Lupta, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 1210-1233)
1890-09-19 / nr. 1223
V . v y Y ANUL VII.SERIA IV. No. 1223 ABONAMENTE: IN TARA Un an...........................................................40 lei V* an. 20 3 luni.............................................................10 . IN STREIN AT ATH Un an.............................................................50 lei V* an. 25 3 luni. I’.*.’.!!!!!!. 15 »»ITIil «»AIA MERCURI 19 SEPTEMBRIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . IM linie , IV, , . . . 16 bani , Inserţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri are adresa: In România, la Agenţia Havas In Fmnda, Italia, Andro'Ungaria ol Anglia la Agenția Havas, 8, place da la Bourse, Paris, precum ți churaalele «I. Numărul 15 Bani. ——— 10T ' i rj ii V' Un număr vechiu 50 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart).1 Director politic, Gh PANTI. ADMINISTRAȚIA Bulovardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). OCEŞTII DE LĂMURIT întrunirea colectivistă Din Anglia Consiliul general de instrucţiune CONGRESUL STUDENŢILOR MAMA 0 CESTNEI LIHOGIT Serbările date de Societatea presse au scos la iveală una din cestiunile care priveşte omnipotenţa administrativă. Este vorba de puterea nemărginită ce se acordă prefectului de poliţie cu ocazia unor asemenea serbări şi până unde poate merge arbitrariul acestui funcţionar. Să expunem mai interu o serie de fapte : Cu două săptămâni înainte de serbări, comitetul societăţei presei a cerut ministerului de interne autorizaţia, potrivit legei, iar d. ministru a recomandat-o prefectului de poliţie. Aci, delegaţii comitetului s’au lovit de toate piedicele şi de toate şicanele. Fără nici un motiv — căci d. prefect este omnipotent—şi fără cea mai mică condescendenţă pentru presă, d. colonel Algiu a declarat, cu patru zile înainte de serbări, că nu poate autoriza, nici tombola, nici celelalte jocuri, nici loteria, nici nimic ; d-sa binevoia să admită numai plimbarea în parcul lui Opler şi atâta tot. Comitetul serbărei se găsea în cea mai mare perplexitate, deoarece cheltuise aproape 3000 de lei şi contractase o mulţime de angajamente. Se face o nouă intervenţie în care se observă d-lui colonel Algiu că toate jocurile care se refuză presei, nu s’au refuzat primăriei pentru serbarea de la șosea, cu o săptămână înainte; d-sa, drept orice argument, răspunde că scopul primăriei ierea mai demn de încuragiat de cât al presei!!! ? ! In adevăr, acest răspuns ierea o culme, d-l colonel Algin a declarat că jocurile refuzate presei sunt ruinătoare pentru public, dar că ele pot fi autorizate când scopul serbărilor este lăudabil. Logică de prefect de poliţie ! In sfârşit, până în ajunul lui 14 Septembre nu se ştia încă dacă serbarea va avea loc şi dacă Societatea nu va pierde jumătate din micul ei capital. In ajun, d. Laurian, membru In comitet şi director al Constituţionalului, merge la d. colonel Algiu, care rămâne inflexibil. Discuţia devine violentă şi într’un moment d-sa işi permite a da lecţiuni societăţei. Atunci d. Laurian îi răspunde: * Noi n’am venit aci ca să ne faceţi moralăi). Apoi îşi luă pălăria şi plecă. In cele din urmă discuţia cu prefectul de poliţie ajunsese ridicolă şi scandaloasă. Dintr’untaiu refuzase totul, apoi a admis tombola şi loteria, mai târziu a refuzat loteria, dar a admis unul din jocuri numit «dram de fier», după aceasta a mai admis un joc anume «Căluşei» dar a refuzat categoric loteria şi un alt joc «Mât de Cocagne», în sfârşit a admis ca loteria să figureze sub numele de a doua tombolă, dar refuză ca obstinaţie ultimul joc. O asemenea situaţie devenise penibilă şi intolerabilă şi astfel comitetul decide să dea serbările fără autorizaţia poliţiei, întâmplăseaia ce se va întâmpla. Totuşi se hotărăşte ca d. Colonel Algiu să nu fie atacat decât în ultimul moment, când orice speranţă de a obţine de la D-sa autorizarea va dispare. Tocmai în ajun, pe la orele 11, apare d. inspector Creţu şi declară că d. prefect a dat autorizaţie pentru toate jocurile, atât pentru acelea ale Societăţei, cât şi pentru câteva barace particulare. In sfârşit!... Lucrurile mergeau bine, când a treia zi Duminecă, când afluenţa era mai mare şi petrecerile în puterea lor, apare de prefect şi interzice «Mot de Cocagne» precum şi toate baracele particulare cu jocuri, care a funcţionat nesupărate la serbarea primăriei de la Şosea. A fost o surprindere generală ! Inspectorul Creţu chemat de un membru al comitetului să ateste dacă n’a autorizat toate jocurile neagă. O adevărată greaţă coprind pe toţi cei cari auzise pe acest inspector autorizând totul. In sfârşit d. Colonel Algiu caută scandalul cu orice preţ şi declară unui membru al comitetului că va intnveni cu gendarmii dacă ordinul d-sale nu va fi ascultat. Sub presiunea forţei brutale şi neomenoase, «Mot-de-Cocagne» cât şi baracele particulare încetează. Dar peste un ceas, când prefectul abia plecase din grădină, baracele particulare reîncep a juca. D. inspector Creţu dăduse o nouă autorizare. Pe la orele 10 comitetul trimete la proprietarii acestor barace ca să plătească chiria după învoială, dar cu toţii răspund că nu mai pot da nici un ban Societăţei, de vreme ce s’au învoit cu d. comisar ca să facă pe din două. Membrii comitetului aleargă după comisar, cu mare greutate îl găsesc şi îl duc la barace. In acest timp chiriaşii fugise. Cu alte cuvinte, poliţia n’a făcut altceva decât să frustreze Societatea Presei, care a pierdut câteva sute de franci din chirii, să acopere fuga datornicilor şi să le ia mită. Ne ie scârbă să mai comentăm faptul. Profităm, insă, de ocaziune, spre a chema luarea aminte a d-lui ministru de interne și a întregului guvern ca să sfârșească o dată cu scandalul acesta. Trebue hotărât, o dată pentru totd’auna, dacă serbările populare sunt sau nu interzise, dacă tombolele, loteriile și celelalte jocuri sunt permise sau nu, în sfârșit, să se ia o măsură generală care să fie aplicabilă tutulor. S’a dovedit cu serbările din urmă că, dacă unui prefect nu-î plac ochii aceluia care organizează o serbare, nenorocitul poate fi ruinat. Așa s’a întâmplat cu Societatea Presei. D. Algiu nu iubeşte presa, ceia ce îi este foarte permis; e de trebuinţă însă ca o lege sau o decizie ministerială să puie lumea la adăpostul nelimitatului drept de apreciere al poliţailor. Am dori ca, în această privinţă, să fim la cel din urmă scandal, avut-o corespondentul său cu d. Crispi la Neapole. Primul-ministru italian a asigurat că el e însufleţit de cele mai bune sentimente pentru Francia şi că doreşte să înlăture orice neînţelegere. Foi a afirmat din nou caracterul defensiv şi pacinic al triplei alianţe pe care el a găsit-o încheiată când a venit la putere. El nu va ataca nici odată Francia, dacă Germania însă ar voi să o facă, el se va sili să o împiedice, dar Germania nu dorește rǎzboiu.El nu crede că va fi un războiu, afără numai dacă Francia.. nu se va încăpăţâna să-l facă ; împăratul Germaniei nu-l va face căci el e ocupat cu chestiunea socială. — Dacă Francia, care este foarte tare, nu se mişcă, nimeni nu va muşca. — Iredentismul e o nebunie a câtorva tineri. — Vorbind de evenimentele din Tessin a zis: ce voiţi să facem? Chestiunea naţionalistă dispare; ea a cedat locul chestiunea sociale care va domina în curând lumea întreagă.—înarmările universale vor sfârşi prin a ruina Europa în profitul Americei. Tripla alianţă n’a fost încă reînoită. Belgrad, 29 Septembrie. Aseară, pe când Regii Milan şi Alecsandru se întorceau de la Topchidere, o cartuşă de puşcă, calibru mic, a făcut explozie sub una din roţile trăsurei; nu s’a întâmplat nici un accident. — Instrucţia a stabilit că era o cartuşă perdută pe stradă şi că din întâmplare s’a găsit sub roata trăsureî. D-l Dokid, preşedinte al Consiliului de Stat, şi-a dat demisiunea din funcţia de guvernor al Regelui; el a fost înlocuit de colonel Miskovici Gaga, 29 Septembrie. O mare slăbiciune s’a produs zilele acestea în starea sănătăţeî regelui . M. Sa nu maî lucrează, a perdut pofta de mâncare şi stă în pat. Trei medici au fost consultaţi; nu se ştie încă rezultatatul consultului lor căci știrele oficiale lipsesc. i . * Paris, 29 Septembrie. Le «Temps» zice că cuvintele d-lui Crispi sunt bine venite în Francia, dar din nefericire ele n’au o sancțiune pozitivă. Dacă Italia va reinoi tripla alianță, îi va fi foarte greu Franciei sa ia în *serios formulele împăciuitoare şi protestările amicale pe care oamenii de Stat italieni le vor face în conversaţiele lor cu ziariştii. Ţarul primeşte să fie arbitru între Francia şi Olanda în conflictul de frontieră din Guyana.harnot se va întoarce la Paris la 5 Octombrie. Milan, 29 Septembre. Deputatul San Giuliano a ţinut un discurs asupra chestiunei sociale şi în care a apărat tripla alianţă demonstrând că Francia şi Rusia sunt cauza înarmărilor generale. Discursul a avut mare succes şi acest fapt e foarte însemnat, pentru că tripla alianţă avea până în prezent foarte puţini partizani la Milan, Londra, 29 Septembre. Regina României a visitat ieri după amiază spitalul din Llandline. Majestatea Sa s-a apropiat de toţi bolnavii adresându-le la fiecare în parte cuvinte blânde. Jenţilor că la Iaşi colectiviştii sunt mai tari chiar de cum erau sub guvernul Brătianu. A fost însă înainte de aceasta o serie de întrevederi acasă la d. Ion Brătianu unde au defilat delegaţii şi s’au plâns de dezerţiunile tocmai a acelora care altă dată erau în fruntea bucatelor. Astfel cei de a Roman s’a plâns de d. I. Agarici, C. floriun etc. Tamtamul din şedinţa oficială n’a prea convins pe cei din provincie. De aceea d. Ion şi Dimitrie Brătianu ’i-au poftit la club pentru ora 8 seara ca să le dea sfaturi speciale pentru acţiunea din provincie. Mulţi delegaţi nefâcându’şi nici o iluzie asupra eficacităţei acestor sfaturi au și plecat cu trenul de 9 fără a mai da pe la club. In această categorie putem cita pe d-nii Botez, A. Morţun, A. Enescu etc. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române1a Paris, 28 Septembrie. D. Ribot a zis în discursul ce a ţinut la St. Omer, că Francia cunoscând forţa sa, are dreptul să fie mândră; ea rămâne cu toate acestea liniştită. Naţiunile streine recunosc că regimul actual din Francia este tare şi că va ţine multă vreme. Terminând, d. Ribot a declarat că guvernul va depune în curând un proiect de lege pentru dărâmarea fortificaţiilor de la St. Omer. «Figaro» publică o conversaţiune ce a Întrunirea colectivista La întrunirea de Duminică de la clubul colectivist s’a observat mult numărul mic al delegaţilor din Moldova, linele oraşe ca Dorohoia, Fălticeni, Piatra, Huşi, Vasluiu, Tecuciu n’au trimes nici un delegat. Unele au trimes un singur delegat. Astfel Iaşul a trimes pe d. Ştefan Şendrea, Botoşanii pe d. Urzică. Din celelalte oraşe au mai fost d-nii G. Botez şi Alecu Morţun de la Roman, d-nii N. Sâveanu şi G. Enescu de la Focşani, fraţii Leca, d-nii Vilner şi Ştefan Costandache de la Bacau, d. Nicorescu de la Bârlad. La şedinţa oficială, care s’a ţinut de la 2 şi jumătate pînă la 6, toţi oratorii au cântat, fiecare cu vocea şi temperamentul său, pe tema «noi suntem pretutindeni foarte tari, guvernul foarte slab şi încărcat de păcate în cât ştie el singur că va fi bătut. Dovadă circularea cu care să scape situaţia politică, chiar de vor fi învinşi în alegerile comunale». D. Ştefan Şendre s’a silit a dovedi asis DIN ANGLIA Ultimele evenimente petrecute in Irlanda, ne dau o idee complectă de administraţiunea lui sir John Balfour. Irlanda n’a avut până acuma ca administrator un reacţionar mai mare ca Balfour, măsurile de represiune ce a luat Balfour in contra deputaţilor naţionali ai Irlandei, au revoltat cu drept cuvânt opiniunea publică din Europa. După cum s’a văzut din diferitele telegrame publicate zilele trecute, deputaţii William şi Patrick O’Brien, Dillon şi Candon au fost arestaţi şi daţi în judecată. Vinerea trecută ei au compărut înaintea tribunalului din Tipperary, acuzaţi că ar fi luat parte la o conspiraţiune al cărui scop era de a împiedica pe arendaşi de a plăti arenzile. La dezbateri asista o mare mulţime de oameni politici, între cari şi sir John Morley, fost ministru în cabinetul d-lui Gladstone Poliţia luase măsuri pentru a nu lăsa pe public să intre in sala şedinţelor, din această cauză s’a născut un mare tumult. D. Harisson, deputat radical, a fost crud lovit de un poliţist, de asemenea era să fie lovit şi sir John Morley. Publicul n’a voit cu nici un preţ a se depărta de localul tribunalului, magistraţii au fost nevoiţi, în urma intervenţiiînei d-lui Morley, a lăsa liberă intrare în sala şedinţelor. Acuzatorii n’au fost în stare să probeze vinovăţia deputaţilor, procesul s’a amânat. Pressa streină e unanimă în a conbate măsurile de rigoare ale cabinetului lordului Salisbury şi în a stigmatiza purtarea unui număr de deputaţi liberali care persistă în a susţine numitul cabinet. Se constată că cabinetul Salisbury a pierdut mult în ultimii timp, din cauza persecuţiunilor irlandezilor şi se dă ca sigură căderea lui chiar înainte de alegerile generale. Un reviriment însemnat s’a făcut în opinia publică engleză şi maî în toate alegerile parţiale candidaţii Gladstonienî au reuşit. Conservatorii au căzut în departamente în care liberalii nu reuşise niciodată. Circulă svonuî că lordul Salisbury ar fi început a face tratative cu lordul Churchill pentru ca acest din urmă să consimtă a reintra în minister, şi să ia portofoliul finanţelor. Pînă acuma nu se ştie ce răspuns a dat Churchill, în orice caz venirea lui la minister nu va aduce forţe mari cabinetului. Deschiderea parlamentului englez poate să aducă o schimbare nu numai în politica Angliei, dar şi în aceea a Europei, că nu a făcut nici o dată parţialitate, dar condiţiile în cari se găseşte, nu-î permit a face mai mult şi crede că are dreptul la recunoştinţa consiliului pentru osteneala ce’şî dă. De altmintrelea renunţă cu plăcere la fotoliul de secretar. D. Arion susţine că nu e bine a se trece în sumar numai conclusiile, fiindcă mebrii corpului didactic urmăreşte cu atenţie discuţiile consiliului. E de părere ca fiecare membru al consiliului să dea în resumat secretarului tot ce a vorbit. D. Tăcu crede că opiniunea d-lui Bădărău este fundată. Ori trebue să se pună stenografi, ori, dacă nu sunt, nu putem cere de la biurou să se compoarte altfel. D-sa nu împărtăşeşte opinia d-lui Arion, căci deşi consiliul e compus din cei mai competinţi oameni în ale instrucţiei, cu toate acestea membrii lui vin in consiliu pentru un resultat practic, nu pentru a face paradă de vorbe. Sunt destule ocazii în care se poate face asemenea lucru ; în caşul de faţă e de prisos şi afară da aceasta nici Monitorul n’ar putea publica pe lung discuţiile urmate în consiliu, căci n’ar dispune de locul necesar pentru aceasta. D. Arion spune că D. Tăcu a pronunţat un cuvânt nenorocit, când a zis că nu trebue să facem paradă de vorbă. D-sa crede, că atunci când se discută o chestie de interes vital pentru întreaga ţeară, nimeni nu se gândeşte a face paradă cu această ocasiune. Tot o dată are convingerea că oricât de substanţiale ar fi discuţiunile membrilor consiliului, ele pot fi resumate in câteva idei principale. D. An. Dimitrescu se crede dator de a arăta sincera sa satisfacţie pentru modul cum sunt redactate procesele verbale şi crede că, deşi se pot face omisiuni regretabile, însă lucrul se poate remedia. In ce priveşte părerea d-lui Badarán de a se face o statistică de pro şi contra, aceasta n’ar avea nici o importanţă, după cum a arătat d. Árion. D-sa crede că n’ar fi bine să se facă discursurile în resumat de către persoanele care au vorbit şi că ar trebui ca consiliul să se mulţumească cu modul actual de redactare al proceselor verbale. D. Arbore spune că anul trecut se primise de consiliu ideia ca să se presinte de oratori resumate, după care să se dreseze sumarele. Insă resumatele prezentate erau prea lungi. Crede că cele susţinute de d. Arion nu au temeia, iar întru cât priveşte pe d. Bărădău spune că ar trebui să se mulţumească cu aceea ca consiliul în şedinţa precedentă i s-a admis părerea. D-sa cere închiderea discuţiei. D. Bădărău nu găseşte de fel naturală împărţirea cuvântărilor în două categorii, precum o face d. Arbore, şi crede că lucrul principal nu este ca o părare să fie votată de consiliu, fiind că sunt diferite circumstanţe care-l pot influenţa. Ori ce s’ar zice, nu e serios ca ideile contra părerii admise să fie reproduse în extenso, iar celelalte să se anunțe numai. Cel mai practic mijloc, după d-sa, ar fi ca biuroulsă facă sumarele după discursurile date de fiecare orator, resumîndule se înțelege. D. Avion e de părere că nu trebue să se admită redactarea proceselor verbale după discursurile scrise de acasă, căci aceasta va da loc la lungi discuţii în consiliu, deoarece combaterea se va face cu idei preparate nu cu cele produse în şedinţă. P. S. Preşedintele arată că s-au facut 2 propuneri : una ca procesele verbale să se întocmească după resumatele date de oratori și a doua, ca să se procedeze ca pînă în prezent, fără ca pentru unii din membrii să se consemneze în sumar discursuri pe cari nu le-a făcut. Punând la vot prima părere se respinge, iar a doua se primește. Se comunică apoi concediul d-lui Vasilescu. D Avion cere respingerea concediului, când discursurile ce s’au pronunţat nu au fost făcute pentru o chestia personală ci pentru o chestie de principal. D-sa crede că scăpările din vederea d-lui Vasilescu sunt datorite ostenelei şi nu relei voinţi şi e de părere a se aduce mulţumiri. D. Vasilescu spune că şi-a dat demisiunea din cauza împrejurărilor, care-l obligă de a lipsi din capitală. Insistă deci a i se primi demisia. Concediul cerut de d. Vasilescu se aprobă de consiliu, trecându-se la ordinea zilei. D. Raportor dă cetire programului de istorie a celor două diviziuni. Consiliul general al instrucţiunei Şedinţa din 1 Septembrie. Deschizându-se şedinţa la ora 9 se dă citire sumarului şedinţei precedente. D. Bădărău spune că, deşi a arătat în şedinţa precedentă pentru ce trebue să se menţină în program chestia scopului vieţii, cu toate acestea nu i s’a pus nici unul din argumentele ce a adus pentru, deşi s’a pus în extenso argumentele aduse contra. Pentru a nu fi pe viitor parţialitate, cere numai să se enunţe ceea ce a spus fiecare, fără a se da argumente. D. Vasilescu, în calitate de secretar, mulţumeşte d-lui Bădărău că î-a arătat calea misiunei sale de secretar. Spune