Lupta, august 1891 (Anul 8, nr. 1476-1500)
1891-08-05 / nr. 1480
. A A . V A ANUL VIII.No. 1480 ABONAMENTE DIN TARĂ Un an................................................ Ssatte Inni . ............................... . . Trei luni............................................ Pentru învățători pe un an.................. IN streinitate Un an...................... Şease luai . ... . . . .... . . . Trei luni .............................. . . NUMERUL 15 BANI LUNI 5, MARȚI 6 AUGUST 1891 ANUNCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . .1’îtei luni „ „ IV „ „ . . .25 bani „ Inserţie şi reclame , 2 iei „ Pentru amineiuri a se adresa: In România la „Agenţia Havas“. In Francia, Italia, Austro - Ungaria şi Anglia Ia Agenţia Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum şi la sucursalele eî. UN NUMER VECHIU 50 BANI REDACŢIA: Strada Academiei, 19, ţCasa île rcuşii) Director politic : G. PANU ADMINISTRAŢIA: Strada Academiei, 19, (Casa Mereu și) b) b) 10 „ 10 , 30 „ 50 le) 25 . 15 „ Sufragiul universal Informaţiuni exterioare Primăria şi birjanii Ţară de sălbatici Din T.Ocna Ecourile zilei Cronica judiciară Cravatele Albe EDITIA ^ 10UA ............................................................ó ta A se vedea știrile telegrafice pe pag. 3 SUFRAGIUL UNIVERSAL Până acumi am discutat, principiul sufragiului universal, precum şi acela al colegiilor restrânse din punct de vedere al competenţei sail necompetenţei celor chemaţi a dirigia afacerile statului. Chestiunea pusă pe terenul acesta încă să mai pricepe, căci mai la urmă să poate discuta, dacă numai cei relativ luminaţi să participe la conducerea statului, sau să ia parte şi cei inculţi. Dar aceasta este o discuţie mai mult academică, căci în practică, în dezbaterile zilnice, chestiunea votului universal şi acea a colegiilor restrânse nu să pune pe terenul competenţei sal a necompetenţei. Discuţia are loc pe un teren mult mai vulgar, lupta să face pe o temă mult mai inferioară. Clasa dirigentă şi politicianii reacţionari când combat votul universal şi susţin colegiele restrânse, de la care caută a alunga marea majoritate a cetăţenilor, invoacă argumente de un ordin cu totul meschin. In numele intereselor ce au angajate în societate, ei vin şi cer ca să aibă direcţia dominantă in stat, în numele cenzului, adică a avere, în numele proprietăţei mari, în numele industriei sau a agriculture! mari ei pretind a exclude pe cei care nu au avere, pe cei ce nu sunt proprietari mari, pe cei ce nu posed imobile imense. Şi dacă ei acordă celor mai puţin favorisaţi de societate drepturi mai mici, câteodată iluzorii, el justifică aceasta cu cuvântul că aceia au mai puţine interese angajate decât el însăşi. Cum vedeţi, suntem departe de ştiinţele sociale, de un corp luminat sociologic cu pretenţia de a guverna în numele adevărului şi a ştiinţei, lucruri ce am discutat teoreticeşte. In luptele politice reacţionarii şi stăpânitorii nu se sfiesc de a pune înnainte interesul lor şi a căuta a exclude pe marea majoritate a cetăţenilor de la drepturile politice în numele acelui interes. Toată chestia drepturilor politice să pune cam astfel : „Voim să guvernăm noi, zicem clasa actuală dirigentă, şi să vă guvernăm şi pe voi cei mulţi, fiindcă „avem deja o situaţie câştigată de „secule, fiindcă avem interese mari „în societate pe care voim să le „facem să triumfe şi fiindcă ne temem ca împărţind cu voi puterea „electorală în mod egal, voi ne veţi „copleşi fiind mai numeroşi.“ înţelege bine ori şi cine, că asemenea temă nu suportă discuţie obiectivă, ci o discuţie violentă de interes la interes. Pricepe oricine că lupta pusă astfel între partizanii şi duşmanii votului universal este o luptă de clasă la clasă, o luptă de exterminare fără absolut nici un caracter ştiinţific. Căci îndată ce invoci interesele angajate, mai mari sau mai mici, deştepţi violenţa, provoci ca pasiunele cele mai rele şi mai acerbe să se deştepte. Am zis că chestia nu comportă discuţie. In adevăr, nu este fenomenal lucru ca să pretinzi, că de vreme ce tu ai mai multă avere apoi tu să ai dreptul de a te ocupa nu numai de afacerile tale, dar a regula şi pe cele a celor cu mai puţină avere ? Nu e ridicul a susţinea, că pe câtă vreme tu eşti mai bogat apoi eşti în drept a fi stăpân nu numai pe persoana ta, dar a pune stăpânire şi a dispune şi de persoana celor mulţi dar seraci ? Căci la aceasta să reduce a pretinde ca o clasă singură se aibă exerciţiul predominant al drepturilor electorale, este a avea ea, o mână de oameni, în puterea ei averea, interesele, persoana, viaţa celor mulţi. In numele interesului tău, fie mare fie mic, in societate ta nu ai dreptul de a pune stăpânire şi de a înăduşi interesele celorlalţi fie cât de mici acele. Faptul că eşti mare proprietar, sau mare industrial, sau chiar om cult şi învăţat nu te indritueşte a ţinea în inferioritate socială şi economică o imensă majoritate de cetăţeni. Interesul celui din urmă cetăţian fie cât de mic, trebue băgat de samă, dar nu nesocotit, căci pentru acel cetăţian interesul lui mic cum este, este tot aşa de mare ca milioanele angagiate al unui milionar. Dreptul de a exista şi de a avea cuvântul, sau în o societate unde cineva este membru, nu poate fi nimicit de nici un interes al altuia cât de mare, chiar nici de interesul unei întregi clase. Acel cetăţean există, el face parte din colectivitatea socială, trebue să aibă dreptul egal nu în puterea interesului sau, ci în puterea dreptului de membru al colectivităţei. Când deci să pune chestia pe terenul intereselor mai mari sau mai mici materiale, să pune roti. Dreptul de a participa la afacerile statului nu are o altă origină, el este legat strâns cu existenţa însăşi a individului. In momentul când un individ să naşte, să naşte odată cu el dreptul de a-şî zice şi el în mod egal cuvântul ca şi ceilalţi membri ai colectivităţii. Avere, cultură, diplome, titluri etc., nu pot influenţa asupra acestui drept primordial. Aceste lucruri pot să influenţeze asupra situaţiei sociale a individului, ele nu pot însă crea o situaţie legală mai superioară sau mai inferioară. In contra faptului material, existenţa unui om în societate nu poate prevala nimic, afară de moartea. Dar chiar dacă ne punem pe terenul intereselor sociale, discuţia nu se poate susţinea. Căci mai la urmă oare interesul a câteva milioane nu este socialmente şi politiceşte vorbind mai mare decât acela a câtorva zeci de mii ? D. e. In ţara aceasta interesul a 800.000 de ţărani proprietari mici, nu este el superior interesului a 40 de mii de proprietari mari ? Este o greşală din partea classei ilirigente de a pune discuţia pe interesul de clasă, cum legea noastră electorală o pune, de vreme ce împarţeşte pe cetăţeni în proprietari mari, în proprietari mici etc. Existenţa acestei ţări residă in cea mai mare parte în cele 4 la milioane de săraci sau cu avere modestă, iar nu în cele câteva zeci de mii de orăşeni sau bogătaşi. Această ţară redusă la câteva mii de capitalişti şi mari proprietari ar înceta imediat de a avea o existenţă politică; ceea ce dă acestei ţări caracterul de stat, de naţie cu expresie politică, este mulţimea, sunt milioanele de ţărani şi de suflete din massa populară. Apoi nu este revoltător, că tocmai aceia cari justifică existenţa noastră de popor, cu numerul lor cel mare şi cu interesele lor legate de acest pământ, tocmai aceia să fie sacrificaţi politiceşte în profitul unei pături subţiri sociale, care oricât de bogată şi de cultă ar fi ea, şi ar pierde imediat caracterul ei politic dacă iar lipsi baza adâncă a masselor populare ? Am vorbit de interesul politic social ca să vorbesc şi de cel economic al maselor. O. FJK.TSTJ. Informaţii exterioare Impăratul Wilhelm a nebunit Tageblatt din Viena primeşte din Londra următoarea depeşă După o telegramă din Berlin Împăratul Wilhelm II suferă de alienaţie mintală şi fratele său, prinţul I Henrie a plecat în Englitera, spre a se întreţine cu regina asupra constituirea unei regenţe. Se crede că regenţa s’ar constitui cu prinţul Henric, regele Saxoniei, marele duce de Baden şi cancelarul Caprivi Regele Alexandru în străinătate Din Belgrad se scrie ziarului Grajdanin din Petersburg : „Voiagiul regelui Alexandru prin Rusia l ’au conceput Ristic şi Paşici, pentru ca astfel să întărească puţin situaţia lor sdruncinată in timpii din urmă. Ei speră că vor putea dovedi sârbilor prin decoraţiunile ruseşti pe cari le-au primit, că singur numai partidul radical e bine văzut în Petersburg şi numai acest partid a putut să intre în graţiele ţarului. In programul lui Ristici se află şi expulzarea mitropolitului Mihail, fiindcă acesta e şeful partidului rusofil. Grajdanin încheie: Acolo unde Ristici joacă rolul preponderant, nu poate să fie vorbă de sinceritate. Ristici a crezut de cuviinţă că e bine dacă va căuta să intre în bunele graţii ale celor din Petersburg în acelaşi timp şi în ale celor din Viena , pe când făcea mai bine să se alipească numai Rusiei. De altfel se observă că primirea în Petersburg a regelui Alexandru nici n’a fost aşa de strălucită, precum se aştepta. Trei zile de-a rândul, ţarul cu întreaga familie au absentat în Finlanda şi n’a rămas în Petersburg nici măcar un membru al familiei Romanov, care să reprezinte pe ţar înaintea înalţilor oaspeţi şerbi. Interdicţia rusească Ucazul ţarului prin care se interzice exportul cerealelor a produs un hausse nemaî auzit prin toate pieţele europene. Tendinţa ta spre hausse se menţine mereu in Viena. Preţul grâului s’a urcat cu 20—25 creiţarî, iar preţul secarei cu 40—50 creiţari. In Germania interdicţia rusească va avea resultate funeste, de oarece toate brutăriele germane îşi îndestulai trebuinţele cu secară de provenienţă rusească. Din cantitatea de secară ce s’a importat in Germania in cele d’întâî şase luni ale anului curent, aproape 90 la sută a fost rusească. Anume 3.147,640 kile s’a importat din Rusia şi numai 348,376 de kile, adică 10 la sută, din Olanda, Austro-Ungaria şi România. După toate semnele, în urma interdicţiei ruseşti, scumpetea va creşte mereu în Germania. E importantă apreciarea ziarului Koelnische Zeitung, care zice că originea interdicţiei ruseşti este pur politică. Corespondentul din Petersburg al ziarului german află că cu câteva săptămâni înainte o comisiune specială a stabilit, că recolta secarei este îndestulătoare şi nu este, prin urmare, nevoe de măsuri extraordinare. Interdicţia rusească, în urma vizitei escadrei franceze, pare a fi o lovitură îndreptată în contra Germaniei. Primăria şi birjarii Este surprinzător lucru cum consiliul comunal din Bucureşti n’are conştiinţa celor mai elementare atribute ale sale cât şi a nevoilor publicului. Procesul survenit între birjari şi omnibusele publice a surprins pe edilii noştrii foarte puţin pregătiţi pentru funcţiunea ce îndeplinesc. Despre ce e vorba ? O companie streină a pus în circulaţiune câteva omnibuse cari circulă pe trei singure strade: Lipscanii, Victoria şi Griviţa. Atâta a fost de ajuns pentru ca proprietarii de biril să se revolte, să protesteze şi sa ameninţe că nu vor mai da voturile lor actualilor consilieri. Un consilier comunal care ’i şi ajutor de primar, omul-scandal, care s’a făcut apărătorul tutulor cauzelor rele şi ruşinoase, a luat în mână pricina birjarilor şi s’a prezentat cu dânsa înaintea consiliului comunal. De alt fel simpatia lui Brătescu pentru birjari şi ostilitatea lui pentru tramcare este firească. In îndelungata lui carieră de libaţiune Iancu Brătescu îşi aduce aminte că mulţi birjari l’au condus la domiciliu într’un hal fără bal, cât despre tram care nu’şi aminteşte să ’i fi făcut vre-o dată asemenea servicii. In sfârşit afacerea vine la consisiliu şi Brătescu ia cuvântul în faţa unui mare număr de birjari prezenţi şi le susţine pretenţiunile, iar la urmă consiliul numeşte o comisiune compusă din distinsele persoane, Brătescu, Bălăşanu şi Serafim cam dimpreună cu o comisiune din partea birjarilor să studieze cestiunea. Iată un lucru de necrezut: consiliul comunal, în loc să tranşeze singur cestiunea şi loc de a respinge, pur şi simplu cererea de suprimare a tramcarelor, deleagă o comisiune, compusă numai din susţinătorii birjarilor, cu misiunea de a parlamenta cu nemulţumiţii. Apoi cu sistemul acesta unde vom merge? Dacă la fiecare îmbunătăţire şi inovaţiune folositoare publicului, s’ar ridica asemenea protestări şi cele ar fi ascultate, ar trebui să nu mai facem un pas înainte. Dacă birjarilor li se recunoaşte dreptul de a protesta, atunci de ce n’ar protesta sacagii în contra introducerea apei la domiciliu, de ce nu s’ar fi ascultat plângerea căruţaşilor şi a birjarilor cari făceau cursele între oraşe, în contra drumului de fier, de ce vechii fabricanţi de işlice, de cauce şi de anteree n’ar fi fost protejaţi în potriva introducere! hainelor nemţeşti, de ce primăria a fost tolerată să introducă serviciul curăţire! gunoaelor pe ,câtă vreme căruţaşii gaseau aci hrana lor ? Iată unde duc pretenţiunile absurde ale unor bresle cari vor să facă monopol din meseria lor. Această chestie e veche şi s’a produs mai ântâi în occident, dar pretutindeni s’a rezolvat în folosul marelui public. Ţipetele în contra maşinelor şi în contra tutulor instrumentelor cari puteau indeplini munca mai multor oameni şi cari erau un semn de progres, au fost lăsate la o parte iar lumea a mers înainte. Şi noi, dacă ar fi trebuit să ţinem în seamă vaetele interesate ale câtorva clase restrânse, astăzi am fi încă la işlic, fără drum de fer, fără atâtea rezultate ale unei civilizaţiuni reale. Dar să revenim la birjari. Ce vor birjarii ? Nici maî mult, nici maî puţin, dânşii vor să rămâe fără concurenţă pe piaţă şi să aibă dreptul a stoarce publicul după cura. Ic convine! Până la înfiinţarea, tramvaiului nou, un birjar ivup, ducea la Coloseul Opler fără cel puţin 1 left 50, şi cu toate acestea, din cele mai multe puncte cursa nu putea trece peste 15 minute. Astăzi cursa până la Opler este cu tramvaiul 25 şi 15 bani. Ei bine, birjarii ţipă, dar puplicul cel mare, miile şi miile de locuitori al Bucureştilor sunt foarte veseli de această reformă. Alt exemplu. Cineva merge cu un tren de plăcere până la Câmpina, Sinaia ori Predeal. Preţul, dus şi întors variază, între 4, 5 şi 6 lei ; birjarului însă, trebue să-i plăteşti 2 lei dusul până la gară şi 2 lei întorsul de la gară. Astfel pentru a merge de acasă de la tine până la drumul de fier, plăteşti unui birjar tot atât cât plăteşti pentru a" merge cu calea ferată până la graniţă. Apoi nu’i bun tramcarul care face aceeaşi treabă ca şi birjarul, dar numai pentru 25 ori 30 de bani ? Ori cum ar fi pusă cestiunea, pretenţiunea birjarilor nu poate fi susţinută. Şi, dacă dinealor vor să nu piară în lupta concurenţei n’au decât să scadă preţurile. Să faci spre pildă, ca birjarii, din Iaşi, să înfiinţeze birji mici cu câte un cal ales ceasul şi a 50 bani cursa. Cu chipul acesta, vor putea ţinea piept tramvarelor şi tramvaiurilor, căci o cursă de 50 bani cu trăsura echivalează,ţinându-se seamă de, celellalte avantaje ale trăsureî,cu o cursă de 25 sau 30 bani tramcarul. Prin urmare, Primăria nu poate primi cu nici un preţ pretenţiunile birjarilor, cari vor să fie lăsaţi liberi pentru a exploata publicul. Interesele a o sută sau două sute de proprietari de birje sunt imperceptibile pe lângă interesele a două sute de mii de oameni. Dacă libera concurenţă poate fi legitimă undeva este aci, unde nu încape nici exploatat, nici exploatator, unde nu e vorba nici de capitalist nici de proletar. Şi dacă e vorba de ascultat pe cei interesaţi, onor. Consilii! Comunal ierea dator să primească, spre a-şi spune cuvântul, pe lîngă o delegaţiune a birjarilor şi una din partea publicului. In asemenea dezbateri nu e bine să se asculte numai o parte. Totuşi sperăm că pretenţiunile exagerate ale birjarilor vor fi respinse cu mare entusiasm . Publicul cere ieftinirea circulaţiunei în oraş şi nici un birjar din lume şi nici chiar Consiliul Comunal n’are dreptul să suprime pe aceia cari contribuie la ieftinirea ei. ■ CS&V' ----------GoLite--------- Ţară de selbatici Domnule Redactor, La noi aici se petrec fapte cari, chiar de ar fi văzute v’aţi închipui totuşi că, este o ilusiune a ochilor. Trăim sub regimul representativ, cu o constituţiune modernă, liberală, de toate, avem pretenţiunea de nivilisaţii aci în orient dar moravurile noastre oficiale ? Şi acum sunt preistorice. La noi slujbaşul administrativ lucrează ca un despot absolut, voinţa sa e mai presus de legi, autoritatea sa nu are magini, el se bucură de impunitate, şi cred dogmatic că, nu au nici o răspundere, faţă de nimeni, şi de sitmic. Să vă daunumai o pildă vie şi proaspătă. Ieri la 31 Iulie,. ducându-mă la prefectura judeţului..sa dau un ordin ce’l primisem de la onor. minister al lucrărilor publice în,tr’pdaraverâ personală, — am rugat pe uşierul, .să pă anunţe după obiceiu, — acesta me armânţă, după aceea mă conduce înăuntru. Salut respectuos, cu ..espresiunea aleaTrăiţi domnule director, și , când mă pregăteam a-i da hârtia ce aveam, v£d. de~o dată, că