Lupta, mai 1891 (Anul 8, nr. 1402-1427)

1891-05-04 / nr. 1405

ANUL VIII.No. 1405 ABONAMENTE DIN ȚARĂ Un an...........................................................................40 lex Șease luni......................................................................20 „ Trei luni......................................................................10 . Pentru învățături pe un an...................... . 30 „ IN streinătate Un an...........................................................................50 Jel Șease luni.....................................................................25 „ Trei luni ...........................................................15„ UNIVSERUL 15 BANI ANUNCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . IV n n A T n n ... Inserţie şi reclame : „ . . . Pentru anunciuri a se adresa: In România la „Agenţia Havas“. In Francia, Italia, Austro - Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum şi la sucursalele ei. UN NUMER VECHI: 50 BANI : 1 leu ling 25 bani „ 2 lei „ Sah la Vernescu Informaţiuni exterioare Scandalul din Cameră Victoria liberalilor în Anglia Sindicatul din Iaşi 3 Ecourile zilei Petrecerile în Provincie Mişcarea morală din America Corpurile Legiuitoare Cravatele Albe Şah la Vernescu Cu 73 voturi contra 67 Camera d-lui Lascar Catargiu a dat eri un întâiat avertisment d-lui G. Vernescu, trebue să lămurim bine lucrurile pentru ca cetitorii să înţeleagă că conservatorii, că amicii d-lui Lascăr Catargiu au hotărât eliminarea elementului Vernescu, şi aceasta cât mai curând. Eri a început validarea noilor deputaţi. Asupra unei alegeri de la Iaşi şi asupra alteia de la Prahova se produc două contestaţiuni cari provoacă două scrutinuri. La ambele voturi, fiindcă crea în joc administraţia d-lui Catargiu, deci un ministru conservator în joc, guvernul capătă majorităţi aproape de trei pătrimi; opoziţiunea capătă 39 şi 40 de voturi, iar guvernamentalii peste 100. Se începe discuţiunea asupra alegerei colegiului 2 de Botoşani. Aci ia cuvântul d. Enacovici şi cu d. ministru Vernescu cerând o anchetă parlamentară. D. Carp vorbeşte cu multă violenţă în contra administraţiunei din Botoşani, critică pe Vernescani, iar la vot Camera, cu 73 voturi contra 67, respinge cererea de anchetă. Situaţiunea s’a limpezit dintr’o dată. Dacă opoziţiunea ar fi fost în majoritate, evident că şi celel’alte doue voturi anterioare ar fi fost defavorabile guvernului, dar nu, majoritatea era a ministerului și totuși ministerul a fost bătut. Neapărat că votul n’a putut fi îndreptat în contra ministerului, atunci în contra cui a fost îndreptat? Este evident că el n’a vizat decât pe d. Vernescu, care a luat cuvântul şi căruia o parte din conservatorii Catargişti au voit să dea o lecţiune. Şi să nu se crează că acest rezultat să datoreşte unirel liberalilor cu junimiştii şi cu conservatorii concentraţi. Mai întâiti, aceste trei grupuri nu sunt atât de numeroase încât să puie guvernul în minoritate, apoi o mare parte din liberali lipseaţi de la şedinţă, precum lipseaţi, de asemenea, şi d-nii Manu, Alecsandru Lahovary etc. Rezultatul votului se datoreşte, prin urmare, unui număr de conservatori guvernamentali, cărora grupul d-lui Vernescu şi cu miniştrii acestuia le stat pe inimă. D. General Florescu, preşedintele consiliului, înţelegând imediat importanţa votului, mai ales că iei fusese dat în urma interveniiei violente în dezbateri a unui ministru, a cerut un vot de încredere. Moţiunea de confienţă însă, nu poate întruni decât 79 voturi, adică cu 12 voturi mai mult decât întrunise propunerea de anchetă parlamentară privitoare la alegerea Colegiului 2 de Botoşani. Iar restul de 61 deputaţi cari au votat contra anchetei s-au abţinut de la vot, refuzând să voteze încrederea în cabinet satt, mai bine zicând, încrederea în d. Vernescu. Credem că nu mai avem nevoie de multe argumente pentru a dovedi că criza ministerială a fost declarată şi actuala formaţiune ministerială a primit înşedinţa de ieri a Camerei o lovitură de moarte. Cu toată intervenţiunea primuluiministru şi în ciuda cestiunei ministeriale pusă categoric de către d-sa, guvernul n’a putut căpăta decât 79 glasuri din peste 140 deputaţi prezenţi, deşi au votat se zice, dar încă nu putem afirma, pentru moţiunea de încredere, toţi liberalii aleşi cu concursul administraţiunei, precum d-nii Constantinescu şi Stătescu de la Buzett, Albu de la Neamţu, Aslan, Toni, Morţun etc. de la Iaşi. Şi să nu pierdem din vedere că acest vot semnificativ a fost dat în momentul când deputaţii n’au fost încă validaţi, când, prin urmare, foarte i vuiți se tem încă de invalidări, anchete parlamentare etc. Ce se va întâmpla mai târziu nimenea nu poate prevede, dar, pentru moment, constatăm că guvernul actual nu are majoritatea în parlament sau, dacă o are, ea este atât de șubredă și de nesigură încât un minister nu se poate rezema serios pe dânsa. întâiul şah la d. Vernescu a fost dat şi matul n’a fost evitat de cât graţie pionului Florescu, care se găsea alături şi a putut acoperi la vreme piesa atăcată. Socotim că d. Vernescu ştie şi înţelege mai multe decât noi în ceea ce priveşte situaţiunea’i personală, situaţiunea miniştrilor săi Ilariu şi Gliedeni, situaţiunea grupului d-sale faţă de conservatorii catargişti. Apărăte, d-le Vernescu. EDITIA .A. DOUA Constantin C. Bacalbaşa. A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Italia şi întreita alianţă . Italie publică în număru i de la il Main următoarea notă oficioasă: Mai multe ziare, în special franceze şi engleze, vorbesc cu stăruinţă despre nişte negocieri cari s’ar fi început deja între Austria, Germania şi Italia în vederea întreitei alianţe. Un ziar englez, Daily Telegraph, asigură în chipul cel mai formal, că d. di Rudini şi-ar fi exprimat deja părerea că întreita alianţă este încă necesară pentru pacea Europei şi pentru siguranţa Italiei. N’a ajuns însă atât; un ziar italian veni să anunţe, într’un mod cam misterios, că d. Billott, ambasadorul Franţei la Roma, ar fi adresat unele întrebări d-lui di Rudini şi neprimind un răspuns conform dorinţelor celor din Paris, cabinetul francez, nemulţumit de ambasadorul său, ar fi hotărât să recheme pe d. Billot și să trimită la Roma pe d. Cambou. Aceste sgomote sunt, însă, neîntemeiate. D. Billot a părăsit Roma din motive familiare. Scandalul din Cameră Abia s'a deschis Camera cea nouă şi scandalurile s’au început. E regretabil să vezi că câtă vreme ţara întreagă aşteaptă ca să se hotărască odată cu tariful autonom şi cu budgetul, o parte a reprezentanţilor ţăreî nu face de două zile, de cât un scandal nesfîrşit, compromiţând astfel parlamentarismul român. Constatăm, însă, cu oare şicare satisfacţie, că cei cari provoacă scandalul se află printre rîndurile guvernamentale şi sunt de nuanţă vernesco-ilarionisto-pakistă. D-nii Ioniţă Stănescu, Ionescu-Marcus, Pencovici, Şabner-Tuduri, Kalimah, Argetoianu şi Al. Enacovici, sunt cei d’Inteia; sunt vrednici de şefii lor. Scandalul de eri a trecut peste toate marginele bunei cuviinţe celei mai elementare. Ura pătimaşe a d-lui Enacovici în contra d-lui Bobeica, a produs scenele regretabile de eri. Denunţând opiniunei publice pe aceste tipuri parlamentare, descrim aci pe scurt cum și în ce fel s’a petrecut scandalul. După ce d. Enacovici a atacat în modul cel mai vehement posibil pe d-nii Bobeica şi Ullea, acest din urmă a cerut cuvântul pentru ca să desmintă toate calomniile presumţiosului d. Enacovici. Agenţii provocatori, în cap cu cei numiţi mai sus, au început o gălăgie teribilă împedicând pe d. Ullea, care de alt-fel a fost calm şi a vorbit în termeni cuviincioşi, de a urma. S’a cerut apoi cuvântul în cestiune de regulament, d. Palade a fost însă, de asemeni mereu întrerupt şi n’a putut să vorbească. De-odată numai se observă că deputaţii îşi părăsesc locurile, şi sub comanda lui Pencovici-Băcanul, ocupă incinta, încep a vocifera şi a ameninţa cu mâna. Aleşii lui Pake, Vernescu, Ilarion şi Enacovici insultă minoritatea cu vorbele cele mai ordinare. D. Ioniţă Stănescu îşi permite îndrăzneala să înjure pe d-nii Ioan Lecca şi Bobeica în termenii cei mai desgustători. D. Kalimah să aruncă asupra d-lui N. T. Popp şi era gata să-l apuce de piept, dacă nu intervenea d. Alecu Catargiu. Sgomotul şi învălmăşeala au ajuns la culme. Nu s’au mai putut distinge de loc cuvintele triviale ale lui Jean de la Obor, Marcus şi Pencovici. D. Argetoianu, cu manile încleştate, zbiară şi ameninţă pe d. Jean Lecca. Tumultul de nedescris. Preşedintele părăseşte biuroul; d. ministru Vernescu caută a calma lumea, dar fidelii săi partizani nu -i dau nici o atenţiune. In fine d. Al. Catargiu, după mari sforţări, isbuteşte să ia cuvântul şi să roage majoritatea de a se astâmpăra puţin şi a lăsa pe d. Ullea de a se desvinovăţi de cele ce i-a imputat d. Enacovici. O jumătate de oră a ţinut acest scandal şi apoi a urmat votarea moţiunei d-lu Enacovici. In timpul votărei, d. Gună Vernescu se apropie de un grup unde era şi deputatul Urzică de la Botoşani, căruia îi adresează aceste cuvinte : — Aşa vă trebue, de ce aţi trimis pe Carp în Cameră. La aceste cuvinte d. Urzică ripostează în mod violent : — Alegătorii din Botoşani vor trimite şi pe dracu în Cameră, ca să vă răstoarne, cât timp arnăutul de Enacovici al d-tale va fi paşa guvernului în localitate. D. Gr. Păucescu, care era pe aproape, aude apostrofa d-lui Urzică şi plecând la un alt grup de deputaţi, întreabă arătând pe d. Urzică, cu o vădită satisfacţie: — Cine e acesta ? E un băiat (!) de inimă. Bravo ! A păţit’o lună! Votarea continuă, fără un alt incident mai important. -------------------------------------------- Hardy a întrunit 215 voturi mai puţin decât d. Tapling la acea dată. Liberalii au primit cu entusiasm acest scrutin. El încoronează admirabil seria. Acum trei săptămâni, aceste cinci scaune erau ocupate de cinci guvernamentali; ele sunt astăzî împărţite între trei conservatori şi doi liberali. Mai mult. Unul dintre ele, acel al comitatului Dorset-sud, n’a fost păstrat de către tory decât cu o reducere a majorităţeî lor din 991 voturi în 1886 la 40 astăzi. Deşi alegerile parţiale, n’au o mare semnificare, totuşi o asemenea constanţă în rezultate este de natură a da de gândit. De doi ani şi jumătate coaliţiunea unionistă de la guvern a perdut 20 de scaune, ceea ce echivalează cu o deplasare de 40 voturi în folosul minorităţei liberale. Se poate zice că o lege presidă la această evoluţie: corpul electoral, pe care surpriza conversiunea d-lui Gladstone la home rule îl aruncase în braţele torylor şi al disidenţilor la 1886, revine azi la opiniunile sale de la 1885. Liberalismul, un moment deconcertat, ’şî-a luat posesiunea de sine şi încrederea în viitor. Un mare număr de alegători cari s’au abţinut la alegerea generală, sau cari au votat pentru schismatici, revin acum la matcă. Afară de Birmingham, ex-leagănul radicalismului, pe care circumstanţele locale l’a transformat într’un fel de oraş de buzunar pentru d. Chamberlain, familia sa şi amicii săî, liberalismul sau radicalismul unionist nu mai este decât o cantitate negligeabilă. De sigur, la viitoarele alegeri, liberalii home rule vor obţine o imensă majoritate. Victoria liberalilor In Anglia Circumscripţia Harborough, din comitatul Leicester (Anglia) a complectat seria celor cinci alegeri parţiale care, de un comun acord, au fost botezate cu numele de alegeri generale în miniatură. Această alegere a fost o nouă şi importantă victorie liberală. Era vorba de a înlocui un conservator, d. Tapling, care a fost ales în 1886 cu 5.708 voturi contra 4.570 date concurentului să fi liberal, adică cu o majoritate de 1.138 voturi. A priori părea imposibil de a se deplasa un atât de mare număr de sufragii. Toni alesese un escelent candidat, pe d. Hardy, un mare proprietar fondar, popular printre popi şi fermieri şi destul de bogat pentru a cheltui în alegeri. In faţa lui, liberalul Logan era într’o poziţie destul de curioasă. In 1886 el a fost port-drapelul partidului conservator într’un colegiu electoral. El profesa la acea epocă doctrinele cele mai ortodoxe contra home rule-lui, contra distrugerea unităței britanice, contra d-lui Gladstone. Doi ani mai târziu el făcu în Irlanda un voiagiu de plăcere și cu această ocazie asistând la mizeria irlandezilor, se puse de studiu mai de aproape chestiunea agrară şi chestiunea naţională, atât de strâns unite După câteva luni el fu convertit la home rule, şi, prin intermediarul său, la liberalism. Şi la prima ocazie ce i se prezintă el se hotărâ să lupte pentru noul său partid. Această hotărâre şi-a prins bine, căci a repurtat unul din cele mai frumoase succese din câte a fost puse, în acești doi, la activul liberalismului. El a fost ales cu 5.982 voturi contra 5.493 date candidatului conservator. Ceeace înseamnă că el a transformat o minoritate de 1.138 voturi într-o majoritate de 489 sufragii, adică a provocat o deplasare de 1627 voturi. El a câștigat cu 1412 voturi mai mult decât în 1886 de când. SAMBATA 4 MAI 1891. SINDICATUL DIN IAŞI D. V. Elefterescu, un sincer liberal ieşan, ne trimite cu această scrisoare, cuvântarea d-sale prin care persifla cum se cuvine ruşinoasa alianţă a liberalilor ieşeni cu reacţionarii, cuvântare împedicată de a fi ţinută de clubul liberalilor din Iaşi . Domnule Redactor, La 26 Aprilie, a avut loc o întrunire la clubul liberal-naţional din Iaşi, la care am fost chemat şi eu, spre a -mi da părerea asupra propunerei de unire dintre liberaliinaţionali şi conservatorii din localitate în vederea alegerilor comunale şi judeţene. La această întrunire era un curent puternic contra unirei; şi toţi de părerea aceasta s’a înscris la urmă, spre a vorbi contra acestei hidoase propuneri. Dar ce să vezi, lucru neaşteptat pentru membrii unui club liberal! Toţi cei ce pusese treaba la cale pentru unire şi care luase deja cuvântul în chestie, închiseră discuţiunea în mod tacit, sub pretext că ora e înaintată (era 4 p.m.) şi pune la vot propunerea de unire pe faţă cu pentru şi contra. Să înţelege că toţi aspiranţii la onoruri şi funcţiuni au votat pentru, pe când cei independenţi au votat contra. Asemenea procedure opresivă asupra discuţiunei unei chestiuni atât de delicate m’a determinat să recurg la d-voastră, rugându-vâ, să bine-voiţi, a-mi publica părerea mea asupra acestei uniri, părerea înăbuşită de partizanii înfrăţirei cu conservatorii din localitate. Mulţumindu-vă cu anticipaţiune, vă rog, să primiţi asigurarea obebitei mele consideraţiuni. V. Eleftorescu: Domnilor membri, Două cuvinte aş avea şi eu să vă întreb, ca soldat al principiilor liberale şi anume : Am format noi un club aci în Iaşi, numai ca să ucidem timpul şi să căpătuim pe membrii cei mai marcanţi din el cu orice preţ, chiar cu preţul abdicării de la principiile noastre liberale, pentru care atâţea patrioţi români ’şi-ausacrificat întreaga lor viaţă, sau iniţiatorii înfiinţărei clubului, d-nii Vizanti, Morţun, etc., pătrunşi de o adâncă şi neprihănită iubire pentru prosperarea acestei ţâri, ne-a strîns la un loc, ca uniţi într’un singur suflet şi aspiraţie, să putem lupta, cu puterea ce dă unirea, pentru prosperarea neamului nostru în parte şi omenire în general ? Eu, cel puţin unul, m’am înscris după stăruinţa şi îndemnarea a unora din coreligionarii mei politici, neprihănit de nici o idee de parvenire şi numai din dorul de a contribui, cu neînsemnatele şi modestele mele mijloace, la punerea în aplicare a cerinţelor societăţei în care trăim. D-lor, când sufletul nostru e copleşit sau mai bine însetat de ambiţia ne-ar parveni cu orice preţ, atunci trebue să ne luăm rămas bun de la principiele liberale. Zic că trebue să ne luăm rămas bun şi iată pentru ce: Virgina numită libertatea şi care e întotdeauna împodobită de progres, are vecinicul capriciu şi pretenţia, justificată, de a fi, nu numai adorată până la mormînt, dar încă apărată în fiecare moment cu trup şi cu suflet virginitatea ei. Cum n’o păzim bine şi cu devotament, îndată o pierdem. Ertaţi-mî, d-lor, această comparaţiune, pe cari unii mai pudici, vor găsi-o cam decoltată, dar mişcat de scopul întrunirei de astăzi şi temându-mă, să nu picaţi în păcatul de deunăzi, păcat făcut unindu-vă cu conservatorii, n’am putut da peste ceva mai bun, de cât peste această emblemă, pe care ’mi-a plăcut să o iau ca termen de compaţie şi ca simbol al curteniei ce trebue să caracteriseze libertatea şi pe acei ce sunt cu adevăr apărătorii ei. Eu trebue, ca liberal devotat, să ve mărturisesc cu mâna pe consciinţă şi departe de orice linguşire, că în ţara noastră, ca şi în alte ţări mai civilizate decât a noastră, am văzut oameni foarte devotaţi la început libertăţei, dar cam apoi ridicaţi la onoruri de această regină a timpurilor moderne, a maltratat-o aşa de răul, că a devenit în mâna lor o adevărată fată de trafic, de care îşi bat joc şi astăzi mulţi ce poartă titlul de liberali. Această regină ce a făcut minuni în Franţa la 1789 şi a fost ridicată la rangul de zeitate de republicanii francezi, a fost şi este aşa de, maltratată la noi, că nimeni, dar nimeni din acei ce sciu mişcarea libertăţei în ţara noastră, nu mai voesc să te crează, când le mărturiseşti din adâncul inimei, că voeşti să lupţi cu credinţă nestrămutată pentru libertate. Toţi îţi zic şi cu drept cuvânt: Farsor politic ! Vrei să-ţî faci drum în lume, ca mulţi şi mulţi alţii aninându-te de poalele libertăţei. Aşa că de la început te descuragiază să ridici glasul şi braţul pentru apărarea ei. Eu d-lor, vă mărturisesc, că simt un adânc disgust de a face politică, mai ales în ţara noastră, unde să face în mare parte politică de căpătuială, unde cetăţeanul robit economiceşte, sau lacom de a parveni, nu alege între bun şi rău, între şarlatan şi om de treabă, ci merge orb acolo unde î i zimbeşte norocul. In o asemenea ţară nu un C. A. Roseti, despre care am în mine o vie imagină a unui adevărat tip patriotic, nu un loan Brătianu, dar Dumnezeu din ceva de s’ar cobori, nu va putea face ceva, adică lucra pentru progres, dacă nu va îndopa pe toţi nevoeşii, pe toţi ambiţioşii cu toate bunurile pământeşti. Şi dovadă că e aşa n’aveţî decât să căutaţi misterul duratei de 12 ani de guvernare a d-lui loan Brătianu şi dacă nu aţi ghicit încă să vi-l spun eu. Iată-l: Satisfacerea tuturor poftelor, începând de la rege şi sfârşind cu cel din urmă pofticios. Iată d-lor, ce va să zică a face politică în ţara noastră. Cu o asemenea politică trebue s’o rupem odată. Aşa fiind, vă întreb pe dv. ce voiţi să faceţi ? V’aţi adunat aice să lucraţi pentru principiele liberale, al cărora stindard fâlfâe în centrul statului major pe clubul liberal din Bucureşti, sau suntem o adunătură de oameni de căpătueală, ce dispărţiţi de politica centrală a statului nostru major, facem politică pe contul nostru propriu, în detrimentul principiilor noastre liberale şi cu pofta de a parveni, fie ca reprezentanţi în cameră, fie ca consilieri la judeţ sau comună etc.? Dacă v’aţi hotărât pentru acest sistem, apoi mie unul, daţi-mî voe, să mă ridic, să protest din toate puterile mele şi să zic că nu numai că regret că m’am înscris în club, dar că nu vă voiu da nici cel mai mic concurs, cu ocasiunea alegerilor comunale şi judeţene, ci mă voiu abţine, cum trebue să facă orice liberal, când vede că fraţii lui de arme trec cu tot bagagiul lor politic în tabăra duşmanului, părăsind cetatea liberală, ce o apăr cu bărbăţie ceilalţi fraţi ai noştri. Din două una d-lor: Ori suntem tari în acest oraş, ori suntem slabi; cu alte cuvinte, ori suntem bine văzuţi de concetăţenii noştri, ori suntem răfi văzuţi, sau mai bine, ori avem încrederea concetăţenilor noştri, ori nu o avem. De o avem, n’avem nevoe de concursul acelor contra cărora stăm sub arme de atâta vreme şi cotropim libertatea pas cu pas şi aceasta cu atâta mai mult, cu cât implicit dăm concurs şi apărăm ruina duşmanului nostru secular, în dauna libertăţei. De suntem slabi, apoi să luptăm, mulţi puţini câţi suntem oameni de inimă, cu cele mai mari sacrificii în admiraţiunea cetăţenilor noştri şi să căutăm cel puţin pe viitor, a ne atrage stima şi consideraţiunea cetăţenilor noştrii, pentru libertatea cărora vom pica sacrificaţi, de vom pica, dar nu uniţi cu conservatorii să dăm aspectul unor fiare.