Lupta, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 1210-1233)
1890-09-15 / nr. 1221
a proba, că toate evnimentele petrecute nu se datoresc întemplăreî, ci unor date positive pe cari un observator fin, ar putea maî din ’nainte să le stabilească. Aplause. D. Preşedinte Mendonicii dă citire la o mulţime de telegrame de felicitări cari se primesc cu aplause prelungite. D. Dimitrie Tatuşescu, student în medicină din Bucuresci, desvoltă importanta-i conferinţă ştiinţifică despre Tuberculosa, deşi vorbea în faţa unui auditor cult, totuşi abundenţa cuvintelor medicale techinice, a lăsat multe părţi neînţelese. In definitiv însă conferinţa e de o mare valoare medicală şi conferenţiarul a fost viu felicitat. Seara a fost o representaţie la teatru, unde a participat puţină lume din cauza retragere cu torţe pe la Prefect, Primar şi alţi notabili ai oraşului. După acea , studenţii înfiinţară aşa numitul monom percurgând cu musica mai multe străzi principale. Luni 10 Septembre Conform programului anunţat, studenţii, în frunte cu comitetul de recepţiune, au visitat Liceul, Spitalul, diferite biserici vechi cu însemnătate istorică, cum este Popăuţii la marginea oraşului, zidită de Ştefan cel mare, şi diferite fabrici, dintre cari cităm pe a d-luî Gropariu, fabrică sistematică, după modelul celor din occident, de făină.— Aici studenţii au fost primiţi de personalul administrativ al fabricei cu binefăcătoare şiruri de lichioruri delicioase, care se succedau la fiecare compliment măgulitor din partea studenţilor, la adresa proprietarului fabricei. La 2 ore p. m. se deschide şedinţa sub preşedinţia d-luî Mendonicii. Se comunică în mijlocul aplauzelor generale mai multe telegrame de felicitare din Cluj, Sibiu, Cernăuţi şi din ţară. Se depune la birou mai multe propuneri : a) Pentru compleetarea cursurilor universitare, în scop de a obţine Doctoratul. b) Pentru înfiinţarea de laboratorii şi procurarea de instrumente şi aparate la şcoala superioară de farmacie. c) Un protest iscălit de peste 200 studenţi relativ la bătaia din armata, şcoli şi administraţie. d) O propunere pentru admiterea studenţilor bacalaureaţi înscrişi la vre-o facultate, din cercul Israelit «Asimilarea», ca membrii ai congresului — şi alte propuneri de mică importanţă. D. D. A. Theodor, licenţiat al făcultăţeî de litere din Iaşi, desvoltă importanta conferinţă despre Artă pentru Artă şi Ştiinţă pentru Ştiinţă. — Cu verva-î şi talentu-i cunoscut, elocintele orator, timp aproape de 2 ore, câştigă admiraţia tuturora, primeşte aplausele cele maî frenetice şi entusiaste cari ţin câteva minute. 1). Marea student (Bucureşti) zice că facultatea de Theologie nefiind prevăzută în statute că şcoala superioară, cere ca studenţii ei să nu fie admişi la congres. —• Senaşte un sgomot îngrozitor. Theiştiî, în frunte cu un popă, asvârlă anateme peste capetele ereticilor. Scandalul potolindu-se se încinge o discuţie violentă la care iau parte d-niî Theodor, Manea, Diamandi din partea Atheiştilor şi Policrat cu câţîva popi din a evlavioşilor. Pus la vot prin ridicarea de mâini, preşedintele constată (?) că s’a respins incidentul d-luî Manea. Seara a fost un concert dat de studenţii universitari cu binevoitorul concurs al d-neî Ventura. — Cu această ocazie , St. Georges, inginer, a compus şi dedicat studenţilor, o polcă executată de musica reg. dorobanţi. Autorul a fost viu aplaudat şi chemat de maî multe ori pe scenă. Dintre concertanţii cari s’au distins menţionăm pe d. Ch. Georgescu, cunoscutul bas, care a fermecat sala cu puternica-i voce, G. A. Bacalglu un distins violonist, Davidescu, flautist de mare valoare etc. etc. Marţi 11 Septembre Ultima zi a congresului, fu consacrată în onoarea marelui poet Mihail Eminescu. Solemnitatea desvălirea bustului se anunţase la 10 şi jumătate ore a. m. încă de la orele 18 piaţa din faţa şcoalei primare Marchian era plină de lume Tot ce a avut Botoşanii mai cult şi inteligent s’a grăbit * să depue coroane sau buchete la statuia genialului poet. Solemnitatea s’a întocmit după un program în care iau parte : şcolile primare cu stindardele lor, liceul, societatea Munca, Corul învăţătorilor din judeţ, studenţii, Presa, şi delegaţiunile. Seria discursurilor o deschide de primar al oraşului Al. Carp, apoi reprezentaţii Presei din Ventura şi A. G. Bacalbaşa, D. A. Theodor din partea studenţilor din Iaşi ; G. Vasiliu din Bucureşti ; Delavrancea din partea Clubului liberal naţional Bucureşti ; Scipione Bădescu din partea orăşenilor, Eduard Gruber din partea societăţei ştiinţifice şi literare din Iaşi . Un învăţător sătesc, un elev din Bucureşti delegat al Liceelor Matei Basarab şi sf. Sava şi d. Stâncă din partea cercului Asimilarea. La 2 ore p. m. se deschide ultima şedinţă a congresului sub preşedenţia d-luî Mendonidi. D. G. Eliad desvoltă frumoasa sa conferinţă despre Eminescu, cu o dicţiune clară şi uşoară d-sa analizează poeziile cele maî principale ale poetului, şi conchide că Eminescu de şi cel maî mare maî de valoaie poet al românilor, însă poezia printr’ânsul nu ’şi-a spus ultimul cuvânt. Poezia viitorului acea va fi mai mult gustată de publicul inteligent şi cult Conferenţiarul este mai viu felicitat şi i se fac sincere ovaţiuni. Mă opresc aci, nevoind a face o dare de seamă mai detaliată, asupra scandalului provocat de câţîva Bucureşteni cu ocazia discutăreî propunerei israilite. Pentru respectul acestui congres, tac, lăsând ca rutarea să acopere această ruşine, mai ales pentru un corp cult ca studenţii. Seara a fost un banchet dat de comună, în manejul cazărmei, in onoarea studenţilor. Şi aici tăcerea să impune. După acea cu muzica în frunt au plecat la gară, de unde cu un tren expres s’au îndreptat spre Iaşi. Un student radical, pentru ce cheltueşte 200.000 fr. pe an cu şcoala, cea ce avându-se în vedere numărul elevilor, vine la 15.060 fr. cheltuelî de stat pentru fiecare elev, or statul nu are nevoe şi atunci de ce asvblă atătea mii de franci, şi de ce spune tinerilor că intrînd în această şcoală îşi vor face o carieră, când in realitate nu să aleg decât cu o diplomă, care la noi în ţară e hârtie albă, căci nimeni, afară de stat, nu vine în ajutorul acestor absolvenţi diplomaţi. Statul are nevoe de aceşti tineri cu cunoştinţe teoretice speciale, trebuie să -i pue însă în poziţie, după ce -şi au terminat şcoala, ca să aplice aceste cunoştinţe, să facă practică. Aceşti tineri nu pot şi nu trebuie să fie lăsaţi peritori de foame. Cerem dar d-lui ministru să se ocupe de cei 12 absolvenţi ai acestei şcoli, cari n’au nici o ocupaţie, şi să le dea şi lor ceva de făcut inspecialitatea lor. Absoln «leile Airicollor. Atragem atenţiunea d-lui ministru de domenii asupra următorului fapt, care îşi are însemnătatea sa şi trebue să preocupe. Se ştie că avem o singură şcoală superioară de agricultură şi silvicultură, acea de la Filaret, care dă un număr oarecare, foarte mic, de absolvenţi cu diplomă in fiecare an. Este ştiut de asemenea că numai cu ştiinţa ce o capăt în această şcoală, ei nu simt perfecţi în ramura agriculturei, de aceea statul dă un număr de burse pe fiecare an pentru ca parte din aceştia, cei mai superiori probabil, să poată urma studiele anului de aplicaţie silvică, alţii sunt numiţi prin slujbele pe cari ministerul le are la dispoziţie şi în cari trebue să numească oameni cu cunoştinţe în ale agriculturei. Ce sa mai întâmplă însă ? Să întâmplă că unii nu sunt trimeşi nici în streinătate, nici nu li să dă slujbe. Aceştia silit acei asupra cărora atragem atenţia d-lui ministru al domenielor. Căci, or statul are nevoe de elevii acestei şcoli, şi in cazul acesta înţelegem LAPTA INFORMAŢIUNI SCANDALUL DE LA BOTOŞANI Bătaia de la Congres Iată cele ce s’au petrecut la Botoşani după cum ne povestesc persoane cari vin de acolo : In ziua de 12 să citeşte de preşedintele Congresului, d. Mendonide o propunere iscălită de 150 studenţi prin care se cerea ca să fie admişi la congres şi studenţii evrei. Imediat un grup de studenţi antisemiţi încep a fluera, a huidui a face un scandal îngrozitor. Unul dintre ei sări repede la preşedinte şi -i rupe propunerea din mână. Unul dintre studenţii cari iscălise propunerea să ridica ca să proteste contra acestui sistem nenorocit d’a nu se discuta în linişte propuneri de o aşa importanţă. Vocea tîneruluî însă e înăbuşită. Antisemiţii înaintează pînă la tribună şi aci să începe o bătae în toată regula. Bătaia să lăţeşte până şi în loji. Pe când in sală crea o bătae zdravănă, la eşire o bandă de lăutari cântau şi un cerc de studenţi printre cari câţîva popi dănţuiau. Faţă cu acest scandal preşedintele ridică şedinţa. Banchetul Banchetul de seara e redus la cele mai simple proporţii, el nici nu mai e decât o simplă masă. Discursuri toasturi nu au loc la acest banchet, după care aveau să înceapă alte scene de bătae, bătaen în straiul. „ Scandalul pe strade Vreo trei cete de studenţi, printre cari se amestecase şi alţi oameni pornesc de la cazarma călăraşilor unde se ţinea banchetul pe strade şi sparg geamurile, scot ferestrele de pe la toate casele locuite de ovrei. La sinagogă dau năvală şi sparg de asemenea geamurile, iau lumânările. Se spune chiar că au intrat în o berărie şi au dat drumu la bere. Scandalul a durat până târziu şi nici un agent al autorităţei n’a intervenit. Lupta cu un căprar. Pe lângă cetele cari spărgeau şi devastai!, să formase un alt grup de studenţi şi ziarişti, cari urmăreaţi aceste scene. Aceştia văd pe un căprar furier din artilerie cum spărgea uşele de la o casă, acest căprar rămăsese mai în urma cetei care devasta. Un student român care ’şi face studiele la Paris, să repede să 'l oprească, caprarul trage sabia şi răneşte la mînă pe student, şi imediat să încearcă să ’i dea o a doua lovitură în cap, studentul o parează cu bastonul, care avea o măciucă de fildeș, lovitura e dată cu atâta putere, că retează măciuca, din fericire insă nu atinge pe student. Atunci un ziarist care însoţea pestu- i dent, se repede să pue mâna pe căprar, acesta ’i dă o lovitură de sabie la braţ, lovitura a fost dată cu tata, aşa că ziaristul a scăpat numai cu o umflătură, căprarul se pregătea însă să’i dea o a doua lovitură, până să ridice şi să lase sabia însă, ziaristull-a apucat de gât şi î l a trântit jos. Acest căprar a fost arestat imediat. La Păşcani. După aceste scandaluri la ora trei toţi studenţii au plecat spre Iaşi. După cum se ştie şi studenţii din Bucureşti trebuiau să meargă la Iaşi, unde li se pregătise o primire foarte frumoasă. La Păşcani din cauza celor întâmplate la Botoşani, unde după cum se vede din această povestire a celor întîmplate acolo, studenţii erau împărţiţi în două tabere, studenţii să iau la ceartă, să huiduese, ba chiar se şi ghiontuese. Din această pricină o parte din studenţii din Bucureşti, se spune un număr de vreo 60, au venit direct la Bucureşti. Iată după informaţiile pe cari le-am luat de la persoane cari au asistat la toate aceste scene, cum sau petrecut lucrurile la Botoşani. Ni să spune că ministerul instrucţiunei a luat hotărire cu elevele orfane de tată şi de mamă numai să fie admise să corigeze notele la un singur obiect, iar cele alte nu. Credem că ar fi drept că să se ilea această permisiune tutulor fetelor și să iui li să l tae bursele panii ce nu vor da examenu de corigere. D. architect Blanc a termit lucrarea planurilor Universităţii din Iaşi. Aflăm că ministru instrucţiunii a numit o comisiune compusă din d-nil inginer Vârnav, architecţii Cerkes şi Mandrea şi profesor Poni ca să cerceteze aceste planuri şi să vază dacă sunt conforme cu programele date de corpul profesoral al Universităţii din Iaşi şi de către minister. Comisiunea est convocată pentru mâne Vineri la minister. Ar fi de dorit ca planurile clădirelor şcolare să fie expuse câtva timp, pentru ca şi publicul să poată aprecia valoarea lor, critica defectele. S’ar înlătura astfel poate greşeli mari ca acele cari s’au făcut cu clădirile ce s’au zidit până acuma. Ni se scrie din Iaşi. Nu e exact antrefileu trimes probabil de d. Sandu Răşcanu «Constituţionalului» prin care se afirmă că combinaţia cu d. Ştefan Teodoru, prefect de poliţie la Iaşi, este o invenţiune a acestuia din urmă. Combinaţia cu d. Teodorii este opera prietenilor adevăraţi aiConstituţionalului» de la Iaşi şi junimiştii din Iaşi sunt atât de supăraţi pe d. Sandu Răşcanu, care prin intrigi a făcut să cadă combinaţia, nu cât numai conserva decât relaţiuni de politeţe cu d-sa. Această o vede lămurit toată lumea in Iaşi din faptul cum d. Răşcanu şi junimiştii lucrează separat în vederea alegerilor comunale. D. Carp când s’a văzut cu prietenii sei acum 3 zile le-a zis: faceţi lista voi si duceţ-o lui Răşcanu, dacă nu X ? va voi s’o susţie daţi-mi de ştire la Ţibăneşti. cConstituţionalul» sau e indus in eroare de d. Răşcanu sau publică chiar lucruri pe cari le ştie neadeverate pentru a nu slăbi creditul d-luî Răşcanu in tocmelile electorale . Astăzî începe la direcţiunea căilor ferate concursul pentru intrarea în şcoala de mişcare , sunt 99 de concurenţi pentru 60 de locuri. Comisiunea examinătoare e compusă din d-nii Mareş şi Calmar. t elegrame Paris, 25 Septembre. — D. Ribot va pleca irn curând la Saint-Omer unde a fost ales, pentru a lua parte la un banchet ce se va da la 28 Septembre in onoarea sa. Se crede că cu această ocazie el va ţine un discurs politic. St. Petersburg, 25 Septembre. — Cercurile bine informate cred că în curând se va crea si un minister de agricultura. Pioma, 25 Septembre. — Constatându-se intr’un mod oficial aparitiunea holerei la Alep, guvernul a declarat memri de precauţie contra. provenienţelor din MexandreUc si de pe coasta Syriei.' duc la Jalla la Adaila. Paris, 24 Septembre. Camera va avea a se ocupa în sesiunea viitoare de proiectele de lege privitoare la construcţia drumului de fer metropolitan şi a laxărei zilelor de lucru. Consiliul municipal din Marsilia a votat o rezoluţie prin care protestează contra regimului protecţionist inaugurat de parlament. Londra, 25 Septembre. — Regina României a decis să nu meargă la Balmoral înainte de 1 Octombrie, pentru a asista la o manifestaţie ce se pregăteşte în onoarea sa. Berne, 25 Septembre. — Consiliul Naţional a adoptat cu 70 voturi contra 7 propunerea pentru stabilirea unui monopol asupra biletelor de bancă în favoarea federaţiunea Elveţiei şi crearea unei bănci naţionale. EDIŢIA IV ULTIME INFORMAŢIUNI Serbările populare date de Societatea Presse la Oppler au început eri şi se vor continua azi şi mâine. Eri succesul a fost strălucit. De la ora 3 şi până la ora 12 noaptea un public numeros umplea imensul parc, iluminat, intră im mod feeric cu lampioane şi faruri de gaz aerian. Maî multe muzici şi bande de lăutari, delectau publicul, încasările au atins ori cifra de 6000 lei. Intrările au produs aproape 3000 lei. Tombola 1500. Drumul de fier 800. Restul celelalte jocuri şi kioscuri. Astăzî şi mâine serbările vor fi mult mai interesante, căci pe lângă o mai perfectă organizare şi aranjare, se vor da premiere cele mari la tombolă şi la jocuri. In acelaşi timp comitetul presei rezervă pentru aceste zile publicului o mulţime de surprize. A A y A Y V A FOIŢA ZIARULUI «LUPTA SAPTAMA LITERARA A .C.CUZA Volumul d-luî A. C. Guza e unul din rarele documente de poezie originală, cel puţin in parte, la noi. Pe lângă aceasta, autorul a creat la noi un gen, epigrama, care până la dânsul nu se întâlnia decât sporadic, un gen, care, fara să aibă felurimea de note a poeziei personale, coloritul bogat al pastelelor, ori puterea poeziei epice, e totuşi o parte bunişoarâ din domeniul de exploatat, dat poetului. Nu e vorbă, autorul luî Don Padu a făcut deseori câte o razzia pe câmpul liricei eminesciane, dar încercarea nu m î-a fost in plin : trudind o formulă îngustă, n’a putut scoate decât o originalitate foarte slabă, aşa că, vrând să judeci valoarea artistului, trebue să te mărgineşti maî ales la epigrame, partea adevărat originală şi bine izbutită din mica lui operă, şi la acele Monoloage naive şi duioase în care răsună durerea, amestecată cu puţin epicurianism nepăsător, a celor fără de noroc în viaţă şi fără bani in pungă. Faptul, că poetul ’şi-a cules intr’un volum poeziiile, răzleţite cele d’ântâi şi prin Contemporanul, altele mai in urmă in Convorbirii literare ajută sarcina criticei prin aceia, că ne dă, după o prealabilă alegere, partea, pe care autorul o recunoaşte ca adevărată a sa, din bucăţile publicate prin reviste. Fiindcă nu tot ceia ce publici e al ta, pe deplin , este o vreme la început, pentru orice scriitor, când individualitatea lui ca artist nu e fixată încă, o vreme, când talentu ii pluteşte nesigur patre ideale deosebite, când el n’a căpătat incă pecetia sa originală, felul de a fi, care are să rămâe. Mai târziu insă, când Le-ai fixat ca artist intr’un ideal, când ai o concepţie a ta despre lume, om şi artă, multe din bucăţile izvorâte din tinerescul tăi condeiu, nu-ţi mai vin la socoteală, sună fals pentru tine, ca vorbele unui străin, unei personalităţi artistice, care nu maî este a ta astăzî. Alegi atuncea, dacă scoţi un volum, partea din ceia ce ai scris, in care te recunoşti pe tine. Alegând această parte, d. Guza ne-a adus serviciul, de a iui mai cerceta in opera sa părţile moarte, copii lepădaţi ai muzei sale. In rândurile acestea voii vorbi întâi şi mai mult de partea lirică a poeziilor sale, parte mult mai puţin însemnată caartă, dar mai bogată in date asupra personalităţii autorului, pentru a trece după aceia la cercetarea epigramelor şi monoloagelor, în care nu vom mai întâlni firea plângătoare, erotică şi mistică din lirică, ci pe poetul energic, rîzător şi sarcastic, care, la începutul epigramelor,şi-a rezumat concepţia sa despre lume, concepţie de luptă dispreţuitoare pentru nătângii şi nevrednicii în viaţă, de voinţă nepăsătoare de prejudiţii, în «sieşi». Poţi s’atingi pe om şi cine ai să lupţi cu fiecare, - Gael aceasta-î legea vieţei Vivere est militare, concepţie, care deşi nu tocmai exactă ca filosofie, fiindcă din faptul, că traiul e o luptă şi că trebuie să te impui pentru a-ţi face loc în lume, nu urmează, că «poţi s’atingi pe om şi cine» dar e energic esprimată in versul nervos şi oţelit, de care poetul se slujeşte în epigramele sale. Partea subiectivă a poeziilor d-luî Guza e înrâurită puternic de lirica eminesciană, ca fond, cât şi ca tehnică de viers. Dacă această înrâurire nu merge ca la unii din sectanţii poetului Nirvane, până la împrumutarea de viersuri întregi, dacă, întrebuinţându-i limba şi metrul, poetul pune variaţii personale, modulaţii speciale lui în cântecul, pe care-l are ca model, veşnic îrurmiate, totuşi eminescianismul se simte în destul in poeziile, care încep cu «Ideal pentru a merge pană la monoloage. Intrând însă în acest cap de poet adevărat, idealul eminescian a trebuit să sufere oarecare schimbări, să fie deviat puţin din direcţia lui primitivă. D. Guza are un temperament prea energic, prea hotărât pentru a fi absorbit cu desăvârşire de o personalitate literară streină, dar nu e mai puţin adevărat, că lirica din «Versurile!) poetului, nu e, cum ar trebui să fie o adevărată şi sinceră operă de artă, manifestarea unei firi deosibite şi adevărate. Pentru a scrie poeziile sale personale, autorul «monoloagelor» şi-a întregit natura sa poetică printr’o alta, cu care de altfel poate să fi avut asemănări originare, acea a luî Eminescu. Deosebirea între el insă şi eminescianii cei-1-alti ezistă la dânsul, temperamentul primitiv se întrevede în operă, la cei-l-alţi, in majoritate, acesta e distrus de o personalitate streină. Nu veţi întâlni la d. Guza nici pacea luî Eminescu, dorul luî necontenit de pierderea desăvârşită în sinul naturei eterne şi uriaşe, nu veţi auzi planşetele duioase ale părăsitului în dragoste, revoltele amare ale celui, ce căutând aurul visului în viaţă găseşte un loc glodul prozei. Trecutul, cu voievozi fanatici şi cu Sultani fioroşî, acel trecut de credinţă şi fapte voiniceşti, spre care cu atâta jind caută Eraviescu, atunci, când dorul de Nirvana nu ’l stăpâneşte, n’are nici un farmec pentru d. Guza. Poetului nu ’i plac nici iubitele cu plete bălă!, cu ochi albaştri, dulci ca un răsu- ^ net de harpă, eoliană şi copilăroase ca o ingenue de melodramă, nici toată dragostea aceasta eterată, slabă, platonică, in umbra teilor, in plânsetul izvoarelor. In schimb insă, dragostea lui nu va fi nici aşa cum o întâlnim la Gheorghe din Moldova, o şagă, o distracţie, voluptatea cărnei fără o picătură de ideal. Dragostea lui e veselă, rîsul răsună des la densul şi se poate întâmpla că atunci, când iubita se va «alinta» prea mult, j. poetul, aducendu’şi aminte de spiritul ^ «epigramelor» să ’î răspundă, cu acel rîs sarcastic, ce se întâlneşte aşa de des la poeziile sale : Crezut-ai oare c’am să fiu Plecatul rob al toanei tale, cersitorind iubirea ta, Să’mi sfărâm inima de jale? «Marioara» lui va trebui să plângă, fiindcă iubitul ei a lăsat’o, căci poate cine va iubi mai de multe ori. Musset n’a murit cu părere de rău, că nu poetul încheia duzina de dragoste ? nu de obşte la Guza nu veţi găsi multe accente de iubire simţită şi aprinsă : iubirea pentru densul e, nu o trecere de timp ca pentru Gheorghe din Moldova, ci o zguduire a vitregei lui Ginţi, ca la Emi- Anescu, ci de cele mai multe ori o încercare de a atinge un ideal imposibil, care,