Lupta, mai 1890 (Anul 7, nr. 1112-1136)

1890-05-04 / nr. 1115

ANUL VII. —SERIA IV. No. 1115. ABONAMENTE: Un an . IN ŢARA . 40 lei */• an. . . 20 . 1 luni.. IN STREINATATB . io ; Un an. . . 50 lei */• an- -. 25 , a luni. . . 15 . Nuniérnl 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart).­­ Director­ politic, Gr. PANlfTMA Vk mm JUStITIA IA BUCURESTI VINERI 4 MAIU 1800 A N U N C I U R I: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , IV, „ . . . 25 bani , Inserţie şi reclame „ . . 2 lei pentru anunciuri a se adresa : In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-Irhcgaria si An­­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria, precum şi sucursalele ei. Un număr vechi, 50 Bani. ADMINISTRAȚIA S­A Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Colectiviştii ie la Banca si Stall Fizionomia Camerei____ MiKiiiT,vrui; jwcRimr U PROPUNERE^ CITIM RESPUNS EFORIA SPITALELOR CIVILE Maturatorii de strada CORPURILE LEGIUITOARE ist! ^ Sl S H 11 burzulu­­nostim. In adevăr, nu Colectiviştii de la Bancă s’au pus in grevă. Dacă atitudinea lor nu­ ar fi ridiculă, aşi zice că s’au­ pus in stare de răscoală in contra parla­mentului, a statului şi a legilor ţâ­rei. Ei au votat o resoluţie eroică, anume, ca să nu recunoască legile ţârei, şi să respingă monometalismul aur votat de Corpurile legiuitoare. Pentru colectiviştii de la Bancă, şi acolo este întreg statul-major al partidului, in ţara aceasta nu există de­cât o lege, statutele Ilfinceî, în a­­farii de statute ei să consideră ca stat in stat, ei nu voesc să recu­noască altă autoritate legală! Ga, chestie de grevă, de fată lucrul este e nostim şi ridicul ca să vezi o in­stituţie bancherească gurguţându-se până a declara că nu recunoaşte nici o modificare in regimul monetar şi că ea, va continua a opera cu me­talul ei de preferenţă ? Nu e burlesc lucru ca o mână de gheşeftari — în­trebuinţez cuvântul în sensul lui ne­­guţâtoresc — să proclame revoluţia cea mare pentru cuvântul că Statul, schimbându-şi regimul monetar, acea mână de gheşeftari nu vor mai pu­tea trage profituri ilicite şi scanda­loase din operaţii necinstite, din agrotagiu, din lovituri de joc de bursă etc. Bravo d-ior colectivişti! Acum văd şi eu că ştiţi să luptaţi, şi că aveţi curagiul să ve apăraţi micele voastre gheşefturi. Şi să nu credeţi că greva să măr­gineşte aici. D-nii colectivişti ame­ninţă pe Stat cu proces de daune­­interese, dacă Statul va îndrăzni să schimbe regimul monetar şi să lip­sească pe aceşti onorabili speculanţi de profituri pe care numai o situa­ţie tulbure şi anormală monetară le procura. Teoria, cum se vede,­­este simplă de tot. Iat-o : Prin faptul că Banca Naţională operează cu argint şi cu bilete de bancă, statul nu mai are dreptul de a modifica regimul mo­netar, de a schimba monometalismul argint prin monometalismul aur, fără învoirea şi consimţimântul Bănceî­.. Statul, după colectivişti, recunoscând existenţa legala, a Bănceî, a renunţat prin aceasta la dreptul lui regalian de a bate monedă, de a avea regi­mul monetar care îi convine­. Acest drept necontestat şi imprescriptibil trebue să se închine înaintea mice­lor afaceri, tripotage, agrofage, jocuri de bursă etc, pe cari d-nii colecti­vişti le practică la Banca naţională ! In zadar chiar textul legei înfiin­­ţărei Bănceî, dezminte in mod cate­goric această teorie, în zadar acea lege zice clar : «Banca va face ope­raţii în moneda naţională», ceea ce înseamnă­ că ea trebue sa’şi alcătu­iască stocul ei după natura monedei naţionale pe care o are ţara în un moment dat: stoc de argint, dacă ar­gintul este moneda ţerei, stoc de aur, dacă Statul îmi dă aurul ca moneda naţională. Acest text clar nu în­seamnă nimic pentru colectivişti. Ei pretind că Statul a abdicat în mâi­­nele lor dreptul de a-şi regula regi­mul monetar. Greva aceasta e bună, o mărtu­risesc. Căci numai ast­fel, adică nu­mai insurgindu-se colectiviștii în contra legilor țarei, ne vom putea descotorosi și de la Bancă de această detestabilă pacoste, făcând din Bancă, transformată pe alte baze, o Bancă cu interes general, iar nu o coterie politică, cum este astă­zi. De aceea, eu îndemn pe colecti­vişti ca să persiste în grevă, să de­vină încă mai intransigenţi, mai in­tratabili la propunerile ministrului de finanţe. Nu este cale mai bună pentru ca ţara să-i vadă că şi pe terenul financiar ca şi pe cel eco­nomic, ca şi pe cel politic, ei sunt aceiaşi, adică o colectivitate lacomă, gheşeftară, preocupată numai de in­teresul ei de gaşcă şi de nimic alt­ceva. încă odată, mergeţi colectiviştilor înainte ! Discreditul şi ruşinea vor fi cu voi. G­. Jianu. ------------*—'*•» & -j a**—- *-----------­ U­OUTATI (Prin fir telegrafici BULGARIA Sofia, 14 Mai. Procesul Panda începe mâine, d­ar e probabil că după şedinţa, de deschi­dere Curtea se va­ amâna, pe Luni, spre a da avocaţilor timpul de a-şî pregăti apărarea. Toţi acuzaţii au câte im avocat. Pani­da va avea duci. FRANŢA Paris,­ 14 Mai. D. Constans pregăteşte un proect de lege tinzând a asigura lucrători­lor o pensiune de retragere după un oare­care număr de ani sau în caz de accident. Această pensiune s’ar produce prin versăminte ce lu­crătorii le-ar face unor societăţi de ajutor mutual subvenţionate de Stat.. rale se vor ocupa da reorifanizarea armatei, vor studia și această ches­tiune. AUSTRO-UNGARIA Expoziţia agricola Viena, 15 Marti. Expoziţia agricolă da deschis în­­tr’un mod solemn în­­ timpul dim­i­­neţei de către Imperată­, în faţa arhi­ducilor, a miniştrilor,­­a corpului di­plomatic şi a­ reprezentanţilor Parla­mentului, austriac şi celui ungur. Răspunzând la discursul prinţului de Colloredo, preşedintele Expoziţiei, împăratul a zis că e sigur că. Expo­ziţia va dovedi progrese mari reali­zate în Monarchie. M. S. a fost foarte mult aclamat la sosire,­ şi la, plecare. ------------ ----------- GERMANIA Discuţia proectelor militare în Reichstag Berlin 14 Marti. Ministrul de rezbel, refer­induse la discuţia intimă ce avusese loc in sâ­nul comisiunii Reichstagului, a zis că este indispensabil a se ţine la nivelul celor­lalte State. Mareşalul de Mbitke declară că cu toate asigurările pacinice ale puteri­lor streine, trebue să se ia măsuri de­­ siguranţă. Cu cât organizaţia armatei e mai bună şi pregătită pentru răz­boiţi, cu atât cele­lalte State sunt si.-’ Iile a respecta pacea. Este adevărat că trebue bani pentru a face războia, dar starea, finanţelor fie ea cât de strălucită, n’ar împiedica fie vrăj­maş ai năvăli în ţară, de n’ar fi o armată bună. I­. Richter e de părere să se a­­dopte serviciul de doi ani, el cere Reichstagului să rezolve chestiunea din­ propria sa iniţiativă. Ministrul de resbel răspunde că se ocupă mereu de chestiunile militare, căci nimeni n­’a pretins că organiza­ţia armatei e perfectă şi definitivă. D. Windhorst­ propune alegerea li­nei comisiuni, de 28 membru­ al Ca­merei, care ar avea­ ca misiune să fixeze contingentele timpului de pace şi să­ se pronunţe asupra chestiunii reducerea timpului de serviciu. Ministrul de resbel declară că, nu poate­­ condmit, actividminte un servi­ciu de doi anii. Când statele confede­ Fizionomia Camerei Sala este aproape deşartă, măcar că la ordinea zilei este discuţia organizare! judecătoreşti. Cele 172 de articole ale procetului de lege sperie pe deputafiii gu­vernamentali şi opozanţi. —Ce a venit guvernului ca printre atâ­tea legi importante să prefere pe acea a magistraturei ? întreabă un democrat pe un partizan al guvernului. —K. K. Toderiţă a pretins şi a insistat pentru aceasta; şi noi vedem că nu e momentul de a să discuta ast­fel de lege... dar ce voeşte ? Dacă K. K. Toderiţă pre­tinde.... — Bine, dar care e motivul care gră­beşte pe K. K. Toderiţă? mai întreabă unu. — Sunt mai multe, răspunde guverna­mentalul. Mai întâi, K. K. Toderiţă spu­ne că de doi ani şi mai bine a­m făgăduit legea. Şi fiind­că toată lumea îl ia de mincinos, voeşte să arătă că se ţine de cuvânt când făgădueşt«­... —Minunat,­ iată pert. Rosetti care vo­eşte a să pocăi, obiectează democratul. — Al doilea motiv, continuă guver­namentalul, este că Th. Rosetti a de­clarat că este decis să se retragă din mi­nister, obosit de atâtea lupte (?) şi îna­inte de a să retrage voeşte să ’i ră­mână numele lipit de această lege. — Mi să pare că acest al doilea mo­tiv este a la K. I­. Toderiţă ! Mi să pare că nu e de­cât un pretest. — Pretest sau nu, sfârşeşte amicul guvernului, suntem nevoiţi să facem gustul lui K. R. Toderiţă. In acest moment ministrul justiţiei intră in incintă, poartă un portofoliu mare sul­ braţ, şi are un aer foarte, foarte grav. Ba chiar este supărat, fiind­că mulţi guvernamentali, între cari şi d. Pogor, îl îndeamnă să amâne discuţia proiectului. Prin Cameră să comentează mult ati­tudinea colectiviştilor de la Bancă, care să opun la transformarea stocului lor de argint în aur. Toţi sunt revoltaţi de în­drăzneala acestora. Bieţii papucişti tac ca chiticul, ba chiar burduful umflat. Ju­pan politic, are neruşinarea de a lua partida colectiviştilor, măcar că anul tre­cut a susţinut aceiaşi părere care o are guvernul. D. Panu ridică chestia amânărei dis­cuţiei procetului de lege a organizărei magistraturei. Mulţi guvernamentali sunt pentru amânare. Dar la vot, lângă urnă să aşează mai mulţi porum­bei cari con­trolează voturile; bieţii susţiitori ai gu­vernului sunt nevoiţi să se execute, deci să voteze iu contra conştiinţei lor... Din fericire, ei nu fac pentru prima oară acest lucru.. Conştiinţa lor este de mult deprinsă cu ast­fel de ruşinoase capitulări.. Cu toate acestea, propunerea d-lui Panu capătă 47 de voturi şi să se noteze că lipseau vre-o 12 membrii din opoziţie precum : D-nii Blaremberg, Su­­lioti, G. Vernescu, C. Vernescu, Enaco­­vici, Buzdugan, Th. Calimachi etc. etc. Discuţia se începe cu un discurs al d-lui Epureanu, care începe a se lăuda că vede adusă în desbateri o lege con­servatoare ! --------------p/sEsa:*-».---------------­Nenorociţi sunt! Nu văd bine ei oare, că acest mijloc în loc de a le da scăparea, îi cufundă mai adânc în dispreţul public, de care sunt acoperiţi. Nu s’au convins încă, că balivernele şi, argumentaţiile lor copilăreşti ’şi-au pierdut creditul în faţa unei judecăţi sănătoase? Această trampă de politiciani, oţeliţi de impulsul poftelor personale, nu’şi ved halul in care se găsesc, pentru a mai spera că acuzaţiunile lor înjosite vor găsi un răsunet in creerul citito­rului ? Nu! Căci citind ziarele lor, ori­cine poate vedea cu câtă furie se arunc la sparanţa cum că acuzând pe domnu Panu de guvernamental, vor reuşi de a-l des­­credita. Această sistemă de combatere, usitată mai întâi de ziarele colectiviste centrale, imediat fu adoptată de ziarele lor din provincie. Aşa bunăoară «Democratul» din Plo­eşti, din ziua de Joi 26 Aprilie, în re­vista sa îşi propune a demonstra că d. Panu e guvernamental, crezând că prin aceasta va distruge mişcarea favorabilă radicalismului ce s’a format în Ploeşti, şi argumentul cel mai puternic ce-l a­­duce în sprijinul celor ce susţine, este o frază cu care se termină un articol apărut în «Lupta». Arătând absurdităţile ce susţine au­torul revistei din Democratul, departe este de mine idea de a face o apărare d-lui Panu, ştiind bine că d-sa face a­­ceasta cu un deplin succes, pentru a nu mai avea trebuinţă de modestul meu concurs , ci voesc numai a arăta că sta­rea în care se găsesc colectiviştii e aşa de tristă,, că şi-au perdut într’atâta raţiunea în cât in articolul cel mai franş, cred că sunt manifestaţiuni făţişe de guverna­­m­entalism­. Iată partea din articol, de care auto­rul revistei din Democratul, se agaţă, crezând a demonstra că d. Panu e gu­vernamental, iar în realitate probând că sau ’şi-au perdut inteligenţa necesară pentru a înţelege lucrurile cele mai e­­lementare, sau că nu voesc a o între­buinţa : «Dacă d. Eleva ’şi închipue că cu a­­­semenea fleacuri va resturna guvernul, »se înşeală amar. Pe guvernul acesta nu’i »va resturna de cât oameni cu idei, pe »câtă vreme nu va deveni un guvern »de teroare; iar dacă va ajunge în ha­­­lul guvernului colectivist, atunci nu­­­maî concursul «marelui tribun» va de­­»veni necesar». lată şi stupida deducţiune ce o con­clude mărgăritul autor al revistei din Democratul: «Din aceste rânduri, pe care le poate »citi şi reciti ori­cine , ce se poate ve­selea şi înţelege mai mult de­cât că d. »Paul este cel mai mare sprijinitor al »actualului minister?» Până acuma cu toţii ne miram şi nu puteam găsi causa, de unde ar fi pro­venit ultimele năsdrăvanii ale foştilor disidenţi, autorul articolului ne-a ară­­tat-o, este­ că odată cu cinstea ’şi-au perdut şi mintea. Şi a sta la discuţie cu oameni cari deduc nişte asemenea conclusiuni este curat o perdere de timp. Citind ase­menea raţionamente nu poţi de­cât să compătimeşti trista stare intelectuală in care se găsesc. Ploeşti. Gliedeni. Misiunea specială ce să poate da unui batalion, după cum ne arată istoria res­­boaelor, nu durează de­cât in timpul li­nei lupte, sau cu o zi, două, înainte sau în urma luptei; şi a zice că prin aceasta detaşare regimentul s’a desorganizat, este a comite cea mai mare greşeală; căci astă­zi noi detaşăm pe la Peniten­ciarele : Telega, Târgşor, Mărgineni, Ocnele mari, Gozia etc, din fie­care re­giment aproape câte un batalion, prin faptul acestei detaşerî şi care este fă­cută pe timp îndestul de îndelungat şi care adesea atinge un an, regimentul oare s’a dezorganisat ? Prin urmare, ar­gumentaţiunea de sus ar­ fi cu desăvâr­şire de slabă. S’ar putea aduce mii de probe spre a dovedi că existenţa batalioanelor de Vâ­nători nu-şi mai are raţiunea, însă ca­drul acestei scrieri nu î mi permite a în­şira aci acele probe. Deci cele patru batalioane de Vânători ar trebui regimentate, formând al 9-lea şi 10-lea regiment de infanterie, care să aparţie în permanenţă Diviziei active. Recrutarea acestor două regimente trebueşte făcută cum se face astă­zi cu batalioanele de Vânători, ast­fel: distric­tele cari concur azi la recrutarea bata­lionului I şi II Vânători să furniseze şi pe viitor oameni regimentului 9 şi cele ale batalioanelor III și I­V pe acei ai regi­mentului 10. Prin această regimentare a batalioa­nelor de Vânători, nu mimai că nu se va aduce vre­un spor în buget, ba din con­tră produce iconomie, fiind­că cercetând bugetul pe anul 1889 publicat în Moni­torul Oastea vedem la pagina 450 că cu cele patru batalioane de vânători să cheltuește 650,000 lei, pe când observând pagina 451 să vede că cu cele opt re­gimente să cheltuește 2,550,000 lei, cea ce dă pentru două regimente 637,500 lei, care sumă este mai mică de­cât cea cheltuită cu batalioanele de Vânători cu 12,500, deci o iconomie pe an de 12500 lei. Pe lângă această iconomie trebuie să mai adăugăm pe aeea ce provine din schimbarea diferitelor corpuri, ce vin în fie­care an spre a lua garnizona în Do­brogea. In plus, prin trimiterea trupelor în Dobrogea sa ocazionează şi diferite schim­bări în garnizoanele din ţară, cari de si­gur nu să pot face de­cât tot cu chel­tueli, cari schimbări să fac contra legei comandamentelor ce fixează trupele pe diferite teritorii în mod permanent. Pe lângă a­van­tajele arătate, prin re­­gimentarea Vânătorilor să mai produce unul care întrece pe toate, acesta­ este că să formează în adevăr o Divisie care astăzi nu există de­cât in imaginaţie, ne­având trupe proprii, şi pe care pentru a o forma trebue să luăm trupe din cele­lalte corpuri de armată dezorganisândurie. In­ resumat, prin regimentarea Vânăto­rilor să produce : 1 Economiile arătate; 2 Să creazăi în adevăr o divisie și 3 Trupele vor ocupa în permanență garnizoanele fixate prin legea comanda­mentelor. Absurdităţile „Democratul” Răspânditul proverb «cel ce se îneacă se agaţă şi de tăişul cuţitului», se mai adevereşte încă odată prin purtarea zia­relor colectiviste. Vezând că, cu toate mugetele lor dis­perate, cu toate sb­uciumările lor des­­gustătoare, nu pot parveni a descredita pe adversarii lor politici, recurg la un mijloc pe cât de naiv, tot așa de mur­dar, îi acuză de guvernamental­ism. O propunere In fie­care an ministerul de rezbel face cheltueli cu schimbarea trupelor ce sunt destinate a forma garnizona dife­ritelor localităţi in Dobrogea. Ministerul ar putea evita o asemenea cheltuială în chipul următor: Existenţa batalioanelor de Vânători nu mai au azi nici o raţiune, nea­vând o instrucţiune specială, care cauză a făcut că o parte din armatele Europei au re­nunţat la ele. Argumentaţiunea adusă de susţinători, că batalioanele de Vânători formează o re­zervă în mâna comandantului de Divizie sau de Corp şi pe care le poate între­buinţa în diferite ocaziuni, fără ca prin această detaşare să fie nevoit a desor­­ganiza un regiment, este prea slabă. Nu s’a văzut nici odată în campanie un batalion să aibă o însărcinare atât de depărtată de restul trupelor şi atât de îndelungată, in cât detaşarea sa, să dezorganizeze regimentul, batalionul este prea slab a’l trimete prea departe de trupe şi a fi nevoit a’şî rezema apărarea­­pe propriele sale forţe. Eforia spitalelor civile Jurnal No. 247 Avend in vedere că localurile actuale ale spitalelor cer toate reparațiunî și transformări însemnate și radicale, n­i numai spre a putea servi la destinațiu­­nea lor, dar și spre a nu cădea în de­săvârșită ruină. Având în vedere că ele, pe lângă a­­ceasta au devenit, după cum o dove­deşte experienţa zilnică, cu devârşire insuficiente şi că sunt circumscripţiuni ale Capitalei, cari sunt cu desăvârşire lipsite de asemenea adăposturi şi înles­niri pentru bolnavi; că mai adesea bol­navii acelor cartiere părăsite sunt con­damnaţi a fi transportaţi la mari dis­tanţe şi de la o extremitate la alta a oraşului. Având in vedere lipsa unui stabili­ment destinat exclusiv boalelor de piept aşa de contagioase şi neajunsurile ce resultă de aci şi pentru bolnavii atinşi de această boală cu întroducearea ei în spitalele capitalei, lucru care mai ade­sea n’are altă consecinţă de­cât acea de a le scurta existenţa şi pentru cei­l­alţî bolnavi atinşi de boale acute şi trecă­­toare, cari sunt puşi în contact imediat cu dânşii, căci această împrejurare nu contribue puţin la lăţirea acelui flagel. Având în vedere starea spitalului filial din Craiova, căruia de­și Eforia îi vine în ajutor cu o subvenție anuală de 22.000 lei, se găsește într’o stare deplorabilă.

Next