Lupta, ianuarie 1892 (Anul 9, nr. 1600-1623)
1892-01-01 / nr. 1600
ANULX.No. 1600 ABONAMENTE: [IE ȚARĂ !In an........................................... Seaae uuu...................................................... Trai luni..................................................... Pentru învfițători pe an an.................. IE ETRENIETATE Ca as........................................... 50 UI Seaae Ioni.......................................................25 , Trei Inni ...................................................15 » MERÜL IB BANI REDACŢIA: Pasagiu! „Băncii Naționale“ (Casele Karageorgetiei) 40 lei 20 . 10 . 30 m EDIŢI A DOUADirector politic : EL PANU V ADMINISTRAŢIA: MERCURI 1 IANUARIE 1892 ANUNCIURI Pe pagina III 30 litere corpul . . . nr . ... Inserţie ţi reclame » » . . . 1 leii îiai 25 bani „ 2 lei . Pentru sn.unciurd a se adrena: la România la „Agenţia Havas“. In Francia, Italia, Auatro - Ungara şi Anglia la Agenţia Havas, 8, Place da la Bourse, Paria, precum si la sucursalele ei. UN MER VESHIU 50 BĂNI !*asagiul „Bărbci Naţionale“ (Casele Karageorgevici) Progresele Democraţiei Informaţii exterioare Ciocoii la Primărie Altă cale Dirigintele poştal din Piatra N. Paile umede ale închisorei Ştiri teatrale Femeia ucigaşe A se vedea știrile telegrafice pe pag. 3 Progrese, e democraţie Ca organ democratic, negreşit că cea d’întâită întrebare pe care trebue să ne-o punem la încheerea anului, trebue să fie: ideile şi organizarea democraţiei făcut-au ele vr’un pas înainte, realizat-au ele vr’un câştig însemnat ? Să aruncăm mai întâi şi o scurtă privire asupra celor petrecute în celelalte state europene. In Spania, Italia şi Portugalia ideile democratice au prins rădăcini adânci şi organizarea republicanilor se afirmă cu putere. Este acum aproape sigur că nu va mai trece multă vreme şi republica iberică va deveni o realitate. Cu moartea generalului Boulanger, a acelui farsor şi demagog care prin agitaţiunile sale scandaloase oprise în loc progresele realizate de partidele democratice din Franţa, situaţiunea a început acum să se limpezească acolo. Radicalii care pactizaseră cu oportuniştii în vederea duşmanului comun, bulangismul, îşi reiau acum libertatea lor de acţiune şi la câteva alegeri suplimentare au obţinut succese frumoase. Alegerea socialistului Paul Lafargue e de asemenea caracteristică în ce priveşte progresul ideilor democratice în Franţa. In Anglia, partidul liberal condus de bătrânul Gladstone se afirmă din zi în zi mai mult ca partid democratic, apropiindu -i în deosebi revendicările nenorociţilor irlandezi. E de prevăzut că la viitoarele alegeri generale, ce se vor face în curând, succesul va fi al liberalilor democraţi. Belgienii ni au dat cel mai frumos exemplu de activitate neobosită pentru cucerirea drepturilor poporului. Vigoarea şi energia desfăşurată în propaganda zilnică pentru dobândirea sufragiului universal, agitaţiunile făcute în acest scop, au fost răsplătite prin un succes uriaş . Camerile clericale, cari domnesc acum in Belgia, au fost silite să admită revizuirea Constituţiuneî şi să recunoască în principiu necesitatea înlocuirei actualului regim electoral censitar prin oragiul universal. Negreşit că reacţionarii vor câta sa îngrădească acest fel de sufragiu, iar odată principiul admis, chestiunea se va rezolva negreşit în sens favorabil democraţiei. Bărbăţia arătată până acum este o garanţie de succes deplin şi pentru viitor. In Germania, mica şi neînsemnata ejeisiune din sinul marelui partid social-democrat, n’a împedicat de loc organizarea lui pe baze şi mai solide, revizuirea programului în sens mai practic, etc. Abolirea legilor escepţionale a permis apariţiunea mai multor organe democratice şi propaganda se face cu mai multă înlesnire. In Austria semnalăm un curent puternic în favoarea revizuirea legei presei în sensul de a mi se acorda o mai mare libertate. Numai din Rusia nu putem spune nimic. Probabil că acolo, mai mult ca oriunde, propaganda democratică prinde rădăcini; probabil că purtătorii faclei libertăței, fruntaşii revendicărilor poporului sunt acolo mai neobosiţi, mai la postul lor de onoare decât în orice altă parte a lumei; probabil că multe sunt succesele acestei propagande şi numeroase sunt manifestările acestor succese, dar în cursul anului care se duce nimic îmbucurător pentru democraţie n’a putut pătrunde în lumea civilizată, din mijlocul acestui uriaş imperiu pus sub călcâiul Ţarului. In schimb cu toţii am auzit şi auzim încă resuuând strigătele stinse ale miilor de nenorociţi cari pier zilnic de foame şi a acelora cari suferă sălbătăciile chinurilor în temniţile Siberiei. Dar la noi? Avîntul democratic din 1888 şi 1890 a fost în declin în anul care se duce. Nici un pas cu organizarea, nici un succes al ideilor democratice nu e de semnalat. Din contra, prin alianţa vechilor partide şi dinaintea puterei brutale a forţelor lor numerice, candidaţii democraţi nu putură izbuti să intre în Parlament. Propaganda s’a mărginit dar numai afară din Parlament, prin pressă şi prin întruniri, şi sub acest raport avem mulţumirea de a constata că în genere ziarele democratice sunt cele mai răspândite. In deosebi noi, radicalii-democraţî, vom serba peste câteva zile a cincia aniversare a clubului nostru din Iaşi care e într’o stare foarte prosperă. In Bucureşti şi în alte părţi ale ţarei, ideile noastre au găsit numeroşi partizani şi nu aşteaptă decât o organizare sistematică şi puternică, lucrare la care sperăm că ne vom deda în anul care vine. Informaţii exterioare Gestiunea Egiptului Presa străină se ocupă cu situaţia creată prin moartea neaşteptată a Kedivului Egiptului. Despre Kediv se spune foarte puţine, el era un om nul, lipsit în ultimul grad de energie, de aceia am văzut în ultimii timpi atâtea răscoale coprinzând toată regiunea fără ca să întâmpine’ nici o rezistenţă din partea sa. Anglia avea în el un om pe care -1 învârtea după voinţă. De altfel influenţa străină în general, şi în special cea engleză a profitat mult Egyptuluî, căcil-a permis să se dezvolte în linişte. Fiul său, care moşteneşte tronul, prinţul Abbas, este numai de optsprezece ani. Dar cu ocazia acestei morţi se redeschide din nou cestiunea Egyptuluî, care este un punt de discordie între Franţa şi Anglia. Presa franceză în cea mai mare parte, chiar şi cea republicană, cere guvernului să profite de această ocaziune pentru a repune pe tapet cestia evacuăreî Egyptului de trupele engleze. Astfel Le Siecle declară că înainte de a regula protocolul de recunoaştere al noului Kediv, puterile autorizate de a vorbi în Egypt trebue să întreprindă o acţiune viguroasă, pentru a împedica ca prinţul să nu fie stăpânit de o tutelă luată din afară de membrii familiei şi trebue să facă toate rezervele asupra cestiei ocupaţiei engleze. Figaro crede posibil că Franţa va profita de această schimbare de domnie pentru a cere regularea definitivă a cestiei Egyptului. Autorité crede că Franţa are o ocaziune excelentă pentru a repune pe tapet cestia Egiptului. Prasa Engleză însă are o atitudine mai împăciuitoare. Aşa Daily News, cel mai principal organ al opoziţiunel sfătueşte pe Lordul Salisbury să profite de această ocaziune pentru a stabili o înţelegere definitivă cu Franţa. Deşi cestiunea Egyptului nu are o importanţă prea mare pentru Franţa, totuşi fiind dat temperamentul inflamabil al francezilor se poate prevedea că guvernul din Paris va fi silit să ia în da aproape cercetare această cestiune şi să silească soluţiunea ei. In tot cazul nu este aceasta o cestiune din care să se tulbure echilibrul păcel. * * * Excomunicarea d-lui Gassagnac Lupta violentă pe care cunoscutul antirepublican d. de Gressagnac o duce să spune că va sfîrşi printr’un incident comic. Să ştie că d-sa este azi mai catolic de cât Papa, căci pe când acest din urmă s’a împăcat cu republica, cel d’intâiu duce înainte lupta şi prin Autorité atacă cu o extremă violenţă pe nunţiul papal. Dar curentul printre catolici este în contra d-lul de Gassagnac şi chiar ziarul Figaro este aproape cu desăvârşire raliat la republică, şi povesteşte că de câteva zile este aproape o procezie de prelaţi cari tîu să protesta da devotamentul lor nunţiului atacat de d.l de Gassagnac. ’ 1%, Gena-ce e mai mult, şi aci e partea cea mai nostimă, se spune că papa e hotărât că dacă d. de Cassagnac va continua cu atacurile sale prin Autorité să ordone, Supt pedeapsă de ex-comunicare, tutulor prelaților să nu mai citească Autorité. influența Această boală care a ucis și pe Kedivul Egyptului la Milan să prezintă sub o formă cu totul teribilă. Ea degenerează adesea în meningită şi produce ast-fel delirul şi tendinţa de sinucidere. Ast-fel un lucrător ’şi-a tras o lovitură de pumnal, şi senatorul Bottini a vrut să se arunce pe fereastră. S’au constatat Intr’o singură zi trei sute cazuri noi, şi optzeci şi şease de morţi. In Franţa departamentele cele mal blntuite sunt : Nord, Pas-de-Galais, Gironde, Landes, Dunkerque, Lille şi Toulouse. In America deşi boala e generală prin unele părţi nu este aşa de violentă. In Chicago se socoteşte numărul bolnavilor la 200,000 pe o regiune de 400 mile în jurul oraşului. La Saint-Luis-de-Missouri sunt 30,000 bolnavi. In unele oraşe serviciul pompelor funebre este cu desăvârşire insuficient. In Danemarca situaţia e din cele mai rele. Aşa consiliul comunal din Copenhaga să teme să publice o statistică ca să nu producă o panică. Sunt 50,000 de bolnavi din 300,000 locuitori. Lumea nu -şi aduce aminte să mai fi auzit de o epidemie asemenea. Și în Turcia influenza bântue cu putere. In Constantinopole fiecare casă are câte unul sau două bolnavi. Este de observat insă că boala variază după localitate. Aşa în unele părţi atinge mal mult pe bătrîni, in altele pe copil şi în altele pe adulţi. In unele ţări se bolnăvesc mal mult cel din casa de sus, în altele populaţia săracă, voluţionari şi ca banii să nu servească la propaganda nihilistă. S’a promis o mare răsplată aceluia care va descoperi pe culpabilul. In curând trebue să înceapă lucrări de drumuri de fer împrejurul Kievului. Colonia, 12 Ianuare, „Gazeta de Cologne“ află din Petersburg că arestarea făcută acum vr’o câteva săptămâni într’o fabrică de lângă Wettersburg ar fi în legătură cu un atentat preparat în timpul întoarcere! ţarului din Crimea pe linia Moscova-Rjasan. Acest atentat a fost denunţat poliţiei. In urma cercetărilor făcute s’au găsit mai multe bombe pe Slinie. Un cantonier a mărturisit că douî ţărani se opriseră la dânsul; el pretindeau că vor să meargă la Moscova că s’ar fi rătăcit şi că ar fi foarte obosiţi. Aceşti ţărani au fost găsiţi în timpul din urmă la Moscova, arestaţi şi conduşi la Petersburg. —®s© vremurile odioase ale corupţiuneî, ale bâtei, ale arbitrarului. Epoca tristă pe care n’am uitat’o mulţi, perioada care a făcut de-a pururea celebru pe d. Lascar Catargiu, reînviază. Şi astăzi ca şi atunci nu mal e respect de lege, nu mal e respect de oameni, nu mal e ruşine, nu mal e scrupul. Desfrîul bandelor şi al cioclovinelor, tronează ca şi acum cincîsprezece ani. Bucureştii sunt daţi prada unei pleve abjecte. Cine n’a cunoscut pe Lascar Catargiu cel eşit de sub călcâiul consulului prusian Radovici, va cunoaşfe pe Catargiu cel eşit de sub călcâi’ consulului austriac Goluchovski .• alegerile viitoare, pentru noi vor fi o repriză neplăcută și pentru cei tineri o primară. Const. G. Dacaiba* Din Rusia {Prin fir telegrafic) Viena, 12 Ianuarie. Corespondenţa Politică află din Petersburg că s'au furat 400,000 ruble sucursalei casei din Wladivostok; hoţul s’a introdus in pivniţă săpând pâinitul. Este temere ca furtul să nu fi fost organizat de re ciocoli la primărie La Primăria Capitalei este o adevărată teroare. Regimul ciocoiesc se manifestă în toată urâta lui goliciune şi în toată înspăimântătoarea lui imoralitate. Funcţionarii au rămas cu toţii la discreţia d-lor Alecu Catargiu, inspectorul Creţu etc. Aceştia vin prin biurouri, trec pretutindeni ca nişte furtuni, şi dispun de oraş şi de soarta oamenilor ca de moşia lor. D. Alecu Catargiu este însărcinat cu conducerea alegerilor în Bucureşti şi ca atare a ajuns să ’şi bată jos de Capitala ţăreî. In această privinţă s’au petrecut la primărie scandaluri ne maipomenite, scandaluri uimitoare. D. Catargiu a venit în unele biurouri şi a cerut statele de funcţionari : „Imî trebuie, zise d-sa, două posturi de câte 200 lei, trei de câte 250 şi un post de 300 franci lunar“. Şi fără a mai cerceta antecedentele oamenilor, timpul de când servesc etc. destituirile au fost executate. Aşa, spre pildă, pentru postul de 300 franci se găsea funcţionarul X., slujbaş model de aproape 20 ani, om cu cinci copii etc. Fără alt cusur de cât acela că avea 300 lei lunar, tocmai ce ’i trebuia d-lui Alecu Catargiu, omul a fost destituit. Şi tot astfel s’a procedat, nu cu unul, nu cu doi, dar cu aproape 50 funcţionari. Prin toate biurourile este o adevărată panică, nici un funcţionar nu mai e sigur de ziua de mâine, oamenii cari au o viaţă întreagă de muncă onestă sunt asvârliţî pe strade, acum în micul erneu, pentru a se face loc slugilor boereşti, beţivilor de la răspântii şi altor vagabonzi agenţi electorali. Şi toate aceste murdării fără seamăn le execută cu o supunere îngerească „boul lui Dumnezeu“ Orbescu primarul cel nou, pentru ruşinea Bucureştilor. Acest instrument fără conştiinţă şi fără voinţă, iscăleşte ca un automat tot ce ’l prezintă Creţu şi cu Alecu Catargiu, sfărâmă toate carierile, batjocoreşte bătrâneţele, calcă în picioare serviciile conştiinţioase, într’un cuvânt vrea să lase urme de scurta sa trecere pe la primărie. Acesta regimul terorist al ciocoilor în toată goliciunea lui, aceasta ’I icoana vremurilor Catargiste, a vestitelor vremuri de la 1871 până la 1876, acestea sunt vremurile Giambaşilor şi ale lui Popa Tache, ALTA CAL Numai o lună ne mai dest zilele de alegeri şi totuşi nie care nu se observă printre nici un curent hotărât in servă. Peste câteva zile, atât opoz şi guvernul, vor începe a ţine nici publice. La ce servesc întrunirii? Fără îndoială ele trebui să fie decât un mijloc prin care partidele în luptă arăt alegătorilor cari le sunt credinţele, ce voesc să facă pentru îmbunătăţirea soartei lor şi cari sunt deosebirile între unele şi altele. La noi, până acum cel puţin, cetăţenii n’au avut nimic de învăţat din întrunirile publice. Mai în tot-d’a una nu s’au debitat de cât fraze pompoase, cuvinte mai mult sau mai puţin de spirit, atacuri violente la adresa adversarilor, şi atâta tot. Vecinic opoziţia a căutat să ridice lumea, să formeze un curent contra guvernului, exploatând actele arbitrare ale miniştrilor ca şi pe ale celui din urmă funcţionar. Din cea mai neînsemnată călcare de lege, din cea mai mică atingere adusă unui cetăţean.... onorabil în opoziţie dar... pacime când e cu guvernul, s’a făcut o chestie de viaţă, de onoare, de fericire a ţarei. Deşi aceste istorii servesc drept materie de exploatat, de mai bine de treîzeci de ani, deşi sistemul e demodat cu desăvârşire, lumea totuşi se mişcă, să entusiasmează, să ridică, când guvernul, lipsit de cea mai comună inteligenţă, recurge la brutalităţi. Dar ce s’ar întâmpla când guvernul n’ar săvârşi, sau n’ar lăsa să se săvârşească nici o bătae, n’ar arma bătăuşi, n’ar sparge întrunirile, şi n’ar avea în mahalaua X., pe cîrciumarul Y..? Atunci desigur oratorii întrunirilor îşi vor perde verva, nu vor fi gustaţi de cetăţeni şi toată munca lor ar rămânea fără de nici un efect. Sistemul acesta de luptă electorală trebue să dispară. Opoziţiei mai ales îi incumbă sarcina de a ’l schimba. Şi de sigur o campanie viguros susţinută şi bine condusă, pe o cestie de reforme, cari ar interesa massele populare, o campanie pe reforme economice menite a asigura o existenţă mai bună muncitorilor cu mintea şi cu braţele, o campanie pe revendicarea unor drepturi politice mai largi pentru popor, desigur că ar fi în stare să producă un curent în opiniunea publică. Numai punând lupta pe idei vor putea cetățenii să știe ce vrea cu-