Lupta, septembrie 1892 (Anul 9, nr. 1797-1821)

1892-09-19 / nr. 1812

ANUL IX. — No. 1812 AB038&VESTE D­IN ȚARĂ Un an.......................................................................40 lei Șease luni......................................................... 20 „ Trei luni..................................................................10 „ Pentru învețători pe un an...................................30 „ IN STREINETATE Un an...............................................................50 lei Șease luni..................................................................25 „ Trei auul...................................................................15 „ wmmi 15 em REDACȚIA: Pasagiu! „BAncei Naţionale“ (Casele Karageorgevlel) ADMINISTRAT­I­AIUNCIURI s Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... * ,la linia­­ „ IV „ „ ... 25 bani „ Inserpe şi reclame „ „ .... 2 lei „ rentru a înmoiuri a se adresa : LA ADMSMISTRAŢI^i JEIARULUI un nmm. vmm so m Pasagiu! „Băncei Naţionale“ (Casete^B^rageoggeTiei) MEMORIELE REGELUI După câte­va zile de grevă, compania consimţi la cererile lucrătorilor şi a­­ceştia reintrară in atelier. De abia re­începură însă lucrul şi compania căl­ca angajamentele luate, dînd afară pe cîţi­va lucrători grevişti. Imediat greva reîncepu, manifestmndu-se din partea lucrătorilor o solidaritate demnă de admirat. De astă dată greviştii puseră şi ches­tia urcărei salariilor. Astăzi primim ştirea din Galaţi că această nouă grevă a isbut­it pe deplin. Fabrica, faţă de rezistenţa energică a lucrătorilor, a recunoscut din nou­ an­gajamentele luate în scris şi a acordat la fie­care şi o sporire de 15 bani pe zi. Felicităm pe lucrătorii Gălăţeni pen­tru frumoasa lor izbindă, repurtată numai prin solidaritatea dintre dinşii. PRIMELE REFORME Spuneam mai demunăzi că statul român este cel mai mare exploata­tor al muncitorime! noastre, el fiind şi mare agricultor, şi mare industrial, şi mare capitalist. Aşa fiind, fireşte că cel puţin în ceea ce priveşte această parte a muncitorimei nu va contesta nimeni că e datoria statului să se ocupe de dânsa, de starea eî, de ne­voile eî, de soarta eî. Când cerem statului reforme şi leg! generale pentru îmbunătăţirea soarteî întrege! muncitorimi, când cerem stabilirea unu! maximum de ore de lucru pe zi, unu! minimum de salar, case de ajutor, case de re­tragere pentru lucrătorii infirmi şi bătrâni, etc., se pune îndată înainte faimoasa chestiune a intervenţiei şi neintervenţiei, discuţiile pe această temă reîncep şi se prelungesc până când, în cele din urmă, reforma proec­­tată sai­ cerută se amînă. Noi însă punem pentru moment chestiunea altminterlea, adică evităm cu totul chestia amestecului statului în afacerile şi interesele particulare şi întrebăm: este oare drept ca pen­tru proprii săi muncitori, pentru pro­prii săi salariaţi, pentru proprii săi funcţionari, Statul să aibe două mă­suri, menajând şi protejând sistema­tic pe unii, exploatând şi storcând iarăşi sistematic pe ceîl­alţi ? Este drept aceasta? Aci­st lucru îl face statul nostru, acest pro­cedeu nu-l repugnă, de dîn­­sul se foloseşte pentru crearea şi creş­terea veniturilor sale. Pe moşiile Sta­tului rromân, în atelierile sale, mun­citorii sunt tot atât de exploataţi, dacă nu şi mai râu, ca şi de pro­prietarii şi fabricanţii particulari. Ţeranii de pe moşiile Statului, a­­rendate în genere unor greci lacomi, fără nici un scrupul şi fără nici o legătură în ţară, sunt cel mai ex­ploataţi, cei­ mai nenorociţi şi în starea cea maî mizerabilă ce se poate cine va închipui; în atelierile Statu­lui, în întreprinderile sale industri­ale, mai ales la căile ferate, munci­torii zac în cea mai neagră robie, supuşi la o muncă continuă de câte 24 şi 36 de ore, plătiţi în mod mi­zerabil. Cu toate acestea nu toţi funcţio­narii Statului, nu toţi salariaţii săi sunt în acest bal. Pentru mulţi, pen­tru foarte mulţi dintre dînşi, orele de lucru sunt reglementate chiar la mai puţin de opt ore pe zi, lefurile sunt fixate prin lega, casse de pen­siuni şi casse de ajutor funcţionează cu fonduri de milioane. Ei bine, noi cerem Statului să ge­neralizeze aceste avantagii pentru toţi câţi depind de dînsul, noi cerem ca Statul să facă şi să aplice refor­mele democratice în imensele sale în­treprinderi agricole şi industriale, pentru ca apoi să poată cu mai mult cuvînt şi cu mai multă dreptate să impună legile şi re­formele sale par­ticularilor. Aşa, se ştie că până acum câţi­va ani o par­e a liniilor noastre ferate, linia Roman Iaşi, era exploatată de o companie streină. Inchipuiţi-ve că ministrul nostru de lucrări publice ar fi intervenit pe lângă acea com­panie im­punându-i să reglementeze 1 la 8 sau­ 10 orele de servicii­ ale binarilor, acarilor, etc. — lucru ce s’a făcut în Franţa şi aiurea—fără însă a introduce această reformă şi pe liniile proprii esploatate de statul român. Ce autoritate, ce valoare ar fi avut această intervenire, cu ce drept chiar ar fi putut ea avea loc? Căci aci vine în joc şi chestia con­curenţei, ciocnire de interese mate­­teriale ; un mai mare schimb de per­sonal necesitează cheltueli însemnate, ast­fel că cheltuiala de exploatare pe kilometru de drum de fer ar fi re­venit mai mare pentru compania străină de­cât pentru stat. Am putea chiar zice că faptul că statul nostru exploatează până la extrem muncitorimea întrebuinţată în întreprinderile sale agricole şi in­dustriale, îndreptăţeşte pe particulari la o întrecere în această exploatare, căci nu e glumă să te lupţi cu un mare agricultor şi un mare indus­trial ca statul, ale cărui mijloace sunt incalculabile. E de datoria noastră să relevăm acest lucru, să arătăm că dreptatea cere ca statul să înceapă prin a da exemplul în aplicarea reformelor e­­conomice şi sociale pe care le reven­dică păturile democratice. s. Mersul Holerei Holera la Buda-Pesta «Agenţia Română» ne comunică ur­mătoarea teleg­ramă : Budapesta,129 Septem­bre. Ieri s-au produs 3 decese cu simp­­tome holerice şi azi un deces. Azi aui intrat la spital 4 bolnavi nuci. Cracovia, 29 Septembre. Azi a fost un deces prin holeră la Cracovia şi un deces la Podgoriţa. Hamburg, 29­ Septembre. Buletinul holerei, pentru eri anunţă 70 caşuri, 25 decese, dintre care 26 caşuri şi 9 decese pentru zilele pre­cedente. Paris, 29 Septembre. Ieri au fost la Paris 26 caşuri de holeră şi 8 decese; în împrejurimi 8 caşuri, 8 decese; la Havre 4 caşuri, 2 decese. Berlin, 29 Septembre. (Oficial).—Ieri au fost: la Altona 9 caşuri de holeră, 6 decese; în distric­tul Stettin 5 caşuri, 1 deces; la Mag­deburg 1 deces ; în Schleswig, 2 caşuri, 1 deces; la Coblence, 1 deces ; la Düs­seldorf, 1 deces; la Ludwigshut 1 cas. New-York, 28 Septembre. Un cas nou­ de holeră s’a produs printre călătorii internaţi la Swen­­burne; toţi bolnavii cari sunt acolo sunt în convalescenţă. Vaporul «Normania» a plecat ori la Southampton; Rhaetia a părăsit ca­rantina. -------assssB.---------­ Greva din Galaţi Greva muncitorilor de la fabrica Goetz et. comp. din Galaţi este carac­teristică. Ea s’a desfăşurat în nişte con­­diţiuni de natură a încuraja mult organizarea muncitorilor pe baza unei strînse solidarităţi. Se ştie că lucrătorii din numita fa­brică,­ exploataţi in mod mizerabil, ne mai putând suporta răul tratament la care erau supuşi, s’a fi pus în grevă, formulând câte­va revendicări foarte modeste, precum o oră de repaus la amiazi pentru lucrătorii de zi şi una la miezul nopţei pentru lucrătorii de noapte, ajutoare medicale in timp de boală, reprimirea în atelier a tuturor greviștilor, etc. Chestiunea urcărei salariilor fusese amînată pentru mai târziu. EDITIA A DOUA SÂMBĂTĂ, 19 SEPTEM­BRE 1892. Sociologia Lucrul cel mai­ important la ordi­nea zilei astă­zi, sunt numeroasele con­grese de muncitori cari se ţin unele după altele, în Franţa. Nu de mult am avuţi un congres de urmieni la Paris, care a fost urmat nu­mai­de­­cât­ de un­ altul ce s’a­ ţi­nut luna trecută. Pe urmă, asemenea congrese s’au întrunit rînd pe rind la Tours, la Saint-Quentin, la’Bordeaux, acum in urmă la Marsilia Iasig m­ultipa­lSaint- Ouen convocat" de consilierii munici­pali socialiști din Franța. In toate aceste" congrese" [nu fost vorba de alt,­ceva de cât de studierea gravei probleme sociale, pe care ni­meni astă­zi nu mai cutează a o tă­gădui, precum şi de căutarea mijloa­celor prin cari omenirea să poată a se apropie cât mai mult posibil de a­­cest ideal al bunului trai şi pentru toţi. Multe lupte s’au dat până a se a­­junge aci! Au trecut antifşi ani până când, în ţările civilizate, oameni reali instruiţi, inteligente distinse, bărbaţi obicinuiţi cu metodele ştiinţei să ajungă a ad­mite ideia că şi pentru maladiele so­ciale se pot întruni congrese, cari să discute mijloacele de a le combate,tot aşa ca şi pentru maladiele omeneşti. Şi astă­zi putem zice că numai în ţara noastră se mai găsesc, nu indi­vizi izolaţi, dar chiar partide întregi care nu numai că nu admit aceasta, dar încă tăgăduesc cu încăpăţânare existenţa ori­cărei cestiuni sociale şi p­rin urmare şi necesitatea rezolvărei ei. e aci, opunerea desperată contra ori­cărei programe de soluţiuni politico­­sociale. Şi în această privinţă,­in ţara noas­tră există partide mai retrograde de­cât clericalii din Belgia, de cât rega­­liştii din Franţa, căci şi aceştia sunt nevoiţi a se înclina astăzi în faţa tristei realităţi. Şi prinţul Napol omi şi Papa vorbesc astă­zi in manifestarile şi en­ciclicele lor de nevoia de a se veni în ajutorul claselor muncitoare! Dacă am întreba pe un fizician, pe un chimist: «Care e scopul, care e urmarea practică a ştiinţei lor?» ei vor răspunde: industria. Dacă am zice unui fiziologist: «Sunt foarte interesante studiele d­v. asupra vieţei, asupra creştere! şi funcţionărei organelor, dar la ce pot servi ele? fi­­siologistul, de sigur, s’ar supăra şi ar striga: «Ştiinţa mea ! Dar fără ea n’aţi putea avea medicina, n’aţi avea hi­giena, nu v’aţi conserva sănătatea.» Ei bine, ce ar putea oare răspunde un om politic din ţara noastră, care se înjură de dimineaţă până seara cu adversarii săi, cind l’ai întreba pentru ce toată această frămîntare ? El n’ar putea răspunde alt­ceva decît arătîn­­duţi portofoliul ministerial, sau mai bine leafa şi onorurile pe cari le ca­pătă indată ce regele îi dă puterea. Atîta şi alt­ceva nimic. Şi în acest timp muncitorii din Eu­ropa, eî cari murjcesc din zi pînă in noapte pentru existenţa lor şi a fami­­lielor lor, ei se întrunesc în congrese, pentru a forma ştiinţa, care să asigure sănătatea socială, fericirea pentru toţi! Şi după cum ori­ce ştiinţă are ca parte corespunzătoare o artă, o prac­tică aplicată la umanitate, tot aşa în­dată ce Sociologia s’a născut, partide întemeiate pe ea a trebuit să se forme­ze. Partide fară o bază ştiinţifică, fără un ţel indicat de ştiinţa socială sunt astă­zi un anachronism, ele trebue să piară, ele vor pieri, căci nu vor mai avea la cine să se adreseze. Poporul, atît de înşelat pînă astă­zî, începe să se intereseze de soarta lui şi să-­şî pres­crie singur remediele de care are ne­voie.­­E drept însă, că, ca şi orî-care ştiinţă. Sociologia la început a fost obscură şi, ca urmare, şi partidele în­temeiate pe ea au cam umblat la în­ceput prin nori; sociologii ’şî-afi fă­cut de multe ori in mod prea repede observaţiunile lor, iar aderenţii lor au fost prea grabnici in tragerea con­­cluziunilor. Ca şi orî-care ramură de ştiinţă, sociologia a trebuit să treacă prin a­­ceastă perioadă empirică, cînd la ob­­servaţiuni necomplecte s’au adăogat generalizări neexacte, generalizări ce s’au înrădăcinat cu atât mai mult în creeri, cu cit ele au tot fructul ima­­ginaţiuneî. Şi congresele de muncitori, de cari vorbim, suferă încă de această perioadă de început a sociologiei. In cele mai multe din aceste congrese în loc să se înlăture acele concluzii grăbite, pentru a relua problema socială de la început, căutând să coordoneze fap­tele ce până acum nu erau cunoscute şi să constitue astfel o adevărată ştiinţă socială, menită a uşura real suferin­ţele muncitorilor, din contra, şcoalele eşite din prima perioadă a sociologiei au căutat să întunece şi să încurce iarăşi discuţiunile prin concluziile lor repezi şi in nici un raport cu realita­tea faptelor, amânând astfel la infinit ori­ce îmbunătăţire a soartei celor ne­norociţi. Răul mic este trecător; nu e nici o cunoştinţă omenească care să nu fi trecut prin această fază : alchimia a precedat chimia, rebutagiul a prece­dat chirurgia , teoriele comuniste, teo­­riele absolut colectiviste cu pretenţii de espectativă până la realizarea lor, a trebuit să preceadă democratismul întemeiat pe practica adevăratei so­ciologiei. Deja socialiştii luminaţi din Franţa, din Belgia, au cam părăsit sociologia idealistă, pentru a îmbrăţişa, sociologia pozitivă a democraţiei radicale, care, studiind gravele maladii sociale, pres­crie remediele imediate şi eficace me­nite a scoate din robia salariatului, cu o oră mai înainte, imensa d­arii a ce­lor ce muncesc. Şi în acest scop, în Belgia, socialiştii au dat mâna cu radicalii. In Franţa, consilierii comunali socialişti, întru­niţi în congresul de la Saint-Ouen, au lăsat la o parte idealurile sociolo­giei abstracte, au călcat în picioare faimoasa disciplină socialistă, şi s’au ocupat de modul cum să îmbunătă- i ţească in mod real şi imediat soarta ne mai tolerabilă a alegătorilor lor. Punerea în sarcina comunelor şi a Statului, a bătrânilor şi a copiilor fără familii şi fără mijloace; suprimarea accizelor; higiena comunelor; supri­marea monopolurilor; stăpînirea­ co­munelor pe administraţia şi pe poli­ţia lor—acestea sunt punctele ce for­mează programul socialiştilor de la Saint-Ouen, puncte cari se găsesc toate în programul mult mai bogat şi mult mai înaintat al radicalilor de pretutindeni. Sociologia care arată claselor ex­ploatate fericirea într’o lume viitoa­re,­­şi-a băut banii ca şi Teologia. Adevăraţii democraţi nu pot fi atît de cruzi, in­cît să condamne milioa­­nele doi muncitori ca să zacă, din gene­raţiei in generaţie, în aceiaşi robie, g­ină când vr’un nou­ Mesia va sosi. oala e gravă, remediul trebue imediat. Aceasta e Sociologia pozitivă şi ade­vărat democrată. F. DIN VIAŢA REGELUI CAROL salegeri! şi ps­ Isisa Cameră 13/27 Ianuarie. — Consulii gene­rali al Engliterei şi Prusiei, Greciei şi Saint-Pierre, îşi prezintă scrisorile de acreditare. Bălăceanu se întoarce la Paris tre­când prin Atena. Aci are să înmâ­neze Regelui o scrisoare din partea Prinţului şi afară de aceasta să son­deze terenul pentru încheiarea unei confederaţii a statelor creştine de la Dunărea de jos şi peninsula Balca­nică. Instrucţiuni analoge şi o scrisoare către Prinţul de Muntenegru să tri­mit agentului român din Belgrad, I. A. Cantacuzino, cu avizul să se ducă la Cetinje. Ştirile din Creta po­vesteşte tot despre lupte necontenite. grgPrinţul se duce iar la Moldova, conform promisiunii sale că Iaşii vor fi a doua reşedinţă a sa. Astă­zi pleacă şi ajunge la Ploieşti. Mâine are de gând să sosească până la Adjud, iar noaptea a treia s’o pe­treacă la Roman, aşa că abea la 18 (30) are să ajungă in capitala Mol­dovei. Călătoria, în acest anotimp nu mai are farmecul călătoriei din urmă. Vremea e îngrozitoare, drumurile des­fundate şi pretutindeni se văd tris­tele urma ale foametei. Prinţul dă din caseta sa privată, deja foarte mult pusă la probă, câte şoapte, opt până la zece mii de franci distric­telor ca ajutor pentru cei atât de greu loviţi. 18 (1­6) Ianuarie. — Prinţul Ca­rol face întreaga călătorie în trăsură deschisă, cu tot frigul şi vântul ; nu prea îşi păzeşte sănătatea­, dar su­portă mai mult de cât ori­care din însoţitorii săi. — Intre Tîrgu-frumos şi Iaşi unul din surugii cade de pe cal şi-’şî frânge un picior; la între­barea îngrijată a prinţului, mândrul mănător de cai spune că frântura n’are nici o gravitate, dar că tre­bue să fie vindecat până la reîn­toarcerea prinţului, căci cine să-­l poată înlocui nu este. La răspunsul prinţului că se va întoarce deja peste două săptămâni, surugiul asigură că până atunci, se va vindeca piciorul. Primirea în Iaşi e iarăşi extraor­­dinar de amabilă. Prinţul descalecă şi de astă dată la palatul Mavroghe­­ni.— Defilare de trupe, vedeam în Mitropolie, toate ca şi astă vară. 21 Ianuarie /1 Februarie. — Prinţul vizitează şcoala militară trans­ferată la Iaşi, şi o găseşte cu de­săvârşire neîngrijită, lipsă de toate cele necesare, chiar şi de îmbrăcă­minte şi încălţăminte. Inspectează apoi toate până în cele mai mici amănunte şi se îngrijeşte ca să se îndrepteze toate. Seara se aranjează un bal de 350 de persoane. Dintr-o scrisoare a tatălui său, pe care o primeşte azi, află multe lucruri in­teresante despre vechea patrie. Prin­ţul Carol Anton scrie : „Afacerea recunoaştere! tale din partea Prusiei s’a aranjat. Scrisoa­rea pe care ţi-a trimis’o Bismark trebue să te fi mulţămit. Cauza în­târziere! a fost că puterile au ne­gociat mult între dânsele dacă re* * cunoaşterea trebuia să fie colectivă

Next