Lupta, ianuarie 1892 (Anul 9, nr. 1600-1623)

1892-01-01 / nr. 1600

ANUL­­X.­No. 1600 ABONAMENTE: [IE ȚARĂ !In an........................................... Seaae uuu...................................................... Trai luni..................................................... Pentru învfițători pe an an.................. IE ETRENIETATE Ca as........................................... 50 UI Seaae Ioni.......................................................25 , Trei Inni ...................................................15 » MERÜL IB BANI REDACŢIA: Pasagiu! „Băncii Naționale“ (Casele Karageorgetiei) 40 lei 20 . 10 . 30 m EDIŢI A DOUA­­Director politic : EL PANU V ADMINISTRAŢIA: MERCURI 1 IANUARIE 1892 ANUNCIURI Pe pagina III 30 litere corpul . . . nr . ... Inserţie ţi reclame » » . . . 1 leii îiai 25 bani „ 2 lei . Pentru sn.unciurd a se adrena: la România la „Agenţia Havas“. In Francia, Italia, Auatro - Ungara şi Anglia la Agenţia Havas, 8, Place da la Bourse, Paria, precum si la sucursalele ei. UN MER VESHIU 50 BĂNI !*asagiul „Bărb­ci Naţionale“ (Casele Karageorgevici) Progresele Democraţiei Informaţii exterioare Ciocoii la Primărie Altă cale Dirigintele poştal din Piatra N. Paile umede ale închisorei Ştiri teatrale Femeia ucigaşe A se vedea știrile telegrafice pe pag. 3 Progrese­, e democraţie Ca organ democratic, negreşit că cea d’întâită întrebare pe care tre­­bue să ne-o punem la încheerea a­­nului, trebue să fie: ideile şi orga­nizarea democraţiei făcut-au­ ele vr’un pas înainte, realizat-au ele vr’un câş­tig însemnat ? Să aruncăm mai întâi şi o scurtă privire asupra celor p­etrecute în cele­­l­alte state europene. In Spania, Italia şi Portugalia i­­deile democratice au­ prins rădăcini adânci şi organizarea republicanilor se afirmă cu putere. Este acum a­­proape sigur că nu va mai trece multă vreme şi republica iberică va deveni o realitate. Cu moartea generalului Boulan­ger, a acelui farsor şi demagog care prin agitaţiunile sale scandaloase o­­prise în loc progresele realizate de partidele democratice din Franţa, si­­tuaţiunea a început acum să se lim­pezească acolo. Radicalii care pac­tizaseră cu oportuniştii în vederea duşmanului comun, bulangismul, îşi reiau acum libertatea lor de acţiune şi la câte­va alegeri suplimentare au obţinut succese frumoase. Ale­gerea socialistului Paul Lafargue e de asemenea caracteristică în ce pri­veşte progresul ideilor democratice în Franţa. In Anglia, partidul liberal condus de bătrânul Gladstone se afirmă din zi în zi mai mult ca partid demo­cratic, apropiindu -i în deosebi re­vendicările nenorociţilor irlandezi. E de prevăzut că la viitoarele alegeri generale, ce se vor face în curând, succesul va fi al liberalilor demo­craţi. Belgienii ni­ au dat cel mai fru­mos exemplu de activitate neobosită pentru cucerirea drepturilor popo­rului. Vigoarea şi energia desfăşurată în propaganda zilnică pentru dobândi­rea sufragiului universal, agitaţiunile făcute în acest scop, au fost răsplă­­tite prin un succes uriaş . Camerile clericale, cari domnesc acum in Bel­gia, au fost silite să admită revizui­rea Constituţiuneî şi să recunoască în principiu necesitatea înlocuirei ac­tualului regim electoral censitar prin or­­­agiul universal. Negreşit că reacţionarii vor câta sa îngrădească acest fel de sufragiu, iar odată principiul admis, chestiu­nea se va rezolva negreşit în sens favorabil democraţiei. Bărbăţia ară­tată până acum este o garanţie de succes deplin şi pentru viitor. In Germania, mica şi neînsemnata ejeisiune din sinul marelui partid so­cial-democrat, n’a împedicat de loc organizarea lui pe baze şi mai so­lide, revizuirea programului în sens mai practic, etc. Abolirea legilor es­­cepţionale a permis apariţiunea mai multor organe democratice şi pro­paganda se face cu mai multă în­lesnire. In Austria semnalăm un curent puternic în favoarea revizuirea legei presei în sensul de a­ mi se acorda o mai mare libertate. Numai din Rusia nu putem spune nimic. Probabil că acolo, mai mult ca ori­unde, propaganda democratică prinde rădăcini; probabil că purtă­torii faclei libertăței, fruntaşii reven­dicărilor poporului sunt acolo mai neobosiţi, mai la postul lor de o­­noare de­cât în ori­ce altă parte a lumei; probabil că multe sunt succe­sele acestei propagande şi numeroase sunt manifestările acestor succese, dar în cursul anului care se duce nimic îmbucurător pentru democraţie n’a putut p­ătrunde în lumea civilizată, din mijlocul acestui uriaş imperiu pus sub călcâiul Ţarului. In schimb cu toţii am auzit şi au­zim încă resuuând strigătele stinse ale miilor de nenorociţi cari pier zilnic de foame şi a acelora cari su­feră sălbătăciile chinurilor în tem­­niţile Siberiei. Dar la noi? Avîntul democratic din 1888 şi 1890 a fost în declin în anul care se duce. Nici un pas cu organiza­rea, nici un succes al ideilor demo­cratice nu e de semnalat. Din con­tra, prin alianţa vechilor partide şi dinaintea puterei brutale a forţelor lor numerice, candidaţii democraţi nu putură izbuti să intre în Parlament. Propaganda s’a mărginit dar nu­mai afară din Parlament, prin pressă şi prin întruniri, şi sub acest raport avem mulţumirea de a constata că în genere ziarele democratice sunt cele mai răspândite. In deosebi noi, radicalii-democraţî, vom serba peste câte­va zile a cincia aniversare a clubului nostru din Iaşi care e într’o stare foarte prosperă. In Bucureşti şi în alte părţi ale ţa­rei, ideile noastre au găsit numeroşi partizani şi nu aşteaptă de­cât o or­ganizare sistematică şi puternică, lu­crare la care sperăm că ne vom deda în anul care vine. Informaţii exterioare Gestiunea Egiptului Presa străină se ocupă cu situaţia creată prin moartea neaşteptată a Kedivului Egip­tului. Despre Kediv se spune foarte puţine, el era un om nul, lipsit în ultimul grad de energie, de aceia am văzut în ultimii timpi atâtea răscoale coprinzând toată regiunea fără ca să întâmpine’ nici o rezistenţă din partea sa. Anglia avea în el un om pe care -1 în­vârtea după voinţă. De alt­fel influenţa străină în general, şi în special cea engleză a profitat mult Egyptuluî, căci­­l-a permis să se dezvolte în linişte. Fiul său, care moşteneşte tronul, prinţul Abbas, este nu­mai de opt­spre­zece ani. Dar cu ocazia acestei morţi se redeschide din nou cestiunea Egyptuluî, care este un punt de discordie între Franţa şi Anglia. Presa franceză în cea mai mare parte, chiar şi cea republicană, cere guvernului să profite de această ocaziune pentru a re­pune pe tapet cestia evacuăreî Egyptului de trupele engleze. Ast­fel Le Siecle declară că înainte de a regula protocolul de recunoaştere al nou­lui Kediv, puterile autorizate de a vorbi în Egypt trebue să întreprindă o acţiune vi­guroasă, pentru a împedica ca prinţul să nu fie stăpânit de o tutelă luată din afară de membrii familiei şi trebue să facă toate rezervele asupra cestiei ocupaţiei engleze. Figaro crede posibil că Franţa va pro­fita de această schimbare de domnie pentru a cere regularea definitivă a cestiei Egyp­tului. Autorité crede că Franţa are o ocaziune excelentă pentru a repune pe tapet cestia Egiptului. Prasa Engleză însă are o atitudine mai împăciuitoare. Aşa Daily­ News, cel mai principal or­gan al opoziţiunel sfătueşte pe Lordul Sa­lisbury să profite de această ocaziune pen­tru a stabili o înţelegere definitivă cu Franţa. De­şi cestiunea Egyptului nu are o im­portanţă prea mare pentru Franţa, totuşi fiind dat temperamentul inflamabil al fran­cezilor se poate prevedea că guvernul din Paris va fi silit să ia în da aproape cer­cetare această cestiune şi să silească solu­­ţiunea ei. In tot cazul nu este aceasta o cestiune din care să se tulbure echilibrul păcel. * * * Excomunicarea d-lui Gassagn­ac Lupta violentă pe care cunoscutul anti­­republican d. de Gressagnac o duce să spune că va sfîrşi printr’un incident comic. Să ştie că d-sa este azi mai catolic de cât Papa, căci pe când acest din urmă s’a împăcat cu republica, cel d’intâiu duce înainte lupta şi prin Autorité atacă cu o extremă vio­lenţă pe nunţiul papal. Dar curentul printre catolici este în contra d-lul de Gassagn­ac şi chiar ziarul Figaro este aproape cu desăvârşire raliat la republică, şi povesteşte că de câte­va zile este aproape o procezie de prelaţi cari tîu să protesta da devotamentul lor nun­ţiului atacat de d.l de Gassagnac. ’ 1­%, Gena-ce e mai mult, şi aci e partea cea mai nostimă, se spune că papa e hotărât că dacă d. de Cassagnac va continua cu atacurile sale prin Autorité să ordone, Supt pedeapsă de ex-comunicare, tutulor prelaților să nu mai citească Autorité. influența Această boală care a ucis și pe Kedivul Egyptului la Milan să prezintă sub o formă cu totul teribilă. Ea degenerează adesea în meningită şi produce ast-fel delirul şi tendinţa de sinucidere. Ast-fel un lucrător ’şi-a tras o lovitură de pumnal, şi senatorul Bottini a vrut să se arunce pe fereastră. S’au constatat Intr’o singură zi trei sute cazuri noi, şi opt­zeci şi şease de morţi. In Franţa departamentele cele mal bln­­tuite sunt : Nord, Pas-de-Galais, Gironde, Landes, Dunkerque, Lille şi Toulouse. In America de­şi boala e generală prin unele părţi nu este aşa de violentă. In Chicago se socoteşte numărul bolna­vilor la 200,000 pe o regiune de 400 mile în jurul oraşului. La Saint-Luis-de-Missouri sunt 30,000 bolnavi. In unele oraşe serviciul pompelor funebre este cu desăvârşire insuficient. In Danemarca situaţia e din cele mai rele. Aşa consiliul comunal din Copenhaga să teme să publice o statistică ca să nu producă o panică. Sunt 50,000 de bolnavi din 300,000 locuitori. Lumea nu -şi aduce aminte să mai fi auzit de o epidemie asemenea. Și în Turcia influenza bântue cu putere. In Constantinopole fie­care casă are câte unul sau două bolnavi. Este de observat insă că boala variază după localitate. Aşa în unele părţi atinge mal mult pe bătrîni, in altele pe copil şi în altele pe adulţi. In unele ţări se bolnăvesc mal mult cel din casa de sus, în altele populaţia săracă, voluţionari şi ca banii să nu ser­vească la propaganda nihilistă. S’a promis o mare răsplată ace­luia care va descoperi pe culpabilul. In curând trebue să înceapă lu­crări de drumuri de fer împrejurul Kievului. Colonia, 12 Ianuare, „Gazeta de Cologne“ află din Pe­tersburg că arestarea făcută acum vr’o câte­va săptămâni într’o fabrică de lângă Wettersburg ar fi în legă­tură cu un atentat preparat în tim­pul întoarcere! ţarului din Crimea pe linia Moscova-Rjasan. Acest atentat a fost denunţat poliţiei. In urma cer­cetărilor făcute s’au găsit mai multe bombe pe Slinie. Un cantonier a măr­turisit că douî ţărani se opriseră la dânsul; el pretindeau că vor să meargă la Moscova că s’ar fi rătă­cit şi că ar fi foarte obosiţi. Aceşti ţărani au fost găsiţi în timpul din urmă la Moscova, arestaţi şi conduşi la Petersburg. —®s©­ vremurile odioase ale corupţiuneî, ale bâtei, ale arbitrarului. Epoca tristă pe care n’am uitat’o mulţi, perioada care a făcut de-a pururea celebru pe d. Lascar Catar­giu, reînviază. Şi astă­zi ca şi a­­tunci nu mal e respect de lege, nu mal e respect de oameni, nu mal e ruşine, nu mal e scrupul. Desfrîul bandelor şi al cioclovinelor, tronează ca şi acum cincî­spre­zece ani. Bu­cureştii sunt daţi prada unei pleve abjecte. Cine n’a cunoscut pe Lascar Ca­targiu cel eşit de sub călcâiul con­sulului prusian Radovici, va cunoaşfe pe Catargiu cel eşit de sub călcâi’ consulului austriac Goluchovski­ .• alegerile viitoare, pentru noi vor fi o repriză neplăcută și­­ pentru cei tineri o primară. Const. G. Dacaiba*­ Din Rusia {Prin fir telegrafic) Viena, 12 Ianuarie. Corespondenţa Politică află din Petersburg că s'au furat 400,000 ruble sucursalei casei din Wladi­vostok; hoţul s’a introdus in pivniţă săpând pâini­tul. Este temere ca furtul să nu fi fost organizat de re­­ ciocoli la primărie La Primăria Capitalei este o a­­devărată teroare. Regimul ciocoiesc se manifestă în toată urâta lui go­liciune şi în toată înspăimântătoa­­rea lui imoralitate. Funcţionarii au rămas cu toţii la discreţia d-lor Alecu Catargiu, in­spectorul Creţu etc. Aceştia vin prin biurouri, trec pretutindeni ca nişte furtuni, şi dispun de oraş şi de soarta oamenilor ca de moşia lor. D. Alecu Catargiu este însărcinat cu conducerea alegerilor în Bucu­reşti şi ca atare a ajuns să ’şi bată jos de Capitala ţăreî. In această privinţă s’au petrecut la primărie scandaluri ne mai­po­menite, scandaluri uimitoare. D. Catargiu a venit în unele biu­rouri şi a cerut statele de funcţio­nari : „Imî trebuie, zise d-sa, două posturi de câte 200 lei, trei de câte 250 şi un post de 300 franci lunar“. Şi fără a mai cerceta anteceden­tele oamenilor, timpul de când servesc etc. destituirile au fost executate. Aşa, spre pildă, pentru postul de 300 franci se găsea funcţionarul X., sluj­baş model de aproape 20 ani, om cu cinci copii etc. Fără alt cusur de cât acela că avea 300 lei lunar, toc­mai ce ’i trebuia d-lui Alecu Catar­giu, omul a fost destituit. Şi tot ast­fel s’a procedat, nu cu unul, nu cu doi, dar cu aproape 50 funcţionari. Prin toate biurourile este o ade­vărată panică, nici un funcţionar nu mai e sigur de ziua de mâine, oa­menii cari au o viaţă întreagă de muncă onestă sunt asvârliţî pe strade, acum în micul erneu, pentru a se face loc slugilor boereşti, beţivilor de la răspântii şi altor vagabonzi a­genţi electorali. Şi toate aceste murdării fără sea­măn le execută cu o supunere înge­rească „boul lui Dumnezeu“ Orbescu primarul cel nou, pentru ruşinea Bu­cureştilor. Acest instrument fără conştiinţă şi fără voinţă, iscăleşte ca un auto­mat tot ce ’l prezintă Creţu şi cu Alecu Catargiu, sfărâmă toate ca­rierile, batjocoreşte bătrâneţele, calcă în picioare serviciile conştiinţioase, într’un cuvânt vrea să lase urme de scurta sa trecere pe la primărie. Acesta­­ regimul terorist al cio­coilor în toată goliciunea lui, aceasta ’I icoana vremurilor Catargiste, a vestitelor vremuri de la 1871 până la 1876, acestea sunt vremurile Giambaşilor şi ale lui Popa Tache, ALTA CAL Numai o lună ne mai dest zilele de alegeri şi totuşi nie­ care nu se observă printre nici un curent hotărât in servă. Peste câte­va zile, atât opoz şi guvernul, vor începe a ţine nici publice. La ce servesc întrunirii? Fără îndoială ele trebui să fie de­cât un mijloc prin care partidele în luptă arăt alegă­torilor cari le sunt credinţele, ce voesc să facă pentru îmbunătăţirea soartei lor şi cari sunt deosebirile între unele şi altele. La noi, până acum cel puţin, ce­tăţenii n’au avut nimic de învăţat din întrunirile publice. Mai în tot-d’a­ una nu s’au debi­tat de cât fraze pompoase, cuvinte mai mult sau mai puţin de­ spirit, atacuri violente la adresa adversa­rilor, şi atâta tot. Vecinic opoziţia a căutat să ridice lumea, să formeze un curent contra guve­rnului, exploatând actele arbi­trare ale miniştrilor ca şi pe ale ce­lui din urmă funcţionar. Din cea mai neînsemnată călcare de lege, din cea mai mică atingere adusă unui ce­tăţean.... onorabil în opoziţie dar... pacime când e cu guvernul, s’a fă­cut o chestie de viaţă, de onoare, de fericire a ţarei. De­şi aceste istorii servesc drept materie de exploatat, de mai bine de treî­zeci de ani, de­şi sistemul e de­modat cu desăvârşire, lumea totuşi se mişcă, să entusiasmează, să ridică, când guvernul, lipsit de cea mai co­mună inteligenţă, recurge la bruta­lităţi. Dar ce s’ar întâmpla când guver­nul n’ar săvârşi, sau n’ar lăsa să se săvârşească nici o bătae, n’ar ar­ma bătăuşi, n’ar sparge întrunirile, şi n’ar avea în mahalaua X., pe cîr­­ciumarul Y..? Atunci de­sigur ora­torii întrunirilor îşi vor perde verva, nu vor fi gustaţi de cetăţeni şi toată munca lor ar rămânea fără de nici un efect. Sistemul acesta de luptă electo­rală trebue să dispară. Opoziţiei mai ales îi incumbă sarcina de a ’l schimba. Şi de sigur o campanie viguros susţinută şi bine condusă, pe o ces­­tie de reforme, cari ar interesa mas­­sele populare, o campanie pe refor­me economice menite a asigura o existenţă mai bună muncitorilor cu mintea şi cu braţele, o campanie pe revendicarea unor drepturi politice mai largi pentru popor, de­sigur că ar fi în stare să producă un curent în opiniunea publică. Numai punând lupta pe idei vor putea cetățenii să știe ce vrea cu-

Next