Lupta, aprilie 1892 (Anul 9, nr. 1675-1697)

1892-04-01 / nr. 1675

ANUL IX. No. 1675 EDIȚIA A DOUA MERCURI, 1 APRILIE 1892 ABONAMENTE DIN ȚARĂ Un an..................................................................40 lei Seare luni..............................................................20 „ Trei luni..............................................................10 . Pentru învățători pe un an.................................30 . EN STREENIITATE IJa an............................ 50 iei se luni.............................................................25 „ reî luni .........................................................15 „ SOMERUL DE BANI REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale* (Casele Karageorgevici) Organ Democrat -Radical AMMUNIC-lUIU Pe pagina m 30 litere corpul 7 . ...IV • Inserţie şi reclame , . 1 lefi m- 25 bani „ 2 lei . Pentru scandaria ac adresa: In Romania la „Agenţia Havaii*, în Francia, Italia, Austro - Ungaria şi Angiia la Agenţia Havae, 8, Place de la Bourse, Paris, precara şi la sucursalele ei. UN MER VECHIU 60 BA» ADMINISTRAŢIA: Pasagiul „Bănceî Naţionale* (Casele Karageorgevici) O scurtă ochire. Informaţii exterioare. Situaţia în Bucovina. Dinamita. Jubileul concertelor simfonice. Ştiri teatrale. Informaţii diverse. O scurtă ochire Camerile s’au închis şi putem face o ochire repede asupra situaţiunei. De la început constatăm un lucru : Observaţiile făcute de d. Panu în Senat cu ocasia discuţiunei asupra răspunsului la Messaj cum că din punctul de vedere politic, nici o deosebire nu mai există între vechile partide, s’au dovedit perfect exacte şi pe tărâmul financiar şi economic. In adevăr, cine a asistat la discuţia generală ce a urmat în Cameră asupra budgetelor, a putut vedea că totul s’a mărginit la acuzări reciproce, căutând fie-care dintre cele două mari partide în luptă să-şi laude gestiunea sa financiară, sistemul său economic şi să învinovăţească pe adversar de ceea ce el a practicat cu vârf şi îndesat. In zadar veţi căuta în discursurile guvernamentalilor ideile, principiile conservatoare în materie financiară şi economică, în zadar veţi căuta în discursurile opozanţilor concepţiunea, sistemul liberal în aceaşî materie. Şi conservatorii şi liberalii s’au menţinut pe acelaşi târâm îngust, s’au’învârtit în acelaş cerc vicios, fără a se ridica unii sau alţii la un nivel mai înalt unde să întâlneşti o idee nouă, fără ca guvernamentalii sau opozanţii să se arunce într’o atmosferă mai curată unde să dai de principii, de soluţii. Trebue să recunoaştem însă, cu destulă părere de râu, că cei ce au pus discuţia pe acest tărâm, cei ce s’au menţinut la un nivel atât de puţin urcat, au fost opozanţii, liberalii, cari s’au pus din punctul de vedere al criticei pure a regimului conservator fără a enunţa teorii, ideî, principii contrarie şi în consecinţă soluţiuni precise isvorîte din acele principii. Liberalii naţionali cari au pătruns în Camera actuală par a’şi fi luat de normă să reînceapă în Parlament campania cam seacă pe care presa liberală o duce de patru ani, campanie care constă în a glorifica trecutul partidului liberal, a idealiza faptele guvernelor lui Ion Brătianu și a înegri cât mai mult pe adversari. Poate că această atitudine să convie unora dintre actualii conducători ai partidului liberal, noi însă nu putem să o urmăm. Noi care am dus o campanie atât de violentă împotriva regimului din cei șase ani din urmă a domniei liberale, campanie hrănită de convingerea cea mai caldă că dreptatea a fost cu noi, nu ne putem deszice de azi pe mâine. Mai mult, noi credem că chiar în interesul coheziunei de care se simte nevoe in rândurile liberalilor, conducătorii acestora ar trebui să mai lase trecutul în pace pentru a nu face poziţie delicată acelora dintre aliaţii lor, cari alăturea cu noi democraţii, au veştejit multă vreme o bună parte din acel trecut. Ceea ce am spus de atâtea ori repetăm şi azi. Până când liberalii nu vor părăsi vechile clişeuri şi nu vor căuta să calce pe scândura sănătoasă a unui program larg cu idei lămurite, cu soluţiuni precise, opoziţiunea lor nu va avea mare resunet şi acuzările lor nu vor mişca massele, căci în mintea tuturor se deşteaptă îndată suvenire triste despre regimul căzut în 1888. Dacă voesc acţiune comună a întregei suflări liberale şi democratice din ţară împotriva regimului conservator de la cîrmă, dacă voesc ca această acţiune să întîmpine simpatii şi să dea roade imediate, puese pe lucru în sensul în care am vorbit. Altmintrelea, să ne ierte domnii liberali că li-o spunem francamente: d-lor bat apa în piuă. Gloria din trecut nu asigură victorii în viitor, chiar când acel trecut e alb ca zăpada, cu atât mai puţin însă când petele lui sunt încă destul de perceptibile! In cât despre domnii conservatori, oricât au atras opoziţia liberală pe tîrâmul acuzărilor reciproce, negreşit că dacă ar fi putut ar fi ridicat el discuţia mai sus. Dar când n’ai nimic a spune. . . e mai uşor să te mulţumeşti a arăta că şi alţii au făcut ceea ce faci tu. A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Din Camera Franceză Paris, 11 Aprilie. — Camera a discutat creditele pentru Sudanul (300,000 fr.) şi pentru Dahomey (300,000). Punctul însemnat al desbaterii a fost la ordinea de zi care indică însemnătatea votului. D-na Chantemps, raportorul comisiunei bugetului, a incheiat la adoptarea creditelor. D. Jamais, subsecretar al Coloniilor, a promis de a nu trimite la Dahomey decât trăgători senegali. Guvernul crede că în timp de mai mulţi ani nu trebue să se gândiască la nici o cucerire nouă, dar că nu trebue abandonat nimic și să se organiseze coloniile existente. —D. Etienne, fost sub-secretar al coloniilor a declarat, că el a voit în 1890 să pedepsească pe Regele din Dahomey şi să meargă asupra lui Ahomey și Wydah; dar că guvernul a judecat resultatele probabile inferioare sacrificiilor. D-nii de Freycinet şi de Cavagnac au declarat că niciodată nu s’a interzis unei corăbi francese de a ajuta garnisona din Kotonu. D. Gaillard se declară partisan al federaţiunei naţiunilor europene pentru a regula neînţelegerile coloniale; el cere o reducere de 1000 franci asupra creditelor spre a arăta un blam politicei coloniale a guvernului. D. Pelletan a zis că ţara se opune la orice expediţiune. Creditele au fost votate cu o mare majoritate. Mai multe ordine de zi s’au depus apoi pentru a explica însemnătatea votului. Ordinea de zi pură și simplă cerută de guvern s’a adoptat cu 271 voturi contra 232. "*""" --««-A' ^Toyo~^--- " Situaţioneam Bucovina Deşi alegerile pentru dieta Bucovinei s’au terminat, credem interesant a comunica cititorilor noştri şi articolul din Le Memorial diplomatique de la 2 Aprilie st. n., pentru a vedea interesul ce a început opiniunea publică din Europa a avea pentru causa română. „Criza politică, care a isbucnit la începutul lunei Februarie în această mică provincie austriacă, este în ajun a se deslega într’un mod sau altul prin alegerile, care vor avea loc între 4—11 Aprilie. Oricât de locală ar putea să pară această criză, totuşi ea are o oarecare importanţă prin interesul, care i se arată nu numai în Austro-Ungaria, dar încă în toate ţările de prin prejur şi cu deosebire în Germania, Rusia şi România. Intr’adevăr atenţiunea presei politice din toate aceste ţări să explică prin relaţiunile etnice ale Românilor, Germanilor, Polonilor şi Rutenilor din Bucovina, relaţiuni pe care raporturile naţionale şi politice le fac să-şi trimită razele peste hotarele provinciei. Dacă până acuma presa franţuzească nu s’a făcut încă echoul agitaţiunei de care este frământată Bucovina, e împrejurarea că originele ei par puţin serioase. Astăzi, când vedem, că micile cause produc efecte mari şi că ingerinţa (?) oare căror state vecine a făcut să se deslănţuiască cestiunea naţionalităţilor, momentul se pare sosit de a explica în câteva cuvinte ceea ce este Bucovina. Raportîndu-ne la trecut vom găsi cheia situaţiune! actuale. Bucovina a fost încorporată Austriei la 1777, trei ani după împărţirea Poloniei. Austria luînd în stăpinire Bucovina a voit să-şi deschidă un drum din Galiţia în Transilvania). Până atunci populaţiunea acestei provincii era cu totul română şi ţara, care făcea parte integrantă din Moldova era pusă,sub suseranitatea Sultanilor din Constantinopole. Achiziţiunea Bucovinei şi-a costat pe Austria precum se poate vedea în archivele diplomatice din Viena şi după cum o afirmă Kaunitz însuşi, de cât 16889 fiorini 3 creiţari şi ei cheltuiţi în cumpărarea oarecăror conştiinţe. O dată stăpînă pe această provincie frumoasă, bogată şi de o mare însemnătate stategică, Austria începu opera sa prin a desnaţionaliza ţara. Românii se văzură încetul cu încetul suplantaţi de către colonii germani, evrei, polonesî şi ruteni. Bunurile mănăstirilor române fură confiscate (sub Iosif II aceste bunuri representa deja 7 milioane de fiorini şi această spoliaţiune a constituit toate domeniele imperiale de astăzi). Românii, odinioară singuri stăpîni pe această, ţară, sunt reduşi acum pe la jumătatea populaţiunei, care numără în total 500.000 locuitori. Pentru ca să revenim la criza actuală, se ştie că disolvarea dietei Bucovinei s’a întâmplat din nişte cause foarte deşarte. In urma unui bal dat de cătră guvernorul Bucovinei, acesta primi o scrisoare anonimă, care glumea mai mult sau mai puţin asupra toaletelor contesei de Pace precum şi asupra sgârceniei superioriorilor ei. Această scrisoare s’a atribuit baronului Mustaţă, consilierul domenielor. Baronul Mustaţă mişcat de palavrele, care circulau asupra sa, adresă o scrisoare contelui Pace, pentru ai aduce la cunoştinţă, că el nu e de fel amestecat în trimiterea acei scrisori anonime. Guvernatorul însă nu voi să ştie nimic şi continuă a vedea în baronul Mustaţă pe autorul biletului. In faţa acestei purtări baronul renunţe la postul său de consilier al domenielor şi trimise martorii contelui Pace, acesta însă refusă de a se bate. Purtarea contelui a indignat pe Români într’atât, că ei refusă de a se duce la balul, ce a urmat la contesa Pace. In schimb el s’au dus un mare număr la balul pe care l’a dat baronul român Vasilco, seneșalul Bucovinei. De aici un nou conflict cu contele Pace, un nou schimb de martori, un nou refus din partea guvernatorului, care pe atunci se găsia la Vîena unde se dusese şi d. Vasilcu pentru a’l provoca. Puţin câte puţin această afacere cu totul personală la început a devenit o cestiune politică, mai ales de când Românii s’au pronunţat pe faţă în favoarea şefilor naţionali. Spuneam mai sus că după luarea în posesiune a Bucovinei de către împărăteasa Maria Teresia mulţi coloni străini se străcuraseră în această nenorocită provincie. Descendenţii acestor străini astăzi foarte puternici în ţară s’au dat naturalminte de partea contelui Pace, iacă dar Bucovina împărţită în 2 tabere. Graţie unor manopere îndemănatece a cabinetului din Viena şi graţie mai ales neînţelegerilor existente între Românii înşişi, lucrurile au ajuns acolo încât s’a disolvat parlamentul din Cernăuţi. Pentru a da o dovadă de nepăsarea Românilor e destul să amintim că reprezentanţii lor în parlamentul (Reichstagh) din Viena sunt aproape toţi evrei, poloni sau germani. In fine el făcea el parte altădată dintr’un club conservator miet fondat de către şefii diferitelor naţionalităţi străine. Din fericire pentru Români, a căror cauză ne inspiră atâtea simpatii el au hotărât acum de a se grupa toţi într’o singură societe politică : Concordia, care propovedueşte pretutindenea politica solidarităţei. Această societate a ales candidaţii pentru viitoarele alegeri. Printre ei găsim numele unor oameni politici ca baronii : Victor Stircea, Ludofin Hurmuzachi A. Vasilie, cavalerul dr. I. Zotta, d-nii T. Stefanelli, Ilarios Creiul, Vasile Morar şi alţii. Nu mărginim aci pentru astăzi, rezervându-ne să examinăm din nou acest eveniment politic, care a produs oarecare emoţiune în Austro-Ungaria şi în ţările vecine. 1) „Luând Bucovina“ zicea Kaunitz la 7 Fevruarie 1775 „noi avem în mâinile noastre cheia Moldovei“. DINAMITA Un Interview al d-lui Merlino Ziarul l 'Eclair din Paris a intervievat la Londra pe avocatul socialist Merlino. — Ce opiniune aveţi despre Ravachol ? Ravachol ? dar el nu e d’al noştrii şi noi ’l repudiăm. Exploziile sale pierd caracterul lor revoluţionar din cauza însă’şi a persoanei sale, nedemnă de a servi cauza umanităţei E un nebun, care desigur, a crezut că face bine şi serveşte interesul general, dar antecedentele lui sunt suficiente pentru a-l face să fie asvîrlit din partidul nostru. De altminteri e mult timp de când anarchiştii serioşi şi severi au executat pe acest individ, probă despre aceasta este ziarul la Revolte organul anarchiștilor la care colaborează Kropotkine, Elisée Réclus, etc. —• Fie. Dar dv. nu puteți tăgădui că o oarecare fracțiune a partidului dv. consideră pe Ravachol ca un erou ? — Nu tăgăduesc. Partidul anarchist s’a împărţit în două: anarchisul propriu zişi, cari înţeleg să facă propagandă raţională prin toate mijloacele, chiar recurgând la arma lui Padlewski, care loveşte tare şi drept, şi teroriştii, cari înţeleg să lucreze individual, întrebuinţând armele cele mai periculoase, chiar acelea cari pot omorî partidul lor, precum e dinamita. — Va să zică, dv. respingeți întrebatarea dinamitei ? — Dinamita este o armă de résboiu care e foarte rea pentru a da lupta in tirailleurs. Ea expune a lovi inocenți și a provoca astfel indignarea publică, adică a merge contra scopului. Dar dacă nu aprobăm pe dinamitarzii de speţa lui Ravachol, noi îi înţelegem. Fracţiunea teroristă se compune din exaltaţi şi din iritaţi cari nu voesc să înţeleagă nimic şi car! sunt hotărîţi a’şi răsbuna cu orice preţ de pedepsele ce societatea ’l-a făcut, să sufere. Şi, răzbunarea personală nu este nici decum un act socialist. Ravachol este unul din aceste tipuri curioase ale misterioasei naturi omeneşti. Desigur, crimele sale anterioare îl fac nedemn ; el a intentat la viaţa semenilor săi din interes personal şi prin urmare nu e de loc un anarchist. Nenorocirea este că el a târît după sine câţiva oameni bravi, cari, foarte sigur, n’au lucrat decât în vederea unui ideal mai înalt şi de un mobil mai nobil. Ameninţări, bombe, lucruri suspecte La Lyon, magistraţii şi diferite persoane primesc în toate zilele scrisori anonime, prin cari sunt ameninţaţi că vor sări în aer înainte de 1-ia Maiu. S’a găsit pe una din ferestrele Primăriei o bombă, prin al cărei orificiu, astupat cu ceară verde, trecea un fitil lung de aproape 15 centimetrii. Anarchistái Jarroux, la care s’a descoperit un adevărat laborator destinat fabri cărei materielor explosibile, a fost interogat de judecătorul de instrucţie, care ’l-a arătat cele găsite la domiciliul său. Jarroux a recunoscut că este anarchist, dar a declarat că obiectele găsite la el nu ș i-au aparţinut niciodată şi că niciodată nu le-a văzut. El a tăgăduit energic că ar fi depus un pachet de cartuşe la braseria Velton, de altfel el arată cel mai mare sânge rece. La Paris, acum câteva zile, prefectul de poliţie a primit un pachet misterios: o mică cutie de tinichea de vreo 10 centimetrii de lungime și de o lărgime; înăuntru avea un resort întins prin mijlocul unui fir lipit de capac. Cutia era plină de pulbere cloratată și de piele de căprioară unsă cu grăsime. Pe un mic carton se citea: „16 Martie, aniversarea morţei prefectului de la l’Euve.—• Nu vei găsi niciodată pe asasin.“ Cutia era astfel făcută că deschizând’o firul se rupea și rezortul întinzindu-se punea în mișcare un percutor care trebuia să aprindă o capsulă cu fulminat de mercuriu La Fourmies, un fabricant a găsit în casa sa, o cutie suspectă pe care a expediat-o la laboratorul din Paris. Furturile de dinamită Vabrick, Alphrist-Maria, a fost încărcat la Port-Veadre, cu două mii lăzi de dinamită fabricată la Paulilles și trimese la Pireu. Aceste două mii lăzi au fost transbordate la Marsilia pe o corabie greacă dar în momentul plecărei s’a constatat că numai era de cât1995. Un ziar pretinde că are probe cum că cele 6 lăzi cari lipsesc ar fi fost furate de anarchişti şi transportate la Paris. Din ancheta făcută de vamă şi poliţie, rezultă că cele 2000 lăzi au fost toate îmbarcate pe corabia greacă, şi că absenţa a 5 lăzi a fost datorită unei erori de numărătoare. Lucrul se va şti sigur peste cîteva zile ; consulul francez de la Pireu a primit de a verifica încărcarea corăbiei greceşti la sosirea ei. Aproape de Dresda, cinci livre de dinamită au fost furate din carierile de la Grossbenberg. Hoţii nu s’au putut descoperi. La Faenza (Ralia), procurorul general face cercetări pentru descoperirea acelora ce au furat două kilograme de dinamită expediate din acest oraş la Fabriana. Teroarea în Spania Alaltă erî foarte puţini deputaţi s’au prezentat la şedinţă şi tribunele erau goale. Cele două bombe ce au fost găsite săptămâna trecută în Cameră, a fost cauza acestei abstenţiuni. Deputatul Botella a întrebat guvernul ce măsuri îşi propune să ia pentru a asigura opinia publică, în urma arestărei anarchiştilor. Ministrul de interne a răspuns că guvernul a luat toate măsurile necesare pentru a garanta siguranţa publică. Judecătorul din districtul Spavedra a fost însărcinat cu instruirea afacerea anarchiştilor. El a lucrat toată noaptea pentru a citi documentele şi hârtiele găsite la cercul anarchist. Deşi membrii cercului au ars în parte hârtiele lor, se pare, cu toate acestea, că s’au găsit destule, de oarece judecătorul a lansat numeroase mandate de arestare. La 17 anarchişti li s’au luat interogatorul. Şease dintre ei au fost liberaţi, arestarea celorlalţi a fost menţinută. Marţi seară s’a făcut alte trei nouă arestări. Printre anarchiştii deţinuţi la închisoarea centrală se găseşte d. Alvarez, directorul ziarului Anarquista. Se păstrează cel mai mare secret asupra celor petrecute la instrucţie. Se asigură, cu toate acestea, că inculpaţii au făcut mărturisiri asupra unui vast plan de a distruge un mare număr de monumente. O femee, anume Lucia Prada a făcut aceste denunțări. Ea afirmă că anarchiştii au asasinat, acum câtva timp, doi jandarmi pe carii-au îngropat la rădăcina unui arbore. Anarchistul Delbac este un dezertor din armata franceză. El declară că a cumpărat bombele de la un neguţător de vechituri. Cât despre Portugais Ferreira, complicele său, el este mult mai abătut şi mai rezervat. Se semnalează arestarea mai multor anarchişti din provincie, mai cu seamă la Grenada şi la Barcelona. La Malaga s’au găsit două lăzi de dinamită, cari au fost furate zilele trecute. Se crede că hoţii s’au hotărât a le părăsi în momentul în care au simţit a fi prinşi. La Valenţa, o petardă a isbucnit in stradă !