Lupta, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 1210-1233)

1890-09-19 / nr. 1223

V . v y Y ANUL VII.­SERIA IV. No. 1223 ABONAMENTE: IN TARA Un an...........................................................40 lei V* an. 20 3 luni.............................................................10 . IN STREIN AT ATH Un an.............................................................50 lei V* an. 25 3 luni. I’.*.’.!!!!!!. 15 »»ITIil «»AIA MERCURI 19 SEPTEMBRIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . IM linie , IV, , . . . 16 bani , Inserţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri a­re adresa: In România, la Agenţia Havas In Fmnd­a, Italia, And­ro'Ungaria ol An­­glia la Agenția Havas, 8, place da la Bourse, Paris, precum ți ch­uraalele «I. Numărul 15 Bani. ——— 10­T ' i rj ii V' Un număr vechiu 50 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart).1 Director­ politic, Gh PANTI.­­ ADMINISTRAȚIA Bulovardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). O­CEŞTII­ DE LĂMURIT întrunirea colectivistă Din Anglia Consiliul general de instrucţiune CONGRESUL STUDENŢILOR MAMA 0 CESTN­EI LIHOGIT Serbările date de Societatea presse­ au­ scos la iveală una din cestiunile care priveşte omnipotenţa adminis­trativă. Este vorba de puterea nemărginită ce se acordă prefectului de poliţie cu ocazia unor asemenea serbări şi până unde poate merge arbitrariul acestui funcţionar. Să expunem mai interu o serie de fapte : Cu două săptămâni înainte de ser­bări, comitetul societăţei presei a ce­rut ministerului de interne autoriza­ţia, potrivit legei, iar d. ministru a recomandat-o prefectului de poliţie. Aci, delegaţii comitetului s’au lovit de toate piedicele şi de toate şicanele. Fără nici un motiv — căci d. pre­fect este omnipotent—şi fără cea mai mică condescendenţă pentru pre­să, d. colonel Algiu a declarat, cu patru zile înainte de serbări, că nu poate autoriza, nici tombola, nici cele­­l­alte jocuri, nici loteria, nici nimic ; d-sa bine­voia să admită numai plim­barea în parcul lui Opler şi atâta tot. Comitetul serbărei se găsea în cea mai mare perplexitate, de­oare­ce chel­­tuise aproape 3000 de lei şi contrac­tase o mulţime de angajamente. Se face o nouă intervenţie în care se observă d-lui colonel Algiu că toate jocurile care se refuză presei, nu s’au refuzat primăriei pentru serbarea de la șosea, cu o săptămână înainte; d-sa, drept ori­ce argument, răspunde că scopul primăriei ierea mai demn de încuragiat de cât al presei!!! ? ! In adevăr, acest răspuns ierea o culme, d-l colonel Algin a declarat că jocurile refuzate presei sunt rui­nătoare pentru public, dar că ele pot fi autorizate când scopul serbărilor este lăudabil. Logică de prefect de poliţie ! In sfârşit, până în ajunul lui 14 Septembre nu se ştia încă dacă ser­barea va avea loc şi dacă Societatea nu va pierde jumătate din micul ei capital. In ajun, d. Laurian, membru In comitet şi director al Constituţiona­lului, merge la d. colonel Algiu, care rămâne inflexibil. Discuţia de­vine violentă şi într’un moment d-sa işi permite a da lecţiuni societăţei. Atunci d. Laurian îi răspunde: * Noi n’am venit aci ca să ne faceţi moralăi). Apoi îşi luă pălăria şi plecă. In cele din urmă discuţia cu pre­fectul de poliţie ajunsese ridicolă şi scandaloasă. Dintr’untaiu refuzase to­tul, apoi a admis tombola şi loteria, mai târziu­ a refuzat loteria, dar a admis unul din jocuri numit «dram de fier», după aceasta a mai admis un joc anume «Căluşei» dar a re­fuzat categoric loteria şi un alt joc «Mât de Cocagne», în sfârşit a ad­mis ca loteria să figureze sub nu­mele de a doua tombolă, dar refuză ca obstinaţie ultimul joc. O asemenea situaţie devenise pe­nibilă şi intolerabilă şi astfel comi­tetul decide să dea serbările fără autorizaţia poliţiei, întâmplăse­aia ce se va întâmpla. Totuşi se hotărăşte ca d. Colonel Algiu să nu fie ata­cat de­cât în ultimul moment, când ori­ce speranţă de a obţine de la D-sa autorizarea va dispare. Tocmai în ajun, pe la orele 11, apare d. inspector Creţu şi declară că d. prefect a dat autorizaţie pen­tru toate jocurile, atât pentru acelea ale Societăţei, cât şi pentru câte­va barace particulare. In sfârşit!... Lucrurile mergeau bine, când a treia zi Duminecă, când afluenţa era mai mare şi petrecerile în pu­terea lor, apare de prefect şi interzice «Mot de Cocagne» precum şi toate bar­acele particulare cu jocuri, care a funcţionat nesupărate la serbarea­ primăriei de la Şosea. A fost o surprindere generală ! In­spectorul Creţu chemat de un mem­bru al comitetului să ateste dacă n’a autorizat toate jocurile neagă. O ade­vărată greaţă coprind pe toţi cei cari auzise pe acest inspector auto­rizând totul. In sfârşit d. Colonel Algiu caută scandalul cu ori­ce preţ şi declară unui membru al comitetului că va intnveni cu gendarmii dacă ordinul d-sale nu va fi ascultat. Sub presiunea forţei brutale şi ne­omenoase, «Mot-de-Cocagne» cât şi baracele particulare încetează. Dar peste un ceas, când prefectul abia plecase din grădină, baracele parti­culare reîncep a juca. D. inspector Creţu dăduse o nouă autorizare. Pe la orele 10 comitetul trimete la proprietarii acestor barace ca să plătească chiria după învoială, dar cu toţii răspund că nu mai pot da nici un ban Societăţei, de vreme ce s’au învoit cu d. comisar ca să facă pe din două. Membrii comitetului a­­leargă după comisar, cu mare gre­utate îl găsesc şi îl duc la barace. In acest timp chiriaşii fugise. Cu alte cuvinte, poliţia n’a făcut alt­ceva de­cât să frustreze Societatea Presei, care a pierdut câte­va sute de franci din chirii, să acopere fuga datornicilor şi să le ia mită. Ne ie scârbă să mai comentăm faptul. Profităm, insă, de ocaziune, spre a chema luarea aminte a d-lui minis­tru de interne și a întregului guvern ca să sfârșească o dată cu scandalul acesta. Trebue hotărât, o dată pentru tot­d’a­una, dacă serbările populare sunt sau nu interzise, dacă tombo­lele, loteriile și cele­lalte jocuri sunt permise sau nu, în sfârșit, să se ia o măsură generală care să fie apli­cabilă tutulor. S’a dovedit cu serbările din urmă că, dacă unui prefect nu-î plac o­­chii aceluia care organizează o ser­bare, nenorocitul poate fi ruinat. Așa s’a întâmplat cu Societatea Presei. D. Algiu nu iubeşte presa, ceia­ ce îi este foarte permis; e de trebuinţă însă ca o lege sau o de­cizie ministerială să puie lumea la adăpostul nelimitatului drept de a­­preciere al poliţailor. Am dori ca, în această privinţă, să fim la cel din urmă scandal, avut-o corespondentul său cu d. Crispi la Neapole. Primul-ministru italian a a­­sigurat că el e însufleţit de cele mai bune sentimente pentru Francia şi că doreşte să înlăture ori­ce neînţelegere. Foi a afirmat din nou caracterul defen­siv şi pacinic al triplei alianţe pe care el a găsit-o încheiată când a venit la putere. El nu va ataca nici o­dată Fran­cia, dacă Germania însă ar voi să o facă, el se va sili să o împiedice, dar Germa­nia nu dorește rǎzboiu.­­El nu crede că va fi un războiu, a­­fără numai dacă Francia.. nu se va în­căpăţâna să-l facă ; împăratul Germaniei nu-l va face căci el e ocupat cu ches­tiunea socială. — Dacă Francia, care este foarte tare, nu se mişcă, nimeni nu va muşca. — Iredentismul e o nebunie a câtor­va tineri. — Vorbind de evenimen­tele din Tessin a zis: ce voiţi să facem? Chestiunea naţionalistă dispare; ea a cedat locul chestiunea sociale care va domina în curând lumea întreagă.—înar­mările universale vor sfârşi prin a ruina Europa în profitul Americei. Tripla alianţă n’a fost încă reînoită. Belgrad, 29 Septembrie. Aseară, pe când Regii Milan şi Alec­­sandru se întorceau de la Topchidere, o cartuşă de puşcă, calibru mic, a făcut explozie sub una din roţile trăsurei; nu s’a întâmplat nici un accident. — In­strucţia a stabilit că era o cartuşă per­­dută pe stradă şi că din întâmplare s’a găsit sub roata trăsureî. D-l Dokid, preşedinte al Consiliului de Stat, şi-a dat demisi­unea din funcţia de guvernor al Regelui; el a fost înlo­cuit de colonel Miskovici Gaga, 29 Septembrie. O mare slăbiciune s’a produs zilele a­­cestea în starea sănătăţeî regelui . M. Sa nu maî lucrează, a perdut pofta de mâncare şi stă în pat. Trei medici au fost consultaţi; nu se ştie încă rezulta­­tatul consultului lor căci știrele oficiale lipsesc. i . * Paris, 29 Septembrie. Le «Temps» zice că cuvintele d-lui Crispi sunt bine venite în Francia, dar din nefericire ele n’au o sancțiune po­zitivă. Dacă Italia va reinoi tripla ali­anță, îi va fi foarte greu Franciei sa ia în *serios formulele împăciuitoare şi pro­testările amicale pe care oamenii de Stat italieni le vor face în conversaţiele lor cu ziariştii. Ţarul primeşte să fie arbitru între Francia şi Olanda în conflictul de fron­tieră din Guyana.­­­harnot se va întoarce la Paris la 5 Octombrie. Milan, 29 Septembre. Deputatul San Giuliano a ţinut un discurs asupra chestiunei sociale şi în care a apărat tripla alianţă demons­trând că Francia şi Rusia sunt cauza înarmărilor generale. Discursul a avut mare succes şi acest fapt e foarte în­semnat, pentru că tripla alianţă avea până în prezent foarte puţini partizani la Milan, Londra, 29 Septembre. Regina României a visitat ieri după amiază spitalul din Llandline.­­ Majes­­tatea Sa s-a apropiat de toţi bolnavii adresându-le la fie­care în parte cuvinte blânde. Jenţilor că la Iaşi colectiviştii sunt mai tari chiar de cum erau sub guvernul Brătianu. A fost însă înainte de aceasta o serie de întrevederi acasă la d. Ion Brătianu unde au defilat delegaţii şi s’au plâns de dezerţiunile tocmai a acelora care altă dată erau în fruntea bucatelor. Ast­fel cei de a Roman s’a plâns de d. I. Agarici, C. floriun etc. Tamtamul din şedinţa oficială n’a prea convins pe cei din provincie. De aceea d. Ion şi Dimitrie Brătianu ’i-au poftit la club pentru ora 8 seara ca să le dea sfaturi speciale pentru acţiunea din pro­vincie. Mulţi delegaţi nefâcându’şi nici o iluzie asupra eficacităţei acestor sfaturi au­ și plecat cu trenul de 9 fără a mai da pe la club. In această categorie putem cita pe d-nii Botez, A. Morţun, A. E­­nescu etc. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române1a Paris, 28 Septembrie. D. Ribot a zis în discursul ce a ţinut la St. Omer, că Francia cunoscând forţa sa, are dreptul să fie mândră; ea ră­mâne cu toate acestea liniştită. Naţiu­nile streine recunosc că regimul actual din Francia este tare şi că va ţine multă vreme. Terminând, d. Ribot a declarat că guvernul va depune în curând un proiect de lege pentru dărâmarea forti­ficaţiilor de la St. Omer. «Figaro» publică o conversaţiune ce a Întrunirea colectivista La întrunirea de Duminică de la clu­bul colectivist s’a observat mult numă­rul mic al delegaţilor din Moldova, li­nele oraşe ca Dorohoia, Fălticeni, Piatra, Huşi, Vasluiu, Tecuciu n’au trimes nici un delegat. Unele au trimes un singur delegat. Ast­fel Iaşul a trimes pe d. Ştefan Şendrea, Botoşanii pe d. Urzică. Din cele­l­alte oraşe au mai fost d-nii G. Botez şi Alecu Morţun de la Roman, d-nii N. Sâveanu şi G. Enescu de la Focşani, fraţii Leca, d-nii Vilner şi Şte­­fan Costandache de la Bacau, d. Nico­­rescu de la Bârlad. La şedinţa oficială, care s’a ţinut de la 2 şi jumătate pînă la 6, toţi oratorii au cântat, fie­care cu vocea şi temperamentul său, pe tema «noi suntem pretutindeni foarte tari, gu­vernul foarte slab şi încărcat de păcate în cât ştie el singur că va fi bătut. Do­vadă circularea cu care să scape si­tuaţia politică, chiar de vor fi învinşi în alegerile comunale». D. Ştefan Şendre s’a silit a dovedi asis­ DIN ANGLIA Ultimele evenimente petrecute in Ir­landa, ne dau o idee complectă de ad­­ministraţiunea lui sir John Balfour. Irlanda n’a avut până acuma ca ad­ministrator un reacţionar mai mare ca Balfour, măsurile de r­epresiune ce a luat Balfour in contra deputaţilor naţi­onali ai Irlandei, au revoltat cu drept cuvânt opiniunea publică din Europa. După cum s’a văzut din diferitele te­legrame publicate zilele trecute, depu­taţii William şi Patrick O’Brien, Dillon şi Candon au fost arestaţi şi daţi în ju­decată. Vinerea trecută ei au­ compărut înaintea tribunalului din Tipperary, a­­cuzaţi că ar fi luat parte la o conspi­­raţiune al cărui scop era de a împie­dica pe arendaşi de a plăti arenzile. La dezbateri asista o mare mulţime de oameni politici, între cari şi sir John Morley, fost ministru în cabinetul d-lui Gladstone Poliţia luase măsuri pentru a nu lăsa pe public să intre in sala şedinţelor, din această cauză s’a născut un mare tumult. D. Harisson, deputat radical, a fost crud lovit de un poliţist, de ase­menea era să fie lovit şi sir John Morley. Publicul n’a voit cu nici un preţ a se depărta de localul tribunalului, ma­gistraţii au fost nevoiţi, în urma inter­­venţiiînei d-lui Morley, a lăsa liberă in­trare în sala şedinţelor. Acuzatorii n’au fost în stare să pro­beze vinovăţia deputaţilor, procesul s’a amânat. Pressa streină e unanimă în a con­­bate măsurile de rigoare ale cabinetului lordului Salisbury şi în a stigmatiza purtarea unui număr de deputaţi libe­rali care persistă în a susţine numitul cabinet. Se constată că cabinetul Salisbury a pierdut mult în ultimii timp, din cauza persecuţiunilor irlandezilor şi se dă ca sigură căderea lui chiar înainte de a­­legerile generale. Un reviriment însem­nat s’a făcut în opinia publică engleză şi maî în toate alegerile parţiale candi­daţii Gladstonienî au reuşit. Conserva­torii au căzut în departamente în care liberalii nu reuşise nici­odată. Circulă svonuî că lordul Salisbury ar fi început a face tratative cu lordul Churchill pentru ca acest din urmă să consimtă a reintra în minister, şi să ia portofoliul finanţelor. Pînă acuma nu se ştie ce răspuns a dat Churchill, în ori­ce caz venirea lui la minister nu va aduce forţe mari cabinetului. Deschiderea parlamentului englez poa­te să aducă o schimbare nu numai în politica Angliei, dar şi în aceea a Eu­ropei, că nu a făcut nici o dată parţialitate, dar condiţiile în cari se găseşte, nu-î permit a face mai mult şi crede că are dreptul la recunoştinţa consiliului pen­tru osteneala ce’şî dă. De altmintrelea renunţă cu plăcere la fotoliul de secretar. D. Arion susţine că nu e bine a se trece în sumar numai conclusiile, fiind­că mebrii corpului didactic­­ urmăreşte cu atenţie discuţiile consiliului. E de părere ca fie­care membru al consiliului să dea în resumat secretarului tot ce a vorbit. D. Tăcu crede că opiniunea d-lui Bă­dărău este fundată. Ori trebue să se pună stenografi, ori, dacă nu sunt, nu putem cere de la biurou să se compoarte alt­fel. D-sa nu împărtăşeşte opinia d-lui Arion, căci de­şi consiliul e compus din cei mai competinţi oameni în ale ins­trucţiei, cu toate acestea membrii lui vin in consiliu pentru un resultat prac­tic, nu pentru a face paradă de vorbe. Sunt destule ocazii în care se poate face asemenea lucru ; în caşul de faţă e de prisos şi afară da aceasta nici Monitorul n’ar putea publica pe lung discuţiile ur­mate în consiliu, căci n’ar dispune de locul necesar pentru aceasta. D. Arion spune că D. Tăcu a pronun­ţat un cuvânt nenorocit, când a zis că nu trebue să facem paradă de vorbă. D-sa crede, că atunci când se discută o chestie de interes vital pentru întreaga ţeară, nimeni nu se gândeşte a face pa­radă cu această ocasiune. Tot o dată are convingerea că ori­cât de substanţiale ar fi discuţiunile membrilor consiliului, ele pot fi resumate in câte­va idei prin­cipale. D. An. Dimitrescu se crede dator de a arăta sincera sa satisfacţie pentru mo­dul cum sunt redactate procesele ver­bale şi crede că, de­şi se pot face omi­siuni regretabile, însă lucrul se poate remedia. In ce priveşte părerea d-lui Badarán de a se face o statistică de pro şi contra, aceasta n’ar avea nici o importanţă, după cum a arătat d. Árion. D-sa crede că n’ar fi bine să se facă discursurile în resumat de către persoa­nele care au vorbit şi că ar trebui ca consiliul să se mulţumească cu modul actual de redactare al proceselor ver­bale. D. Arbore spune că anul trecut se primise de consiliu ideia ca să se pre­­sinte de oratori resumate, după care să se dreseze sumarele. Insă resumatele prezentate erau prea lungi. Crede că cele susţinute de d. Arion nu au temeia, iar întru cât priveşte pe d. Bărădău spune că ar trebui să se mulţumească cu aceea ca consiliul în şedinţa precedentă i s-a admis părerea. D-sa cere închiderea dis­cuţiei. D. Bădărău nu găseşte de fel natu­rală împărţirea cuvântărilor în două ca­tegorii, precum o face d. Arbore, şi cre­de că lucrul principal nu este ca o pă­­rare să fie votată de consiliu, fiind că sunt diferite circumstanţe care-l pot in­fluenţa. Ori ce s’ar zice, nu e serios ca ideile contra părerii admise să fie re­produse în extenso, iar cele­l­alte să se anunțe numai. Cel mai practic mijloc, după d-sa, ar fi ca biuroul­­să facă su­marele după discursurile date de fie­care orator, resumîndule se înțelege. D. Avion e de părere că nu trebue să se admită redactarea proceselor ver­bale după discursurile scrise de a­casă, căci aceasta va da loc la lungi discuţii în consiliu, de­oare­ce combaterea se va face cu idei preparate nu cu cele pro­duse în şedinţă. P. S. Preşedintele arată că s-au facut 2 propuneri : una ca procesele verbale să se întocmească după resumatele date de oratori și a doua, ca să se procede­ze ca pînă în prezent, fără ca pentru unii din membrii să se consemneze în sumar discursuri pe cari nu le-a făcut. Punând la vot prima părere se respin­ge, iar a doua se primește. Se comunică apoi concediul d-lui Va­silescu. D Avion cere respingerea concediu­lui, când discursurile ce s’au pronunţat nu au fost făcute pentru o chestia per­sonală ci pentru o chestie de principal. D-sa crede că scăpările din vedere­a d-lui Vasilescu sunt datorite ostenelei şi nu relei voinţi şi e de părere a se aduce mulţumiri. D. Vasilescu spune că şi-a dat demi­­siunea din cauza împrejurărilor, care-l obligă de a lipsi din capitală. Insistă deci a i se primi demisia. Concediul cerut de d. Vasilescu se a­­probă de consiliu, trecându-se la ordi­nea zilei. D. Raportor dă cetire programului de istorie a celor două diviziuni. Consiliul general al instrucţiunei Şedinţa din 1 Septembrie. Deschizându-se şedinţa la ora 9 se dă citire sumarului şedinţei precedente. D. Bădărău spune că, de­şi a arătat în şedinţa precedentă pentru ce trebue să se menţină în program chestia sco­pului vieţii, cu toate acestea nu i s’a pus nici unul din argumentele ce a adus pen­tru, de­şi s’a pus în extenso argumen­tele aduse contra. Pentru a nu fi pe vii­tor parţialitate, cere numai să se enunţe ceea ce a spus fie­care, fără a se da ar­gumente. D. Vasilescu, în calitate de secretar, mulţumeşte d-lui Bădărău că î-a arătat calea misiunei sale de secretar. Spune

Next