Lupta, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 1234-1258)

1890-10-24 / nr. 1253

i ­1 / . Y ANUL YII.—SERIA IV. No. 1253 JTCK­l'tPI A .% IA MERCUR! 24 OCTOMBRIE 1890 ABONA­MENTE: IN TARA Un an..................................................................40 lei l/i an.....................................................................20 , 3 luni.....................................................................10 . IN STREIN­AT­ATE Un an....................................................................50 lei V* an.....................................................................25 , 3 luni.....................................................................15 . Numărul X5 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Director­ politic, G. PANIT. ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia .IV, . . . . 15 bani , Inser (ie §i reclame . . . 2 lei , Pentru anundiur!­a ae adreaa: In România, la Agoniia Havas In Fronda, Italia, Anatro-IJnsarla ol An­glia la Agentia Havas, 8, place de la Bourie, Paria, precum fi i.icurealele el. Un numér yechift 50 Bani. ...i- r~■ a — ~^ ADMINISTRAŢIA |j Bulevardul ELisabata, No. 8, (Casa Lempart). UN APEHATOR INGERINŢE Manifestul socialiştilor din Iaşi Un juriu de onoare Expositia si congresul viticol de la CRAIOTA TEATRU NAŢIONAL imiAjmiA Y Y UN APARATOR într’o lungă serie de articole Tim­pul se încearcă să apere pe subpre­fectul Rozin pentru estrădarea lui Si­­m­oslo, polonezul estrădat în Rusia, însă chipul în care este făcută apă­rarea dovedește, foarte lămurit, că toate motivele apărăreî sunt fabri­cate în interesul cauzei. Aşa, organul guvernamental pre­tinde că estrădatul nu se chiam­ă Simoski ci Simolschi, apoi revine şi afirmă că adevăratul său nume nu e nici Simolski ci Sumonski. Timpul mai susţine că omul­­acesta trăia numai de cât­va timp în România, că, departe de a fi un refugiat po­litic erea un tânăr hoţ de cai, prins de mai multe ori cu fapte necorecte, şi expulsat din ţară, pe cale admi­nistrativă, iar nici de­cum extrădat în urma cererei Rusiei. Toate arătările organului guver­namental pot fi crezi­te de către naivi, dar oamenii serioşi, cari au obiceiul să cumpănească faptele şi să judece mai nainte de a crede, găsesc că motivele invocate sunt cusute cu aţă albă. Ast­fel cea d’intâiui obiecţiune ce avem de făcut şi care sare în ochii fie­căruia este următoarea : Dacă fap­tul e atât de simplu precum îl arată Timpul, pentru care cuvânt Rosin a tăcut, a lăsat să fie învinovăţit şi nu s’a apărat de a doua zi după apariţiunea primei acuzări ? Ce fel, presa întreagă îl învinovăţeşte că a extrădat un om după cererea agenţilor ruseşti şi în schimbul unei sume de bani, in timp de o lună gazetele se ocupă într’una cu această afacere, iar Rosin îndură toate aceste calomnii (?) cu o răb­dare îngerească, primeşte să fie des­tituit pe nedrept, lasă ca însăşi zia­rele guvernamentale să-l facă cu oue şi cu oţet, nu scrie un rând de apă­rare ziarelor cari ’l-au acuzat, nu raportează nici măcar prefectului cum stă afacerea, ci se expune a fi dezo­norat şi chiar depus. După ce însă, gluma se îngroaşă şi după ce atât Rozin cât şi toţi cei interesaţi au avut vreme să se gân­dească în timp de o lună, atuncea numai se descoperă cum că estră­­datul era un hoţ de cai, dat afară din ţară pe cale administrativă. Ce însemnează această glumă proastă şi cum e cu putinţă ca ziarul guver­namental să primească a publica a­­semenea farse ? Şi dovadă că apărătorii interesaţi ai fostului sub-prefect au căutat mult şi pe dibuite un pretext prin care să scape pe protejatul lor, este că nici numele pretinsului hoţ de cai n’a putut fi inventat dintr’o dată; mai întâi i s’a zis Simolschi şi azi Schumonski. Orî­ cum ar fi, însă, lu­crul, întrebăm încă o­ dată: pentru ce Rozin, care le ştia toate acestea, a tăcut în timp de o luna şi n’a lă­murit opinia publică şi pe autorităţi ? Asta’i asta ! Y Astă­zi este prea cu putinţă ca să se fi descoperit şi vre-un hoţ de cai cu numele de Schumanski, care şi dânsul să fi fost trecut în Rusia, cine ne garantează, însă, că acesta-i omul pentru care s’a făcut atâta zgomot prin presă şi că Simoski, refugiatul politic n’a esistat nici o dată ? Asemenea manopere le pot foarte bine întrebuinţa oamenii fără de scrupul, mai ales, când nişte mari interese personale sunt în joc. Dar, ast­fel cum este pusă cesti­­unea, apărătorii lui Rozin tot n’au destul curagiu să apere cu desăvâr­şire pe agenţii guvernului, ba chiar pentru a descărca pe cel d’ântâia de orî­ ce răspundere ar­uncă acuza­­ţiuni asupra primarului din Drof­­tiana, bănuindu-l că ar fi avut nis­­caî­ va neînţelegeri personale cu Schu­manski. De­o­cam­dată noi aşteptăm re­zultatul anchetei, iar apărătorilor ne­­dibacî ai lui Rozin le spunem : gă­siţi alte motive pentru a ve apăra clientul, căci cele invocate până as­­tă­zi provoacă râsul f urnei. SERVICIU TELEGRAFIC al „Agenţiei României“ Viena, 3 Noembre. Ziarele află din Sofia ca îndată după ce se va remite adresa Camerei Princi­pelui, se vor începe negocierele pentru complectarea Cabinetului. D-l Stambu­­loff ar voi să atragă pe d-nii Natche­­vici şi Stoiloff. Cel d’intâiu ar şi fi con­simţit să primească finanţele, cel de al­­doilea aşteaptă, înainte de a se decide, să vadă atitudinea Camerei în unele chestiuni. Viena, 3 Noembre. Se asigură într’un mod pozitiv că Ţa­re­viei va sosi la 6 Noembrie orele 2 după amiază la Viena unde va sta 24 de ore ; el va fi primit de către împă­rat şi Arhiduci. «Neue Freie Presser» vorbind de a­­ceastă vizită zice că ea arată caracterul amical a relaţiunilor între curţile din Viena şi St. Petersburg ; această vizită este mai cu seamă un act de curtenire şi prin aceasta chiar ea are o impor­tanţă politică. Bruxelles, 3 Noembre. «Independenţa Belgiei» anunţă că Por­tugalia se opune într’un mod formal la propunerea Olandei de a înlocui taxele­­de intrare în Congo prin o sumă fixa anuală ce vor plăti puterile Statului Congo. Chiar şi­­alte State se opun la această propunere. Buda-Pesta, 3 Noembre. Partidul liberal a primit un bloc şi fără discuţiune bugetul anului 1891 ex­­primându-şe în acelaşi timp şi încrede­rea ce o are în guvern. «Nemzet» publică un articol prin care zice că apreciarea justă ce face presa germană asupra situaţ­iunei românilor din Ungaria va creşte simpatia ungu­rilor pentru germani şi va strânge mai tare legăturele politice ce unesc Unga­ria către Germania. St. Petersburg 3 Noembrie. «Grajdanin» anunţă că e vorba de a se înfiinţa la St. Petersburg o «Bancă Asiatică» cu un capital de 25 milioane de ruble. Londra, 3 Noembrie. După ultimele rezultate ale alegerilor municipale cunoscute până azi, aceste alegeri pot a fi favorabile liberalilor. «Times» află din Zanzibar că succesul expediţiuneî engleze contra oraşului Witu a produs o adâncă impresiune asupra indigenilor. Englezii au avut 11 oameni răniţi, indigenii au pierdut 80—90 oa­meni morţi şi răniţi, printre cari nu sunt de­cât sclavi şi indigeni şi nici un arab. Colonia, 3 Noembrie. Se scrie din Constantinopol «Gazetei de Colonia» că după chipul de a vedea a unuia din cei mai înalţi funcţionari otomani, Poarta nu ar mai fi dispusă să facă noui concesiuni Patriarchalul­ui grecesc, dacă nu cum­va poate pentru minori. Dacă nu se va face vreo Înțe­legere, Poarta va retrage toate conce­siunile sale. Berlin, 3 Noembrie. Proectul de lege supus consiliului Fe­deral pentru unirea Helgolandei cu im­periul, spune că insula va fi incorporată Statului prusian. Un decret imperial va aplica Ilelgolandei regimul porturilor de război și. Paris, 3 Noembrie. General de Castelnau, fostul aghiotant al împăratului Napoleon III, a murit. Comisiunea bugetului a examinat azi proectul guvernului prin care propune ca Statul să facă protectoratului din Anam şi Tonkinului un avans de 60 de mili­oane cu o dobândă de 3 şi jumătate la sută şi rambursabil în 35 de ani. Acest avans ar înlesni executarea unor lucrări publice, cazărmi, spitale, construcţia dru­mului de fer din Tonkin în termen de 6 ani şi suprimarea într’un timp hotă­rât a sarcinelor înscrise în bugetul Sta­tului. Comisiunea a respins proectul a­­proape în unanimitate­­ afară de câte­va abţineri; ea a decis sil asculte pe d. E­­tiene, sub­secretarul de Stat al coloni­­elor. Ancheta ministerului de agricultură asupra recoltei de sfeclă constată că a­­ceastă recoltă în general­e satisfăcătoare , plângerile fabricanţilor­ de zahăr sunt exagerate. In urma votului emis de Cameră care invită pe guvern să studieze reforma im­pozitului, deputaţii Rabier şi Gaillard vor depune Mercury o propunere de im­­pozit asupra capitalului în proporţiuni suficiente pentru ca­­acest impozit să producă 1500 de milio­ane şi să per­mită suprimarea celor­l­alte impozite. Constantinopole, 3 Noembre. Noua gară a fost inaugurată în pre­zenţa aghiotantului general al Sultanu­lui, a miniştrilor de interne şi lucrări publice. Societatea concesionară fiind austriacă, d. de Calice, ambasadorul Austro-Ungariei şi personalul ambasa­dei au asistat la inaugurare. Berlin, 3 Noembre. Ducele şi ducesa de Sparta au sosit; ei au fost primiţi la gară de către îm­părăteasa Frederic, principele moşteni­tor şi princesa de Meiningen, principele Leopold, princesele Victoria şi Mărgă­rite. Onorurile militare au fost făcute de o companie din regimentul al doilea al gărzei; muzica a cântat imnul naţio­nal grecesc. Ducele de Sparta purta­ u­­niforma regimentului al doilea al gărzei; ducele şi ducesa de Sparta au mers la palatul împărătesei Frederic. Luxemburg, 3 Noembre. (Oficială). Ducele de Nassau va sosi Mercur, seara însoţit de principele moş­tenitor ; ducele­­şi-a arătat dorinţa ca să nu i se facă nici o primire oficială. El va părăsi Luxemburg Vineri sau Sâm­bătă, Sofia, 3 Noembre. Find­că toţi episcopii au sosit, şedin­ţele Sinodului vor începe. Se desmiinte într’un mod categoric şi din sorginte autorizată ştirea dată de ziarele ruseşti cum că Sinodul ar avea intenţiunea să traducă cărţile bisericeşti ; nici o dată această chestiune n’a fost pusă în pro­gramul lucrărilor Sinodului. Sobrania a continuat azi verificarea titlurilor de deputaţi. INGERINŢE Se ştie că la alegerile delegaţilor din Bucureşti au luptat şi socialiştii. De­şi partidul acestora nu era atât de puternic în­cât să spere în reuşită, de­şi, prin urmare, administraţia pakistă nu putea fi­ îngrijită în privinţa rezultatului final, totuşi aflăm că ingerinţe multe s’au săvârşit. Noi, cam­ tot-d’a­ una am protestat in contra sălbătăciilor guvernamentale şi in contra amestecului administraţiei în ale­geri, protestăm şi de astă-data, cu toate că socialiştii, în manifestul lor din Iaşi de­clară că radicalii nu ’i-au ajutat de loc în lupta lor contra guvernului. Dar pe noi ne interesează mai mult principiile de­cât personalităţile şi ori­cât ne-ar calomnia deci socialiştii că mergem in apele guvernului şi că nu le-am luat apărarea de câte ori au fost nedreptăţiţi de guvern, totuşi nu vom devia de la calea cea dreaptă şi cinstită. Protestăm, deci, cu energie, în contra bandelor pakiste cari au gonit de la vot pe alegătorii socialiști. ---------------------------------------------­ Manifestul Socialiştilor Din Iaşi Socialiştii din Iaşi, în număr de 12, au scos un manifest prin care după ce expun,­in câte­va cuvinte, ce ar face ei când ar ajunge la consiliul comunal, îndeamnă pe cetăţeni să se abţte de la vot. Deci pe când la Bucureşti iau parte activă la luptă şi pun candidaţi, la Iaşi se abţin. Şi de ce oare? Manifestul ne dă însuşi răspunsul. Mai întâiu cu gu­vernul nu voesc să se alieze, din cauza.... din cauza d-lui Sandu Răşcanu care -l prigoneşte. Cel puţin socialiştii se plâng că radicalii nu­­i-au­ ajutat în lupta lor cu Sandu Răşcanu! Dar cu liberalii-uniţi de ce nu se unesc­? Aici răspunsul este nostim de tot. După ce tot timpul cât au stat colecti­viştii la putere le-au dat tot concursul, şi la fie­care alegere scoteau câte un manifest prin care îndemnau pe cetăţeni să voteze pe liberalii-colectivişti, acuma îşi schimbă cojocul, liberalii­ nu mai sunt la putere, şi deci.... nu trebue să fie votaţi. Nu-i vorbă că chiar şi prin manifestul de faţă, tot ’i tămâiază şi spun că au simpatie pentru ei, dar nu le dau garanţie că vor îndeplini la co­mună reformele pe cari le cer ei. Şi care e acea garanţie ? Să le dea un număr de consilieri socialişti pe lista aliată, ceia ce liberalii le-au refuzat şi cu drept cuvânt. Căci, au fost hazlii de tot în propunerile lor. Vre­o câţi­va socialişti, în frunte cu domnii Lascar Veniamin şi d-nu Teodoru, au propus Domnului Mârzescu să facă alianţă pentru alegerile de la comună. D. Mârzescu şi-a întrebat care le este forţa de care dispun, cât contingent aduc, pentru ca să ştie în ce proporţie să-i admită pe listă. Aici so­cialiştii au voit să joace pe şireţii faţă cu cine ? cu vulpoiul de Mârzescu. La întrebările ce li se faceau, câţi sunt şi cu cine are să trateze, ei răspundeau că sunt obligaţi să păstreze cea mai ab­solută discreţie asupra membrilor săi, căci comitetul lor este secret. In realitate, socialiştii, dizolvindu-se de la sine în Iaşi, şi divizîndu-se în grupuleţe cu nuanţe deosebite, putem afirma că nici nu mai există ca grup, fapt pe care cunoscându’l se ascundeau sub masca grozavului secret, şi de aceia d. Mârzescu ’i-a trimis la preumblare. Se zice că cereau să figureze cel puţin în număr egal pe lista comunală şi poa­te şi Ion Nădejde ca viitor primar. In urmă d-l Lascar Veniamin s’a a­­dresat în particular şi la unii din radi­cali tot in acelaşi scop şi tot păstrând cel mai mare secret al comitetului. Fiind însă că nici aici n’au întâmpinat o pri­mire mai favorabilă, au lansat frumosul manifest, prin care se leapădă de toate partidele. Chiar şi de radicali «,cari nu l i-au ajutat în lupta lor contra lui Sandu Răşcanu». Auziţi alianţă pentru comună, al că­rei program ar fi răsturnarea lui Sandu Răşcanu! Se mai zică cine­va că so­cialiştii din Iaşi nu luptă pentru idei ! Deci ca concluzie, socialiştii se abţin, fiind­că ştiu că nu mai înseamnă nimica în Iaşi, fapt pe care puţinii fideli voesc a’l ascunde într’o filă de hârtie manifest, intitulat abţinerea, care nu tot­d’a­una nu este de cât agonia unei morţi sigure. Condoleanţele noastre, zile ce vom avea, din nefericire, în curân de îndurat. Exposiţia şi congresul viticol ţinut la Craiova, este cea d’intâiu mişcare pa­triotică făcută în sensul desvoltărei, in­­florireî şi prosperăreî viticulture! ro­mâne, de către iniţiativa privată. Apelul făcut de societatea de agricul­tură din Craiova pentru organisarea a­­tât a exposiţiunei cât şi a congresului, astă­zi când industria noastră vinicolă a început a fi apreciată în străinătate şi când viticultura română, prin împreju­rarea ivirei flagelului filoxeric, îngrije­şte pe toţi oamenii de bine şi iubitorii de interesul ce urmăreşte agricultura română, a fost un adevărat strigăt de alarmă, un adevărat resunet, a cărui echo, a pătruns în toate unghiurile ţarei. Mai toate judeţele României, se gă­seau representate în exposiţiune. Viticultura noastră, al cărei câmp de producţiune se întinde pe poalele Car­­paţilor de la Dorohoia până la Severin, toată a concurat, şi a luat parte la pri­ma serbare a muncei naţionale. Produ­sele tuturor viticultorilor, cari prin demnitate au cules lauri pe câmpul lui Marte în mijlocul concurenţei univer­sale în anul trecut, in capitala lumei Paris, acum se găsesc reuniţi în cetatea Banilor, pentru a concura, a-­şi da mâna şi a face cunoscut ţăreî lor la această festivitate internă, că laurii câştigaţi, recompensele dobândite, nu au fost ale lor, ci ale întregeî Românii. Serbia, vecina moastră, a cărei pro­ducţiune şi reputaţiune este cunoscută Europei, dând mâna României, a păşit Dunărea, pentru a se asocia cu ea. Oltenii­ au putut avea ca oaspe fericit, pe acest brav popor, care a ţinut a se manifesta în sânul nostru cu produsele-i vinicole. D-l M. Troianovic a venit ca un bun amfimviticulturei, prin expunerea vinu­rilor* Negotin şi de viţe americane, a probăm cea mai mare dragoste şi sim­­­patie, pe Serbia păstrează acestei ţări, care a căutat tot­d’a­una a fi ospitalieră tuturor, când a fost vorba de binele ge­neral, de mărire, şi în special cu Ser­bia, cu care avem atâtea interese co­mune. Descinderea exposiţiunei a avut loc Duminică la 14 Octombre, sub presi­denţia de onoare a d-lui Grigore G. Păucescu, ministrul agriculture!, care prin presenţa sa la această solemnitate, a făcut să fie foarte impunătoare, faţă cu importanţa ei. Sălile cercului agricol, frumos împo­dobite in haine verzi cu foi de viţe şi stejar, cu lanţuri şi cununi de struguri din toate podgoriele, ce aveau aerul, de a’şi da mâna în sinul acestei espoziţiuni pentru a reprezintă preţioasele noastre varietăţi de viţe, înfăţişau un tablou din cele mai vesele, mai ’atrăgătoare vede­re! şi gustului. Viţele americane, sălbatice, necunos­cute încă bine României, care în cuibul pe lângă rusticitatea lor, vor avea să înlocuiască şi să nutrească pe gingaşele şi nobilele noastre varietăţi, a ţinut a fi şi ele reprezentate. Nobleţă, calitatea, fecunditatea şi slă­biciunea fisică sta alături, cu sălbătăcia, puţina producţiune, mediocritatea şi în fine rusticitatea, proprietate singură pli­nă de virtute, care faţă cu filoxera le face a fi considerate ca ultima rază de scăpare a viticulturei, de acest nenoro­cit flagel. Cine se mai gândia oare, că viticul­tura europeană, şi în special cea română va fi nevoită să recurgă la mijloace de luptă, recrutate în vastele, întinse şi pustiile noului continent ? Francia a voit să facă un lux prin introducerea capriţioaselor viţe ameri­cane ; România, a voit să facă un lux, prin introducerea celor Franceze, dar nimenea nu s’a gândit vr’o dată, că sfor­ţările de a aduce un bine să aducă un rău, rău­ ce pare a nu se putea reme­dia, de cât tot cu viţele americane, sor­gintea răului în Franţa. Sticlele de vinuri de tot felul, de mă­rimi şi forme variate, cu astupusurile aurii, licoreau şi înfăţişau cea mai fru­moasă privelişte. Dacă aspectul lor ne impresionează, ne mişcă, ne place, şi măguleşte ochiul apoi virtuţile conţinutului lor, fac parte, şi sunt nedespărţite de cele trei mari acte ale vieţii noastre. Cu el venim in lume, vedem lumina şi ne bucurăm de ea, cu el lăsăm gene­­neraţiuni folositoare patriei noastre, trăim a o vedea înflorind, şi ca un element, ca un simbol religios în grijanie, cunu­nie şi moarte, este emblema vieţei o­­mului. Exiosid­iM şi Colonul Viticol de la G­R­AI­O­V­A Exposiţiunea. Societatea de agricultură din Craiova a avut o serbare, serbarea cea mai mare a unei ramuri de producţiune agricolă din cele mai de căpetenie ale r­omâniei. Este vorba de exposiţiunea de vinuri şi congresul viticol ţinut în zilele de 14, 15, 16 şi 17 octombre la Craiova. D-l Sava Şomănescu, distinsul preşe­dinte al societăţei, patriotul şi iniţiato­rul, care a avut fericita idee de a face o expoziţie de vinuri şi un congres vi­ticol, este acela care, cunoscând că lupta statului, fără ajutorul iniţiativei private, fiind grea în împrejurările de faţă, a căutat a grupa în jurul societăţei, pe care o represintă cu demnitate, pe toţi oamenii de bine, banii, patrioţi pentru o causă comună. Deschiderea exposiţiunei şi a congre­sului, s’a făcut cu cea mai mare solem­nitate de d-l Gr. G. Păucescu, ministrul agriculturei, care în această ocasiune a avut presidenţia de onoare, represen­­tând guvernul, ca un stimul, ca un în­demn mai mult, la învingerea grelelor

Next