Lupta, decembrie 1891 (Anul 8, nr. 1578-1599)

1891-12-04 / nr. 1580

ANUL Yin—No. 1580 ABONAMENTE IN ȚARĂ Un an........ .............................. 40 lei Șease inni ............................................20 . Trai Inul .................................................. 10.„ Pentru Învățător! pe an a& . SU „ IN 8TEFINÎÎTATE % Oa a&............................. . • "" ■ 60 !•! Șansa luaî ............. 26 „ TreS luni ......................................15 , MERÜL 15 BANI REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale“ (Casele Karageorgch­el) Vînătoare imorală Informaţii exterioare Taraba guvernamentală La o parte O farsă politică Bucovina sub Austria Ştiri teatrale Femeia ucigaşe Vînătoare imorală E cu neputinţă să ’şi facă cine­va o idee de ceea­ ce se petrece acum în tabăra guvernamentală. Conservatorii, conscienţî de situaţia lor şubredă, desperaţi că le fuge terenul de sub picioare, desnădăjduiţî că scapă pu­terea pentru tot-d’a­una, se dedau la actele cele mai degrădătoare şi mai ruşinoase. In desperarea lor, ciocoii nu mai aleg mijloacele. S’a organizat o întreagă campanie împotriva oamenilor de caracter, o vânătoare imorală de conştiinţe şi de voturi, începând de la preşedin­tele consiliului, bătrânul vulpoiu Ca­­targiu, şi până la cel din urmă mi­crob guvernamental, fie­care ministru, fie­care deputat influent, îşi face da­toria de corupător. Pentru deputaţii aflători în Bucu­reşti, lucrul e mai uşor, căci tratati­vele se fac direct între guvernul cum­părător şi nenorociţii coruptibili. Pen­tru cei din provincie urmează o vi­e corespondenţă telegrafică între pre­fecţi, cari arată dificultăţile ce în­tâmpină pe lângă deputaţii cu a că­ror corupere sunt însărcinaţi, şi în­tre miniştrii, cari răspund făgăduind tot, oferind totul, fără nici o rezervă, fără urmă de scrupul. In­ genere această vânătoare imo­rală, în tot cazul mult mai desgus­­tătoare de­cât acelea ce se practică pe la sfârşitul balurilor mascate din localurile de a şeptea mână, e în­dreptată mai cu deosebire împotriva a două grupuri din Cameră şi anu­me în contra vernescanilor şi a ti­nerilor independenţi de la „Naţio­nalul. “ Căci în ce priveşte junimiştii, a­­ceştia s’au grăbit din vreme să uşu­reze sarcina guvernului, oferindu’i de mai ’nainte graţiosul şi bine-voi­­torul lor concurs. Să nu se creadă, în adevăr, că dacă cei şeapte junimişti din Cameră se vor abţine la votarea moţiune! de încredere, ei se vor arăta cu aceasta ostili guvernului; nu, junimiştii ar dori numai să grăbească şi să pro- j voace o disolvare, de care să se folo- I sească pentru a fi aduşi în mai mare­­ numer în Cameră. încolo totul e aranjat, totul e con-­­ venit. Puritanul şi imaculatul Carp va fi în curând colegul incultului şi răsuflatului Catargiu. Deci de junimişti nici nu se mai ocupă guvernul. Pentru convertirea tinerilor inde­pendenţi de la „Naţionalul“, Catar­­giştii cheltuesc multă trudă şi în­trebuinţează un fel de mijloace de seducţiune sau de captaţiune. Li se făgăduesc situaţiuni briliante prin localităţile lor, li se trec pe dina­intea ochilor tot ce poate tenta pe cine­va la capitulare. însăşi primul­­ministru s’a scoborât la această ne­ruşinată meserie de a cerca să do­­bândiască, cu ori­ce preţ, voturile a­­cestor tineri cari se arată atât de independenţi. In ce priveşte însă pentru mem­brii grupului vernescan şi chiar pen-­­ tru unii colectivişti, mijloacele de corupţiune întrebuinţate de samsarii guvernului sunt mult mai ruşinoase, mai fin de sitele. Un tarif în re­gulă e stabilit şi preţurile ce se o­­feră variază după abilitatea de târ­­guială a vânzătorului. Avem informaţii pozitive şi amă­nunţite asupra multora din aceste traficuri imorale şi degrădătoare, dar nu voim încă a cita nume, nu voim să ni se zică că am căutat să e­­­sploatăm aceste fapte scandaloase şi desgustătoare. Ne mărginim numai a releva lucrul şi a’l înfiera după cum merită. Care va fi rezultatul acestor tra­ficuri şi corupţiuni, nu putem pre­vedea. Este posibil ca guvernul să reuşască a -şi cumpăra o majori­tate de câte­va voturi, fie măcar nu­mai în contra moţiune­ de neîncre­dere, lucru foarte îndoelnic până acum, este însă posibil şi contrarul. In cazul d’întâi şi, victoria guver­nului, în afară de preţul ruşinos cu care va fi fost cumpărată, va fi to­tuşi o victorie provizorie. El va avea­­ o viaţă amară de câte­va zile sau cel mult câte­va săptămâni şi în cele din urmă va trebui să cadă, huiduit şi despreţuit de toţi. In cazul însă când moţiunea de blam va putea fi votată, regele va fi silit să recurgă imediat la disol­­varea pe care o evită atât de mult. Această eventualitate aproape sigură e foarte gravă şi o vom discuta în numerile viitoare. A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 8 Informaţii exterioare Criza în Serbia Situaţiunea în Serbia pare a lua un ca­racter ameninţător în contra guvernului Paşici. Nu e zi în care să nu se semna­leze noul disidenţe în puternicul partid ra­dical, ast­fel că astăzi, după „Narodin Dnevnic,” peste patru­zeci de deputaţi au făcut disidenţă şi unii au intrat în parti­dul liberal al lui Avacumovici, iar alţii au romas radicali formând un grup a­parte. Aceste disidenţe au fost provocate de programul financiar al guvernului. Pe când partidul radical era in opoziţiune, şefii lui au făcut promisiuni foarte atrăgătoare ce­tăţenilor, pe care acum guvernul radical se află în absolută imposibilitate de a le rea­liza . Ast­fel între altele cea mai puterni­că armă de propagandă le-a fost reduce­rea impozitelor. Şi cu nimic nu poţi să câştigi mai lesne massele de partea ta, de­cât cu promisiuni de această natură. Aceasta au ştiut-o prea bine câţi­va radicali far­sori. Uşor le-a fost ast­fel să creeze un curent popular favorabil partidului lor. După căderea lui Gristici Nicolai şi după ce s’a garantat libertatea alegerilor, radicalii au reputat o victorie ne mai auzită in ale­geri. Abia s’au putut strecura în Scupeină câţi­ va liberali şi vr’o doui trei progre­sişti d’ai lui Garaşaniu. Formându-se guvernul radical, el a tre­cut prin mai multe crize până a nu veni Paşici ca prim-ministru. Paşici ca om de stat ce e, n’a putut să ţină socoteală de toate promisiunile falacioase ale partizanilor săi în timpul opoziţiunei, cu atât mai vâr­­tos că el a fost exilat din Serbia, trăind în Bucureşti mai mult timp şi n’a putut să ia parte la ultimele lupte ale partiza­nilor săi. Chemat la guvern, el nici idee n’a avut de promisiunile vagi ale unor a­­mici politici ai săi, ci a căutat să realiseze rînd perind programul oficial al radicalilor. Desvoltarea şi organizarea statului re­clamă, însă, nouî trebuinţe şi ast­fel Pa­şk­i a pus in vederea amicilor săi că va fi nevoe de crearea de nouî resurse budgetare pentru a întîmpina cheltuielile necesare or­ganizări administrative și judiciare. Această EDITIA A DUO­A declaraţie a fost aprobată şi bine primită de o parte a radicalilor, altă parte, însă, chiar aceia cari în timpul opozifiuneî ade­­meneau lumea, s’au revoltat şi cer nu sporirea, dar reducerea chiar a impositelor. Natural că guvernul s’a împotrivit, şi de aci a urmat disidenţă. Se vorbeşte acum că Pasici ar avea de gând să disolve Scupcina. Nu se ştie însă dacă va izbuti el de aşî forma o majoritate. ——---------------------­ LA O PARTE! Ideia naţionalismului a prins ră­dăcini atât de adânci la unguri, în­cât ori­ce altă idee socială sau eco­nomică, ori­ce alte idei mai înain­tate, cari au un cadru mai larg, cari îmbrăţişează soarta omenirei în­tregi, ori soarta unei clase deopo­trivă nedreptăţită în toate ţerile, îşi găseşte un teren foarte ingrat nu numai printre unguri, dar chiar şi printre popoarele subjugate lor. De aici urmează şovinismul şi reacţio­narismul proverbial al ungurilor şi al celor­l­alte naţionalităţi din ţările MERCURI 4 DECEMBRIE 1891 AMUMCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . 1 lefi lini „ „IV , „ ... 25 bani „ Inserţie şi reclame » „ ... 2 lei „ Pentru ammncixuri » se adresa: In România la „Agenţia Hava*“.­­ In Frauda, Italia, Austro - U­ngari* ţi Anglia Îs­­ Agenţia Havas, 8, Place tie Is Bourse, Paris, precum­­■ ţi la sucursalele ei.­­ UN NUMER VEGHIU 50 BANI ADMINISTRAŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale“ (Casele Karageorgevici) Taraba guvernamentala Da când Beniaminul conservatorilor a a­­juns în fruntea puterei, având la dreapta pe d. Al. Lahovary, și la stânga pod. Ta­­che Ionescu, ziarele conservatoare nu gă­sesc cuvinte prin cari să zugrăvească cu culori mai strălucitoare viitorul splendid ce s’a deschis României. „Timpul­ vede în noua înfăţişare a guver­nului conservator aurora celui mai istoric dintre partide. Faţă cu această genială idee, superbă, imagine, arhi-splendidisimă comparaţie, foaia din str. Clemenţei, cade în estas şi nu poate esclama de­cât . Nimic mai nemerit nu se poate spune ! Foile lahovariste se admir, se complec­­tează şi se contemplă. Nici o­dată ele n’au fost mai fericite, mai vesele, mai sburdal­­nice. Dar pe când aceste organe de rândul întâii­ ale partidului să perd în visări ae­­vea, codiţele lor, mai puţin poetice, des­crii­ realitatea. Ele spun senatorilor şi de­putaţilor: „Nu votaţi moţiunea de ne­în­­credere, căci ea vă păgubeşte, vă răpeşte diurna, onoarea şi toate foloasele pe care vi le dă astă­zi puterea. Dacă veţi vota contra actualului guvern, şi având şi nea­­vând de partea voastră majoritatea, sunteţi perduţi. Lasaţi la o parte principii şi con­sideraţii generale, toate sunt mofturi, gân­­diţi-vă cât câştigaţi voi personal, fiind cu guvernul şi cât veţi perde combătându-l..etc.‘ Şi de astă-dată codiţele sunt oglinda par­tidului. Mezatul, taraba la care acestei foi învit pe deputaţi şi senatori, este de mult deschisă de bătrânul vulpoiu. D. Tache Ionescu ministru este o dovadă. In curând vom vedea pe mulţi din acei cărora li se ţintui­se pupitrele la Cameră, de teamă că vor urla în contra guvernului, stând liniştiţi la locurile lor cu şurupurile scoase de la pupitre, dar înfipte în fălci. Bătrânul de la Golăşei îşi cunoaşte bine meseria. Ceea­ ce a făcut la 1870 face şi azi, şi după cum au fost destui cei ce s’a şi vândut atunci, mulţi vor fi şi cei ce se vor vinde azi. Exemplul liberalului Tache Ionescu nu va rămâne neimitat. Puternicii zilei lu­crează pe capete, bugetul este vărsat pe tarabă şi fie­care poate lua ce ’i trebue şi cât î i trebue, în schimbul votului său. Sultan Mezatul de odinioară este reîn­fiinţat. Strigătorul public este Tache Ionescu, paiaţă ale cărei sfori le trage marele om de Stat de la externe, care din cauza în­­făţişerei antipatice e nevoit să stea după perdea. Tache Ionescu e ales great atraction! Nici nu se putea o alegere mai nemerită pentru o asemenea tarabă. Acum rămâne o singură chestie, fasci­­na-va taraba guvernului destui deputaţi? Se vor găsi mulţi atât de naivi în­cât să creadă că deschizând taraba până şi nişte reacţionari nedemni, pot să stea mult timp la cârma ţărei ? Cu toate înjosirile şi slăbiciunile de ca­racter pe care le vedem, noi încă sperăm că majoritatea deputaţilor va svîrli în faţa bătrânului nedemn votul de neîncredere coroanei ungureşti. Nu există o ţară mai streină de curentele şi ideile democratice ca cea ungurească. Să nu ne mirăm de aceasta. Câtă vreme censura în Ungaria şi Tran­silvania e în vigoare, câtă vreme li­bertatea presei este foarte restrânsă, natural că clasa dominantă va in­terzice nu numai apariţia broşurelor şi ziarelor mai înaintate, ci va opri intrarea scrierilor de această natură din streinătate. Faptul dar că în Ungaria şi Transilvania socialismul, de pildă, apare sub o formă îngro­zitoare în imaginea publicului, este rezultatul interdicţiei, al năbuşirei spiritului şi al gândirei şi al asu­­prirei presei. Pe de altă parte, însă, statul şi pătura superpusă a societăţei încu­­rajează prin toate mijloacele gene­­ralizarea şovinismului naţional. Aici însă ungurii sunt foarte strâmţi, foarte esclusivişti. Ei admit naţiona­lismul numai pentru dânşii, nu şi pentru cele­l­alte popoare conlocui­toare, pe cari, până nu se pierd în massa ungurilor, adică până nu le maghiarizează, ar vrea să le ţină în ignoranţa cea mai crasă. De cât, în lipsa altor idei mai înaintate e foarte firesc ca şi românii subjugaţi, şi sârbii, şi slovanii, etc. să fie răpiţi de curentul şovinismului naţional, neglijând ast­fel interesele economice şi cele sociale ale masselor profunde, ale omenirei întregi. De aici lupta titanică a subjugaţilor în contra stă­­pânitorilor; de aici lupta unui po­por în contra celui­l­alt. Această luptă e de un ordin naţional; abia în al zecelea plan urmează ordinul economic. Ori­cât de imposibilă, ori­cât de reacţionară ni se pare astăzi nouă, celor liberi, ideia naţională de care sunt cuprinşi românii subjugaţi, ea este nu numai scuzabilă, dar îndreptă­ţită chiar. Să nu uităm că, cu 30— 40 de ani în urmă, întreaga noastră societate era cuprinsă de această idee. De ce? Fiind­că naţionalitatea noas­tră era ameninţată, fiind­că întreg organismul nostru social şi politic era corupt, fiind­că statele occiden­tale nu ne credeau capabili de a constitui un stat naţional durabil, puternic şi independent. Şi după ce ideia naţionalismului s’a desvol­­tat până a ne putea afirma de ro­mâni şi de stat liber, trebuia să ur­meze fatal alte idei, alte curente mult mai înaintate, cu un cerc mult mai larg, cu un teren vast de ac­tivitate. Ast­fel vedem azi că naţio­nalismul exagerat este fătul răsfă­ţat numai al celor bătrâni, ori al celor ignoranţi. Alt­fel e, însă, în provinciile sub­jugate. Acolo românii se află în a­­ceeaşi situaţie în care ne-am aflat noi la începutul secolului prezent. Ei sunt ameninţaţi în existenţa lor naţională, fără să li se asigure si­tuaţie econo­mică şi socială mai bună. Din contră, pentru a putea fi mai uşor deznaţionalizaţi, ei sunt isbiţi în mod simţitor în interesele lor materiale chiar. Şi dacă sunt în absolută imposi­bilitate de a agita şi a propaga noui trebuinţe sociale şi economice, hotă­rât că nu pot de­cât să agite ideia existenţei lor naţionale, care e mai mult ameninţată de­cât existenţa lor materială. Căci, în definitiv, existenţa naţională a celor cinci milioane de subjugaţi români este foarte strâns legată de existenţa noastră chiar. In momentul în care ei­­şi-au­ pierdut caracterul lor naţional românesc, noi nu mai putem să ne menţinem ca stat naţional avându-ne în coaste pe muscali şi pe nemţi. Noi putem, trebue chiar să mer­gem înainte şi să răspundem tuturor ideilor şi curentelor noul. In acelaşi timp trebue, însă, să admitem şi să încuragiăm propaganda naţională la cei subjugaţi, propaganda de fapt chiar la caz de nevoe. Să o încura­giăm nu numai cu vorba, dar chiar şi prin ajutoare materiale. Acei cari nu înţeleg sau nu vreau să înţeleagă aceasta, să se dea la o parte și să regrete că s’au născut prea de­vreme. Muncel. O farsă politîcă (Urmare şi sfârşit). Actul al 5-lea Pe timpul guvernului Florescu şi până în zilele noastre, Al. Lahovari Cucoane Lascăr, va veni momen­tul în care ai să constaţi că mai bun amic de cât mine n’ai avut, şi că mai mari vrăjmaşi ca Vernescu şi Florescu n’au încălzit la sânul d-tale. K. K. Lascar Se tot îmi vorbăşti de generalu aşeia ? In tot-d’a­una l’am pursuiva­­risit cu dispreţul meu, atât pi iei cât şi pi Vernescu. Dar las c’piu faşe ieu să scap de amândoi. Al. Lahovari D-ta, ca şeful nostru respectat şi venerat, trebue să iei neapărat pre­­şedenţia consiliului, iar noi, foştii conservatori concentraţi, îţi vom da tot concursul dezinteresat. Eu în­tot­de a­una am fost de pă­rere că Lascar Catargiu este singu­rul şef autorizat al partidului con­servator. K. K. Lascar Dragă Alecule, numai intrigantul şeala di Vernescu ne-a stricat pi a­­mândoi: Vino în braţele mele, fiule iubit. (Se îmbrăţişează). Gen. Mânu (Intră) Vo vestesc că generalul Florescu nu voeşte, nici in ruptul capului, să demisioneze, fiind susţinut de Ver­nescu. Pe de altă parte dânşii, şi mai ales cel din urmă, se opun la intrarea noastră în cabinet. Al. Lahovari A­­i să ’i mănânc pe amândoi Coane Lascăre, aidem să punem la cale o mică intrigă. (Ies toţi trei). Vernescu (Intră cu gen. Florescu) Lahovari şi Manu complotează cu Catargiu în contra noastră. Gen. Florescu De ce tot îmi bateţi capul cu a­­semenea nimicuri ? Vreau să rămân preşedinte al consiliului, dar atâta tot. Apropos, diseară nu vii la operă ? Este beneficiul Brambilei. Vernescu D-le general, nu trebue să glu­mim cu situaţia. De azi până mâine se pot întâmpla evenimente însemnate. Gen. Florescu La revedere, pe mâine. D-ta ve­ghează şi dacă se va întâmpla ceva îngrijitor anunţă­m. (Ese fredonând o arie din Cavaleria Rusticană) Vernescu Ce general fericit. Vrea să zică, eu singur trebue să ţiu­ piept la o întreagă intrigă condusă de atâtea personagii!.. Pake (Intră) La Cameră lucrurile s’au încur­cat râu: Catargiu, Olănescu și Ge­neral Lahovari au demisionat pro­cedând, printr’o lovitură de teatru. A fost scandal.

Next