Lupta, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 1210-1233)

1890-09-15 / nr. 1221

a proba, că toate evnimentele petrecute nu se datoresc întemplăreî, ci unor date positive pe cari un observator fin, ar putea maî din ’nainte să le stabi­lească. Aplause. D. Preşedinte Mendonicii dă citire la o mulţime de telegrame de felicitări cari se primesc cu aplause prelungite. D. Dimitrie Tatuşescu, student în me­dicină din Bucuresci, desvoltă importan­ta-i conferinţă ştiinţifică despre Tuber­culosa, de­şi vorbea în faţa unui auditor cult, totuşi abundenţa cuvintelor me­dicale techinice, a lăsat multe părţi ne­înţelese. In definitiv însă conferinţa e de o mare valoare medicală şi confe­renţiarul a fost viu felicitat. Seara a fost o representaţie la teatru, unde a participat puţină lume din cauza retragere­ cu torţe pe la Prefect, Pri­mar şi alţi notabili ai oraşului. După acea , studenţii înfiinţară aşa numitul monom percurgând cu musica mai multe străzi principale. Luni 10 Septembre Conform programului anunţat, stu­denţii, în fr­unte cu comitetul de recep­­ţiune, au visitat Liceul, Spitalul, diferite biserici vechi cu însemnătate istorică, cum este Popăuţii la marginea oraşului, zidită de Ştefan cel mare, şi diferite fa­brici, dintre cari cităm pe a d-luî Gro­­pariu, fabrică sistematică, după modelul celor din occident, de făină.— Aici stu­denţii au fost primiţi de personalul ad­ministrativ al fabricei cu bine­făcătoare şiruri de lichioruri delicioase, care se succedau la fie­care compliment măgu­litor din partea studenţilor, la adresa proprietarului fabricei. La 2 ore p. m. se deschide şedinţa sub preşedinţia d-luî Mendonicii. Se comunică în mijlocul aplauzelor generale mai multe telegrame de feli­citare din Cluj, Sibiu, Cernăuţi şi din ţară. Se depune la birou mai multe pro­puneri : a) Pentru compleetarea cursurilor u­­niversitare, în scop de a obţine Doc­toratul. b) Pentru înfiinţarea de laboratorii şi procurarea de instrumente şi aparate la şcoala superioară de farmacie. c) Un protest iscălit de peste 200 stu­denţi relativ la bătaia din armata, şcoli şi administraţie. d) O propunere pentru admiterea stu­denţilor bacalaureaţi înscrişi la vre-o facultate, din cercul Israelit «Asimi­larea», ca membrii ai congresului — şi alte propuneri de mică importanţă. D. D. A. Theodor, licenţiat al făcul­­tăţeî de litere din Iaşi, desvoltă impor­tanta conferinţă despre Artă pentru Artă şi Ştiinţă pentru Ştiinţă. — Cu verva-î şi talentu-i cunoscut, elocintele orator, timp aproape de 2 ore, câştigă admiraţia tuturora, primeşte aplausele cele maî frenetice şi entusiaste cari ţin câte­va minute. 1). Marea student (Bucureşti) zice că facultatea de Theologie nefiind prevă­zută în statute că şcoala superioară, cere ca studenţii ei să nu fie admişi la congres. —• Se­­naşte un sgomot îngro­zitor. Theiştiî, în frunte cu un popă, as­­vârl­ă anateme peste capetele ereticilor. Scandalul potolindu-se se încinge o dis­cuţie violentă la care iau parte d-niî Theodor, Manea, Diamandi din partea Atheiştilor şi Policrat cu câţî­va popi din a evlavioşilor. Pus la vot prin ri­dicarea de mâini, preşedintele con­stată (?) că s’a respins incidentul d-luî Manea. Seara a fost un concert dat de stu­denţii universitari cu bine­voitorul con­curs al d-neî Ventura. — Cu această ocazie , St. Georges, inginer, a com­pus şi dedicat studenţilor, o polcă exe­cutată de musica reg. dorobanţi. Au­torul a fost viu aplaudat şi chemat de maî multe ori pe scenă. Dintre concertanţii cari s’au distins menţionăm pe d. Ch­. Georgescu, cunos­cutul bas, care a fermecat sala cu pu­ternica-i voce, G. A. Bacal­glu un dis­tins violonist, Davidescu, flautist de mare valoare etc. etc. Marţi 11 Septembre Ultima zi a congresului, fu consacrată în onoarea marelui poet Mihail Eminescu. Solemnitatea desvălirea bustului se anun­ţase la 10 şi jumătate ore a. m. încă de la orele 18 piaţa din faţa şcoalei pri­mare Marchian era plină de lume Tot ce a avut Botoşanii mai cult şi inteli­gent s’a grăbit * să depue coroane sau buchete la statuia genialului poet. So­lemnitatea s’a întocmit după un program în care iau parte : şcolile primare cu stindardele lor, liceul, societatea Munca, Corul învăţătorilor din judeţ, studenţii, Presa, şi delegaţiunile. Seria discursurilor o deschide de pri­mar al oraşului Al. Carp, apoi repre­zentaţii Presei d­in­ Ventura şi A. G. Bacalbaşa, D. A. Theodor din partea studenţilor din Iaşi ; G. Vasiliu din Bu­cureşti ; Delavrancea din partea Clubu­lui liberal naţional Bucureşti ; Scipione Bădescu din partea orăşenilor, Eduard Gruber din partea societăţei ştiinţifice şi literare din Iaşi . Un învăţător sătesc, un elev din Bucureşti delegat al Licee­lor Matei Basarab şi sf. Sava şi d. Stâncă din partea cercului Asimilarea. La 2 ore p. m. se deschide ultima şe­dinţă a congresului sub preşedenţia d-luî Mendonidi. D. G. Eliad desvoltă frumoasa sa con­ferinţă despre Eminescu, cu o dicţiune clară şi uşoară d-sa analizează poeziile cele maî principale ale poetului, şi con­chide că Eminescu de şi cel maî mare maî de valoaie poet al românilor, însă poezia printr’ânsul nu ’şi-a spus ultimul cuvânt. Poezia viitorului acea va fi mai mult gustată de publicul inteligent şi cult Conferenţiarul este mai viu felici­tat şi i se fac sincere ovaţiuni. Mă opresc aci, nevoind a face o dare de seamă mai detaliată, asupra scanda­lului provocat de câţî­va Bucureşteni cu ocazia discutăreî propunerei israilite. Pentru respectul acestui congres, tac, lăsând ca rutarea să acopere această ruşine, mai ales pentru un corp cult ca studenţii. Seara a fost un banchet dat de comună, în manejul cazărmei, in o­­noarea studenţilor. Şi aici tăcerea să impune. După acea cu muzica în frun­t au plecat la gară, de unde cu un tren expres s’au îndreptat spre Iaşi. Un student radical, pentru­ ce cheltueşte 200.000 fr. pe an cu şcoala, cea­ ce avându-se în vedere numărul elevilor, vine la 15.060 fr. chel­­tuelî de stat pentru fie­care elev, or sta­tul nu are nevoe şi­ atunci de ce asvb­lă atătea mii de franci, şi de ce spune ti­nerilor că intrînd în această şcoală îşi vor face o carieră, când in realitate nu să aleg de­cât cu o diplomă, care la noi în ţară e hârtie albă, căci nimeni, afară de stat, nu vine în ajutorul acestor ab­solvenţi diplomaţi. Statul are nevoe de aceşti tineri cu cunoştinţe teoretice speciale, trebuie să -i pue însă în poziţie, după ce -şi au terminat şcoala, ca să aplice aceste cu­noştinţe, să facă practică. Aceşti tineri nu pot şi nu trebuie să fie lăsaţi peritori de foame. Cerem dar d-lui ministru să se ocupe de cei 12 absolvenţi ai acestei şcoli, cari n’au nici o ocupaţie, şi să le dea şi lor ceva de făcut inspecialitatea lor. Absoln­ «lei­­le Airicollor. Atragem atenţiunea d-lui ministru de domenii asupra următorului fapt, care îşi are însemnătatea sa şi trebue să­­ preocupe. Se ştie că avem o singură şcoală su­perioară de agricultură şi silvicultură, acea de la Filaret, care dă un număr oare­care, foarte mic, de absolvenţi cu diplomă in fie­care an. Este ştiut de asemenea că numai cu ştiinţa ce o capăt în această şcoală, ei nu simt perfecţi în ramura agriculturei, de aceea statul dă un număr de burse pe fie­care an pentru ca parte din aceş­tia, cei mai superiori probabil, să poată urma studiele anului de aplicaţie silvică, alţii sunt numiţi prin slujbele pe cari ministerul le are la dispoziţie şi în cari trebue să numească oameni cu cunoş­tinţe în ale agriculturei. Ce sa mai întâmplă însă ? Să întâmplă că unii nu sunt trimeşi nici în streinătate, nici nu li să dă slujbe. Aceştia silit acei asupra cărora atragem atenţia d-lui ministru al domenielor. Căci, or statul are nevoe de elevii a­­cestei şcoli, şi in cazul acesta înţelegem LAP­T­A IN­FORMAŢIUNI SCANDALUL DE L­A BOTOŞANI Bătaia de la Congres Iată cele ce s’au petrecut la Botoşani după cum ne povestesc persoane cari vin de acolo : In ziua de 12 să citeşte de preşedin­tele Congresului, d. Mendonide o­­ pro­punere iscălită de 150 studenţi prin care se cerea ca să fie admişi la con­gres şi studenţii evrei. Imediat un grup de studenţi anti­semiţi încep a fluera, a huidui a face un scandal îngrozitor. Unul dintre ei să­ri repede la preşedinte şi -i rupe propunerea din mână. Unul dintre studenţii cari iscălise pro­punerea să ridica ca să proteste contra acestui sistem nenorocit d’a nu se dis­cuta în linişte propuneri de o aşa im­portanţă. Vocea tîneruluî însă e înăbu­şită. Antisemiţii înaintează pînă la tri­bună şi aci să începe o bătae în toată regula. Bătaia să lăţeşte până şi în loji. Pe când in sală crea o bătae zdravănă, la eşire o bandă de lăutari cântau şi un cerc de studenţi printre cari câţî­va popi dănţuiau. Faţă cu acest scandal preşedintele ri­dică şedinţa. Banchetul Banchetul de seara e redus la cele mai simple proporţii, el nici nu mai e de­cât o simplă masă. Discursuri toas­turi nu au loc la acest banchet, după care aveau să înceapă alte scene de bă­tae, bătaen în straiul. „ Scandalul pe strade Vre­o trei cete de studenţi, printre cari se amestecase şi alţi oameni por­nesc de la cazarma călăraşilor unde se ţinea banchetul pe strade şi sparg gea­murile, scot ferestrele de pe la toate ca­­sele locuite de ovrei. La sinagogă dau năvală şi sparg de asemenea geamurile, iau lumânările. Se spune chiar că au in­trat în o berărie şi au dat drumu la bere. Scandalul a durat până târziu­ şi nici un agent al autorităţei n’a intervenit. Lupta cu un căprar. Pe lângă cetele cari spărgeau­ şi de­vastai!, să formase un alt grup de stu­denţi şi ziarişti, cari urmăreaţi aceste scene. Aceştia văd pe un căprar furier din artilerie cum spărgea uşele de la o casă, acest căprar rămăsese mai în ur­ma cetei care devasta. Un student român care ’şi face stu­diele la Paris, să repede să 'l oprească, caprarul trage sabia şi răneşte la mînă pe student, şi imediat să încearcă să ’i dea o a doua lovitură în cap, studentul o parează cu bastonul, care avea o mă­ciucă de fildeș, lovitura e dată cu atâta putere, că retează măciuca, din fericire insă nu atinge pe student.­­ Atunci un ziarist care însoţea pestu- i dent, se repede să pue mâna pe căprar, acesta ’i dă o lovitură de sabie la braţ, lovitura a fost dată cu tata, aşa că ziaristul a scăpat numai cu o umflătură, căprarul se pregătea însă să’i dea o a doua lovitură, până să ridice şi să lase sabia însă, ziaristul­­l-a apucat de gât şi î l a trântit jos. Acest căprar a fost a­­restat imediat. La Păşcani. După aceste scandaluri la ora trei toţi studenţii au plecat spre Iaşi. După cum se ştie şi studenţii din Bucureşti trebu­iau­ să meargă la Iaşi, unde li se pre­gătise o primire foarte frumoasă. La Păşcani din cauza celor întâmpla­te la Botoşani, unde după cum se vede din această povestire a celor întîmplate acolo, studenţii erau­ împărţiţi în două tabere, studenţii să iau la ceartă, să huiduese, ba chiar se şi ghiontuese. Din această pricină o parte din stu­denţii din Bucureşti, se spune un nu­măr de vreo 60, au venit direct la Bu­cureşti. Iată după informaţiile pe cari le-am luat de la persoane cari au asistat la toate aceste scene, cum sau petrecut lucrurile la Botoşani. Ni să spune că ministerul instruc­­ţiunei a luat hotărire cu elevele or­fane de tată şi de mamă nu­mai să fie admise să corigeze notele la un singur obiect, iar cele alte nu. C­rede­m­ că ar fi drept că să se ilea­ această permisiune tutulor fete­lor și să iui li să l tae bursele panii ce nu vor da examenu de corigere. D. architect Blanc a termit lucra­rea planurilor Universităţii din Iaşi. Aflăm că ministru instrucţiunii a numit o comisiune compusă din d-nil inginer Vârnav, arch­itecţii Cerkes şi Mandrea şi profesor Poni ca să cerceteze aceste planuri şi să vază dacă sunt conforme cu programele date de corpul profesoral al Univer­sităţii din Iaşi şi de către minister. Comisiunea est­ convocată­ pentru mâne Vineri la minister. Ar fi de dorit ca planurile clădi­­relor şcolare să fie expuse cât­va timp, pentru ca şi publicul să poată aprecia valoarea lor, critica defectele. S’ar înlătura ast­fel poate greşeli mari ca acele cari s’au­ făcut cu clă­dirile ce s’au zidit până acuma.­­ Ni se scrie din Iaşi. Nu e exact antrefileu trimes pro­babil de d. Sandu Răşcanu «Con­stituţionalului» prin care se afirmă că combinaţia cu d. Ştefan Teodoru­, prefect de poliţie la Iaşi, este o in­­venţiune a acestuia din urmă. Com­binaţia cu d. Teodorii este opera prietenilor adevăraţi ai­­­Constituţio­nalului» de la Iaşi şi junimiştii din Iaşi sunt atât de supăraţi pe d. Sandu Răşcanu, care prin intrigi a făcut să cadă combinaţia, nu cât numai conserva de­cât relaţiuni de politeţe cu d-sa. Această o vede lămurit toată lumea in Iaşi din faptul cum d. Răşcanu şi junimiştii lucrează sepa­rat în vederea alegerilor comunale. D. Carp când s’a văzut cu prietenii sei acum 3 zile le-a zis: faceţi lista voi si duceţ-o lui Răşcanu, dacă nu­­ X ? va voi s’o susţie daţi-m­i de ştire la Ţi­băneşti. cConstituţionalul» sau­ e indus in eroare de d. Răşcanu sau publică chiar lucruri pe cari le ştie neade­­verate pentru a nu slăbi creditul d-luî Răşcanu in tocmelile electorale . Astă­zî începe la direcţiunea căi­lor ferate concursul pentru intrarea în şcoala de mişcare , sunt 99 de con­curenţi pentru 60 de locuri. Comi­­siunea examinătoare e compusă din d-nii Mareş şi Calmar. t elegrame Paris, 25 Septembre. — D. Ribot va pleca irn curând la Saint-Omer unde a fost ales, pentru a lua parte la un ban­chet ce se va da la 28 Septembre in onoarea sa. Se crede că cu această o­­cazie el va ţine un discurs politic. St. Petersburg, 25 Septembre. — Cer­curile bine informate cred că în curând se va crea si un minister de agricultura. Pioma, 25 Septembre. — Constatân­­du-se intr’un mod oficial aparitiunea holerei la Alep, guvernu­l a declarat memri de precauţie contra. provenien­ţelor din MexandreUc si de pe coasta Syrie­i.' duc la Jalla la Adaila. Paris, 24 Septembre.­­ Camera va avea a se ocupa în sesiunea viitoare de proiectele de lege privitoare la con­strucţia drumului de fer metropolitan şi a laxărei zilelor de lucru. Consiliul municipal din Marsilia a votat o rezoluţie prin care protestează contra regimului protecţionist inaugurat de parlament. Londra, 25 Septembre. — Regina Ro­mâniei a decis să nu meargă la Bal­moral înainte de 1 Octombrie, pentru a asista la o manifestaţie ce se pregă­teşte în onoarea sa. Berne, 25 Septembre. — Consiliul Na­ţional a adoptat cu 70 voturi contra 7 propunerea pentru stabilirea unui mo­nopol asupra biletelor de bancă în fa­voarea federaţiunea Elveţiei şi crearea unei bănci naţionale. EDIŢIA IV ULTIME IN­FORMAŢIUNI Serbările populare date de Socie­tatea Presse­ la Oppler au început eri şi se vor continua azi şi mâine. Eri succesul a fost strălucit. De la ora 3 şi până la ora 12 noaptea un public numeros umplea imensul parc, iluminat, intră im mod feeric cu lampioane şi faruri de gaz aerian. Maî multe muzici şi bande de lă­utari, delectau publicul, încasările au­ atins ori cifra de 6000 lei. Intrările au­ produs aproape 3000 lei. Tombola 1500. Drumul de fier 800. Restul cele­l­alte jocuri şi kios­­curi. Astă­zî şi mâine serbările vor fi mult mai interesante, căci pe lângă o mai perfectă organizare şi aran­jare, se vor da premiere cele mari la tombolă şi la jocuri. In acelaşi timp comitetul presei rezervă pentru aceste zile publicului o mulţime de surprize.­­ A A y A Y V A FOIŢA ZIARULUI «LUPT­A SAPTAMA LITERARA A .C.CUZA Volumul d-luî A. C. Guza e unul din rarele documente de poezie originală, cel puţin in parte, la noi. Pe lângă a­­ceasta, autorul a creat la noi un gen, epigrama, care până la dânsul nu se în­­tâlnia de­cât sporadic, un gen, care, fara să aibă felurimea de note a poeziei per­sonale, coloritul bogat al pastelelor, ori puterea poeziei epice, e totuşi o parte bunişoarâ din domeniul de exploatat, dat poetului. Nu e vorbă, autorul luî Don Padu­ a făcut dese­ori câte o razzia pe câmpul liricei eminesciane, dar încer­carea nu m î-a fost in plin : trudind o for­mulă îngustă, n’a putut scoate de­cât o originalitate foarte slabă, aşa că, vrând să judeci valoarea artistului, trebue să te mărgineşti maî ales la epigrame, par­tea adevărat originală şi bine izbutită din mica lui operă, şi la acele Monoloage naive şi duioase în care răsună durerea, amestecată cu puţin epicurianism nepă­sător, a celor fără de noroc în viaţă şi fără bani in pungă. Faptul, că poetul ’şi-a cules intr’un volum poeziiile, răzleţite cele d’ântâi şi prin Contemporanul, altele mai in urmă in Convorbirii literare ajută sarcina cri­ticei prin aceia, că ne dă, după o prea­labilă alegere, partea, pe care autorul o recunoaşte ca adevărată a sa, din bu­căţile publicate prin reviste. Fiind­că nu tot ceia­ ce publici e al ta, pe de­plin , este o vreme la început, pentru ori­ce scriitor, când individualitatea lui ca artist nu e fixată încă, o vreme, când talentu ii pluteşte nesigur pat­re ideale deosebite, când el n’a căpătat incă pe­­cetia sa originală, felul de a fi, care are să rămâe. Mai târziu insă, când Le-ai fixat ca artist intr’un ideal, când ai o concepţie a ta despre lume, om şi artă, multe din bucăţile izvorâte din tineres­cul tăi­ condeiu, nu-ţi mai vin la soco­teală, sună fals pentru tine, ca vorbele unui străin, unei personalităţi artistice, care nu maî este a ta astă­zî. Alegi a­­tuncea, dacă scoţi un volum, partea din ceia ce ai scris, in care­ te recunoşti pe tine. Alegând această parte, d. Guza ne-a adus serviciul, de a iui mai cer­ceta in opera sa părţile moarte, copii lepădaţi ai muzei sale. In rândurile acestea voii­ vorbi întâi şi mai mult de partea lirică a poeziilor sale, parte mult mai puţin însemnată ca­­artă, dar mai bogată in date asupra personalităţii autorului, pentru a trece după aceia la cercetarea epigramelor şi monoloagelor, în care nu vom mai în­tâlni firea plângătoare, erotică şi mis­tică din lirică, ci pe poetul energic, rî­­zător şi sarcastic, care, la începutul e­­pigramelor,­­şi-a rezumat concepţia sa despre lume, concepţie de luptă dispre­ţuitoare pentru nătângii şi nevrednicii în viaţă, de voinţă nepăsătoare de pre­­judiţii, în «sie­şi». Poţi s’atingi pe om­ şi cine ai să lupţi cu fie­care, - Gael ac­easta-î legea vieţei Vivere est militare, concepţie, care de­şi nu tocmai e­­xactă ca filosofie, fiind­că din faptul, că traiul e o luptă şi că trebuie să te im­pui pentru a-ţi face loc în lume, nu urmează, că «poţi s’atingi pe om­ şi cine» dar e energic esprimată in versul ner­vos şi oţelit, de care poetul se slujeşte în epigramele sale.­­ Partea subiectivă a poeziilor d-luî Guza e înrâurită puternic de lirica e­­minesciană, ca fond, cât şi ca tehnică de viers. Dacă această înrâurire nu merge ca la unii din sectanţii poetului Nirvane, până la împrumutarea de vier­suri întregi, dacă, întrebuinţându-i limba şi metrul, poetul pune variaţii perso­nale, modulaţii speciale lui în cântecul, pe care-l are ca model, veşnic îrurmiate,­ totuşi eminescianismul se simte în des­tul in poeziile, care încep cu «Ideal pentru a merge pană la monoloage. In­trând însă în acest cap de poet adevă­rat, idealul eminescian a trebuit să su­fere oare­care schimbări, să fie deviat puţin din direcţia lui primitivă. D. Guza are un temperament prea energic, prea hotărât pentru a fi absorbit cu desă­vârşire de o personalitate literară stre­ină, dar nu e mai puţin adevărat, că lirica din «Versurile!) poetului, nu e, cum ar trebui să fie o adevărată şi sin­ceră operă de artă, manifestarea unei firi deosibite şi adevărate. Pentru a scrie poeziile sale personale, autorul «monoloagelor» şi-a întregit natura sa poetică printr’o alta, cu care de alt­fel poate să fi avut asemănări originare, acea a luî Eminescu. Deosebirea între el insă şi eminescianii cei-1-alti ezistă la dânsul, temperamentul primitiv se întrevede în operă, la cei-l-alţi, in ma­joritate, acesta e distrus de o persona­litate streină. Nu veţi întâlni la d. Guza nici pacea luî Eminescu, dorul luî necontenit de pierderea desăvârşită în sinul naturei eterne şi uriaşe, nu veţi auzi planşetele duioase ale părăsitului în dragoste, re­voltele amare ale celui, ce căutând au­rul visului în viaţă găseşte un loc glo­dul prozei. Trecutul, cu voievozi fana­tici şi cu Sultani fioroşî, acel trecut de credinţă şi fapte voiniceşti, spre care cu atâta jind caută Eraviescu, atunci, când dorul de Nirvana nu ’l stăpâneşte, n’are nici un farmec pentru d. Guza. Poetu­lui nu ’i plac nici iubitele cu plete bă­lă!, cu ochi albaştri, dulci ca un răsu- ^ net de harpă, eoliană şi copilăroase ca o ingenue de melodramă, nici toată dra­gostea aceasta eterată, slabă, platonică, in umbra teilor, in plânsetul izvoarelor. In schimb insă, dragostea lui nu va fi nici aşa cum o întâlnim la Gheorgh­e din Moldova, o şagă, o distracţie, voluptatea cărnei fără o picătură de ideal. Dragos­tea lui e veselă, rîsul răsună des la densul şi se poate întâmpla că atunci, când iubita se va «alinta» prea mult, j. poetul, aducendu’şi aminte de spiritul ^ «epigramelor» să ’î răspundă, cu acel rîs sarcastic, ce se întâlneşte aşa de des la poeziile sale : Crezut-ai oare c’am să fiu­ Plecatul rob al toanei tale, cersitorind iubirea ta, Să’mi sfărâm inima de jale? «Marioara» lui va trebui să plângă, fi­ind­că iubitul ei a lăsat’o, căci poate cine­ va iubi mai de multe ori. Musset n’a murit cu părere de rău­, că nu poetul încheia duzina de dragoste ? nu de obşte la Guza nu veţi găsi multe accente de iubire simţită şi aprinsă : iubirea pen­tru densul e, nu o trecere de timp ca pentru Gheorgh­e din Moldova, ci o zgu­duire a vitregei lui Ginţi, ca la Emi- A­nescu, ci de cele mai multe ori o încer­care de a atinge un ideal imposibil, care,

Next