Lupta, iulie 1892 (Anul 9, nr. 1765-1772)

1892-07-23 / nr. 1765

* INUL IX.­­ No. 1765 ABONAMENTE: \J. la TARI ♦'u an...................................................................40 lei pţi-m»« iám n rai Lau5............................................... 'antra lnvSţStorl p# n» m . . . IN OXaEINSTATE , la an....................................... Sanc« iunî................................... Trei luni ............................... 1.4 Iii* NUMERUL 1E BAN I REDACȚIA: Pasagiul ,Bancei Naționale* (Casele Karageorgevici) Organ Democrat*Radical r­pi­ci K­ette asi 3 I­ce'D­a­y? 6r i'fv» «0 , 10 . 80 . 50 !a) 26 . 16 . ANUNCIURI: Pa pagina III 30 litera corp o) 7 IVn . » » ... la aertie ti red­ataa , . . . 1 leu lie a 25 bani . 2 lei . Ptfutru »auadurl & st» »ar«»»i LA m­ HUMER­­ECHRI &Q BANi ADMiSNI8?ftATm ZIARULUI 1 Concesiuni limitate 3! După ce aţi cântat câte­va zile că l­apaza negocierilor cu Germania va fi tariful vamal actual neatins, nemo­­­­dificat, sub nici un cuvînt şi cu nici um preţ, acum ziarele guvernamen­tale au devenit mai conciliante şi in­­­­cep a vorbi de oare­cari concesiuni [ ^tarte limitate. Suntem convinși că I curînd acest adjectiv va dispare p­e limbagiul guvernamentalilor, iar în capul cuvîntului „limitate“ se vor Hotărî să pună pe faimosul i (cu res­pectivul Iul punct). Să vorbim deci ceva despre aceste negocieri bazate pe tariful nostru ac­tual, cu concesiuni limitate. Tariful nostru vamal în vigoare s’a alcătuit pe bazele următoare: S’a despărţit, în principiu­, activitatea e­­conomică a ţerei noastre în activi­tate productivă industrială şi activi­tate de schimb. Din totalul general de 564 articole ale tarifului, 406 articole s’au­ clasificat ca activitate de schimb și 158 ca activitate pro­ductivă, adică produse pe care Ro­­mînia are interes să le proteagă. Importul pe anul 1889 fiind, în cifră rotundă, de 368 milioane, iar­­de 158 articole protejabile repre­zentând pe acelaș an vr’o 81 de mi­lioane, era deci vorbă de a se pro­­b­a patra parte din importul nos­­tu lucru foarte îmbucurător şi plin , speranţe bune pentru viitorul i­­­ustrieî noastre. Importă însă de a vedea cum s’a rep­­rtisat cele 158 de articole, ce ca­­teg­rii s’au­ stabilit în tarif şi cum s’a n, des protejarea lor. Aceste 158 ar­de de s'au­ împărţit ast­fel: După cum se vede din acest mic tablou, adevăratele taxe protectoare MM- vm-v -----­---- ------- -trei categorii de articole, în număr de 66, cu taxe protectoare de la 31 la sută în sus ad­ valorem și nerepre­­zentînd de­cât un import de 22 de milioane, adică nici a 16-a parte din totalul importului nostru, iar cele din urmă două categorii, 112 arti­cole, importate pentru aproape 60 de milioane, nu sunt grevate de­cât cu taxe curat fiscale, mai ales categoria din urmă de 79 de articole cu taxe de la 11—20 la sută! Și să se noteze că în aceste 79 de articole cu taxe zise protectoare de 11—20 la sută intră mărfuri ca a­­cestea: berbeci, oi, capre miei, pur­cel, peşte proaspăt, tărîţe, cartofi, paste, pomezi, prafuri de dinţi, să­punuri, cerneală, piei tăbăcite de vite mici, hamuri, şere, frîne, lucrări de pâslă, ţesături de bumbac, pînză de cânepă sau­ de in, carton ordinar, plicuri, lemne de foc, trunchiuri de brad, mobile, var, butelii ordinare, obiecte de tinichea, care şi căruţe ,­ărăneşti, umbrele, etc. Să admitem deci un moment că în negocierile cu Germania, luându-se de bază tariful în vigoare, nu se vor acorda concesiuni de­cât asupra ce­lor 406 articole pe care tariful nos­tru le condamnă ca articole de schimb zicând că noi nu avem nici un inte­res de a le proteje, iar taxele protectoare ale celor 158 articole, pe care tariful zice că le pro­teje, vor rămâne neatinse. Este oare bine, este înţelept lu­cru ca noi să condamnăm pentru un şir de ani cea mai mare parte a produselor muncei noastre naţio­nale, să lupte cu concurenţa germană şi austriacă, numai cu o diferenţă de 10 sau­ 15 la sută ad valorem ? Este oare cu putinţă ca această concu­renţă să nu ucidă imediat primele noastre fabrici născânde de săpu­nuri, de tăbăcărie, de încălţăminte, de ţesături, de pălării, de sticlărie, etc? Este oare admisibil să expu­nem până şi produsele noastre a­­gricole, lemnăriile, etc., la concu­renţa străină în condiţii foarte a­­vantagioase pentru aceasta din urmă ? Nu este oare absolut în interesul protejărei muncei noastre naţionale să avem mâna absolut liberă, ca în măsura în care unele industrii în­floresc, să le protejăm cu taxe va­male mai urcate, mergând chiar până la proh­ibiţiune ? Iată de ce noi suntem contra re­gimului convenţional, iată de ce nu putem de­cât să condamnăm hotă­­rîrea guvernului de a se arunca pe această cale, condamnată anul tre­cut şi de dânsul. Ium. art. Taxe proiect. Import. 11 de la 51 % în sus 12 mii. 13 „ 41—50% 3 , 22 * 31-40% 7 „ 33 „ 21-30% 14 „ 79 „ H-20% 45 „ DIN AFARA Negocieri ruso-germane Cologne, 3 August. „Gazeta de Cologne“ asigură din sorginte bună că guvernul rusesc, în vederea desfiinţărei oprire a expor­tului secarei, s’a decis să înceapă cu guvernul german negocieri spre a obţine o scădere de taxe şi de a a­­sigura importul cerealelor rusești în Germania. Aceasta ar consimți con­tra unor concesiuni reciproce. DIN VIAŢA REGELUI CAROL Primul minister (Lascar Catargiu) 6/18 Iunie.—Partidele politice din Cameră nu se pot învoi asupra Con­stituţiei. Italia declară resboiii Austriei. 7/19 Iunie.—Emisarii din Sârbia şi din Ungaria caută puncte de a­­tingere cu guvernul românesc; pla­nul lor e să pregătească greutăţi Austriei şi să ameninţe unitatea mo­­narchiei Hasburgice prin rezvratirea naţionalităţilor. Prinţul Carol Anton comunică fiului său, (scrisoarea e de la 6 iunie, prin urmare ,i-a trebuit 13 zile ca să so­sească), multe despre opinia publică din Germania asupra României. „In realitate numai presa germa­nă vorbeşte cu pasiune şi iritare des­pre chestiunea română,­fie­care ga­zetă după culoarea ei politică. Ce e drept, nici un ziar german nu s’a pronunţat aprobând fără rezervă în­drăzneala , gazetele austriace însă, precum şi toate acelea cari ţin ac­tualmente orbeşte partea Austriei şi sunt pline de ură fanatică în potriva Prusiei, vorbesc cu iro­nie şi condamnând cutezarea. In special, Algemeine Zeitung ’şi-a pierdut, în această afacere, măsura, EDITIA A DOUA "**■ *~3*- '—4- ■« JOUI 23 IULIE 1892. MEMORIELE REGELUI ----*■----------------------------------------------­ care o făcea să aibă tot-d’a-una o atitudine demnă și inteligentă. Afară de aceasta sunt furioase aşa numitele gazete clericale,—cu excep­ţia ziarelor din Colonia, tot-d’a-una moderate;—lucru cu mirare însă că nicăeri nu se discuă punctul de ve­dere confesional, ceia­ ce ar fi lucru firesc și drept în p­încipiu­,—ci tot­­d’a­una numai afirmarea pusă cu absolută siguranță întreprinde­rea n’ar fi fost de­cît o intrigă a lui Bismarck împotriva Austriei. Presa franceză'n marea ei ma­joritate se rosteşte foarte favora­bil. Cutezarea infime spiritului francez, mai ales când reuşeşte. Germanul nu se împacă aşa cu­rînd, ci e mai mit stăpînit de scrupulurî. Acum însă începe şi presa germană, cu excepţia gazete­lor mai sus numite — să vorbească mai favorabil, surpinsă de succesul momentan. Presa englezească, fără dife­­rinţă de culoare olitică, se espri­­mă în genere hoirît favorabil. Opinia publică, pretutindeni, în cercuri mari şi mie, arată aprobare şi un interes din cen ce crescând. La început era zăpăcită, nu putea să înţeleagă dintro dată situaţia, de oare­ce chestiunia română n’a fost nici o dată obiec de interes pen­tru masse. Acum îri a devenit, şi majoritatea tuturor cer mai cuminte aprobă şi felicită în aprinderea... Ori va reuşi acea­­ întreprindere, ori se va sfărâma­­ greutăţi peste măsură de mari,cn tot cazul ea va râmânea eternizată­­ gura poporu­lui ca o faptă aderată de prinţ german ! ... Bătrânul Feldiareşal Wrangel ’şi-a exprimat deplin­ satisfacţie pen­tru pasul întreprins de prinț,—după cum se poate vede din scrisoarea următoare: Berii 2 Iunie 1866. Să-’mi dea voie Alie voastră regală să vă prezint cu toată smnerea felicitările mele pentru întreprinrea plină de pri­mejdii şi îndrăsneaţă aului vostru Carol, pe care am învăţat să-iubesc în război şi ca pe un ofiţer cavalere, setos de fapte. Vă rog, dacă veţi scrie imnului fiului vos­tru, să transmiteţi prinţuî Rumeliei (sic) felicitările mele sincere entru succesele re­purtate cu ajutorul lui imnezeu; să ’i fie atât puternicul şi de­­ înainte scut şi pază. Aceasta va fi rugiunea intimă a a­­celuia care are onoareae a fi cu cel mai deplin respect. Alteţei voast regale prea supus conte Wrangel, Felcareşal. 8 (20) Iunie.r­inţul adună la dânsul un număr b­e de deputaţi ca să-l înduplece să o înţeleagă a­­supra Constituţiei, tinera nu vrea să acorde domnitorul de­cât un veto condiţional d­ispensiv (cum îl are presidentu satelor-unite americane), pe cât prinţul cere un veto necondiţiat şi absolut. IO (22) Iunie.­­Colera isbuc­­neşte în Moldova.­— Telegrame vestesc că Turcia întăreşte tru­pele la Dunăre, cai dea o greu­tate mai mare pretţielor sale. — Căldurile din oraş ! palatul prin­ciar imposibil de Iod ; prinţul Ca­rol să strămută la Cotrocenii din apropiere. Cotrocenii, o mărtire întemeiată în anul 1679, e su­t pe o ridică­­tură de teren, la rata de oră de la Bucureşti; ca toat mănăstirile o­­rientale, e compusă aceasta din­un şir de clădiri cari formează o curte pătrată, în mijlocul acestei curţi se ridică, umbrită de copaci, bi­serica acoperită de muşchiui; deasupra porţii duble, care este unica intrare, se ridică clopotniţa. — Nimic mai pacinic nu să poate închipui, de­cât această biserică păzită de porţi şi ziduri mănăstireşti! Deja pe timpul domniei prinţilor Ştirbei şi Cuza se aranjase o parte a clădirei mănăstireşti pentru reşe­dinţa de vară, — numai câte­va ca­mere ; totuşi, zidurile groase şi ve­chi şi ferestrele adânci le dă un as­pect simpatic. Farmecul principal al Cotrocenilor însă, îl constitue, pen­tru ori­cine de ca prinţul simţitor la frumuseţile naturei, parcul, care lasă, ce e drept, mult de dorit ca îngri­jire, dar posedă o mulţime de co­paci înalţi, umbroşi, şi vederi cu a­­devărat fermecătoare asupra oraşu­lui cu turnurile-i sclipitoare. Deşi terenul, dintre Cotroceni şi oraş e mlăştinos şi seara se ridică de­ aci aburi nesănătoşi, eşti despăgubit, în lumina limpede a zilei, de priveliş­tea tuturor acestor acoperişuri lu­citoare şi a crucilor aurite ale bise­ricilor, cari resar minunate din ver­deaţa bogată. 12 (24) Iunie. — Prinţul Carol primeşte aşa numita Misiune mili­tară franceză: ofiţeri de toate ar­mele din armata franţuzească, pe cari împăratul Napoleon i-a tri­mis în principatele Dunărene la rugarea prinţului Cuza, ca să servească de instructori şi să in­troducă reglementul francez în ar­mata română. In fruntea acestei misiuni e colonelul Lami. Ofiţerii au­ cea mai mare bună-voinţă, dar în­tâmpină multe greutăţi şi să plâng că prea puţin se face întrebuinţare de serviciile lor. — După o comu­nicare a agentului român din Paris, Bălăceanu, raporturile pe care aceşti domni le trimit împăratului şi gu­vernului francez, nu prea sunt fa­vorabile principatelor Dunărene. Vizitele prinţului la Târgovişte şi Ploieşti, dar mai ales notele asupra discutării chestunei is­­raelite în Constituantă, discuţie urmată de dirămarea sinagogei din Bucureşti, formează obiectul rândurilor următoare ale Memo­riilor, pete, care de care se’ai facă mai în grabă pe pofta inimei. Dar să las, adresa, a vor­bi singură. »Din studiul făcut acestui budget, am mai văzut, adaogi d-ta, că la venituri se află trecuta suma de 100.000 lei din exploata­rea de păduri, fără, ca acest venit, se fie asigurat prin contracte și ast­fel acea su­mă ne­fiind un venit real, nu se va pu­tea compta pe dânsa cu siguranţă.“ Ce să zicem de acest raţionament maca­ronic, de nu cu latinul: Eglo giu capiun­­tur ages, adică cum ar fi buni­oară o ex­plicaţie cam aşa: de aceia păsările se prind cu cleia!.... Ce se zicem, mai ales, de erezia că ve­nitul din păduri nu se poate trece în bud­get, de­cât după ce au făcut deja obiectul unor contracte ? Dar dacă această teorie ar fi adevărată, s’ar crea ori­cărei administra­­țiuni publice, care, spre a înstrăina păduri, are nevoe se fie habilitată, adică autorizată, adevărate impasuri. Şi cum rămâne atunci cu toate cele­l­alte cifre bugetare, ce nu sunt bazate de­cât pe previsiuni, evalua­­ţiuni şi calcule de probabilitate sau aproc­­simaţie, pe baza unei mijlocii, împrumutate experienţei unui număr oare­care de ani ? De aceia şi comisiunea budgetară ne a răzbunat şi a făcut chiar dînsa justiţie, cel puţin în parte de această teorie ad-hoc; căci şi dacă n’a admis, şi aceasta numai spre a’ţi conceda ceva, cifra de 300,000, a înscris în schimb pe cea de 220,000, care şi ea nu represinta, exlusiv, contractele încă lucrătoare, de pri­­visiuni şi evaluări anticipate. Şi dovada cea mai bună de modul conştiincios cum se fă­ceai­ la Eforie evaluaţiunele, în timpii noş­tri!, sunt hotărîrile înaltei Curţi de Com­­pturi, care constat toate că încasările au trecut regulat şi în fie­care an, prevederile. Ori­cum, dovadă că acel spor de una sută mii lei, în budgetul noului exerciciu, n’a­­vea nimic de exorbitant, este că el era ba­zat pe raportul şi studiul inginerului Silvic subt No. 165 din 11 Noembrie 1891 şi unde totul se găsea precizat şi detailat a­­nume, toate aceste bazate pe prescripţiu­­nele legei silvice şi datele cele mai certe. Ceva care demonstră, iarăşi, că lucrul n’avea nimic de fantesist sau de excesiv, sunt însă­şi precedentele. Şi, în adevăr, în 1887—1888, adică sunt predecesorii noştri, acest venit figurase deja în budget pentru cifra de 319,085, adică cu 19,000 de lei mai mult; în 1886—1887 cu cifra de 259,065; iar în 1888—1889 cu cea de 270,000. Şi ce probă mai bună, despre modul parcimonios cu care se faceau, subt administraţiunea ce am prezidat, evaluaţiunele, de cât faptul că, în anul 1890—1891, am putut să com­plectăm previsiunele din alocaţiunea bud­getară, cu excluderea a 1,600 fagi, de la Măneciuri, a 2,100 după Furnica şi a 1000 brazi, după Clobucetul, de­şi ele fi­­gurau în previsiunele budgetare primitive, cum o poate vedea şi controla ori­cine, în tabloul de la pagina 100 a budgetului exer­­ciţului 1891—1892. Mai mult, administra­ţiunea actuală este tocmai aceia care a măr­ginit, cu totul şi sistematic, exploatarea pădurilor de brazi, mai ales în giurul Si­nai. Cât pentru imputarea că acel venit, spre a fi înscris în budget şi a fi asigurat, ar fi trebuit să fi făcut deja prealabil o­­biectul unei vânzări sau unui contract, a­­ceastă, după cum am dovedit-o deja, este o naivitate , căci tot ce poate face o admi­­nistraţiune prevăzătoare, în cursul unui exerciţii­, este studii, amenăg­ări şi evaluări, arendarea însă prin licitaţiuni nu se poate efectua, legalmente, de­cât după obţinerea autorizaţiunei necesare, de la Cameră, care singură o putea habilita, daca e vorba de înstrăinări de păduri, care când e vorba de persoane morale sau incapabile sunt con­siderate, în teză generală, ca imobile. In scurt, în asemenea împrejurări autorizaţiu­­nea precede tot-d’a­una ; iar nu urmează, înstrăinarea şi tăerea. Nu numai că acesta este singurul procedat­ regulat, dar el n’are nici măcar neajunsurile ce se bănuesc ; căci tăierile regulate, în condiţiunele lege! Sil­vice ale pădurilor, şi ele nu se pot face alt­fel la Eforie, nu implic aşa de mari alea­­turi, în­cât un inginer şi un expert să nu poată evalua mai din înainta rezultatul li­­citaţiuneî, cel puţin cu aproximaţie, lef­tul reducându-se, în asemenea caz, la o cestiune de cubagiu alăturat sau comparat cu preţurile curente din localitate. Dar ceia se pune vârf sistemului de min­ciuni şi denigrare, de perfidie şi şicană, este acuzaţiunea formulată în aceşti termeni, tot în vestita adresă reprodusă mai sus. SCRISORI DESCHISE ADRESATE D-nii L. CATARGIU VIII Auguis in herba „Şearpele subt,iarbă“... ca bunioară la Golaşei. Domnul meu, ’Ţi-am făgăduit să ’ţi arăt azi alte doue perfidii şi probe de rea credinţă, vădită, ce se găsesc în acea notă, pe care am a­­dresat’o Eforiei şi despre care am vorbit în scrisoarea de erî. Voesc a arăta ceea­ ce spui într’ânsa, despre venitul din păduri şi despre însem­nătatea sau cifra la care se urcă angajamen­tele deja contractate de noi. Dar şi pentru a­­ceastă viclenie, îţi trebuiau complici. După cum însă s’a văzut, n’ai avut, tot timpul, de cât greutatea alegerei. Directorul, Seve­­reanu şi comptabilul care primise lozinca şi cari credeau cu toţii că, odată, eu lovit şi sacrificat, d-ta aî să le aşterni la toţi un pat de roze şi se’i sui în grad, dând, la care o legaţiune, fie şi de mâna a treia, la care un loc la Curtea de compturi, la care vre­un nou cumul, se bateau deja pe ea­

Next