adevăruri, crude pentru el, prin tot felul de fraze şi vorbe deşarte, lucru care face pe d. Voinov să strige : — Dai explicate odată , căci ne ai ameţit de cap. Mare ilaritate. D. Voinov a găsit cuvântul just. Deci şi al treilea şef sfirşeşte şiriţenia sa în mijlocul râsului ironic al Camerei. Ce mizerie !.. Ziua de alaltă erî va fi de reţinut, căci partidele vechi şi politicianii şi-au arătat şcoala şarlatanească, susţinând la putere un lucru şi combătându’l îndată ce sunt în opoziţie !. Kiu’i de laudă Ziarele guvernamentale se laudă cum că creditul pentru fortificaţii a trecut în anul acesta cu o mare majoritate, cu o majoritate mai mare decât anul trecut. Mai întâi, trebue să știe cum că actuala Cameră, nu s’a bucurat niciodată de reputaţiunea unei Camere independente. Această Cameră, care a ieşit din luptele încordate în contra colectivitățeî, ar fi trebuit să fie cu mult mai neatârnată şi cu mult mai credincioasă părerilor susţinute în opoziţiune, din potrivă, încă de la cei d’antâia paşi ai sei Adunarea a dovedit că nare nici voinţă şi nici direcţiune şi că grija iei de căpetenie este să nu fie dizolvată. Aşa, am văzut în această Cameră grupări şi împerecheri pline de ciudăţenii. Este destul să spunem că d-nul Catargiu, Vernescu fiind la putere şi având in contra lor pe junimişti, disidenţi, democraţi şi colectivişti, aveau, numai ca proprii puteri ale lor, peste 80 deputaţi, iar astăzi n’au rămas cu mai mulţi de 20 sau 25. In al doilea rând guvernul nu trebue să se mire ca milioanele pentru fortificaţii au trecut, pe câtă vreme regele este partizanul fortificaţiunilor. D. Nicolae Bibescu a spus in Cameră un cuvânt foarte drept : Nouă ne lipsesc oamenii de caracter. Din acest punct de vedere apoape nimenea nu mai îndrăzneşte să se opuie până şi capriciilor regale. D. General Manu cerea în opoziţiune adversarul cel mai înverşunat al fortificărilor, d. general Manu a venit la putere ca adversar al lor, dar o dată îndulcit pe treptele ministeriale s’a transformat, ca sub bagheta unui vrăjitor, în cel mai călduros şi convins apărător al lor. Ce să mai vorbim de procedeul vulgar întrebuinţat pentru a încălzi bunăvoinţa deputaţilor guvernamentali? Ca nici o dată, în anul acesta, deputaţii guvernamentali au fost purtaţi mai întâi, pe la unele forturi, apoi li s’au dat un dejun copios, şi in urmă, fără să li se dea nici un răgaz, au fost aduşi pe sus ca să voteze creditul. Şampania este un argument foarte convingător şi guvernul a uzat până la abuz de dânsul. Farsa cu vizita la fortificări a fost enormă. Închipuiţi-vă un număr de deputaţi şi senatori purtaţi de către câţiva ofiţeri prin interiorul forturilor, încurcându-î prin galerii şi contra-galerii, punându-i în admiraţie înaintea cazărmilor suterane şi a tunurilor şi în urmă !»ri ■ scoşi afară in aprinderea unui entusiasm fără de margine pentru progresele lucrăilor de apărare moderne. Desigur că guvernul îşi va fi închipuind că vizita la fortificaţii a convins pe deputaţi despre utilitatea lor. Noi unii credem că din tot voiajul acela singur dejunul a putut avea darul să îmlădie câteva rezistenţe. De altfel victoria de alaltăerî a guvernului este o nouă victorie a d-lui Ion Brătianu şi a vederilor sale politice ; căci, pe când acesta susţinea ridicarea întăririlor, d. general Manu poza in omul competinte şi le făcea o crâncenă împotrivire. Astăzî d. Brătianu a convins defininitiv pe d. general Manu, astăzî pekinul Brătianu a învins pe militarul general Manu. Prin urmare, cine are dreptul să se bucure în urma votului de Sâmbătă nu’s de loc conservatoriî guvernamentalî, ci Ton Brătianu și colectiviștii.