Lupta, decembrie 1891 (Anul 8, nr. 1578-1599)
1891-12-04 / nr. 1580
ANUL Yin—No. 1580 ABONAMENTE IN ȚARĂ Un an........ .............................. 40 lei Șease inni ............................................20 . Trai Inul .................................................. 10.„ Pentru Învățător! pe an a& . SU „ IN 8TEFINÎÎTATE % Oa a&............................. . • "" ■ 60 !•! Șansa luaî ............. 26 „ TreS luni ......................................15 , MERÜL 15 BANI REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale“ (Casele Karageorgchel) Vînătoare imorală Informaţii exterioare Taraba guvernamentală La o parte O farsă politică Bucovina sub Austria Ştiri teatrale Femeia ucigaşe Vînătoare imorală E cu neputinţă să ’şi facă cineva o idee de ceea ce se petrece acum în tabăra guvernamentală. Conservatorii, conscienţî de situaţia lor şubredă, desperaţi că le fuge terenul de sub picioare, desnădăjduiţî că scapă puterea pentru tot-d’auna, se dedau la actele cele mai degrădătoare şi mai ruşinoase. In desperarea lor, ciocoii nu mai aleg mijloacele. S’a organizat o întreagă campanie împotriva oamenilor de caracter, o vânătoare imorală de conştiinţe şi de voturi, începând de la preşedintele consiliului, bătrânul vulpoiu Catargiu, şi până la cel din urmă microb guvernamental, fiecare ministru, fiecare deputat influent, îşi face datoria de corupător. Pentru deputaţii aflători în Bucureşti, lucrul e mai uşor, căci tratativele se fac direct între guvernul cumpărător şi nenorociţii coruptibili. Pentru cei din provincie urmează o vie corespondenţă telegrafică între prefecţi, cari arată dificultăţile ce întâmpină pe lângă deputaţii cu a căror corupere sunt însărcinaţi, şi între miniştrii, cari răspund făgăduind tot, oferind totul, fără nici o rezervă, fără urmă de scrupul. In genere această vânătoare imorală, în tot cazul mult mai desgustătoare decât acelea ce se practică pe la sfârşitul balurilor mascate din localurile de a şeptea mână, e îndreptată mai cu deosebire împotriva a două grupuri din Cameră şi anume în contra vernescanilor şi a tinerilor independenţi de la „Naţionalul. “ Căci în ce priveşte junimiştii, aceştia s’au grăbit din vreme să uşureze sarcina guvernului, oferindu’i de mai ’nainte graţiosul şi bine-voitorul lor concurs. Să nu se creadă, în adevăr, că dacă cei şeapte junimişti din Cameră se vor abţine la votarea moţiune! de încredere, ei se vor arăta cu aceasta ostili guvernului; nu, junimiştii ar dori numai să grăbească şi să pro- j voace o disolvare, de care să se folo- I sească pentru a fi aduşi în mai mare numer în Cameră. încolo totul e aranjat, totul e con- venit. Puritanul şi imaculatul Carp va fi în curând colegul incultului şi răsuflatului Catargiu. Deci de junimişti nici nu se mai ocupă guvernul. Pentru convertirea tinerilor independenţi de la „Naţionalul“, Catargiştii cheltuesc multă trudă şi întrebuinţează un fel de mijloace de seducţiune sau de captaţiune. Li se făgăduesc situaţiuni briliante prin localităţile lor, li se trec pe dinaintea ochilor tot ce poate tenta pe cineva la capitulare. însăşi primulministru s’a scoborât la această neruşinată meserie de a cerca să dobândiască, cu orice preţ, voturile acestor tineri cari se arată atât de independenţi. In ce priveşte însă pentru membrii grupului vernescan şi chiar pen- tru unii colectivişti, mijloacele de corupţiune întrebuinţate de samsarii guvernului sunt mult mai ruşinoase, mai fin de sitele. Un tarif în regulă e stabilit şi preţurile ce se oferă variază după abilitatea de târguială a vânzătorului. Avem informaţii pozitive şi amănunţite asupra multora din aceste traficuri imorale şi degrădătoare, dar nu voim încă a cita nume, nu voim să ni se zică că am căutat să esploatăm aceste fapte scandaloase şi desgustătoare. Ne mărginim numai a releva lucrul şi a’l înfiera după cum merită. Care va fi rezultatul acestor traficuri şi corupţiuni, nu putem prevedea. Este posibil ca guvernul să reuşască a -şi cumpăra o majoritate de câteva voturi, fie măcar numai în contra moţiune de neîncredere, lucru foarte îndoelnic până acum, este însă posibil şi contrarul. In cazul d’întâi şi, victoria guvernului, în afară de preţul ruşinos cu care va fi fost cumpărată, va fi totuşi o victorie provizorie. El va avea o viaţă amară de câteva zile sau cel mult câteva săptămâni şi în cele din urmă va trebui să cadă, huiduit şi despreţuit de toţi. In cazul însă când moţiunea de blam va putea fi votată, regele va fi silit să recurgă imediat la disolvarea pe care o evită atât de mult. Această eventualitate aproape sigură e foarte gravă şi o vom discuta în numerile viitoare. A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 8 Informaţii exterioare Criza în Serbia Situaţiunea în Serbia pare a lua un caracter ameninţător în contra guvernului Paşici. Nu e zi în care să nu se semnaleze noul disidenţe în puternicul partid radical, astfel că astăzi, după „Narodin Dnevnic,” peste patruzeci de deputaţi au făcut disidenţă şi unii au intrat în partidul liberal al lui Avacumovici, iar alţii au romas radicali formând un grup aparte. Aceste disidenţe au fost provocate de programul financiar al guvernului. Pe când partidul radical era in opoziţiune, şefii lui au făcut promisiuni foarte atrăgătoare cetăţenilor, pe care acum guvernul radical se află în absolută imposibilitate de a le realiza . Astfel între altele cea mai puternică armă de propagandă le-a fost reducerea impozitelor. Şi cu nimic nu poţi să câştigi mai lesne massele de partea ta, decât cu promisiuni de această natură. Aceasta au ştiut-o prea bine câţiva radicali farsori. Uşor le-a fost astfel să creeze un curent popular favorabil partidului lor. După căderea lui Gristici Nicolai şi după ce s’a garantat libertatea alegerilor, radicalii au reputat o victorie ne mai auzită in alegeri. Abia s’au putut strecura în Scupeină câţi va liberali şi vr’o doui trei progresişti d’ai lui Garaşaniu. Formându-se guvernul radical, el a trecut prin mai multe crize până a nu veni Paşici ca prim-ministru. Paşici ca om de stat ce e, n’a putut să ţină socoteală de toate promisiunile falacioase ale partizanilor săi în timpul opoziţiunei, cu atât mai vârtos că el a fost exilat din Serbia, trăind în Bucureşti mai mult timp şi n’a putut să ia parte la ultimele lupte ale partizanilor săi. Chemat la guvern, el nici idee n’a avut de promisiunile vagi ale unor amici politici ai săi, ci a căutat să realiseze rînd perind programul oficial al radicalilor. Desvoltarea şi organizarea statului reclamă, însă, nouî trebuinţe şi astfel Paşki a pus in vederea amicilor săi că va fi nevoe de crearea de nouî resurse budgetare pentru a întîmpina cheltuielile necesare organizări administrative și judiciare. Această EDITIA A DUOA declaraţie a fost aprobată şi bine primită de o parte a radicalilor, altă parte, însă, chiar aceia cari în timpul opozifiuneî ademeneau lumea, s’au revoltat şi cer nu sporirea, dar reducerea chiar a impositelor. Natural că guvernul s’a împotrivit, şi de aci a urmat disidenţă. Se vorbeşte acum că Pasici ar avea de gând să disolve Scupcina. Nu se ştie însă dacă va izbuti el de aşî forma o majoritate. ——--------------------- LA O PARTE! Ideia naţionalismului a prins rădăcini atât de adânci la unguri, încât orice altă idee socială sau economică, orice alte idei mai înaintate, cari au un cadru mai larg, cari îmbrăţişează soarta omenirei întregi, ori soarta unei clase deopotrivă nedreptăţită în toate ţerile, îşi găseşte un teren foarte ingrat nu numai printre unguri, dar chiar şi printre popoarele subjugate lor. De aici urmează şovinismul şi reacţionarismul proverbial al ungurilor şi al celorlalte naţionalităţi din ţările MERCURI 4 DECEMBRIE 1891 AMUMCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . 1 lefi lini „ „IV , „ ... 25 bani „ Inserţie şi reclame » „ ... 2 lei „ Pentru ammncixuri » se adresa: In România la „Agenţia Hava*“. In Frauda, Italia, Austro - Ungari* ţi Anglia Îs Agenţia Havas, 8, Place tie Is Bourse, Paris, precum■ ţi la sucursalele ei. UN NUMER VEGHIU 50 BANI ADMINISTRAŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale“ (Casele Karageorgevici) Taraba guvernamentala Da când Beniaminul conservatorilor a ajuns în fruntea puterei, având la dreapta pe d. Al. Lahovary, și la stânga pod. Tache Ionescu, ziarele conservatoare nu găsesc cuvinte prin cari să zugrăvească cu culori mai strălucitoare viitorul splendid ce s’a deschis României. „Timpul vede în noua înfăţişare a guvernului conservator aurora celui mai istoric dintre partide. Faţă cu această genială idee, superbă, imagine, arhi-splendidisimă comparaţie, foaia din str. Clemenţei, cade în estas şi nu poate esclama decât . Nimic mai nemerit nu se poate spune ! Foile lahovariste se admir, se complectează şi se contemplă. Nici odată ele n’au fost mai fericite, mai vesele, mai sburdalnice. Dar pe când aceste organe de rândul întâii ale partidului să perd în visări aevea, codiţele lor, mai puţin poetice, descrii realitatea. Ele spun senatorilor şi deputaţilor: „Nu votaţi moţiunea de neîncredere, căci ea vă păgubeşte, vă răpeşte diurna, onoarea şi toate foloasele pe care vi le dă astăzi puterea. Dacă veţi vota contra actualului guvern, şi având şi neavând de partea voastră majoritatea, sunteţi perduţi. Lasaţi la o parte principii şi consideraţii generale, toate sunt mofturi, gândiţi-vă cât câştigaţi voi personal, fiind cu guvernul şi cât veţi perde combătându-l..etc.‘ Şi de astă-dată codiţele sunt oglinda partidului. Mezatul, taraba la care acestei foi învit pe deputaţi şi senatori, este de mult deschisă de bătrânul vulpoiu. D. Tache Ionescu ministru este o dovadă. In curând vom vedea pe mulţi din acei cărora li se ţintuise pupitrele la Cameră, de teamă că vor urla în contra guvernului, stând liniştiţi la locurile lor cu şurupurile scoase de la pupitre, dar înfipte în fălci. Bătrânul de la Golăşei îşi cunoaşte bine meseria. Ceea ce a făcut la 1870 face şi azi, şi după cum au fost destui cei ce s’a şi vândut atunci, mulţi vor fi şi cei ce se vor vinde azi. Exemplul liberalului Tache Ionescu nu va rămâne neimitat. Puternicii zilei lucrează pe capete, bugetul este vărsat pe tarabă şi fiecare poate lua ce ’i trebue şi cât î i trebue, în schimbul votului său. Sultan Mezatul de odinioară este reînfiinţat. Strigătorul public este Tache Ionescu, paiaţă ale cărei sfori le trage marele om de Stat de la externe, care din cauza înfăţişerei antipatice e nevoit să stea după perdea. Tache Ionescu e ales great atraction! Nici nu se putea o alegere mai nemerită pentru o asemenea tarabă. Acum rămâne o singură chestie, fascina-va taraba guvernului destui deputaţi? Se vor găsi mulţi atât de naivi încât să creadă că deschizând taraba până şi nişte reacţionari nedemni, pot să stea mult timp la cârma ţărei ? Cu toate înjosirile şi slăbiciunile de caracter pe care le vedem, noi încă sperăm că majoritatea deputaţilor va svîrli în faţa bătrânului nedemn votul de neîncredere coroanei ungureşti. Nu există o ţară mai streină de curentele şi ideile democratice ca cea ungurească. Să nu ne mirăm de aceasta. Câtă vreme censura în Ungaria şi Transilvania e în vigoare, câtă vreme libertatea presei este foarte restrânsă, natural că clasa dominantă va interzice nu numai apariţia broşurelor şi ziarelor mai înaintate, ci va opri intrarea scrierilor de această natură din streinătate. Faptul dar că în Ungaria şi Transilvania socialismul, de pildă, apare sub o formă îngrozitoare în imaginea publicului, este rezultatul interdicţiei, al năbuşirei spiritului şi al gândirei şi al asuprirei presei. Pe de altă parte, însă, statul şi pătura superpusă a societăţei încurajează prin toate mijloacele generalizarea şovinismului naţional. Aici însă ungurii sunt foarte strâmţi, foarte esclusivişti. Ei admit naţionalismul numai pentru dânşii, nu şi pentru celelalte popoare conlocuitoare, pe cari, până nu se pierd în massa ungurilor, adică până nu le maghiarizează, ar vrea să le ţină în ignoranţa cea mai crasă. De cât, în lipsa altor idei mai înaintate e foarte firesc ca şi românii subjugaţi, şi sârbii, şi slovanii, etc. să fie răpiţi de curentul şovinismului naţional, neglijând astfel interesele economice şi cele sociale ale masselor profunde, ale omenirei întregi. De aici lupta titanică a subjugaţilor în contra stăpânitorilor; de aici lupta unui popor în contra celuilalt. Această luptă e de un ordin naţional; abia în al zecelea plan urmează ordinul economic. Oricât de imposibilă, oricât de reacţionară ni se pare astăzi nouă, celor liberi, ideia naţională de care sunt cuprinşi românii subjugaţi, ea este nu numai scuzabilă, dar îndreptăţită chiar. Să nu uităm că, cu 30— 40 de ani în urmă, întreaga noastră societate era cuprinsă de această idee. De ce? Fiindcă naţionalitatea noastră era ameninţată, fiindcă întreg organismul nostru social şi politic era corupt, fiindcă statele occidentale nu ne credeau capabili de a constitui un stat naţional durabil, puternic şi independent. Şi după ce ideia naţionalismului s’a desvoltat până a ne putea afirma de români şi de stat liber, trebuia să urmeze fatal alte idei, alte curente mult mai înaintate, cu un cerc mult mai larg, cu un teren vast de activitate. Astfel vedem azi că naţionalismul exagerat este fătul răsfăţat numai al celor bătrâni, ori al celor ignoranţi. Altfel e, însă, în provinciile subjugate. Acolo românii se află în aceeaşi situaţie în care ne-am aflat noi la începutul secolului prezent. Ei sunt ameninţaţi în existenţa lor naţională, fără să li se asigure situaţie economică şi socială mai bună. Din contră, pentru a putea fi mai uşor deznaţionalizaţi, ei sunt isbiţi în mod simţitor în interesele lor materiale chiar. Şi dacă sunt în absolută imposibilitate de a agita şi a propaga noui trebuinţe sociale şi economice, hotărât că nu pot decât să agite ideia existenţei lor naţionale, care e mai mult ameninţată decât existenţa lor materială. Căci, în definitiv, existenţa naţională a celor cinci milioane de subjugaţi români este foarte strâns legată de existenţa noastră chiar. In momentul în care eişi-au pierdut caracterul lor naţional românesc, noi nu mai putem să ne menţinem ca stat naţional avându-ne în coaste pe muscali şi pe nemţi. Noi putem, trebue chiar să mergem înainte şi să răspundem tuturor ideilor şi curentelor noul. In acelaşi timp trebue, însă, să admitem şi să încuragiăm propaganda naţională la cei subjugaţi, propaganda de fapt chiar la caz de nevoe. Să o încuragiăm nu numai cu vorba, dar chiar şi prin ajutoare materiale. Acei cari nu înţeleg sau nu vreau să înţeleagă aceasta, să se dea la o parte și să regrete că s’au născut prea devreme. Muncel. O farsă politîcă (Urmare şi sfârşit). Actul al 5-lea Pe timpul guvernului Florescu şi până în zilele noastre, Al. Lahovari Cucoane Lascăr, va veni momentul în care ai să constaţi că mai bun amic de cât mine n’ai avut, şi că mai mari vrăjmaşi ca Vernescu şi Florescu n’au încălzit la sânul d-tale. K. K. Lascar Se tot îmi vorbăşti de generalu aşeia ? In tot-d’auna l’am pursuivarisit cu dispreţul meu, atât pi iei cât şi pi Vernescu. Dar las c’piu faşe ieu să scap de amândoi. Al. Lahovari D-ta, ca şeful nostru respectat şi venerat, trebue să iei neapărat preşedenţia consiliului, iar noi, foştii conservatori concentraţi, îţi vom da tot concursul dezinteresat. Eu întotde auna am fost de părere că Lascar Catargiu este singurul şef autorizat al partidului conservator. K. K. Lascar Dragă Alecule, numai intrigantul şeala di Vernescu ne-a stricat pi amândoi: Vino în braţele mele, fiule iubit. (Se îmbrăţişează). Gen. Mânu (Intră) Vo vestesc că generalul Florescu nu voeşte, nici in ruptul capului, să demisioneze, fiind susţinut de Vernescu. Pe de altă parte dânşii, şi mai ales cel din urmă, se opun la intrarea noastră în cabinet. Al. Lahovari Ai să ’i mănânc pe amândoi Coane Lascăre, aidem să punem la cale o mică intrigă. (Ies toţi trei). Vernescu (Intră cu gen. Florescu) Lahovari şi Manu complotează cu Catargiu în contra noastră. Gen. Florescu De ce tot îmi bateţi capul cu asemenea nimicuri ? Vreau să rămân preşedinte al consiliului, dar atâta tot. Apropos, diseară nu vii la operă ? Este beneficiul Brambilei. Vernescu D-le general, nu trebue să glumim cu situaţia. De azi până mâine se pot întâmpla evenimente însemnate. Gen. Florescu La revedere, pe mâine. D-ta veghează şi dacă se va întâmpla ceva îngrijitor anunţăm. (Ese fredonând o arie din Cavaleria Rusticană) Vernescu Ce general fericit. Vrea să zică, eu singur trebue să ţiu piept la o întreagă intrigă condusă de atâtea personagii!.. Pake (Intră) La Cameră lucrurile s’au încurcat râu: Catargiu, Olănescu și General Lahovari au demisionat procedând, printr’o lovitură de teatru. A fost scandal.