Lupta, iunie 1890 (Anul 7, nr. 1137-1161)

1890-06-10 / nr. 1145

A V EDITII AITAIA ANUL VII. —SERIA IV. No. 1145 ABONAMENTE: Un an . IN TARA . 40 Iei Va an. . . 20 „ 3 luni. . . 10 , Un an. . IN STREINATATE Va an. . . 25 „ 3 luni. . Numerar 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart) • 15 , DUMINICA 10 IUNIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia » IV, , , , 25 bani „ Inserţie şi reclame „ . . . 2 lei „ Pentru anunciuri a se adresa: In RomAnia, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-UIngaria si Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele ei. Un numar vechi, 50 Bani. ADMINISTRAŢIAulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). CONVERSIUNEA Fizionomia Camerei Pensiunile factionarilor de la G. F. R. ADMINISTRATIA CORPURILE LEGIUIOARE Primarul comunei Pogoanele Procesul Mediului CONVERSIUNEA Alaltăerî şi era discuţia asupra proiectului de conversiune al obligaţiilor 6 la sută a avut loc în Cameră. Numitul proiect prevedea că noile titluri vor fi în forma şi în condiţiile ce să va crede de cuviinţă. Cu alte cuvinte, guvernul nu alegea pentru conversiune un tip determinat 5 la sută sau 4 la sută, ci îşi rezerva lui această alegere. Camera trebuia, după proiect, să voteze în confienţă şi orbeşte legea, fără să ştie care va fi noul titlu: fi-va el 4 la sută, fi-va el 5 la sută? Opoziţia din Cameră s-a ridicat în contra acestui fel de a înţelege atribuţiile ministrului de finanțe, iar eu am şi propus un amendament, prin care fixam noul titlu ca fiind de 4 la sută, înlocuitor actualelor obligaţii de 6 la sută. , In adevăr, ceea ce pretindea ,ministru de finanțe era o curată împietare asupra drepturilor parlamentului. Căci nimenea, afară de parlament, nu are dreptul de a fixa condiţiile şi tipurile datoriei publice. Acest lucru este în afară de orice contestaţie astăzi. Fiecare ştie cum, de exemplu, în Franţa şi aiurea, chiar în momentele de faţă să agită chestia conversiunei şi cum alegerea noului titlu al datoriei publice formează obiectul dezbaterilor parlamentului. De altă parte, procedarea pe care voia ministrul de finanţe s’o păstreze şi anume, aceea de a avea mâna liberă pentru a propune deosebite tipuri şi felurite condiţii detentorilor de obligaţii 6 la sută, în scop de a’e face să consimtă la conversiune, este o procedare învechită, care este aproape cu totul părăsită astăzi. In adever, acest tîrg cu detentorii a fost în onoare în veacul trecut şi pînă la jumătatea veacului nostru. Guvernele, atât în Anglia cât şi în Franţa, pentru a putea decide pe detentorii de hîrtii de a consimţi la o conversiune, fără să fie nevoite la prea mari rambursări, propuneai acelora mai multe combinaţii financiare. Aşa, guvernele propuneau de titluri de 5 la sută cu o emisiune aproape al pari sau 4 la sută cu o emisiune de 75 sau alte combinaţii. După aceea urma un tîrg în regulă între ministru şi consorţiurile de bancheri şi numai după aceea se fixa definitiv noul titlu. Aceasta avea loc din cauză ca opinia publică nu era deprinsă cu conversiunele, ba câte o dată ministru propunea mai multe combinaţii, în scop de a ameţi pe detentori şi a aduce diviziunea între ei, pentru ca pe urmă să poată dicta el condiţiile. Astăzi această metodă, cum am zis, este deja aproape părăsită, căci ea nu mai poate produce nici un rezultat practic. Astăzi principiul care dominează în materie de conversiune, este simplicitatea. Guvernele, împreună cu parlamentele, discută şi să chibzuesc asupra alegerei condiţiilor de conversiune, ele adoptează un tip definitiv, pe care îl prezintă apoi detentorilor. Când condiţiile de conversiune sunt bine alese, reuşita conversiunei este de mai înnainte asigurată. Cu mijlocul acesta drepturile parlamentului sunt salvate, iar Statul nu riscă nici un eşec, căci detentorii, ţinînd seamă de interesele lor, nu pot să facă altceva decât să consimtă la nişte condiţii matur întocmite. Ei bine, in acest sens Camera a luptat în contra ministrului de finanţe. Şi a izbutit, de vreme ce ministru a primit la urmă amendamentul meu, fixând in lege titlul de 4 la sută rentă amortibilă, în locul latitudinei care era lăsată guvernului în proectul primitiv. Toată chestiunea să reduce deci în a se şti: Care titlu este mai bun pentru convertirea obligaţiilor 6 la suta, titlul 4 la sută, ales de parlament, sau cel de 5 la sută, susţinut de unii, printre cari şi de d. Al. Lahovari, ministru de externe? Gr. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române" Londra, 20 Iunie. Camera comunelor. D. Buchanan întrebând dacă învoiala între Englitera şi Germania ar fi menţinută în caşul când parlamentul ar respinge cesiunea insulei Helgoland, D. Smith a declarat că crede că în acest cas învoiala n’ar putea fi menţinută. Berlin, 20 Iunie. Comisiunea bugetară a Reichstagului a respins în unanimitate proiectul de sporire a soldei ofiţerilor superiori, a căpitanilor, a primilor locotenenţi şi a amploiaţilor de clasa III. Viena, 10 Iunie. Starea sănătăţii comitelui Kalnoky merge spre îndreptare însă, foarte încet şi bolnavul va trebui să stea încă câteva zile în pat. Londra, 20 iunie. Sir Edward Bradford este numit şef al poliţiei. D. Smith a anunţat în Camera comunelor că guvernul va propune Luni numirea unei comisiuni însărcinată cu luarea măsurilor necesare pentru ca proiectele a căror discutare a fost întreruptă să fie reluate chiar în sesiunea viitoare. Paris, 20 Iunie. Se asigură că conversiunea datoriei egiptene ipotecată în domenii și în dalta abia se va putea face până la luna lui Octombrie. Budapesta, 20 Iunie. Pester Lloyd află că un nou transport de porci sârbi a fost respins la frontiera ungară pentru cauză de boală, de asemenea şi o altă turmă de vite a cărei stare de infecţiune era evidentă. Ziarul speră că un control foarte sever se va face la frontieră. Essen, 20 Iunie. împăratul Wilhelm a sosit dimineaţă la Essen ; el a vizitat stabilimentul şi o delegaţiune a uvrierilor ’i-a fost prezentată, căreia ’i-a spus că măsurile cari au început să se aplice în scopul unui train bun a clasei uvriere vor fi continuate pentru că au dat probe de eficacitatea lor. Berlin, 20 iunie. O a treia parte suplimentară a bugetului a fost supusă consiliului federal ; cheltuielele ce conţine se urcă la 73 milioane mărci din cari 8 milioane cheltuieli anuale şi 65 milioane plătite o dată. 45 milioane din cele 65 sunt relativ la armată. Buda-Pesta, 20 Iunie. Comisiunea delegaţiunei ungare a terminat discuţia bugetului extraordinar al rezbelului; delegaţiunea austriacă a adoptat creditul pentru provinciile ocupate. Toţi oratorii au recunoscut buna administraţie a acestor provincii şi au arătat progresele ce ele au realizat, şi au exprimat încrederea lor în ministrul Kallay. Delegatul Suess a zis că condiţiunile favorabile în cari se găsesc aceste provincii ocupate ar putea fi ca o învăţătură pentru Serbia, căci ele îi probează cât este de folositor unei ţări un guvern tare şi energic. Fizionomia Camerei Şedinţă interesantă din punt de vedere al demascăreî sentinentelor conservatorilor pentru ţăraiţi şi din acela al animozităţilor junimiste contra d-lui Păucescu. Dar să luăm firul pevestirea de la început. A Democraţii, prin orgipul d-lui Panu, roagă pe guvern şi per Cameră ca să ia în discuţiune modificarea câtorva articole din legea bunurilor. Ministrul să codeşte mai întâi. — D-lor, zice generalul Manu, noi nu ne opunem, dar me temă nu va fi destul timp ca legea să meargă şi la Senat. — Cu oarecare bună-voinţă, va fi, obiectează democrații. După ce generalul Julanu se consultă cu d. Păucescu se scoală și zice : — Guvernul primești, ca să se ia în discuție imediată proectu, in chestie. — Dar eu cum rar...nu cu facultatea de teologie ? zice un glas de palamar. Deputații să întorc la partea de unde venea glasul și ce văd.... Văd pe cunoscutul dascăl Postoroncja... pardon Pacu, instalat la tribună, pregătindu-se a ceti raportul pentru facultatea de teologie. — Jos Pacu, strigă mai mulți deputați. Pacu stă un minut la îndoială, atunci președintele îi face seifin cu capul ca s’o ia la sănătoasa cât e fiu bine. Să sue la tribună raportorul proectului de lege modificător al legei vânzăreî bunurilor statului.. Pe când d. Arginteeanu citeşte raportul, un complot să urzeşte în Cameră.’ Reacţionarii doctrinari, precum d-nii Iancovescu, Filipescu, Olănescu etc. cari voesc ca legea loturilor să fie cât se poate de neaplicabilă, se concertează între ei ca să facă obstrucţionista), aşa ca legea să nu poată fi votată. In acelaşi timp, complet să stabileşte printre junumşti.Este în joc un proect de lege al d-lui Păucescu, pe care ei nu’l pot suferi, iată deci o ocazie de a’l pune în minoritate, combătându-i proectul. In fruntea complotului este d. Laurian. —Sa nu votăm proectul, circulă cuvântul de ordine, căci cum Păucescu a îndrăznit să se atingă de legea prezentată de Carp ? Ambele grupuri complotiste să întâlnesc. Puntul de legătură intre conservatori şi junimişti este d. Filipescu, înţelegerea să stabileşte, deci, la atac. Liberalii şi democraţii simţesc cele ce se urzesc, de acea se concertează şi ei la rândul lor, luând hotărârea să sprijine proectul şi să caute ca el să treacă cât mai iute. Să ia rezoluţia ca oratorii liberali şi democraţi să vorbească cât se poate de puţin şi de rar. Cât despre ministrui domenielor, izolat pe banca sa ministerială, habar n’are ce pericol îl ameninţă şi ce amici de ocazie are, printre cari ghiciţi cine este ? D-nii D. Brătianu, Pallade, C. C. Dobrescu, Panu, Nădejde, Burghelea etc. Atacul îl începe d. Iancovescu. — D-lor, zice acesta, cum aveţi curagiul să vă atingeţi de o lege conservatoare ?... Aici esclamaţii ironice pe băncile liberalilor şi a democraţilor. —■ Cum aveţi curagiul să reduceţi loturile de la cinci octare la două şi jumătate ? Ce vor face bieţii ţărani cu câte un petec de pământ ?.. Deci lucrul e lămurit. Cu o ipocrizie grosolană, conservatorii combat legea în numele ţăranilor... Junimiştii dau sprijinul. D. I. Marghiloman vorbeşte în sensul d-lui Iancovescu. Ministru de domenii nu înţelege nimic. — Ce au cu mine, se întreabă. Iar contra mea ?.. D-lui Pallade nu îi este greu ca să demascheze jocul conservatorilor şi să arate că liberalii şi democraţii, departe de a voi ca să stâlcească principiul legei, din contră, caută să o facă aplicabilă şi că reacţionarismul este din partea conservatorilor şi a junimiştilor. Fiasco d-lui Iancovescu este complet. —O lovitură de sabie în apă, zice un democrat. D. Iancovescu să dă afund, adică dispare întocmai cum face în urma eşecurilor cari le suferă regulat la Cameră de câte ori ia cuvântul. D. Filipescu nu este mai fericit venind în sprijinul amicului sau. Ministru domeniilor arată Camerei nevoia modificaţiilor pe cari le cere. — La vot, zic liberalii. — Cu bile, strigă d. Filipescu. Toată speranţa reacţionarilor este că votul va fi nul, fiind absenţi mulţi deputaţi. Pentru votul cu bile ridică mâna numai vre-o 7 deputaţi. — D-lor, nu sunt 15, zice preşedintele. Atunci porumbeii ridică aripele şi să face numărul regulamernter. Hotărârea de a face obstrucţionizm în contra legei este vădită. Să votează, dar votul este nul. D. Iancovescu care iar să arată la suprafaţă, este încântat de acest rezultat. — Să continuăm cu legea înainte, strigă opoziţia liberală şi democratică. Raportorul citeşte înainte. — D-le preşedinte, zice d. Olănescu, nu putem lucra, căci nu suntem în număr. — Ba suntem, obiectează democraţii. — Voiu face experienţă îndată, replică preşedintele. Să citeşte un articol din lege, nimenea nu cere cuvântul. Preşedintele însă zice : — D-lor, să pune acest articol la vot cu bile. — Dar, d-le preşedinte, strigă mai mulţi opozanţi, niminea nu a cerut votul cu bile, pentru ce îl puneți de la d-voastră ? — Pentru a vedea dacă Camera este un număr, răspunde cu ipocrizie d. Triandafir care prezidează. — Cu alte cuvinte, voiţi cu orice preţ să ridicaţi şedinţa, strigă d. I. Fătu. Frumos de tot !.. Iată cum conservatorii şi junimiştii ’şi-au dat pe faţă arama la finele sesiunei! — Junimiştii s’au înecat întocmai ca ţiganul la mal, zice un semn de concluzie d. Nicorescu. Administraţia De câtva timp, atât guvernele cari s’au succedat cât şi clasa cultă a societăţeî, au făcut sforţări ca diferitele ramuri ale organizaţiunei noastre sociale se progreseze cât mai repede. Şi dacă ne raportăm la trecut, nu mai departe de 20—30 ani, şi facem o comparaţie cu prezentul, vedem că în locul unei justiţii rea organizată, compusă din un personal ignorant şi conrupt, astăzi justiţia este încredinţată în mâna unor oameni inteligenţi, cu studii speciale, şi acest fapt se datoreşte legei de organizarea judecătorească, care a prevăzut anume condiţiunile în cari cineva trebuie să fie pentru a putea îmbrăţişa cariera de magistrat. Cu corpul didactic acelaşi lucru . Mulţumită legei de admisibilitate în acest corp, astăzi instrucţiunea este încredinţată unor bărbaţi inteligenţi şi cu studii speciale pentru catedra ce ocupă. E drept că corpul didactic lasă încă de dorit, dar faţă cu progresul ce s’a făcut în această privinţă, în raport cu trecutul, trebue să fim satisfăcuţi. Chiar armata nu mai este aceea de 20 ani în urmă . Pe când atunci puţina armată ce o avea ţara, era condusă de nişte ofiţeri fără ştiinţă în asemenea ramură, cu mici excepţii, astăzi avem atâtea şcoli pentru instrucţia ofiţerilor şi o sumă de ofiţeri instruiţi cari ar putea rivaliza cu cei din cel mai civilizat stat. O branşă însă care a rămas şi răămâne şi astăzi neglijată este Administraţia. Din acest punct de vedere ţara nu a făcut nici cel mai mic progres, ceea ce era administraţia în trecut este de 10 ori astăzi mai rea. Pe când înainte era în mâna unor oameni ignoranţi şi conrupţi până în oase, astăzi nu putem face nici cea mai mică distincţie, ba scrutând cu atenţie am putea sîi ajungem la convingerea că astăzi administraţia e mult mai rea şi mai conruptă. Cauzele care duc la aceasta sunt foarte multiple, dar cele mai principale sunt : a) Nu este nici o lege de organizare şi admisibilitate în administraţie... şi din această cauză vedem că administraţia, începând de la prefect şi mergând până la notar, este dată pe mâna unor oameni fără cunoştinţă speciale, recrutaţi din toate straturile cele mai detestabile ale societăţei. Aşa, în cutare judeţ se numeşte prefect X, fiindcă deşi este ignorant şi incapabil cu desăvârşire, are însă meritul a fi servil şi a avea avere, a fi arogant către cei mici şi în fine are capacitatea de a putea face cu putere alegerile; întrunind aceste condiţiunî un prefect nu mai lasă nimic de dorit. Dar când e vorba să-l vezi lucrând în interesul administrărei judeţului şi in interesul claselor rurale, acolo îl constaţi îndată la cât se pricepe, îl vezi că nu face absolut nimic pentru mersul progresiv al instituţiunilor din judeţ şi îl vezi cum este sedus de şarlatanii ce’l înconjoră. Sub-prefectul este recrutat aproape din tot ce este mai ignorant, meritul şi capacitatea acestor oameni este de a fi servit către prefect şi mincinos la culme ; in circumscripţia sa nu face absolut nimic, căci nici se pricepe la nimic, n’are nici o iniţiativă ; la un lucru însă se pricepe : a înjura, crezând că meritul şi energia în înjurături constă-Notarii sunt o plagă, o cangrenă pe capul bieţilor locuitori, acest soiu de funcţionari se recrutează din tot ce oraşele expulsează ca netrebnic şi refugiul acestora este la notărie. Şi cum voiţi ca să fie altfel, când sunt plătiţi atât de mizerabil, 40—50 pe lună, nici cât un vizitiu, cine alţii pot ocupa atare funcţie de cât tot ce e mai destrăbălat în societate, dedându-se la tot felul de infamii şi deşerturi nepermise nici de morală, nici de lege. b). Agenţii administrativi astăzi n’au independenţă. Agenţii administrativi astăzi n’au un mai important rol decât a servi de agenţi electorali. Aşa, prefectul primeşte ordinele de la ministru asupra persoanelor pe cari trebue să le aleagă, acesta le transmite subprefecţilor, primarilor etc. etc., încât cu ocazia unor alegeri, fie chiar fără nici o importanţă, dar numai pentru că guvernul să se arate că are popularitate, vezi pus în în mişcare întreg aparatul administrativ alergând in sus şi în jos, rugând pe cutare şi cutare alegător, ameninţând şi corumpând pe alţii şi prin acest mod caracterele se conrup, moravurile se strică şi funcţionarul administrativ nu mai AA este ceea ce ar trebui să fie. De aceia am spus că cauzele pentru cari administraţia este atât de decăzută, sunt multiple, am enunţat pe cele cari le-am crezut mai principale. Niciodată administraţia nu se va ridica la nivelul celorlalte instituţii, dacă nu se va face o lege de organizare şi de admisibilitate administrativă. Niciodată administraţia nu va progresa, dacă în locul oamenilor ignoranţi şi servili ce populează administraţia nu vor fi tineri cu independinţă, cu studii şi cari să nu fie de cât omul atribuţiunilor sale, iar nici cum instrument în alegeri. Niciodată administraţia nu va progresa, dacă funcţiunile administrative nu se vor încredinţa la tineri capabili, puşi după merite, iar nu de căpătueală, căci în asemenea mod vom merge totdeauna către regres. Şi dacă administraţia este ignorantă, incapabilă şi conruptă, cine suferă oare mai mult din acestea ? Tot populaţiunea rurală, căci în capul ei se descarcă tot răul! De aceea orice guvern, pentru a proba democratismul său, trebue cu o oră mai nainte să caute a tămădui şi această gangrena a administraţiei, care roade corpul ţăreî de atâta vreme şi de care suferă clasa rurală . A. G. D.