Lupta, decembrie 1891 (Anul 8, nr. 1578-1599)

1891-12-01 / nr. 1578

A ANUL VUL—No 1578 ABONAMENTE: m ȚARĂ în an...................................... 40 iei Seații unu . . 20 „ Trai luai............................. . 10 „ Patimi livățStorî pa m u . 30 * at PATS­ÎÎB Mi . ... . . *50 1»! Ssase lua!.................. . 26 „ Trei lual ........................ 16 . MUIHERUL lO BAN? REDACȚIA: Pasagiul „Băncei Naţionale“ (Casele Karageorgevici) DUMINECA 1 DECEMBRIE 1891­ ANUNCIURI: Pe pagina Ini 30 ii tore corpul T . . . 1 lefi Hai „ „IV „ ’ „ • .­­ 35 bani „ Inserţie si reclame s 2 lei „ • . .*«ptru sm­naturi * se »dres»* 'in Romania la „Agentia Havas-' In­-Franci». Italia," AnitroUngari» », Aag'es 1« Agenția Havai, 3, Place de l» «Auree. Paris, pn-cum * și la lucarsalele ei. UN MUHÜ£R VECHIU 50 BANI ADMINISTRAŢIA: Pasagiul „Băncei Nationale" (Casele Karageorgeriei) Samavolnicie d­e piscă Informaţii exterioare Resplata unei cutezanţe Moralitate publică Bucovina sub Austria Dare de seamă Femeia ucigaşe Samavolnicie ciocoiască Atât de mare e ignominia quasi­­guvernului improvizat, atât de re­voltătoare e fapta lui ar­hi-îndrăz­­neaţă de a proroga oamerile îna­inte de a -şi lăm­uri situaţia şi a-şi legitima prezenţa la cârma ţârei, în­cât nici chiar foile sale nu în­cearcă măcar să justifice această a­­devărată lovitură parlamentară. Dim­potrivă, Constituționalul, semi-amic al guvernului bătrânului incult, de­zaprobă categoric prorogarea, iar­­v­entusiasta Idindependence e silită a mărturisi că această prorogare e vitt comentată în toate cercurile po­litice. Cazul e în adevăr unic în ana­lele parlamentare. Nu s’a mai po­menit ca,, în plină sesiune ordinară a Camenilor, vr’un guvern să vină cu un decret de prorogare şi să ştirbească reprezentaţiunei naţionale o parte din minimul timp de trei luni cât îi impune Constituţiunea ca să lucreze.­­" Nu mai vorbim de faptul că drep­tul regelui de a proroga Camerile e pus acum la îndoială şi că rămâne a se cerceta desbaterile constituan­tei şi textul original pentru a se ve­dea, după cum se susţine de unii, că textele oficiale publicate până as­tăzi sunt sistematic falsificate. Ad­mitem un moment că acest drept al regelui e strict constituţional, vine întrebarea : este el şi parlamentar ? Acest lucru e foarte important.­­ Nu tot ce e constituţional e şi par­lamentar. Aşa, după Constituţie, re­gele are dreptul exclusiv de a numi pe miniştrii ; urmează oare de aci că el îi poate numi cu ostentaţie şi de repeţite ori împotriva voinţei Parla­mentului ? Regele are dreptul de veto pentru toate legile votate de Camere. Înseamnă oare aceasta că el poate refuza sancţiunea sa, sistematic, unor legi pentru cari Parlamentul s’ar pronunţa categoric ? Aşa şi cu chestia prorogărei. Chiar dacă acest drept n’ar fi de loc duios,­­ ci perfect constituţional, el este anti­­parlamentar sau­, cum am zis mai sus, o adevărată lovitură parlamentară, o disolvare parţială, o ştirbire făţişe din drepturile impuse Camerilor de Constituţie. Şi regele care s’a pretat la această samavolnicie ciocoiască, la această siluire a disposiţiunilor­­ din legea fundamentală a ţarei, s’a făcut complice la această infamie. Când Constituţia prevede categoric că în fie­care an, la 15 Noembrie, Camerile se întrunesc şi legiferează în timp de trei luni, chiar fără să fie convocate, ci numai în virtutea mandatului ce ’l­ au de la corpul electoral,— cum e cu putinţă ca să existe şi să se uzeze de o altă dis­­poziţiune contrazicătoare, care să sus­pende în mod deghizat lucrările Par­lamentului ? A susţine asemenea enor­mitate este culmea îndrăznelei; a comite o aseminea încălcare asupra drepturilor legislativei este culmea­­ infamiei. Dar să ni se spună, cel puţin, care e motivul de ordin superior care să fi dictat o atare îndrăz­neaţă lovitură dată puterei legislative, să ni se arate ce primejdie iminentă ameninţa Statul, ce duşman sosise la porţile ţerei, ce grav conflict euro­pean împrăştiase o panică generală, pentru ca nişte miniştrii, noul numiţi, să nu aibă timp de o oră pentru a lua avizul oamenilor, dacă încu­viinţează sau­ nu prezenţa lor la cârmă. Se obiectează că noii miniştrii tre­­buiau să ia cunoştinţă de afacerile departamentelor lor. Lasă că nu toţi sunt titulari noul, căci principalul, preşedintele consiliului, cel ce dă mult dorita „direcţiune unică“ în guvernul conservator, a rămas la de­partamentul ce l-a ocupat şi în gu­vernul trecut, asemenea şi titularii de la lucrări publice şi războiu; dar ce fel de miniştrii sunt acei cari se încăpăţînează de a lua cunoştinţă de afacerile departamentelor lor, înainte ca Parlamentul să încuviinţeze sau nu prezenţa lor în capul acelor de­partamente ? Ce fel de miniştrii sunt aceia cari vor să se impună la cârmă, în dispreţul Camerilor constituite şi deschise în plină sesiune ordinară, evitând de a da ochii cu dânsele ? Aceştia nu sunt miniştrii parla­mentari, nu sunt miniştrii ţârei, ci nişte agenţi, nişte lachei ai regelui pe cari ţara nu­­ recunoaşte şi că­rora Parlamentul, la redeschidere, le va ţine seamă de infamia comisă. Căci, pentru onoarea acestei ţâri, noi ne refuzăm a crede că tarabele des­chise de neruşinaţii de la cârmă şi samsarlâcurile microbilor şi acoliţilor lor, vor putea reuşi să corupă vr’o conştiinţă, să câştige vr’un vot. D’im­­potrivă, noi credem că socotelile bă­trânului decrepit vor eşi greşite şi că s’a înşelat mult contând pe elas­ticitatea conştiinţelor unor deputaţi. Toate au o margine şi nu ne îndoim că la deschiderea Parlamentului un huideo unanim va alunga de la gu­vern pe cei mai infecţi ciocoi şi cio­­coiţi miniştrii ce ’l-a avut vr’o dată această ţară. Şi alungaţi acum, alungaţi vor fi pentru tot-d’a-una, căci dizolvarea nu o au şi nu o vor avea. Regele re­fuză şi va refuza categoric să maî dea o a treia dizolvare conservato­rilor, cari s’au arătat incapabili de a constitui un guvern parlamentar, sumă de agenţi în interiorul ţărei, atunci a renunţat de a mai încerca o înţelegere cu ţar. El ar dori să se retragă de la pu­tere, sarcinele-î fiind prea grele. Dar are o răspundere mare faţă de ţară şi până nu se va recunoaşte de către puterile europene Principele Ferdinand de Coburg de domni­tor al Bulgariei, până atunci el nu va re­nunţa la putere. Speră că recunoaşterea nu va întârzia mult, de­oare­ce Bulgaria a dat garanţii serioase, că e un element de ordine în pe­ninsula Balcanică şi atunci dânsul va ceda locul săil altora cu dor de muncă şi de iubire pentru Bulgaria. In ce priveşte agitaţiunile rusofile, ele s’au stins cu desăvârşire şi în toată Bul­garia abia se mai găsesc oameni cu senti­mente rusofile. Mai ales prin provincie, oa­menii sunt plictisiţi de amăgirile agenţilor moscoviţi şi nici nu mai stau de vorbă cu aceştia. Numai în Sofia se află o seamă de oameni cari agitează pentru Rusia, dar şi aceştia sunt inofensivi şi nu pot să pro­ducă nici o perturbaţiune în viaţa Bul­gariei. - -------=5*8*69-----­ A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Stamanstoff intervievat Un redactor al ziarului Vossische Zei­­tum­ din Berlin, voind a cunoaşte starea reală a lucrurilor in peninsula Balcanică, a făcut o călătorie lungă prin Turcia, Bulga­ria, Macedonia şi Serbia. In această călă­torie, el a avut oensiunea de a se între­ţine şi cu primul ministru bulgar, d. Stam­­buloff. Vossische Zeitung publică acum resultatul întrevederei redactorului seu cu d. Stambuloff. E interesantă această Între­vedere şi deci o resumăm. întrebat dacă sunt adevărate ştirile pri­vitoare la o încordare a relaţiunilor sale cu principele Ferdinand, d. Stambuloff a răspuns că toate aceste svonuri sunt scor­nituri tendenţioase. El stă în cele mai bune raporturi cu Ferdinand şi împreună caută să convingă puterile europene, că poporul bulgar este destul de matur spre a ’şi con­­duce destinele sale şi că nu e nevoe de nici o intervenţie străină. După detronarea lui Alexandru de Bat­­temberg, el a căutat să împace pe ţar, dar acesta nici n’a voit să audă de aceasta. Şi când a văzut că Rusia are tendinţe sub­versive faţă de Bulgaria şi că întreţine o IEDITJA A DOUA Resplata unei cutezanţe A te prezenta dinaintea Camerei României în anul 1891 cu un mi­nister halima, în care, pe lângă duoi sau trei oameni cari ai dreptul să fie miniştrii, n’au de­cât trei resu­­flaţi şi doi nobili necunoscuţi, este de sigur o cutezanţi fără precedent. A intra în CănituM cu partid is­toric, care de trei ani susţii că ţara te-a trimes în Parlament în majori­tate, şi a nu îndrăzni să faci ceea ce, cel din urmă om nu uită să facă, şi anume se întrebi dacă eşti primit sau nu, este de sigur o înjosise fără seamăn. A căuta să precupeţeşti cu acea Cameră pe care ai de gând să o di­­solvi, a-i pune tocmeală pe faţă, în­­tr’un mod cinic şi meschin, a­tenta se transformi reprezentaţiunea naţio­nală într’un fel de obor păcătos în care se vând conştiinţele şi se spur­că caracterele prin perspectiva unei nedisolvări în cazul unei umilinţe, este de sigur cea mai extra­ordinară îndrăzneală pe care a comis-o în a­­ceasta ţară vre-un guvern al Majes­­tăţei Sale. Şi cu toate acestea, aşa au făcut consilierii Majestăţei Sale. Cabinet­al Catargiu-Ilariu-Ghedem, urmând cu fidelitate politica lipsită de demnitate a cabinetului Catargiu de acum doi ani, a intrat erî în Camera ţârei, fără să-i ceară nici în­credere nici neîncredere. Ei, cam­ de atâta vreme trâmbiţat disolvarea, au cercat se guverneze fără disolvare. Tot ce se putea spu­ne ca să sper­e pe fricoşi, se ade­menească pe slabi şi să moaie pe vanitoşi, au spus-o. Liberalilor ne-a spus că conserva­torii erau posibili când Ţara era îna­poiată, iar azi, când din şcoli au eşit atâţia oameni de valore, conser­vatorii trebue să ceară sprijinul bur­gheziei luminate, reprezentate prin d. Ilariu Isvoranu, ca să poată trăi. Iubitorilor de programe le-a spus că programul noului cabinet este „şcoala şi biserica, din care a eşit armata, din care a eşit regatul ro­mân.“ Fricoşilor le-a făgăduit nedisolva­­rea, dacă vor fi oameni de treabă. Neîmpăcaţilor contra liberalilor­­naţionali le-au spus fără ezitare că n’au tratat nici o dată cu aceştia. Iar iubitorilor de slujbe le-au pro­­poveduit să intre în noua corabie în care era loc pentru toţi, şi libe­rali şi conservatori. Lucru caracteristic! Nimeni în Ca­meră nu a ridicat glasul ca să sus­ţie acest guvern. Rând pe rând toţi l-au­ atacat. De la d. Cogălniceanu la d. Carp, de la d. Pariu la d. A­­lexandru Lahovari care l’a botezat guvernul poftelor, toţi l’au­ lovit. Şi la toate loviturele, cabinetul Maestăţei Sale răspundea arătând marea sa stimă şi profunda sa ad­­miraţiune pentru cei cari îl loviau! Resultatul se ştie. De­şi grupul Manu-Lahovari, care declarase că refuză a lor încredere actualului gu­­vern, a votat contra moţiunei Carp Palade, totuşi guvernul a căzut. Se zice că în urma acestui vot cabinetul Kalima va disolva Camera şi va face noul alegeri. Se poate. Totul se poate. Se poate că în ajunul jubileului să fie dat acestei încercate ţări să se vază chemată la alegeri sub un cabinet care întruneşte ferocitatea cu ridiculul, să poate ca pătrarul de secol al vieţei noastre moderne să se încheie sub erorile pe cari un a­­semenea cabinet cu certitudine le va comite. Se poate chiar — de­şi noi nu o credem — ca acest guvern să reu­­şească în alegeri. Viitorul nu este al nostru, şi nu-l putem anticipa. Un lucru însă azi, după votul Ca­merei, este sigur. Acestui guvern nu­­i-a fost dat să umilească Parlamentul. A intra în Cameră fără a pune cestiunea de încredere — şi au tre­buit sforţări uriaşe ca să fie adus guvernul la cestiunea de încredere— era o atingere a demnităţeî Cabine­tului ca şi a demnităţeî Camerei. Guvernul a putut să nu se preo­cupe de a sa demnitate. Camera însă nu­­s-a tolerat ca să ştirbească şi demnitatea Parlamentului. Şi acum ori­cum­ va fi urma eve­nimentelor, un lucru este sigur: Guvernul Catargiu-Ilariu Isvoranu va putea silui țara, el însă nu o va putea umili. 7 Martie 189i. TAKE IONESCU. Prin urmare, indiferent de ceea­ ce trebuie să credem de viitorul unui partid care nu poate produce nici un tânăr de valoare, rămâne con­stant că bătrânul vulpoiu de la Go­­lăşei este de o nelealitate şi de o­­ ingratitudine exemplară în politică. Omul acesta e capabil de toate laşităţile şi de toate feloniile, omul acesta este de o ingratitudine fără păreche. Pe când d-nii Manu, Lahovari, Ştirbeiii, etc. îi săpati groapa cât mai adâncă pentru a -l înmormânta pe vecie, credincioşi în jurul său rămă­sese un grup de câţi­va tineri, şi, fără contestare, tinerii cei mai de valoare ai conservatorilor. Aceştia erau : Dimitrie Cezianu, Ion Iancovescu, Ion Gradişteanu, Ion Epureanu, etc. Tinerii aceştia, din­tre cari unii sunt mai culţi de­cât favoritul d. Tache Ionescu, dar cari cu toţii sunt şi mai de caracter şi mai buni conservatori de­cât d-sa, au rămas lipiţi de bătrânul ingrat. Dânşii îşi espuneau­ cariera politică, îşi compromiteau serios viitorul legân­­du şi soarta de aceea a unei rugini neputincioase, dar totuşi au rămas credincioşi steagului şi şefului, fără a se uita nici la ce era înaintea, nici la ce era în urma lor. Şi dacă cabinetul Manu nu cădea în urma neaşteptatului eveniment de la Senat, toţi aceşti tineri con­servatori creau destinați a dispare de pe scena politică. Drept, răsplata acestei purtări cin­stite, acestui adevărat curaj cetățenesc, partidul conservator ÎI tratează cu cel maî umilitor dispreţ și—culme­a batjocurel — le preferă, le trece pe la nas pentru a-l urca pe banca mi­nisterială pe un tiner care, nu nu­mai că n’a fost nici­odată conser­vator, dar care acum şase luni striga înaintea parlamentului : „Lascăr Ca­targiu este antiteza alegerilor liberei“ Ce adâncă imoralitate! Ea se mai spune că bătrânul re­acţionar a împins atât de departe ne­recunoştinţa sa către cei mai devo­taţi prieteni ce a avut, în­cât, ne­­mulţumindu-se cu umilirea ce le-a aplicat, a crezut de cuviinţă a-l şi insulta. Aşa, ni se afirmă, că un personagiu oare­care vorbindu-l de tinerii conservatori în cestiune şi sfă­­tuindu-l să ia pe unul în minister, strigoiul ar fi răspuns: „Nu pot, fiind­că X e prea compromis, Y prea zăpăcit, Z e nebun cum se cade, iar W are prea multe daraveri pe la ministere“. Iată pentru ce partidul conserva­tor n’are absolut nici un viitor. Căci pardidul acesta e sterp, și un par­tid care nu face copil este ca un om fără copii: i se stinge neamul. Iar­ copil de suflet, a la d. Take Ionescu, pot perpetua cel mult nu­mele—dacă nu’l părăsesc într’o bună dimineaţă, — dar calităţile şi geniul rasei nici o dată. Const. C. Bacalbaşa. Moralitate politica Se spune că parte din tinerii con­servatori, mai ales cel cu valoarea mai evidentă, sunt furioşi de lipsa de atenţiune ce li s’a dat la forma­rea actualului minister, cât şi de pre­ferinţa acordată d-luî Tache Ionescu. Nu ştim întru cât furia, vanitatea sau ambiţiunea pot găsi aprobatori şi pot face interesanţi publicului pe cei năpăstuiţi; dacă judecăm, însă, lucrul din punct de vedere al mo­­ralităţei politice, constatăm numai­de­cât că tinerii conservatori au per­fectă dreptate şi că preferinţa ce s’a dat unui strein de partid, este de o imoralitate şi de o nedreptate revol­tătoare. Ast­fel cum au procedat şefii par­tidului pur-conservator, dânşii au pus un stigmat pe fruntea tine­retului conservator, iar bătrânul şi­ret, incult şi ingrat numit Lascar Catargiu recunoaşte că, în timp de 15 ani, adică de la căderea e­ în 1876 şi până astăzi, partidul conservator n’a putut produce nici un om de valoare, nici un tânăr ministeriabil, nimic recomandabil. Şi, un adevăr, dacă ne uităm la cabinet, ce vedem ? Vedem că, în afară de d. Tache Ionescu, care în şase ani de viaţă politică a trecut prin vre-o şase ipostase, toţi sunt oameni în vârstă, oameni cari şi în 1876 ocupau­­ funcţiuni însemnate in Stat. • - —3»Sste.-----------­ Bucovina sub Austria Situaţiunea (Urmare) La 1867, după chiar statistica oficială, se aflau în Bucovina 320.000 Români faţă cu apo,ooo de toate cele­l­alte naţionali­tăţi­. Evrei, Germani, Ruteni, Leşi, Unguri etc. Dacă desvoltarea Românilor ar fi ur­mat o cale normală, ei astăzi ar trebui să numere cel puţin 300.000. Insă, în loc de această statistică cea mai nouă ne dă pen­tru Bucovina 300.000 Români faţă de 500.000 neromâni ! — Oribile auditu ! Ear In loc de o stare înfloritoare, poporul ro­mân se afla în cea mai mare mizerie cu o nobilime ajunsă la sapă de lemn şi cu un

Next