Lupta, iulie 1892 (Anul 9, nr. 1765-1772)
1892-07-23 / nr. 1765
* INUL IX. No. 1765 ABONAMENTE: \J. la TARI ♦'u an...................................................................40 lei pţi-m»« iám n rai Lau5............................................... 'antra lnvSţStorl p# n» m . . . IN OXaEINSTATE , la an....................................... Sanc« iunî................................... Trei luni ............................... 1.4 Iii* NUMERUL 1E BAN I REDACȚIA: Pasagiul ,Bancei Naționale* (Casele Karageorgevici) Organ Democrat*Radical rpici Kette asi 3 Ice'Day? 6r i'fv» «0 , 10 . 80 . 50 !a) 26 . 16 . ANUNCIURI: Pa pagina III 30 litera corp o) 7 IVn . » » ... la aertie ti redataa , . . . 1 leu lie a 25 bani . 2 lei . Ptfutru »auadurl & st» »ar«»»i LA m HUMERECHRI &Q BANi ADMiSNI8?ftATm ZIARULUI 1 Concesiuni limitate 3! După ce aţi cântat câteva zile că lapaza negocierilor cu Germania va fi tariful vamal actual neatins, nemodificat, sub nici un cuvînt şi cu nici um preţ, acum ziarele guvernamentale au devenit mai conciliante şi incep a vorbi de oarecari concesiuni [ ^tarte limitate. Suntem convinși că I curînd acest adjectiv va dispare pe limbagiul guvernamentalilor, iar în capul cuvîntului „limitate“ se vor Hotărî să pună pe faimosul i (cu respectivul Iul punct). Să vorbim deci ceva despre aceste negocieri bazate pe tariful nostru actual, cu concesiuni limitate. Tariful nostru vamal în vigoare s’a alcătuit pe bazele următoare: S’a despărţit, în principiu, activitatea economică a ţerei noastre în activitate productivă industrială şi activitate de schimb. Din totalul general de 564 articole ale tarifului, 406 articole s’au clasificat ca activitate de schimb și 158 ca activitate productivă, adică produse pe care Romînia are interes să le proteagă. Importul pe anul 1889 fiind, în cifră rotundă, de 368 milioane, iarde 158 articole protejabile reprezentând pe acelaș an vr’o 81 de milioane, era deci vorbă de a se proba patra parte din importul nostu lucru foarte îmbucurător şi plin , speranţe bune pentru viitorul iustrieî noastre. Importă însă de a vedea cum s’a reprtisat cele 158 de articole, ce categrii s’au stabilit în tarif şi cum s’a n, des protejarea lor. Aceste 158 arde de s'au împărţit astfel: După cum se vede din acest mic tablou, adevăratele taxe protectoare MM- vm-v --------- ------- -trei categorii de articole, în număr de 66, cu taxe protectoare de la 31 la sută în sus ad valorem și nereprezentînd decât un import de 22 de milioane, adică nici a 16-a parte din totalul importului nostru, iar cele din urmă două categorii, 112 articole, importate pentru aproape 60 de milioane, nu sunt grevate decât cu taxe curat fiscale, mai ales categoria din urmă de 79 de articole cu taxe de la 11—20 la sută! Și să se noteze că în aceste 79 de articole cu taxe zise protectoare de 11—20 la sută intră mărfuri ca acestea: berbeci, oi, capre miei, purcel, peşte proaspăt, tărîţe, cartofi, paste, pomezi, prafuri de dinţi, săpunuri, cerneală, piei tăbăcite de vite mici, hamuri, şere, frîne, lucrări de pâslă, ţesături de bumbac, pînză de cânepă sau de in, carton ordinar, plicuri, lemne de foc, trunchiuri de brad, mobile, var, butelii ordinare, obiecte de tinichea, care şi căruţe ,ărăneşti, umbrele, etc. Să admitem deci un moment că în negocierile cu Germania, luându-se de bază tariful în vigoare, nu se vor acorda concesiuni decât asupra celor 406 articole pe care tariful nostru le condamnă ca articole de schimb zicând că noi nu avem nici un interes de a le proteje, iar taxele protectoare ale celor 158 articole, pe care tariful zice că le proteje, vor rămâne neatinse. Este oare bine, este înţelept lucru ca noi să condamnăm pentru un şir de ani cea mai mare parte a produselor muncei noastre naţionale, să lupte cu concurenţa germană şi austriacă, numai cu o diferenţă de 10 sau 15 la sută ad valorem ? Este oare cu putinţă ca această concurenţă să nu ucidă imediat primele noastre fabrici născânde de săpunuri, de tăbăcărie, de încălţăminte, de ţesături, de pălării, de sticlărie, etc? Este oare admisibil să expunem până şi produsele noastre agricole, lemnăriile, etc., la concurenţa străină în condiţii foarte avantagioase pentru aceasta din urmă ? Nu este oare absolut în interesul protejărei muncei noastre naţionale să avem mâna absolut liberă, ca în măsura în care unele industrii înfloresc, să le protejăm cu taxe vamale mai urcate, mergând chiar până la prohibiţiune ? Iată de ce noi suntem contra regimului convenţional, iată de ce nu putem decât să condamnăm hotărîrea guvernului de a se arunca pe această cale, condamnată anul trecut şi de dânsul. Ium. art. Taxe proiect. Import. 11 de la 51 % în sus 12 mii. 13 „ 41—50% 3 , 22 * 31-40% 7 „ 33 „ 21-30% 14 „ 79 „ H-20% 45 „ DIN AFARA Negocieri ruso-germane Cologne, 3 August. „Gazeta de Cologne“ asigură din sorginte bună că guvernul rusesc, în vederea desfiinţărei oprire a exportului secarei, s’a decis să înceapă cu guvernul german negocieri spre a obţine o scădere de taxe şi de a asigura importul cerealelor rusești în Germania. Aceasta ar consimți contra unor concesiuni reciproce. DIN VIAŢA REGELUI CAROL Primul minister (Lascar Catargiu) 6/18 Iunie.—Partidele politice din Cameră nu se pot învoi asupra Constituţiei. Italia declară resboiii Austriei. 7/19 Iunie.—Emisarii din Sârbia şi din Ungaria caută puncte de atingere cu guvernul românesc; planul lor e să pregătească greutăţi Austriei şi să ameninţe unitatea monarchiei Hasburgice prin rezvratirea naţionalităţilor. Prinţul Carol Anton comunică fiului său, (scrisoarea e de la 6 iunie, prin urmare ,i-a trebuit 13 zile ca să sosească), multe despre opinia publică din Germania asupra României. „In realitate numai presa germană vorbeşte cu pasiune şi iritare despre chestiunea română,fiecare gazetă după culoarea ei politică. Ce e drept, nici un ziar german nu s’a pronunţat aprobând fără rezervă îndrăzneala , gazetele austriace însă, precum şi toate acelea cari ţin actualmente orbeşte partea Austriei şi sunt pline de ură fanatică în potriva Prusiei, vorbesc cu ironie şi condamnând cutezarea. In special, Algemeine Zeitung ’şi-a pierdut, în această afacere, măsura, EDITIA A DOUA "**■ *~3*- '—4- ■« JOUI 23 IULIE 1892. MEMORIELE REGELUI ----*■---------------------------------------------- care o făcea să aibă tot-d’a-una o atitudine demnă și inteligentă. Afară de aceasta sunt furioase aşa numitele gazete clericale,—cu excepţia ziarelor din Colonia, tot-d’a-una moderate;—lucru cu mirare însă că nicăeri nu se discuă punctul de vedere confesional, ceia ce ar fi lucru firesc și drept în pîncipiu,—ci totd’auna numai afirmarea pusă cu absolută siguranță întreprinderea n’ar fi fost decît o intrigă a lui Bismarck împotriva Austriei. Presa franceză'n marea ei majoritate se rosteşte foarte favorabil. Cutezarea infime spiritului francez, mai ales când reuşeşte. Germanul nu se împacă aşa curînd, ci e mai mit stăpînit de scrupulurî. Acum însă începe şi presa germană, cu excepţia gazetelor mai sus numite — să vorbească mai favorabil, surpinsă de succesul momentan. Presa englezească, fără diferinţă de culoare olitică, se esprimă în genere hoirît favorabil. Opinia publică, pretutindeni, în cercuri mari şi mie, arată aprobare şi un interes din cen ce crescând. La început era zăpăcită, nu putea să înţeleagă dintro dată situaţia, de oarece chestiunia română n’a fost nici o dată obiec de interes pentru masse. Acum îri a devenit, şi majoritatea tuturor cer mai cuminte aprobă şi felicită în aprinderea... Ori va reuşi acea întreprindere, ori se va sfărâma greutăţi peste măsură de mari,cn tot cazul ea va râmânea eternizată gura poporului ca o faptă aderată de prinţ german ! ... Bătrânul Feldiareşal Wrangel ’şi-a exprimat deplin satisfacţie pentru pasul întreprins de prinț,—după cum se poate vede din scrisoarea următoare: Berii 2 Iunie 1866. Să-’mi dea voie Alie voastră regală să vă prezint cu toată smnerea felicitările mele pentru întreprinrea plină de primejdii şi îndrăsneaţă aului vostru Carol, pe care am învăţat să-iubesc în război şi ca pe un ofiţer cavalere, setos de fapte. Vă rog, dacă veţi scrie imnului fiului vostru, să transmiteţi prinţuî Rumeliei (sic) felicitările mele sincere entru succesele repurtate cu ajutorul lui imnezeu; să ’i fie atât puternicul şi de înainte scut şi pază. Aceasta va fi rugiunea intimă a aceluia care are onoareae a fi cu cel mai deplin respect. Alteţei voast regale prea supus conte Wrangel, Felcareşal. 8 (20) Iunie.rinţul adună la dânsul un număr be de deputaţi ca să-l înduplece să o înţeleagă asupra Constituţiei, tinera nu vrea să acorde domnitorul decât un veto condiţional dispensiv (cum îl are presidentu satelor-unite americane), pe cât prinţul cere un veto necondiţiat şi absolut. IO (22) Iunie.Colera isbucneşte în Moldova.— Telegrame vestesc că Turcia întăreşte trupele la Dunăre, cai dea o greutate mai mare pretţielor sale. — Căldurile din oraş ! palatul princiar imposibil de Iod ; prinţul Carol să strămută la Cotrocenii din apropiere. Cotrocenii, o mărtire întemeiată în anul 1679, e sut pe o ridicătură de teren, la rata de oră de la Bucureşti; ca toat mănăstirile orientale, e compusă aceasta dinun şir de clădiri cari formează o curte pătrată, în mijlocul acestei curţi se ridică, umbrită de copaci, biserica acoperită de muşchiui; deasupra porţii duble, care este unica intrare, se ridică clopotniţa. — Nimic mai pacinic nu să poate închipui, decât această biserică păzită de porţi şi ziduri mănăstireşti! Deja pe timpul domniei prinţilor Ştirbei şi Cuza se aranjase o parte a clădirei mănăstireşti pentru reşedinţa de vară, — numai câteva camere ; totuşi, zidurile groase şi vechi şi ferestrele adânci le dă un aspect simpatic. Farmecul principal al Cotrocenilor însă, îl constitue, pentru oricine de ca prinţul simţitor la frumuseţile naturei, parcul, care lasă, ce e drept, mult de dorit ca îngrijire, dar posedă o mulţime de copaci înalţi, umbroşi, şi vederi cu adevărat fermecătoare asupra oraşului cu turnurile-i sclipitoare. Deşi terenul, dintre Cotroceni şi oraş e mlăştinos şi seara se ridică de aci aburi nesănătoşi, eşti despăgubit, în lumina limpede a zilei, de priveliştea tuturor acestor acoperişuri lucitoare şi a crucilor aurite ale bisericilor, cari resar minunate din verdeaţa bogată. 12 (24) Iunie. — Prinţul Carol primeşte aşa numita Misiune militară franceză: ofiţeri de toate armele din armata franţuzească, pe cari împăratul Napoleon i-a trimis în principatele Dunărene la rugarea prinţului Cuza, ca să servească de instructori şi să introducă reglementul francez în armata română. In fruntea acestei misiuni e colonelul Lami. Ofiţerii au cea mai mare bună-voinţă, dar întâmpină multe greutăţi şi să plâng că prea puţin se face întrebuinţare de serviciile lor. — După o comunicare a agentului român din Paris, Bălăceanu, raporturile pe care aceşti domni le trimit împăratului şi guvernului francez, nu prea sunt favorabile principatelor Dunărene. Vizitele prinţului la Târgovişte şi Ploieşti, dar mai ales notele asupra discutării chestunei israelite în Constituantă, discuţie urmată de dirămarea sinagogei din Bucureşti, formează obiectul rândurilor următoare ale Memoriilor, pete, care de care se’ai facă mai în grabă pe pofta inimei. Dar să las, adresa, a vorbi singură. »Din studiul făcut acestui budget, am mai văzut, adaogi d-ta, că la venituri se află trecuta suma de 100.000 lei din exploatarea de păduri, fără, ca acest venit, se fie asigurat prin contracte și astfel acea sumă nefiind un venit real, nu se va putea compta pe dânsa cu siguranţă.“ Ce să zicem de acest raţionament macaronic, de nu cu latinul: Eglo giu capiuntur ages, adică cum ar fi bunioară o explicaţie cam aşa: de aceia păsările se prind cu cleia!.... Ce se zicem, mai ales, de erezia că venitul din păduri nu se poate trece în budget, decât după ce au făcut deja obiectul unor contracte ? Dar dacă această teorie ar fi adevărată, s’ar crea oricărei administrațiuni publice, care, spre a înstrăina păduri, are nevoe se fie habilitată, adică autorizată, adevărate impasuri. Şi cum rămâne atunci cu toate celelalte cifre bugetare, ce nu sunt bazate decât pe previsiuni, evaluaţiuni şi calcule de probabilitate sau aprocsimaţie, pe baza unei mijlocii, împrumutate experienţei unui număr oarecare de ani ? De aceia şi comisiunea budgetară ne a răzbunat şi a făcut chiar dînsa justiţie, cel puţin în parte de această teorie ad-hoc; căci şi dacă n’a admis, şi aceasta numai spre a’ţi conceda ceva, cifra de 300,000, a înscris în schimb pe cea de 220,000, care şi ea nu represinta, exlusiv, contractele încă lucrătoare, de privisiuni şi evaluări anticipate. Şi dovada cea mai bună de modul conştiincios cum se făceai la Eforie evaluaţiunele, în timpii noştri!, sunt hotărîrile înaltei Curţi de Compturi, care constat toate că încasările au trecut regulat şi în fiecare an, prevederile. Oricum, dovadă că acel spor de una sută mii lei, în budgetul noului exerciciu, n’avea nimic de exorbitant, este că el era bazat pe raportul şi studiul inginerului Silvic subt No. 165 din 11 Noembrie 1891 şi unde totul se găsea precizat şi detailat anume, toate aceste bazate pe prescripţiunele legei silvice şi datele cele mai certe. Ceva care demonstră, iarăşi, că lucrul n’avea nimic de fantesist sau de excesiv, sunt însăşi precedentele. Şi, în adevăr, în 1887—1888, adică sunt predecesorii noştri, acest venit figurase deja în budget pentru cifra de 319,085, adică cu 19,000 de lei mai mult; în 1886—1887 cu cifra de 259,065; iar în 1888—1889 cu cea de 270,000. Şi ce probă mai bună, despre modul parcimonios cu care se faceau, subt administraţiunea ce am prezidat, evaluaţiunele, de cât faptul că, în anul 1890—1891, am putut să complectăm previsiunele din alocaţiunea budgetară, cu excluderea a 1,600 fagi, de la Măneciuri, a 2,100 după Furnica şi a 1000 brazi, după Clobucetul, deşi ele figurau în previsiunele budgetare primitive, cum o poate vedea şi controla oricine, în tabloul de la pagina 100 a budgetului exerciţului 1891—1892. Mai mult, administraţiunea actuală este tocmai aceia care a mărginit, cu totul şi sistematic, exploatarea pădurilor de brazi, mai ales în giurul Sinai. Cât pentru imputarea că acel venit, spre a fi înscris în budget şi a fi asigurat, ar fi trebuit să fi făcut deja prealabil obiectul unei vânzări sau unui contract, această, după cum am dovedit-o deja, este o naivitate , căci tot ce poate face o administraţiune prevăzătoare, în cursul unui exerciţii, este studii, amenăgări şi evaluări, arendarea însă prin licitaţiuni nu se poate efectua, legalmente, decât după obţinerea autorizaţiunei necesare, de la Cameră, care singură o putea habilita, daca e vorba de înstrăinări de păduri, care când e vorba de persoane morale sau incapabile sunt considerate, în teză generală, ca imobile. In scurt, în asemenea împrejurări autorizaţiunea precede tot-d’auna ; iar nu urmează, înstrăinarea şi tăerea. Nu numai că acesta este singurul procedat regulat, dar el n’are nici măcar neajunsurile ce se bănuesc ; căci tăierile regulate, în condiţiunele lege! Silvice ale pădurilor, şi ele nu se pot face altfel la Eforie, nu implic aşa de mari aleaturi, încât un inginer şi un expert să nu poată evalua mai din înainta rezultatul licitaţiuneî, cel puţin cu aproximaţie, leftul reducându-se, în asemenea caz, la o cestiune de cubagiu alăturat sau comparat cu preţurile curente din localitate. Dar ceia se pune vârf sistemului de minciuni şi denigrare, de perfidie şi şicană, este acuzaţiunea formulată în aceşti termeni, tot în vestita adresă reprodusă mai sus. SCRISORI DESCHISE ADRESATE D-nii L. CATARGIU VIII Auguis in herba „Şearpele subt,iarbă“... ca bunioară la Golaşei. Domnul meu, ’Ţi-am făgăduit să ’ţi arăt azi alte doue perfidii şi probe de rea credinţă, vădită, ce se găsesc în acea notă, pe care am adresat’o Eforiei şi despre care am vorbit în scrisoarea de erî. Voesc a arăta ceea ce spui într’ânsa, despre venitul din păduri şi despre însemnătatea sau cifra la care se urcă angajamentele deja contractate de noi. Dar şi pentru această viclenie, îţi trebuiau complici. După cum însă s’a văzut, n’ai avut, tot timpul, de cât greutatea alegerei. Directorul, Severeanu şi comptabilul care primise lozinca şi cari credeau cu toţii că, odată, eu lovit şi sacrificat, d-ta aî să le aşterni la toţi un pat de roze şi se’i sui în grad, dând, la care o legaţiune, fie şi de mâna a treia, la care un loc la Curtea de compturi, la care vreun nou cumul, se bateau deja pe ea