Lupta, aprilie 1893 (Anul 10, nr. 1967-1991)

1893-04-22 / nr. 1985

ANUL X. — No. 1985 IBOIAIEITEd IN ŢARI On au . . ................................. . . . 40lei Şeare luni ................................................ . . 20n Trei luni................................................ . . 10n Pentru învățători pe un an . . . .. . 80n IN STREIN ET AT­E Cu au...................­............................ . . 50lei Șease luni............................ . . 25n Trei luni .......................................... . . 15 lumerul 15 Bani Redacția­­ Pasagiul „Banccr Naționale“ (Casele Karageorgevloi) Se tem. Din afara. Obiecţiuni. Fizionomia Camerei. I­iu Maiu în Europa. George Bariţiu. Doui amorezaţi, (nuvelă). SE TEM Un fapt este indubitabil. Conser­vatorii au căpătat deplina convingere cum­ că în acest moment sunt în mi­noritate în ţară. Toate măsurile de propagandă lu­ate în ultimile zile, afişarea discur­surilor guvernamentalilor din parla­ment prin toate comunele, seria de întruniri proectate şi în parte ţinute, desfăşurarea forţei publice de câte ori opoziţia se întruneşte, toate a­­ceste dovedesc că mişcarea de la 5 Aprilie a lăsat urme, urme adânci pe care nu le poate şterge întreaga campanie guvernamentală. Guvernul d-lui Lascar Catargiu are astă­zi aerul unui bolnav care a scăpat de un mare pericol, care s’a sculat după un groaznic tifos, dar căruia ’i-au rămas semnele boa­lei, dimpreună cu o mare slăbiciune. In adevăr, ministerul n’a căzut sub ploaia de bolovani pornită din hale, dar loviturile morale l’au rănit a­­dînc și debilitatea constatată atunci îşi produce astă­zi roadele. Dovada cea mai sigură cum că guvernul îşi simte neputinţa şi ne­­popularitatea actuală, este deciziu­­nea luată în consiliul de miniştrii ca legea comunală să rămâie în ui­tare până la viitoarea sesiune. Neapărat, dacă legea votată de Senat ar fi dobândit şi votul Camerei, promulgarea devenea obligatorie, iar alegerile comunale obşteşti se impu­­neau. Dar în ce împrejurări se făceau­ aceste alegeri ? Aceste alegeri urmau să se facă în urma zilei nefaste de 5 Aprilie 1893, în urma marei agi­taţiuni provocată pretutindeni de legea Maximului, în urma atâtor legi ne­populare, în urma expulzărilor. Gu­vernul n'a îndrăznit să se dea în ju­decata urnelor. Şi cu toate acestea legea comunală erea marea favorită a d-lui Lascar Catargiu, legea d-sale organică de predilecţie, instrumentul infailibil cu care avea să reformeze administraţia ţarei, proiectul pentru a căruia vo­tare a stăruit mai mult. Dar, ce voiţi, prefecţii au vorbit şi au vorbit neplăcut. In toate ora­şele şi satele se constată o mare ne­mulţumire. Negustorii se agită, preo­ţii fierb, profesorii se simt loviţi şi umiliţi, restul lumei inteligente se revoltă în contra ultimelor măsuri draconice ale guvernului, într’un cuvînt curentul anti-guvernamental creşte şi demonstraţia spiritului pu­blic este atât de semnificativă încât d-nii prefecţi n’au putut’o pierde din vedere. Foarte prudentă este măsura gu­vernului, dar fuga, ori­cât de sănă­toasă ar fi câte o dată, este ruşi­noasă în­tot­deauna. Lumea care ştie cât de mult ţine d. Lascar Catar­giu la legea comunală, înţălege şi comentează fuga d-sale. Guvernului îi este frică de alegeri, guvernul este în minoritate în ţară, guvernul este şi se simte slab. Atâta e de ajuns pentru a ucide moraliceşte un mi­nister. Retragerea forţată, dosirea din faţa alegătorilor, va face mai mult răa guvernului de cât i-ar fi făcut un re­zultat electoral nu tocmai strălucit. Căci urnele se pot falsifica cu uşu­rinţă, pe când turpitudinile electo­rale nu au acţiune asupra spiritului şi a convingerei publice. Şi când te gândeşti că toate a­­ceste dezastre, toată această retra­gere forţată, toată această umilire sunt operele a două sute de be­ţivi ?!?... Constantin C. Bacalbaşa ÜDÍTIK I1 DON­H dona FAR­A EXPOSIŢIA DIN CHICAGO Chicago, 2 Main. — In discursul său de inaugurarea exposiţiei, d. Cleveland a urât buna venire represintanţilor străini, a căror presenţă probează că lumea veche recunoaşte marile opere îndeplinite de tinăra naţiune americană şi fraternitatea popoarelor la care Statele-Unite ţine într’un mod ferm. La 12 Preşedintele a apăsat un buton care a pus în mişcare toate maşinele şi fântânele ex­posiţiei. Mare entusiasm. SUPUNEREA LUI BEHANZIN Paris, 2 Marti. — D. Delcassé a anunţat la consiliul ţinut la Elysée că Behanzin a cerut să se supune. I s’a răspuns că gu­vernul francez e dispus a intra în tratări cu el cu condiţiune ca să abdice juşi să lo­­cuiască la o reşedinţă determinată. Behanzin a declarat că ar abdica dacă Franţa i-ar acorda o pensie, însă că religiu­­nea lui îl interzice de a părăsi Dahomeyul. Guvernul a dat ordin colonelului Lam­­binet, care înlocuește pe generalul Dodds, să răspunză mesagerului că va trata numai cu Behanzin căruia i s’ar acorda un act de liberă trecere ca să vie până la Abomey. CHESTIUNEA EGIPTULUI Londra, 2 Marti. — D. Gladstone a făcut la Camera comunelor, afară de declaraţiunile deja telegrafiate, următoarele: Anglia ar putea să convoace o conferinţă a puterilor între cari şi Turcia, pentru a propune o nouă învoială relativă la Egipt şi de a lăsa această provincie sub tutelă fără a fixa vre­un termen. Franţa nu are mai multe drep­turi de­cât celel­alte puteri asupra Egiptu­lui. Anglia a răspuns într’un mod prietenesc la propunerile sale, însă evenimentele din Ianuarie au intervenit apoi şi Anglia trebue să ţie socoteală de ele. Guvernul nu trebue să fie legat prin de­­cisiunile Camerii, căci îl trebue oare­care timp pentru restabilirea situaţiei normale. Atitudinea Kedivului şi a preşe­­ntelui con­siliului egiptian fac a se spera restabilirea relaţiunilor şi permite Angliei să-­şî în­deplinească datoria. Propunerea d-lui Dilke a fost respinsă. D. Baudin a susţinut că raportul poliţiei era fals, el nu comisese nici un delict şi a fost pălmuit de un agent. D-nii Pourquery şi Boisserin pro­testează in contrar modului de a lucra al poliţiei faţă cu un deputat. D. de Cassagnac cere ca d. Baudin să fie trimes dinaintea justiţiei pen­tru a se face lumină asupra afirma­­ţiunilor sale contradictorii. D. Millerand depune un ordin de zi cerând o anchetă în privinţa brutali­tăţilor reproşate poliţiei. D. Dupny cere un ordin de zi pur şi simplu, care e votat cu 319 voturi contra 130. Paris, 2 Mai. Cea mai mare parte a ziarelor sunt satisfăcute de ziua de eri, afară de radicali cari atacă guvernul pentru incidentele Întâmplate dinaintea Bursii muncii, mai cu seamă în privinţa a­­restăreî d-lui Baudin, care după cum afirmă ziarele, a fost maltratat de po­­liţie. 1 Mai în Europa Paris, 1 Mai. Seara de eri a fost cu totul liniş­tită. Ştirile din provincie nu semna­lează nici un incident. Roma, 2 Maiu. Ca şi ziua, seara de eri a fost liniş­tită în toată Italia. Nu a fost de cât o învălmăşală fără importanţă la poarta triumfală la Roma. Vr’o 12 a­­restărî s’au făcut. Amsterdam, 2 Main. Ziua de eri s’a petrecut în general fără desordine, afară de o mişcare la Groening, unde poliţia a fost nevoită să întrebuinţeze arme pentru a risipi mulţimea. Sunt mai mulţi răniţi şi s’au­ făcut cîte­va arestări. Paris, 2 Main. Comisiunea executivă pentru ma­nifestaţia de la 1 Mai a făcut un pro­test în contra atitudinea poliţiei şi în contra arestărilor făcute. Arestările au fost un număr de vreo sută dintre cari numai 23 au fost menţinute. Telegramele din provincie nu sem­nalează nici un incident grav. D. Dumoy, socialist, a interpelat la Cameră în privinţă zilei de eri. El a blamat provocările poliţiei. D. Dupuy a justificat măsurile luate. El a zis că­ D. Baudin a fost arestat pentru­­că îndemna mulţimea să lovească în poliţie. Guvernul­­şi-a îndeplinit da­toria menţinând ordinea şi va şti să facă ca legea să fie respectată. C. F. R. în Camera germană Berlin, 2 Marti Reichstagul a discutat propu­nerea d-lui Ahlwardt de a se numi o comisiune care să cerceteze do­cumentele sale. După ce raporto­rii au declarat că acuzaţiile d-lui Ahlwardt erau neîntemeiate, şi că d. Ahlwardt a încercat să le justifice, Reichstagul a adoptat în unanimitate propunerea comisiu­­nei de a se declara chestiunea în­chisă. Obiecţiuni Un fruntaş liberal, fost disident, ne observa mai dăunăzi de ce noi de la lupta nu facem cor comun cu presa liberală atacând pe acelaş ton şi cu aceeaş violenţă, ba chiar cu mai multă violenţă toate actele regimului şi toate, dar absolut toate reformele presentate de guvernul ac­tual. După ce am pus în vederea in­terlocutorului nostru că înainte de a fi opozanţi, suntem o grupare de­mocratică bazată pe un număr de idei şi de principii care ne sunt scumpe şi pentru apărarea cărora noi avem o linie de conduită bine determinată, apoi am obiectat la rândul nostru: — Dar oare presa liberală de ce nu se asociază în totul la campania pe care o ducem noi de ex. împo­triva expulsărilor şi pentru abrogarea sau modificarea draconicei legi din 1881? — Cum vroiţi să facă aceasta presa liberală, când liberalii au vo­tat acea lege ? ne răspunse fostul disident. Va să zică liberalilor li e permis să aibe o convingere peste care să nu treacă—cum e de pildă convin­gerea lor că legea de expulsare e bună—şi noi, democraţii, noi nu avem dreptul să ţinem la ideile şi principiile noastre în materie de reforme sociale şi economice ? Noi care am susţinut şi reven­dicat în­tot­deauna o puternică in­tervenţie a Statului în favoarea cla­selor muncitoare, ar fi trebuit să vo­tăm contra legii creditelor agricole care conţinea în mod larg acel prin­­cipiu, şi aceasta numai fiind­că le­gea a fost presentată de un guvern conservator! Noi, cam­, în chestia religioasă, ne-am afirmat în­tot­dea­una neîn­crederea în autoritatea episcopală şi am dus de la apariţiunea Luptei, rasboiu împotriva tiraniei acelei au­torităţi, trebue să combatem şi să votăm contra unei legi a cărei ten­dinţă manifestă e impietarea putere! JOUI 22 APRILIE 1893. ANANCIURI Pe pagina ID, 30 litere, corp 7 IV » ii •t r ii 1 lefi linia 25 bani linia 2 lei linia Inserte și reclame Pentru ananciuri a se adresat LA Idnsinistrația Ziarului _____i y / i Un număr* vec­hiu 50 bani Administrația 8 Pasagiul „Bancei Naționale " (Casele Karageorgevici) laice asupra celei bisericeşti, stabi­lirea unui control mai direct şi mai serios din partea Statului în tot ce priveşte organizarea exterioară a bi­­sericei, şi aceasta iarăşi numai pen­tru cuvîntul că o asemenea lege e adusă de un membru al guvernului conservator ! Mărturisim că o asemenea poli­tică nu o înţelegem şi nu o putem admite. In chestiuni de politică de idei şi de reforme, cum bine a ob­servat ori în Senat d. Panut nu tre­bue să ne conducem de­cât de con­vingerea intimă ce avem, şi în apre­cierile sau criticele noastre asupra legilor presentate să punem toată sinceritatea credinţelor noastre. A­­tunci nu vom fi expuşi nici­odată la pedeapsa paralelelor punîndu-ni­­de faţă în faţă teoriile contrarii sus­ţinute în diferite împrejurări asupra aceleiaşi chestiuni. De alt­mintrelea faptul că libe­ralii, chiar în opoziţie, susţin unele legi şi procedeule practicate de dînşii pe când erau la cârmă,­e spre lauda lor. Acest fapt dovedeşte că acele legi şi procedeu­ri îşi au origina­l în convingerea şi credinţa intimă a li­beralilor, iar nu în influenţe şi pre­siuni exterioare sau în necesităţi mo­mentane de guvernământ, cum li se imputa şi cum se credea. Şi nu noi vom fi aceia cari să nu respectăm convingerile şi credinţele cuiva. De cât avem dreptul la a­­celaş respect din partea altora în ceea ce priveşte convingerile şi cre­dinţele noastre. Fisionomia Camerei Monotonie, plictiseală amorţeală. Bufetul este mai cercetat ca incinta. Nici chiar zeflemiştii n’au chef de vorbă. Un fel de atmosferă grea. Să începe cu votarea unor recunoaşteri. — Ce e român? întreabă fie­care depu­tat urcând treptele tribunei. — Român! Român ! răspunde preşe­dintele. Nici o protestare nu se ridică, nici o contestaţie nu apare la orizont. D. C. C. Dobrescu interpelează guvernul asupra expulsărilor. — N’ai sfîrşit una şi anunţi alta ? spune d. C. Gh. loan. — Asta-i obstrucţionism curat, adaugă d. căpitan Lămotescu. — Să luăm măsuri, strigă d. Filipescu. — Da Măria ta, să grăbeşte să spue de­putaţii consilieri comunali. — Eu interpelez guvernul spune d. De­­limarcu, asupra faptului că se expulsează numai evreii de la ziarele de opoziţie şi nu se expulsează şi cei de la ziarele gu­vernamentale. — Pe toţi să -i expulseze strigă d. A. C. Cuza. O pară de foc se înalţă din tribuna pre­sei. Se pare că s’au aprins mai multe lan­terne veneţiene. Scârţâitul condeelor nu se mai aude, un fel de sgomot înfundat. Tri­buna presei are aerul manifestaţiilor orga­nizate de Brătescu şi conduse de Hübsch, şi numite retrageri cu torţe. In sfârşit d. D. C. Dobrescu poate urma cu desvoltarea interpolărei asupra arestări­lor ilegale dela 5 Aprilie. Oratorul veştejeşte atitudinea parchetu­lui, ca şi pe acea a guvernului­ D. Dobrescu vorbeşte cu o adevărată ve­­neraţiune de redactorul „ Adevărului“ Eduard Dioghenide. — O să devie celebru, spune un zefle­mist. — Să devie, d-lor, căci merită acest tâ­­­năr de valoare, spune d. Dobrescu, și mă simt fericit că am luat însărcinarea să -l fac celebru. — Nu erea nevoe să te obosești spune d. Bobeică, căci se însărcinase Moftul cu aceasta. D. Marghiloman răspunde. Ţara înoată în fericire. Toate libertăţile publice sunt idolatrate, nici un fir de păr n’a fost atins de cinci ani, nici o picătură de sânge nu s’a vărsat. — Da, spune X, de la 1888 s’a consta­tat că n’a curs românilor nici măcar sânge din nas. — Aşa e, aşa, strig guvernamentalii. — A, dar dacă trecem de la 1888 în jos, ce vedem domnilor? !spune ministrul justiţiei. — Infernul, cu toate casnele, spune Y. — Da infernul. Orori, măceluri, şarje de cavalerie, uşieri ucişi, ţara sugrumată, do-, liu de la un capăt la altul al ţerei, jale şi durere ! — Ce tablou, păcat că nu e un amator ca să’l cumpere, spune d. Nicolaescu. — ’L opresc pentru mine, spune d Mar­ghiloman. — Aici nu-i ca la curse să se adjudece asupra proprietarului, răspunde d. Porum­­baru. E rîndul d-lui Fleva. Un al douilea ta­blou. In locul conservatorilor bătuţi şi schin­giuiţi sunt puşi liberalii, schingiuitorii, port işlice şi gugiumane. — Pe acesta cine îl cumpără ? întreabă d. Sculescu. — Cam greu, spune d. Bobeica, de­oare­ce în colecţia d-lui Fleva e greu să gă­seşti originalul. Jip. George Bariţiu încă unul din cei mai valoroşi şi neobosiţi luptători ai românilor s’a stins. Firul telegrafic ne-a adus aseară trista ştire că marele patriot G. Ba­riţiu a încetat din viaţă la Sibiu. Moartea acestui valoros luptător asvîrtă doliu asupra tuturor ţârilor locuite de români. George Bariţiu îşi a început lupta pentru luminarea şi îndependența poporului român încă de la 1834. Născut în anul 1812 G. Bariţiu a tre­buit să se lupte cu multe neajunsuri până să-şi termine studiile la liceul şi la facultatea teologică şi filosofică din Blaj. Fiind cel mai bun student, mitro­politul din Blaj, Ioan Robu, l-a trimis la Cluj şi la Viena să-şi complecteze studiile. ŞIntors în Transilvania, a fost câţi­va ani profesor la liceul din Blaj, apoi s’a retras la Braşov, unde a înfiinţat în 1865 Foan­e­ pen­tru minte, inimă şi literatură, prima revistă literară românească. Prin această revistă a început el o luptă crâncenă în contra caracterelor cirilice, până ce a izbutit în cele din urmă a introduce caracterele latine. In anul 1836 a înfiinţat la Braşov valorosul jurnal care apare şi azi sub titlul de Gazeta Transilvaniei. Prin acest organ el a arătat cam­ sunt dorinţele şi aspiraţiunile româ­nilor, acest ziar a fost farul lumi­nos către care se îndreptau privirile tutulor românilor în acele vremuri triste. Şi dela 1836 până azi, mai bine de o jumătate de secol, George Bariţm a fost vecinie în fruntea luptătorilor pentru apărarea dreptu­rilor românilor. In 1848 G. Bariţiu a fost mem­bru în comitetul partidului naţional şi membru al comitetului revoluţio­nar. In 1850 a cedat Gazeta Tran­silvaniei fraţilor Andrei şi Iacob Mureşeanu şi s’a ocupat cu advoca­tura, stabilindu-se la Braşov. Pe la 1860 s’a ocupat mai mult cu literatura şi a scris marele dicţio­nar român-maghiar, apoi a scris Istoria regimentelor grăniţăreşti, diferite tratate istorice prin revistele literare, etc. In 1864 a înfiinţat „Asociaţiunea Transilvană pentru literatura şi cul­tura poporului român“, care astă­zi dispune de un fond de aproape 400 mii de lei. In 1886 a înfiinţat şcoala română secundară de fete cu internat în Sibiu, cea mai frumoasă şcoală ce există în toată Ungaria şi Transilvania. Această şcoală se sus­ţine din fondurile ,,Asociaţiunea.„

Next