Lupta, decembrie 1892 (Anul 9, nr. 1873-1897)
1892-12-08 / nr. 1879
anume asupra acestei chestiuni, deoarece guvernul a refuzat să numească ancheta ce i s’a cerut, după ce chiar miniștrii au recunoscut da fals comunicatul și ancheta făcută de militari. --------■SiSiS--------- întâii! recompensat apoi obiectul care ’i rămâne dacă nu’i reclamat în timp de un an, apoi îşi vede numele tipărit în gazete, asta le face reputaţie... mai târziu li se dă premiurî de virtute (cu amărăciune) pe urmă bea în sănătatea boerului... prostului de boer !.„ îşi bat joc de el... ’1 numeşte gogoman ! (indignat) oh! asta nu, eu nu’s gogoman, eu ’s recunoscător, adevărat, dar nu sufer să’și bată joc de mine (luând o hotărire). Me duc să dau 10 franci acestui om, sumă rotundă... Dar am să spun Prefectului să’l privigheze de aproape. Hyp. Pescuitul miraculos (Poemă în presă după Mendes) Alb cu totul, și pisica sa albă torcând împrejuru’i, Gille pescuia, undița sa în firul de apă.— Pesci? nu, planete. Căci Gilleta ’i zise: „Dacă’mî vei aduce un coş plin de stele, eu îţi voiu permite să’mi săruţi buzele.“ Deocam dată, el se gândise a arunca undiţa pe cer, dar îi prea înalt, cerul, se hotărî a pescui, în fluviu, reflectul stelelor. Să prinde! întâi Venus s’a prins. O ea, şi la coş— aruncă încă undiţa, Martie, Mercur, Neptun, Jupiter se prind rând pe rând. Coşul trebue să fie plin.—Gille crede că e timp să se întoarcă la Gilleta și a-i cere răsplata făgăduită. Urmat de pisica sa torcând, el ajunge cu coșul sub braț. — Ce’mi aduci acolo, zise ea? — Reflectul stelelor ce ai dorit, zice el. — Bine, eu voiam stelele—Dacă tu nu’mi aduci decât reflectul lor, nu vei avea nici tu decât imagina buzelor mele în oglindă —Aide, aide, în această oglindă, în care mă uit, sărută gura mea,ți-o permit. Deconcentrarea lui Gille îi extremă. Dar ce? Aproape nimic tot prețueşte mai mult ca nimic. El se mulțumeşte în loc de adevărate buze, cu imagina lor roză, când Gilleta, care cu un deget ridicase capacul coșului zice: „Dar coșul tău e gol!“, și furioasă să întoarce de la oglindă, unde Gille dacă va depune un sărutat, nu va săruta decât un surâs absent. Unde sunt reflectele stelelor pescuite în apă ? — Ei unde, le-a mâncat pisica. LAPTA pare că n’ar trebui să prea răscolim origina acestei averi... Nu’i prea curat lucru la mijloc... e destul să te uiţi la ei ca să pricepi trecutul lor, adevărate capete de criminali, doamna mai ales. — Putem sluji la astfel de canalii, dar consciinţa ne porunceşte să’i despreţuim—Hotărât, ei nu vor avea puiul astăzi fără patru franci și încă... Să punem 4 și 50. (Scriind) Un pui 5 franci 25 bani. Hyp. Recunoştința (După Alis) (Un domn parcurge repede ziarele) Nenorocitul de mine !... dobitoc !... fatalitate !... (cu desperare) Pâinea copiilor mei!... Cincizeci mii de franci... și să nu mă gândesc la numărul trăsurei!... Nimic în La Indépendance... (cu indignare) Și aceste jurnale care se pretind bine informate.... Ce idee am avut eu să mă urc în trăsură ?... (cu furie) îmi vine sâ-mi sdrobesc capulde ziduri!... Nimic în Timpul... (cu turbare) Oh ! am să mă omor... Cum să mă mai ridic după asemenea lovitură... Nimic în Constituționalul... Ce va zice nevasta mea... (cu tărie) ah! aşi da cinci mii de franci... Nimic în Bucarest... zece mii !... jumătate aş da... Cel puţin n’aşi fi ruinat... Ce să fac? (perdut) Ah, D-zeule... ce văd?... birjarul No. 357... Poliţie.. cincî-zeci mii franci bilete, obligaţiuni... Aceste’s... Ah ! de bucurie ’mi vine să ’nebunesc!— (se aşazâ) Ia să vedem... portofoliu... piele rusească... tocmai ’î al meu... alerg... nu, mai bine să mă gândesc... (recitind) Da, acesta!... birjaru No. 357... Ce om de treabă ! mântuitorul meu... brav birjar 357... şi când te gândeşti că să dau premii și decorații la alți oameni cari nici nu le merită.... [primblându-se] Of!... răsuflu... (își desnoadă cravata) Nu... nu-i primejdie să se piardă de la prefectură... Voiu aștepta... până diseară.. Negrabindu-mă eu voiu cere cei 50.000 fr. cu neglijență... Aceasta mă va ridica în ochii tuturor... Se va zice... iată un om care’și bate joc de bani... Cam! indiferent la asemenea perdere... (gândindu-se) Să vedem, ce să dau acestui brav birjar?... Eu nu mă târguesc cu recunoștința... Parcă ziceam o mie de franci... Ei, ei, o mie de franci... cam mult... nu! găseşte cineva pe drumuri... Nu, dar în trăsuri, câte odată, când nişte proşti... Dar nu... ! prea mult... gândesc că 500 fr. ! prea d’ajuns... ! chiar prea mult... o acţiune... o valoare de bursă.. Şi dacă n’aşi fi un om recunoscător... dar... (resgândindu-se) cu toate aceste când un cantonist a adus lui Strapoleos diamantul femei sale, acesta i-a dat 50 franci şi încă ’l-a citat în jurnale... şi un diamant nu! ca nişte bilete... într’un portofoliu... acesta-i mai greu de găsit... Dacă nu aşi da de cât 100 franci ? Cred că voiu fi încă destul de galantom: 100 de franci, mai la urma urmei sunt 100 de franci... Birjarul No. 357 nu -şi a dat tocmai o mare osteneală câştigându-l... abia osteneala de a să uita în trăsura sa... Are nevoe hoţomanul !.. Afară de aceasta ce viaţă duc birjarii aceştia ?.. Să zice că sunt o adunătură de stricaţi... de vechi tâlhari... capabili de toate... (Cu viociune). Nu că vrea să zic că birjarul No. 357... O! nu... dar în sfârşit... Cine ştie ?.. Apoi se dau 100 franci, ce va face el cu ei ? Ii va bea cu femeile perdute... Asta să ştie... birjarii , toţi beţivi... să cunosc după nasuri... Aşa, eu... un conservator... tată de familie, să încurajez viciul... să sacrific pâinea copiilor mei... trebue să fiu drept, da, dar nu nesocotit... nu trebue să ne luăm după inimă!.. Cu hotărîre îi voia da... da, da 50 franci... pentru că ’și a perdut ziua (cu zîmbet răutăcios). Nu că cred tocmai mult în devotamentul său, frumos !.. bravo onestitate ! uşor ! de zis... Dar ştifi eu pricina care ’l-a făcut să se poarte astfel ?.. Mai întâifi el putea să se fi gândit că eu ştifi numerul... Onestitate! onestitate!.. frica săraca de a nu fi arestat... (gânditor). Cine știe dacă el n’a făcut-o într’adins... Am auzit că chiar sunt oameni de această meserie... astfel el au toate beneficiile: mai Socoteala bucătăresei (Dupe Boucheron) Scumpe’s paserele astăzi (scoțând un pui mic din coș) doi franci, acest nevinovat... Ho ! n’am dat atât... dar trebue să fac economie, căci când m’oi mărita, bărbatul se ţine cu cheltueală... Să vedem târgueala... (Ea se aşează pentru a înscrie cumpărarea puiului pe registru bucătăriei) Am zis: „Un puiu“ Cât se’l pun ? (Ea stă la îndoială şi lasă de două trei ori condeiul înainte de a se decide a pune cifra). Ei -i destul de scump şi atâta... şi am deja câte un gologan de franc, dar stăpânii mei sunt aşa de buni... Domnul crema bărbaţilor. Doamna, o femee cinstită, respectabilă. . (Ea vrea să pue 2 franci puiul, pe urmă se gândeşce) Gologanul francului ! .. Cam puţin lucru gologanul francului, acesta face 20 bani beneficiu en gros şi în detaliu—Mai la urmă stăpânii mei au „mijloace“ de a plăti lucrul mai mult de cât face.—Pentru ce m’aşi codi eu cu ei? Destul că nu’s prea politicoşi cu servitorii. (In momentul de a pune 3 franci preţul puiului ea se indignă contra ei însuşi) Un franc şi 20 bani beneficiu la un pui îi puţin de tot. Ce? sunt plătită eu ca să fac sacrificii? (o nouă esitare) Pentru ce nu patru franci? Când eşti stăpân poţi plăti... (iarăşiesitare) Ş’apoi de unde au ei această avere cu care sdrobesc pe toată lumea ? Ah! mi se INFORMATIUNI Judecătoriile de ocoale Legea de reorganizare a judecătoriilor de ocoale, făgăduită deja început de actualul regim, pare că va fi în curând adusă în desbaterea oamerilor. Economia noului proect este următoarea : Se înfiinţează atâtea judecătorii câte plăşi sunt. Fiecare judeţ va avea o judectorie de clasa I şi una de clasă II. Judecătorii de clasa I vor primi 350 lei lunar, cel de a doua 300. Judecătorilor de clasa II li se măreşte şi competinţa, având a judeca revendicări, etc. Se desfiinţează judecătoriile comunale, iar cele de ocol se substitue celor comunale. Acum câteva observaţiuni. După ce judecătorului de ocol i se măreşte competenţa, e asimilat în tot judecătorului de tribunal, când e vorba insă de remuneraţiune e lăsat inferior chiar şi supleantului de tribunal, ale cărui atribuţiuni se reduc la mult mai puţine decât ale judelui de ocol. Acest din urmă e plătit actualmente cu 200 lei, iar după noul proect 350 lei, pe când supleantul are 450 lei. După vechea lege de organizare nimeni nu putea să devină judecător de ocol,decât după ce a făcut un stagiu de practică în tribunal ca supleant sau substitut. Ar fi deci mai drept ca judecătorii de ocoale să fie asimilaţi in totid judecătorilor de tribunale, atât in grad cât şi în leafă , — după cum se promisese la început,—sau cel puţin supleanţilor. Nu cunoaştem disposiţiunile proectuluî cu privire la asigurarea stabilităţei acestor magistraţi. Marţi, 8 Decembre, orele 8 şi jum. seara, P. V. D Păun ’şi va ţine la Universitate conferinţa sa despre Frumos,ar să fi înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase. După cum am mai spus proectul de lege pentru tocmelele agricole întimpină multă rezistenţă la Senat. ,D. L. Gatargiu a intervenit pe lângă mai mulţi senatori ca să nu facă opoziţie proectului d-lui Carp. Miniştrii au primit proectul şi să declar solidar, este prin urmare probabil, că acest proect de lege va fi votat şi nu vor rămâne decât numai câţiva senatori, cari vor da bilă neagră, înaintări numeroase în armată se vor face cu ocazia căsătoriei prinţului Ferdinand. Se vorbeşte că d. Gr. Olănescu, careşi-a dat demisia din Efor, se va întoarce secretar general la ministerul de finanţe. Miniştrii tot n'au putut să se înţeleagă în privinţa numirilor de inspectori administrativi. Cauza principală este că sunt o mulţime de solicitatori. Institutul antirabic din Iaşi s-a reînfiinţat din nou, detaşindu-se de la laboratorul de therapeutică experimentată, sub direcţia d-rului Puşcariu. D. inspector şcolar Vladescu este însărcinat să facă predarea instrumentelor. Joi, 3 Decembrie, d-ra Tereza Strătilescu a susţinut cu mult succes licenţa în istorie şi filosofie înaintea juriului examinatoriu la facultatea de litere din Iaşi. D-sa e prima licenţiată în istorie şi filosofie la noi in ţară. Ii aducem toate felicitările noastre. Aseară s’a deschis Teatrul Maican. Compania lirică de sub direcţia d-luî G. Ştefănescu a debutat cu opereta Gasparone de Molecker. Toate locurile erau ocupate. Reprezentaţia foarte îngrijită, decoruri şi costume prea frumoase. Un prea frumos succes pentru artişti. Mâine vom face o dare de seamă mai amănunţită. Serviciul telegrafic St. Petersburg, 17 Decembre. — După o hotărîre a Senatului dirigent, lucrătorii evrei vor putea să locuiască, afară de localitățile unde au dreptul la domiciliu, numai în orașele unde se găsesc oficii de lucrători ; aceste orașe nu reprezintă decât 10—15 la sută din numărul total al oraşelor. Curtea marţială din Mariopol a condamnat pe 4 din acuzaţii pentru excese la Jusowka, la moarte, alţi 4 la munca silnică şi a achitat pe 27. D. de Schwenitz a plecat ori seară; întregul corp diplomatic l-a însoţit până la gară. Budapesta, 17 Decembre.— In ultimele 24 ceasuri a fost un cas de holeră. Madrid, 18 Decembre.—Guvernul a hotărât să facă alegeri generale în Martie. Ziarele anunță că d. Merry del Val, ambasador la Viena, își păstrează postul. St. Petersburg, 18 Decembre.— Un ucas imperial ordonă formarea trupelor locale transcaspiane, adică două batalioane de rezervă la Kuchka şi la Geotepe şi o companie de artilerie de fortăreaţă la Kucht. HOLERA Berlin, 17 Decembre. — Monitorul anunţă oficial că de la 28 Noembre până la 10 Decembre au fost la Hamburg şi Altona două cazuri de holeră, din care unul mortal. De altmintrelea au fost la Hamburg la 12 c. un cas şi la 16 c. de cazuri, toate trei în aceeaşi casă. Budapesta, 18 Decembre. — De ieri şi până astă seară au fost 10 casuri, nici un deces. Ştiri mărunte A apărut în editura librăriei E. Graeve & Comp. Bucureşti: Legea pentru recrutarea armatei pusă în acord cu instrucţiile ministeriale, relative la operaţiile consiliului de reviste, cu deciziile ministeriale, relative la recrutare, de căpitanul Staur Simionescu. Preţul 1 lei. Se află de vânzare la toate librării din ţară. Miercuri 9 curent, orele 8 jum. seara d. St. Scărlătescu va ţine la cercul şcoalelor comerciale şi fianciare o conferinţă întitulată: „Câteva cuvinte despre organizarea şcoalelor de comerţ“. In curând va apare în editura librăriei paticului şi cunoscutului nuvelist M. Orăsescu (Basarabeanu). Cele 1001 nuvele vor începe a da ca adaos. Exilată, roman tratând ultimele evenimente din familia regală română, scris de Pierre Loti. Au apărut deja 3 fascicole cuprinzdin nuvele noi, de Zola, Richebourg, Richein,5 A. Dandet şi Guy de Manpassant. Seria de 20 de numere se abonează cu 2 lei la tipografia „Lupta“ (şi în mărci poştale). Fascicola 10 bani. Inteligentul tânăr d. Nicu G. Dimitrifi, a trecut cu deosebit succes examenul al 2-lea la facultatea de drept, obţinând trei bile albe. In seara de Duminică 6 Decembrie a avut loc logodna d-lui I. Bibiri şef de birofi în ministerul cultelor, cu gentila d-ră Eleonora N. Cesărescu. Felicitările noastre viitorilor soţi. Partea economică Conferinţa monetară Bruxelles, 17 Octombre.—Conferinţa monetară a luat o decisiune prin care ea îşi rezervă o judecată ulterioară despre toate propunerile prezentate ; ea suspendă lucrările sale şi hotăreşte a se întruni la 30 Mai; conferinţa îşi exprimă speranţa de a se ajunge la o înţelegere, care să nu aducă nici o atingere principiilor fundamentale ale diferitelor ţări. EDIŢIA A Corpurile Legiuitoare SENATUL Şedinţa de la 7 Decembrie 1892 Şedinţa să deschide la ora 2 şi 20 sub preşedinţa d-lui G. Cantacuzino. Prezenţi 76 senatori. Se fac formalităţile obişnuite. D. G. Cantacuzino comunică Senatului că mâine la ora 7 toţi d-nii Senatori trebue să se afle la Cameră pentru a procede la alegerea unui episcop în locul decedatului Melchisedec. La ora 2 și 35 ședința se ridică. CAMERA Şedinţa de la 7 Decembrie 1Sg2 Şedinţa se deschide la ora 11/s p. m. sub prezidenţia d-lui general Manu. Prezenţi 102 deputaţi. Se acordă concediile cerute de d-nii deputaţi Gherasim şi Bodur Voinescu. D. Preşedinte dă citire textului răspunsului ministrului de externe al Elveţiei la mulţumirea ce i-a adresat camera română pentru călduroasa primire făcută studenţilor şi delegaţilor români la conferinţa din Berna. D. N. Filipescu cere a se fixa ziua când se va lua în desbatere proiectul de lege asupra repausului de Duminică,d-sa fiind raportor. Se fixează ziua de joi. D. Preşedinte anunţă că mâine la ora 1 se întruneşte colegiul electoral pentru alegerea unui episcop la eparchia de Roman. 10. ministru al instrucţiunii depune proectul de lege pentru îmbunătăţirea soartei clerului mirean şi organizarea seminariilor precum şicel pentru recunoaşterea societăţei studenţilor ca persoană morală. Se procede la votarea a două recunoaşteri şi un indigenat. Recunoaşterile (a d-lor dr. Dobreanu şi Ioanid) se admit. De asemenea şi indigenatul. Miniştrii depun diferite proecte de legi. FOIŢA SOIARULUI LUPTA« 10 RESBOIUL CIVIL DE H. DE BALEAC CAP. I PÂNDA Cauza regalistă nu găsi emisari mai devotaţi şi mai muncitori ca femeile acestea, dar nici una din eroinele acestui partid nu plăti greşelile acestui devotament, sau nenorocirea acestor situaţiuni interzise sexului lor, printr’o expiaţiune aşa de teribilă, cum fu disperarea acestei dame, când, aşa cum şedea pe stana de piatră, nu putu să nu admire nobilul dispreţ şi lealitatea tânărului şef. Nesimţitoare, rămase pe gânduri adânci. Amintiri amare o făcură să fie dor de nevinovăţia copilăriei şi să-i pară rău că n’a fost victima Revoluţiunei care în mersul ei, atunci victorios, nu putea să fie oprită în loc de nişte mâini aşa de slabe. Diligenţa, aşteptată de Chouani, părăsise orăşelul Ernée, cu câteva momente înainte de încăerarea celor două partide. Această diligenţa era o cabrioletă proastă pe două roate foarte mari, în fundul căreia poul inşi graşi tare greu ar fi încăput. Micimea acestei diligenţe nepermiţînd să fie încărcată tare şi chichiţa de sub scaun fiind reservată numai pentru serviciul poştal, dacă călătorii aveau ceva bagaj, erau siliţi să -l ţie între picioare, care deja erau chinuite de un fel de lădiţă ce semăna cu nişte foaie. Culoarea primitivă a diligenţei şi a roatelor ei era pentru călători o enigmă ce nu putea să fie deslegată. Două perdele de piele, care se mânuiau greu cu toate că serviseră mult, trebuiau să apere de frig şi de ploae. Conductorul sta pe o banchetă foarte proastă şi aşa de aproape de cei din fund, că mai că era amestecat cu ei. Echipagiul acesta avea asemănarea fantastică cu căzăturile care au avut multe catarguri şi apoplexii, dar pe care i-a uitat moartea: când mergea gemea, câte o dată ţipa. Ca şi un călător apucat de un somn greu, se pleca pe rând înainte şi îndărăt, ca şi cum ar fi cercat să se împotrivească celor douî cai bretoni care o tîrafi voiniceşte pe un drum nu tocmai bun. In acest monument din alt veac erau trei călători, care, când eșiră din Ernée, unde schimbaseră caii, continuarâ cu conducătorul o conversație începută dinainte. — Cum voiți să se fi arătăt Chouanii pe aci ? zicea conductorul. Cel din Ernei a ’mî-a fi spus că comandantul Hulot încă n’a pornit din Fougeree. — Oh ! oh ! prietene, răspunse călătorul cel mai tener, tu nu-’ți risci de cât cociorba de căruță. De ai avea ca mine, trei sute de taleri, și de ai fi cunoscut că ești un patriot bun, n’ai fi așa liniștit. — In orice caz, ești cam prea spui multe, răspunse conductorul ridicând capul. — Oile numărate lupul le mânâncă, respunse al doilea călător. Acesta din urmă era îmbrăcat în haine negre şi părea de vreo patruzeci de ani. Bărbia i se odihnea pe două cute de grăsime şi faţa-i înflorită arăta că trebue să fie popă. Cu toate că era scurt şi gros, era sprinten când era nevoe să se urce şi să se dea jos din trăsură. — Nu cumva vei fi de ai Chouanilor ? strigă călătorul cu trei sute de taleri, a căruia opulentă piele de capră acoperea un pantalon de postav bun și o vestă foarte curată, care arăta și că trebue să fie un cultivator bogat. Pe sufletul sfântului Robespierre, jur că veți fi primit rău. Apoi își plimbă ochii cenușii de la călător la conductor, arătându-le două pistoale la cingătoare. — Bretonilor nu le este teama de astfel de lucruri, răspunse popa cu dispreț. Și apoi, de unde ei că am pus gând reu pe banii d-taie. Ori de câte ori venia vorba de bani, conductorul se făcea tăcut şi popa era destul de deştept, ca să bănuească că patriotul are bani şi să crează că conductorul are şi el. — Eşti încărcat astăzi, Coupiau ? întrebă popa. — Da, d-le Gudin, am mai nimic, răspunse conductorul. Popa Gudin, uitându-se şi la patriot şi la Coupiau în timpul acestei conversații, îi văzu că stau cu fețele netulburate. — Cu atât mai bine pentru tine, răspunse patriotul; atunci voia putea să ia eă măsurile mele, ca să -mi scap avutul în cas de nenorocire. O dictatură așa de despotic reclamată revoltă pe Coupiau, care spuse brutal: — Sunt stăpîn pe trăsura mea și dacă ve conduce....... — Ești patriot, ești Chouan ? întrebă cu vioiciune patriotul întrerupîndu-1. — Nu sunt nici una nici alta, răspunse Coupiau. Sunt surugiii și Breton, și nu ’mî- e teamă nici de Albaștrii, nici de gentilomi. — Zi mai bine de jefuitori, zise patriotul cu ironie. — Ei nu fac de cât să ia îndărăt ce li s’a luat, răspunse popa cu vioiciune. Cei douî călători se priviră în albul ochilor. In fundul trăsureî mai era un al treilea călător, care, în timpul acestei conversații tăcea ca mutul. Conductorul, patriotul și chiar popa Gudin nici nu luau seama la el. Ei crezură că e de prisos să vorbească cu un om a căruia figură împietrită arăta o viaţă trecută cu măsurat coţii de pânză şi cu vîndutul ei mai scump de cum o cumpărase. Omul acesta, gros şi mărunţel, tupilat într’un colţ, deschidea din când în când nişte ochi mici albaştrii şi se uita pe rînd la fiecare din cei ce vorbiau cu expresiuni de spaimă, de bănueală şi de neîncredere. Dar părea că se teme numai de tovarăşii lui de călătorie şi nu şi de Chouani. Când se uita la conductor, ai fi zis că sunt douî franc-masonî. In momentul acesta începură pușcile la Pelerine. Coupiau își pierdu cumpătul și opri. — Oh! oh! zise popa, care părea că se pricepe la astfel de lucruri, e serios, e lume multă. — Ce e greu, d-le Gudin, e să știm cine are să învingă ? strigă Coupiau. De astă dată fețele tuturor se arătară speriate. — Să tragem trăsură în ospătăria de cere și să o ascundem pînă vom afla resultatul luptei. Părerea asta păru așa de înțeleaptă, că Coupiau se învoi. Patriotul îl ajută să ascundă trăsura pe după o grămadă de lemne. Popa găsi o casie să întrebe pe Coupiau încet: — Adevărat să fie că are parale? — He, d-le Gudin, de-ar intra în buzunarele sfinției tale n’ar fi așa grele. Republicanii, grăbiți să ajungă la Ernée, trecură pe lângă ospâtărie, fără să se oprească. La sgomotul marșului lor grăbit, popa și cârciumarul, duși de curiositate, eșiră în poartă să se uite la ei. Deodată popa dete fuga după un soldat, care rămăsese în urmă. — Ei, Gudin! strigă popa, încăpățînatule, te duci cu albaștrii? Băete, ce te-a găsit ? — Da, unchiule, răspunse căprarul. Am jurat să apăr Franța. (Va urma)