Lupta, noiembrie 1892 (Anul 9, nr. 1847-1872)
1892-11-25 / nr. 1868
ANUL IX. — No. 1868 vrttrcrvv/vmcwrmmBtnmrmwiHnrrmrtrtwm-imtimmtmKmm i imiMimm ABONAMENTE I m ŢARĂ Un an ...........................................................40 lei Șease luni..........................................................20 „ Trei luni...........................................................10 „ Pentru învSțStori pe un an...............................30 „ In streinătate Un an.......................................................50 lei Şease luni...........................................................25 „ Trei Iunl ............................................................15 » Numărul 15 Bani Redacţia a Pasagiul „Bancei Naţionale,, (Casele Karageorgevici) Organ Democrat-Radical ANUNCIURII Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . . . 1 leil Hijja „ „IV „ „ . . . 25 bani linii Inserte şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciurî a se adresa: LA Administraţia Ziarului Un număr vechi: 50 bani =■?*= Administraţia« \ ( \ Pasagiul „Banco Naţionale“ (Casele Karageorgevici)/ înşelători publici Aceşti înşelători, aceşti escroci publici sunt actualii guvernanţi, sunt conservatorii. In ajunul alegerilor, cari au dat actualele Camere, noi, ca şi toată presa independentă, am dat alarma şi am vestit pe alegători cum că guvernul conservator a dobândit de la rege decretul de dizolvare, în urma unui tîrg neomenos, în urma fâgăduelii de a vota nnoi apanagii pentru prinţul Ferdinand. Dar conservatorii înţelegând cât de nepopulare sunt aceste danii făcute familiei regale, au alergat la o înşelătorie nedemnă. Astfel în toate ziarele conservatoare de la 14 Decembre a. c. a apărut următoarea comunicare. Reproducem după Timpul: Mai multe ziare de căteva zile aruncă in public o sumă de neexactităţi în scop de a discredita guvernul în faţa ţerei. Intre altele se zice că ar fi vorba de nouapanage şi că disolvarea corpurilor legiuitoare ar fi fost obţinută de d. Catargiu in urma insistenţelor E. S. d-lui Goluchovski, ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei. Dăm cea mai formală desminţire aacestor svonuri, care nu sunt de cât nişte nedemne invenţiuni ale unor oameni cari s’au nu cunosc nici pe Rege, nici pe miniştri, sau împing reaua credinţă până la odios. Ei, acuma cari sunt Înşelătorii, cari sunt oamenii nedemn, cari sunt acei cari au escrocat voturile alegătorilor ? .vi Aşa ’i că noi am avut perfectă dreptate ? Aşa ’î că noi am spus ţârei sfintul adevăr pe când conservatorii au minţit, au înşelat şi au abuzat de puterea lor brutală ? Dar este şi o părticică caraghioaza în toată această afacere. Conservatorii spun în noţita lor că acei cari bănuesc cum că ie vorba să se dea o dotaţiune prinţului Ferdinand, nu cunosc nici pe rege, nici pe miniştrii! ? ! O, caraghioşilor şi şarlatanilor! Cine a cunoscut mai bine pe rege, noi sau voi? Şi pe voi cine v’a cunoscut admirabil, dacă nu tot noi ? Iată cum v’aţi format majoritatea parlamentară! Aţi format’o luând un formal angajament că nu veţi vota o dotaţiune prinţului Ferdinand şi astăzi înşelaţi ţara şi furaţi ţara ! Cât de jos aţi căzut înşelătorilor imabil. De aceea la noi meseria de om politic este atât de uşoară, căci este destul să intri în bunele graţie ale oricărei coterii politice şi poţi fi încredinţat că ţara e cu tine. Iată secretul permanentei neînţelegeri surde ce se observă între marele public şi oamenii de la guvern. Dacă am privi lucrurile din acest punct de vedere, n’am avea decât să ridicăm din umeri şi să spunem: Fiindcă ţara e atât de păcătoasă, să-şi plătească păcătoşia ei. Las să plătească toţi aceia cari votează regulat cu guvernul, las’ să plătească vecinica zestre guvernamentală, oamenii laşi şi fără caragiu civic. Din nenorocire cei cari plătesc fără să fie vinovaţi, sunt acei muncitori tescuiţi sub tutela politică, ţărănimea lipsită de dreptul de vot, fiinţele cele mai nevinovate. Vinovaţii sunt oamenii cari pot judeca, oamenii cari ţin în mâinile lor rezultatele urnelor şi cari, în ciuda tuturor avertismentelor ce li se dau vecinie de către ziarele independente, trec întotdeauna de partea stăpânirei. Aceştia ar trebui să plătească, să scoată banii din buzunarele lor, să-şi dee moşiile şi să contribuie la strălucirea curţei regale. Cum, însă, alegătorii nu sunt respunzători de voturile lor, asemenea nu sunt răspunzători nici aleşii. Reprezentanţii naţiunei ca şi reprezentaţii au întreaga libertate de conştiinţă, au mâna liberă pentru a vota întotdeauna cu guvernul. Aşa vor vota şi de astă-dată aleşii ţărei. Să voteze pentru a căpăta şi mai departe încrederea guvernului, mulţumirile regelui şi blestemele acelei părţi din ţară care rabdă toate nevoile şi plăteşte toate dăjdiile. Const. C. Bacalba sa PARLAMENTUL Foarte puţini deputaţi se vor îndesa astăzi pentru luarea cuvîntului. Poate că din partidul liberal vor vorbi unul sau doi nedisciplinaţi, însă, desigur, că tot numai representanţii democraţiei vor spune toate adevărurile crude şi trebuincioase. Parlamentul pur conservator îşi va face datoria ca un bun şi ascultător parlament. El va vota cu docilitatea unui mieluşel blajin tot ce’i va pretinde guvernul, iar banii ţârei vor trece precum au trecut şi cele douăsprezece moşii. In această privinţă cele două mari partide istorice se găsesc într’un perfect acord, între ele, precum se găsesc intr’un şi mai perfect dezacord cu ţara. Dacă naţiunea noastră românească ar avea o voinţă energică, în atâtea şi atâtea împrejurări serioase, câtă modificare nu ar primi partidele politice şi câtă socoteală n’ar ţine ele de opiniunea publică! Din nenorocire poporul român e prea ușor ma I RAVAŞE Domnului Alexandru Lahovari, In ziua în care vreun sculptor ar dori să cioplească statuea aroganţei, evident că se va servi de fotografia d-tale. O statue cu barbete, mai ales când are de reprezentat o abstracţiune, este lucru cam ciudat, însă figura d-tale este atât de expresivă şi atât de potrivită cu subiectul, încât uşor ne vom consola de această derogaţiune de la o consacraţie artistică. Pe treptele mărire, te-ai urcat sub rele auspicii, căci primul minister în care ai intrat a fost botezat „Cloşca cu pui“. Cloşca era răposatul Iepureanu, iar d-ta erai unul din puii de Cloşcă. Se spune în această privinţă şi o anecdotă . Se zice că în ziua intrărei d-tale în minister aveai numai 28 de ani, dar că, fiinduţi ruşine a mărturisi că la o vârstă atât de fragedă să fii deja atât de corupt la conservatizm, ai afirmat cum că te afli în posesiunea a treizeci de roze. Prin urmare ţi-aî inaugurat viaţa politică printr’o minciună. Fatal ’ţi-a fost neadevărul rostit în acea grandioasă împrejurare, de vreme ce el a avut o fatală influenţă asupra întregeî d-tale cariere. In adevăr, câte contradicţii, câte salturi mortale, câte renegări, câte retractări, revizuiri şi adăugiri. In anul 1875, pe când participai la faimoasele alegeri făcute de marele trio Catargiu-Popa-Take- Ilie Geambaşul, se spune că ai dat dovadă de un mare caragiu. Te aflai în localul prefecturei poliţiei, păzit de toţi gendarmii şi de două regimente de infanterie, când, la un moment dat, ridicând colţul unei perdele şi zărind mulţimea iritată, în stradă, ai fi strigat: „ Mitraillez-moi cette canaille /“ Dacă în clipa aceea s’ar fi aflat împregiurul d-tale un ofiţer de spirit,ţi-ar fi putut răspunde: „D-le ministru, băgaţi de seamă, căci vom împuţina partidul conservator !“ Astăzi eşti candidat la şefia partidului conservator şi ai să devii şef, dacă d. Carp va avea delicateţa să moară la timp. Deocamdată eşti o Excelenţă foarte puţin excelentă. Poştalion EDITIA A DOUA DIN AFARA Din camera italiană Bomna, 5 Decembre. — Discuţiunea adresei. — D. Barzilai a pronunţat la Cameră un discurs plin de alusiunî iredentiste. D-nii Vendamini, Socci şi giufrida, radicali, consideră ca nesuficiente reformele sociale promise de discursul tronului. Adresa a fost aprobată cu o mare majoritate. Camera a început discutarea bugetului. Succesele Bohemienilor Viena, 5 Decembre. — Răspunzând la o interpelare a d-lui Plener, relativă la disolvarea consiliului municipal din Reichenberg, contele Taaffe a declarat că aprobase această măsură a guvernorului Bohemieî, pentru că erea justificată de împrejurări. El a enumerat excesele, inconvenientele consiliului disolvat, între altele celebrarea aniversării din Sedan, prin un discurs, care a resvrătit jurnalele. Disoluţiunea trebuia să pună capăt capriciilor unui spirit de partidă aproape terorist. Nici o administraţie nu ar putea să tolereze o asemenea stare de lucruri. D. Plener a cerut ca discuţiunea asupra răspunsului primului ministru să se continue mâine; cererea s’a primit. Au votat pentru: liberalii germani, naţionalii şi Tinerii Cehi. O desminţire Paris, 5 Decembre. — „Figaro“ zice că marele duce Sergiu, în convorbirile ce a avut cu mai multe personagii engleze, ar fi dat asigurările cele mai pacifice; el ar fi adăugat că Ţarul nu are nici decum intenţiunea să reguleze chestiunea orientului printr’o învoială particulară cu Franța. Noul minister francez Paris, 5 Decembre. D. Develle a avut ieri seară o convorbire cu d. Loubel, care i-a firomis că se va duce la d. Carnot. După aceea, d. Develle s-a întreţinut mult timp cu Preşedintele. Ora 1. — D. Loubel a avut o lungă convorbire cu d. Carnot, el a consimţit să ia portofoliu într’o combinaţiune Develle. Ora 2. — Circulă sgomotul că d-nii Develle şi Loubel nu vor mai forma cabinetul; se crede că d. Carnot va rechema pe d. Brisson, sau că va însărcina pe d. Ribot cu formarea ministerului. Ora 2. — D. Ribot a fost chemat la Elysée şi după o lungă întreţinere cu Preşedintele, a fost însărcinat cu formarea ministerului. El va aduce diseară un răspuns. Se crede că combinaţiunea va reuşi. Ora noaptea. — D. Ribot a primit în timpul serii toate adesiunile trebuincioase; noua combinaţiune coprinde pe toţi membrii vechiului cabinet afară de d-nii Ricard şi Roche. Composiţiunea cabinetului este următoarea : Preşedinţa şi afacerile străine, d. Ribot; Interne, d. Loubet; Finanţe, d. Rouvier ; Résboin, d. de Freycinet; Justiţie, d. Bourgeois; Agricultura, d. Develle; Lucrări fiublice, d. Viette; Comerţul, d. Sarrien ; MIERCURI, 25 NOEMBRE 1892. Instrucție publică, d. Charles Dupuy. D. Ribot a dat socoteală în timpul serii de succesul misiunii sale d-lui Carnot, care la felicitat în mod călduros. Afacerea Panama Paris, 5 Decembre. Camera a respins cu o mare majoritate propunerea Leteri prin care se cerea ca să se dea presei în toate zilele o dare de seamă oficială a comisiunei de anchetă. D. Brisson a combătut propunerea. Camera a adoptat cu 1. 333 voturi contra 182 urgenţatasupra propunere! Pourquery, prin care autoriză comisiunea de anchetă să-şi ia ca ajutor un jude de instrucţie. Comisiunea însărcinată cu examinarea propunere! va fi numită mâine. Comisiunea a ascultat pe d. Albert Grévy, care a declarat că primise pe faţă un cec de 20000 fr., de la Banca Franţei ca participant la sindicatul de garanţie şi ca consilier judiciar al d-luî de Reinach. D. Hébrard declară că nu poate face cunoscut sorgintea informaţiilor ce le publică „Le Temps«. In privinţa afaceri! Panama, el adaugă că erea de 26 ani in afacerea lucrărilor publice şi cu mult înainte de a fi intrat in Parlament, el revendică dreptul de a avea o industrie, ca mulţi alţii din colegii lui. D. Naquet a declarat că generalul Boulanger nu erea omul care să ia bani de la Panama. Bancherul Kohn a dat în urmă informaţiuni despre semnăturile cecurilor. El a promis de a examina din nou registrele pentru a da informațiuni complementare. Comisiunea s’a amânat pe mâine. Programele Din faptul atitudinei nedumerite a liberalilor faţă cu propunerea nouei dotaţiunî pentru unul din membrii coroanei, conservatorii se grăbesc a trage concluzii ridicole împotriva importanţei şi seriosităţei programelor în luptele politice. „ La ce folosesc programele“—strigă pressa reacţionară—„când la cea dintâi chestie serioasă neînţelegerea se ivese în partid?“ Iată o logică din cele mai pe dos. In adevăr, nedumerirea şi neînţelegerea ivită în partidul liberal cu privire la lista civilă a prinţului moştenitor, departe de a infirma vine din contra să confirme dreptatea noastră, a acelora care susţinem ca partidele politice să se pronunţe clar şi categoric în toate împrejurările, să indice soluţiunile lor practice în orice chestiune, cu un cuvânt să nu urmeze decât programul adoptat, dar un program complect. In programul adoptat acum în urmă de liberali, aceştia au omis cu intenţiune de a se atinge şi de a se rosti câtuşi de puţin în chestiunile privitoare la drepturile şi datoriile Coroanei în genere şi a şefului Statului în deosebi. Această omisiune se resimte azi în partid, ea este origina, cauza nedumerire ce domneşte azi printre liberali cu privire la noua dotaţiune. Nefiind rezolvată chestiunea de principiu, neînţelegerile se ivesc şi discuţiile se fac asupra unor puncte cu totul secundare, de tactică, de oportunism, de politicianism cu un cuvânt. Dacă liberalii s’ar fi pronunţat, de pildă, în programul lor, în mod franc pe de o parte pentru o oarecare restrângere a prerogativelor regale, iar pe de alta pentru evitarea luxului şi a risipei în ceea ce priveşte sacrifiile impuse Statului pentru întreţinerea curţei regale, evident că astăzi cu toţii ar fi putut vota contra noueî dotaţiunî. însăşi, şi mai ales şefii liberali, care pun tacticianismul mal presus de opinia şi sentimentul general ce domneşte In partid, s’ar fi putut adăposti în dosul programului. Căci, în chestia dotaţiunilor Coroanei, nu e numai o chestiune financiară, ci mai ales o chestie de principiu care, dacă nu e bine lămurită, dă loc la nedumeririle la care asistăm. Sunt dar reu veniţi conservatorii când atribue faptului reorganizărea liberalilor pe baza unui program, neînţelegerile acestora asupra votului dotaţiune. Această neînţelegere trebue atribuită lipsei acestui punct din program. In tot cazul, ceea ce e mai trist, e să vezi un partid ducând o campanie ultra-violentă în contra principiului dotaţiunilor, ca fiind contrarie obiceiurilor şi tradiţiilor ţarei noastre, contrarie disposiţiunilor noastre constituţionale, şi apoi acelaşi partid, ajuns la putere, să propună şi să voteze la rândul lui noul dotaţiune. Aceasta e desigur mult mai scandalos şi mai revoltător, aceasta e desgustător. Mulţumească-se deci conservatorii că ei au pielea destul de groasă pentru a nu simţi ruşinea faptului lor, şi să nu mai caute a şi adăposti această ruşine în dosul unui vot unanim al acestei noul dotaţiunî. Mulţumească-se cu majoritatea conservatoare, lase în voe minoritatea. Conferinţa monetară Bruxelles, 5 Decembre. — O telegramă privată primită din Berlin de la o persoană, ce se zice bine informată, anunţă că partizanii monetării argintului fac mari sforţări în favoarea lor. Chestiunea se va ridica la Reichtag înaintea închiderii conferinţei monetare. Guvernul va fi autorizat să primească propuneri cari să întreacă limitele propunerilor presintate de delegaţii germani în conferinţa din Paris în 1881. Bruxelles, 5 Decembre.—„Indépendance Relge“ anunţă, că, după ce membrii conferinţei vor fi primiţi de rege, ei vor examina propunerile d-lui Tietgemn (danez) prin care cere între altele: formarea unei uniuni internaţionale, a căreia delegaţi să fixeze prima oară proporţiunile de stabilit între aurul şi argintul pe baza preţului mijlociu al argintului la Londra, pe timp de 6 sau 12 luni înainte de constituirea Uniunei. Statele ce aparţin Uniunei vor putea să bată fără limite monede de argint cu o valoare aproximativă a vechilor monezi de aramă (écus), adică piese de 5 franci, 1 dolar, 4 mărci, 4 coroane, bucăţi ce au un curs legal şi o putere liberatorie în ţările unde ele se vor bate. Titlul va fi determinat după proporţiile actuale, adăugându-se 10 la sută de seniorat. Băncile de emisiune vor putea să aibă o parte din incaşul lor metalic, în monede de argint ale uniunei, din care ele vor putea cere rambursarea în aur de la ţările care le-a bătut, prevenindu-se cu 10 sau 12 luni înainte.