Lupta, noiembrie 1892 (Anul 9, nr. 1847-1872)

1892-11-25 / nr. 1868

ANUL IX. — No. 1868 vrttrcrvv/vmcwrmmBtnmrmwiHnrrmrtrtwm-imtimmtmKmm i imiMimm ABONAMENTE I m ŢARĂ Un an ...........................................................40 lei Șease luni..........................................................20 „ Trei luni...........................................................10 „ Pentru învSțStori pe un an...............................30 „ In strein­ătate Un an.......................................................50 lei Şease luni...........................................................25 „ Trei Iunl ............................................................15 » Numărul 15 Bani Redacţia a Pasagiul „Bancei Naţionale,, (Casele Karageorgevici) Organ Democrat-Radical ANUNCIURII Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . . . 1 leil Hijja „ „IV „ „ . . . 25 bani linii Inserte şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciurî a se adresa: LA Administraţia Ziarului Un număr vech­i: 50 bani =■?*= Administraţia« \ ( \ Pasagiul „Banco­ Naţionale“ (Casele Karageorgevici)/ înşelători­ publici Aceşti înşelători, aceşti escroci pu­blici sunt actualii guvernanţi, sunt conservatorii. In ajunul alegerilor, cari au­ dat ac­tualele Camere, noi, ca şi toată presa independentă, am dat alarma şi am vestit pe alegători cum că guvernul conservator a dobândit de la rege de­cretul de dizolvare, în urma unui tîrg neomenos, în urma fâgăduelii de a vota nnoi apanagii pentru prinţul Ferdinand. Dar conservatorii înţelegând cât de nepopulare sunt aceste danii făcute familiei regale, au alergat la o înşe­lătorie nedemnă. Ast­fel în toate zia­rele conservatoare de la 14 Decembre a. c. a apărut următoarea comunicare. Reproducem după Timpul: Mai multe ziare de căte­va zile arun­că in public o sumă de neexactităţi în scop de a discredita guvernul în faţa ţerei. Intre altele se zice că ar fi vorba de nou­­apanage şi că disolvarea corpuri­lor legiuitoare ar fi fost obţinută de d. Catargiu in urma insistenţelor E. S. d-lui Goluchovski, ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei. Dăm cea mai formală desminţire a­­acestor svonuri, care nu sunt de cât nişte nedemne invenţiuni ale unor oa­meni cari s’au­ nu cunosc nici pe Rege, nici pe miniştri, sau împing reaua credinţă până la odios. Ei, acuma cari sunt Înşelătorii, cari sunt oamenii nedemn, cari sunt a­­cei cari au­ escrocat voturile alegăto­rilor ? .vi Aşa ’i că noi am avut perfectă drep­­­tate ? Aşa ’î că noi am spus ţârei sfin­tul adevăr pe când conservatorii au minţit, au înşelat şi au abuzat de pu­terea lor brutală ? Dar este şi o părticică caraghioaza în toată această afacere. Conservatorii spun în noţita lor că acei cari bănuesc cum că ie vorba să se dea o dotaţiune prinţului Ferdinand, nu cunosc nici pe rege, nici pe miniştrii! ? ! O, caraghioşilor şi şarlatanilor! Cine a cunoscut mai bine pe rege, noi sau voi? Şi pe voi cine v’a cu­noscut admirabil, dacă nu tot noi ? Iată cum v’aţi format majoritatea parlamentară! Aţi format’o luând un formal angajament că nu veţi vota o dotaţiune prinţului Ferdinand şi as­­tă­zi înşelaţi ţara şi furaţi ţara ! Cât de jos aţi căzut înşelătorilor i­m­abil. De aceea la noi meseria de om politic este atât de uşoară, căci este destul să intri în bunele graţie ale ori­cărei coterii politice şi poţi fi încredinţat că ţara e cu tine. Iată secretul permanentei neînţele­geri surde ce se observă între ma­rele public şi oamenii de la guvern. Dacă am privi lucrurile din acest punct de vedere, n’am avea de­cât să ridicăm din umeri şi să spunem: Fiind­că ţara e atât de păcătoasă, să-şi plătească păcătoşia ei. Las să plătească toţi aceia cari votează re­gulat cu guvernul, las’ să plătească vecinica zestre guvernamentală, oa­menii laşi şi fără caragiu civic. Din nenorocire cei cari plătesc fără să fie vinovaţi, sunt acei muncitori tes­cuiţi sub tutela politică, ţărănimea lipsită de dreptul de vot, fiinţele cele mai nevinovate. Vinovaţii sunt oamenii cari pot judeca, oamenii cari ţin în mâinile lor rezultatele urnelor şi cari, în ciuda tuturor avertismentelor ce li se dau vecinie de către ziarele in­dependente, trec în­tot­deauna de partea stăpânirei. Aceştia ar trebui să plătească, să scoată banii din bu­zunarele lor, să-şi dee moşiile şi să contribuie la strălucirea curţei re­gale. Cum, însă, alegătorii nu sunt res­­punzători de voturile lor, asemenea nu sunt răspunzători nici aleşii. Re­prezentanţii naţiunei ca şi reprezen­taţii au întreaga libertate de con­ştiinţă, au mâna liberă pentru a vota în­tot­deauna cu guvernul. Aşa vor vota şi de astă-dată ale­şii ţărei. Să voteze pentru a căpăta şi mai departe încrederea guvernu­lui, mulţumirile regelui şi blestemele acelei părţi din ţară care rabdă toate nevoile şi plăteşte toate dăjdiile. Const. C. Bac­alba sa PARLAMENTUL Foarte puţini deputaţi se vor în­desa astă­zi pentru luarea cuvîn­­tului. Poate că din partidul liberal vor vorbi unul sau­ doi nedisciplinaţi, însă, de­sigur, că tot numai repre­­sentanţii democraţiei vor spune toate adevărurile crude şi trebuincioase. Parlamentul pur conservator îşi va face datoria ca un bun şi ascul­tător parlament. El va vota cu do­cilitatea unui mieluşel blajin tot ce­­’i va pretinde guvernul, iar banii ţârei vor trece precum au trecut şi cele două­spre­zece moşii. In această privinţă cele două mari partide istorice se găsesc într’un perfect acord, între ele, precum se găsesc intr’un şi mai perfect deza­cord cu ţara. Dacă naţiunea noastră românească ar avea o voinţă energică, în atâtea şi atâtea împrejurări serioase, câtă mo­dificare nu ar primi partidele poli­tice şi câtă socoteală n’ar ţine ele de opiniunea publică! Din nenoro­cire poporul român e prea ușor ma­ I RAVAŞE Domnului Alexandru Lahovari, In ziua în care vre­un sculptor ar dori să cio­plească statuea aroganţei, evident că se va servi de fotografia d-tale. O statue cu barbete, mai ales când are de re­prezentat o abstracţiune, este lucru cam ciudat, însă figura d-tale este atât de expresivă şi atât de potrivită cu subiectul, în­cât uşor ne vom consola de această derogaţiune de la o consacraţie artis­tică. Pe treptele mărire, te-ai urcat sub rele auspicii, căci primul minister în care ai intrat a fost bote­zat „Cloşca cu pui“. Cloşca era răposatul Iepu­­reanu, iar d-ta erai unul din puii de Cloşcă. Se spune în această privinţă şi o anecdotă . Se zice că în ziua intrărei d-tale în minister aveai nu­mai 28 de ani, dar că, fiinduţi ruşine a mărturisi că la o vârstă atât de fragedă să fii deja atât de corupt la conservatizm, ai afirmat cum că te afli în posesiunea a trei­zeci de roze. Prin urmare ţi-aî inaugurat viaţa politică printr’o minciună. Fatal ’ţi-a fost neadevărul rostit în acea gran­dioasă împrejurare, de vreme­ ce el a avut o fatală influenţă asupra întregeî d-tale cariere. In adevăr, câte contradicţii, câte salturi­ mortale, câte rene­gări, câte retractări, revizuiri şi adăugiri. In anul 1875, pe când participai la faimoasele alegeri făcute de marele trio Catargiu-Popa-Take- Ilie Geambaşul, se spune că ai dat dovadă de un mare caragiu. Te aflai în localul prefecturei po­liţiei, păzit de toţi gendarmii şi de două regimente de infanterie, când, la un moment dat, ridicând colţul unei perdele şi zărind mulţimea iritată, în stradă, ai fi strigat: „ Mitraillez-moi cette ca­naille /“ Dacă în clipa aceea s’ar fi aflat împregiurul d-tale un ofiţer de spirit,­­ţi-ar fi putut răspunde: „D-le ministru, băgaţi de seamă, căci vom împu­ţina partidul conservator !“ Astă­zi eşti candidat la şefia partidului conser­vator şi ai să devii şef, dacă d. Carp va avea de­licateţa să moară la timp. De­o­cam­dată eşti o Excelenţă foarte puţin excelentă. Poştalion EDITIA A DOUA DIN AFARA Din camera italiană Bomna, 5 Decembre. — Discuţiunea a­­dresei. — D. Barzilai a pronunţat la Cameră un discurs plin de alusiunî iredentiste. D-nii Vendamini, Socci şi giufrida, radicali, con­sideră ca nesuficiente reformele sociale pro­mise de discursul tronului. Adresa a fost aprobată cu o mare majo­ritate. Camera a început discutarea bugetului. Succesele Boh­emienilor Viena, 5 Decembre. — Răspunzând la o interpelare a d-lui Plener, relativă la di­solvarea consiliului municipal din Reichen­berg, contele Taaffe a declarat că aprobase această măsură a guvernorului Bohemieî, pentru­ că erea justificată de împrejurări. El a enumerat excesele, inconvenientele consiliului disolvat, între altele celebrarea aniversării din Sedan, prin un discurs, care a resvrătit jurnalele. Disoluţiunea trebuia să pună capăt capriciilor unui spirit de partidă aproape terorist. Nici o administraţie nu ar putea să tolereze o asemenea stare de luc­ruri. D. Plener a cerut ca discuţiunea asupra răspunsului primului ministru să se continue mâine; cererea s’a primit. Au votat pentru: liberalii germani, naţionalii şi Tinerii­ Cehi. O desminţire Paris, 5 Decembre. — „Figaro“ zice că marele duce Sergiu, în convorbirile ce a avut cu mai multe personagii engleze, ar fi dat asigurările cele mai pacifice; el ar fi adăugat că Ţarul nu are nici de­cum intenţiunea să reguleze chestiunea orientu­lui printr’o învoială particulară cu Franța. Noul minister francez Paris, 5 Decembre. D. Develle a avut ieri seară o convorbire cu d. Loubel, care i-a firomis că se va duce la d. Carnot. După aceea, d. Develle s-a între­ţinut mult timp cu Preşedintele. Ora 1. — D. Loubel a avut o lungă convorbire cu d. Carnot, el a consimţit să ia portofoliu într’o combinaţiune Develle. Ora 2. — Circulă sgomotul că d-nii Develle şi Loubel nu vor mai forma cabinetul; se crede că d. Carnot va rechema pe d. Brisson, sau că va însărcina pe d. Ribot cu formarea ministerului. Ora 2. — D. Ribot a fost che­mat la Elysée şi după o lungă în­treţinere cu Preşedintele, a fost în­sărcinat cu formarea ministerului. El va aduce diseară un răspuns. Se crede că combinaţiunea va reuşi. Ora­­ noaptea. — D. Ribot a primit în timpul serii toate ade­­siunile trebuincioase; noua combi­naţiune coprinde pe toţi membrii vechiului cabinet afară de d-nii Ricard şi Roche. Composiţiunea cabinetului este următoarea : Preşedinţa şi afacerile străine, d. Ribot; Interne, d. Loubet­; Finanţe, d. Rouvier ; Résboin, d. de Freycinet; Justiţie, d. Bourgeois; Agricultura, d. Develle; Lucrări fiublice, d. Viette; Comerţul, d. Sarrien ; MIERCURI, 25 NOEMBRE 1892. Instrucție publică, d. Charles Dupuy. D. Ribot a dat socoteală în tim­pul serii de succesul misiunii sale d-lui Carnot, care la felicitat în mod călduros. Afacerea Panama Paris, 5 Decembre. Camera a respins cu o mare majo­ritate propunerea Leteri prin care se cerea ca să se dea presei în toate zi­lele o dare de seamă oficială a comi­­siunei de anchetă. D. Brisson a com­bătut propunerea. Camera a adoptat cu 1. 333 voturi contra 182 urgenţatasupra propunere! Pourquery, prin care autoriză comi­­siunea de anchetă să-şi ia ca ajutor un jude de instrucţie. Comisiunea în­sărcinată cu examinarea propunere! va fi numită mâine. Comisiunea a as­cultat pe d. Albert Grévy, care a de­clarat că primise pe faţă un cec de 20000 fr., de la Banca Franţei ca par­ticipant la sindicatul de garanţie şi ca consilier judiciar al d-luî de Rei­­nach­. D. Hébrard declară că nu poate face cunoscut sorgintea informaţiilor ce le publică „Le Temps«. In privinţa afa­ceri! Panama, el adaugă că erea de 26 ani in afacerea lucrărilor publice şi cu mult înainte de a fi intrat in Parlament, el revendică dreptul de a avea o industrie, ca mulţi alţii din colegii lui. D. Naquet a declarat că generalul Boulanger nu erea omul care să ia bani de la Panama. Bancherul Kohn a dat în urmă in­­formaţiuni despre semnăturile cecu­rilor. El a promis de a examina din nou registrele pentru a da informa­ți­uni complementare. Comisiunea s’a amânat pe mâine. Programele Din faptul atitudinei nedumerite a liberalilor faţă cu propunerea nouei dotaţiunî pentru unul din membrii coroanei, conservatorii se grăbesc a trage concluzii ridicole împotriva im­portanţei şi seriosităţei programelor în luptele politice. „ La ce folosesc programele“—strigă pressa reacţionară—„când la cea din­tâi chestie serioasă neînţelegerea se ives­e în partid?“ Iată o logică din cele mai pe dos. In adevăr, nedumerirea şi neînţele­gerea ivită în partidul liberal cu pri­vire la lista civilă a prinţului moş­tenitor, departe de a infirma vine din contra să confirme dreptatea noastră, a acelora care susţinem ca partidele politice să se pronunţe clar şi cate­goric în toate împrejurările, să in­dice soluţiunile lor practice în ori­ce chestiune, cu un cuvânt să nu urmeze de­cât programul adoptat, dar un program complect. In programul adoptat acum în ur­mă de liberali, aceştia au omis cu intenţiune de a se atinge şi de a se rosti câtuşi de puţin în chestiunile privitoare la drepturile şi datoriile Coroanei în genere şi a şefului Sta­tului în deosebi. Această omisiune se resimte azi în partid, ea este o­­rigina, cauza nedumerire­ ce dom­neşte azi printre liberali cu privire la noua dotaţiune. Ne­fiind rezolvată chestiunea de principiu, neînţelegerile se ivesc şi discuţiile se fac asupra unor puncte cu totul secundare, de tactică, de o­­portunism, de politicianism cu un cuvânt. Dacă liberalii s’ar fi pronunţat, de pildă, în programul lor, în mod franc pe de o parte pentru o oare­care res­trângere a prerogativelor regale, iar pe de alta pentru evitarea luxului şi a risipei în ceea­ ce priveşte sa­­crifiile impuse Statului pentru între­ţinerea curţei regale, evident că as­tă­zi cu toţii ar fi putut vota contra noueî dotaţiunî. însăşi, şi mai ales şefii liberali, care pun tacticianismul mal presus de opinia şi sentimen­tul general ce domneşte In partid, s’ar fi putut adăposti în dosul pro­gramului. Căci, în chestia dotaţiunilor Co­roanei, nu e numai o chestiune fi­nanciară, ci mai ales o chestie de principiu care, dacă nu e bine lă­murită, dă loc la nedumeririle la care asistăm. Sunt dar reu veniţi conservatorii când atribue faptului reorganizărea liberalilor pe baza unui program, neînţelegerile acestora asupra votu­lui dotaţiune­. Această neînţelegere trebue atribuită lipsei acestui punct din program. In tot cazul, ceea ce e mai trist, e să vezi un partid ducând o cam­panie ultra-violentă în contra prin­cipiului dotaţiunilor, ca fiind contrarie obiceiurilor şi tradiţiilor ţarei noastre, contrarie disposiţiunilor noastre con­stituţionale, şi apoi acelaşi partid, a­­juns la putere, să propună şi să vo­teze la rândul lui noul dotaţiune. Aceasta e de­sigur mult mai scan­dalos şi mai revoltător, aceasta e desgustător. Mulţumească-se deci conservatorii că ei au pielea destul de groasă pentru a nu simţi ruşinea faptului lor, şi să nu mai caute a şi adăposti această ruşine în dosul unui vot u­­nanim al acestei noul dotaţiunî. Mulţumească-se cu majoritatea con­servatoare, lase în voe minoritatea. Conferinţa monetară Bruxelles, 5 Decembre. — O telegramă privată primită din Berlin de la o persoa­nă, ce se zice bine informată, anunţă că partizanii monetării argintului fac mari sforţări în favoarea lor. Chestiunea se va ridica la Reichtag înaintea închiderii con­ferinţei monetare. Guvernul va fi autorizat să primească propuneri cari să întreacă li­mitele propunerilor presintate de delegaţii germani în conferinţa din Paris în 1881. Bruxelles, 5 Decembre.—„Indépendance Relge“ anunţă, că, după­ ce membrii confe­rinţei vor fi primiţi de rege, ei vor exa­mina propunerile d-lui Tietgemn (danez) prin care cere între altele: formarea unei uniuni internaţionale, a căreia delegaţi să fixeze prima­ oară proporţiunile de stabilit între aurul şi argintul pe baza preţului mij­lociu­ al argintului la Londra, pe timp de 6 sau 12 luni înainte de constituirea U­­niunei. Statele ce aparţin Uniunei vor putea să bată fără limite monede de argint cu o va­loare aproximativă a vechilor monezi de a­­ramă (écus), adică piese de 5 franci, 1 do­lar, 4 mărci, 4 coroane, bucăţi ce au un curs legal şi o putere liberatorie în ţările unde ele se vor bate. Titlul va fi determi­nat după proporţiile actuale, adăugându-se 10 la sută de seniorat. Băncile de emisiune vor putea să aibă o parte din incaşul lor metalic, în monede de argint ale uniunei, din care ele vor pu­tea cere rambursarea în aur de la ţările care le-a bătut, prevenindu-se cu 10 sau 12 luni înainte.

Next