Lupta, mai 1893 (Anul 10, nr. 1992-2014)

1893-05-01 / nr. 1992

ANUL X. — No. 1992 ABONAMENTE I­IN ȚARĂ Un an ........................................... ... 40lei Șease luni........................................... Trei luni........................................... ... 20 ... 10 Pentru învățători pe un an . . . . ... 30 D­IN STREIN­ITATE Un an........................................... ... 50lei Șease luni.......................................... ... 25n Trei luni........................................... ... 15ti Huimei­uS 15 Bani Redacția „ Pasagiul .Bancei Nationale“ (Casele Karageorgevici) Farmaciști. Din afară. Fizonomia Camerei. Nouile partide. A­picultură sistematică. Asigurare obligatorie. Războiul civil, (forță). FARMACIŞTII Printre multe proiecte de legi a cărora ţinte sunt tot felul de refor­mări, organizări şi desorganizări, d. ministru de interne a prezentat şi un proect în puterea căruia va pune la rezon şi pe farmacişti. Pe toţi ’I-au pus la rezon conser­vatorii şi mâna lor de fier a cuprins toată suflarea ţăreî, toate breslele, toate clasele Dar întrebarea este: unde e inteligenţa lucrului ? Cea d’antâia preocupare a miniş­trilor conservatori, preocupare care a prezidat la alcătuirea tuturor proec­­telor ce au prezentat Camenilor, a fost să concentreze totul în mâna guvernului, să facă pe miniştrii om­­nipotenţi.^In adevăr, graţie întregei serii de legi votate în această legi­slatură puterea centrală a crescut miMnl- n>nTrovmil a O All-UCillftO UA Oitj gw»v***«* V --------­ toritate imensă, orî­ce încercare de viaţă individuală şi neatârnată va fi de acuma peste putinţă. Când acesta e scopul unde al tutu­ror miniştrilor, lesne ne putem în­chipui în ce hal ies proiectele de legi din consiliul de miniştrii. Să dăm un exemplu din legea farmacii­lor. Un articol al legei prevede că în caz de abateri de la dispoziţiile legale, ministrul poate închide far­macia. Nu e monstruos şi nu e ridicul ! După litera legei, este destul ca unui farmacist să -i lipsească un me­dicament într’un moment dat, ori este destul ca un asistent să gre­şească o reţetă, pentru ca proprie­tarul să fie lovit prin închiderea far­maciei. D. ministru s’a întrecut de astă dată. Ce fel, dacă un asistent comite o greşeală, trebue să plătească proprie­tarul farmaciei? Unde e spiritul de dreptate, unde e pedeapsa care tre­buie să lovească în vinovat? Afară de aceasta, d-1 ministru nu putea găsi alte penalităţi ? Nu putea, bună­oară, să prevadă amenda, ridicarea, pe timp limitat, a dreptului de a profesa, închisoarea chiar? Pentru ce s’a adoptat o măsură, atât de dras­tică şi de extremă o mesură atât de nedreaptă şi de păgubitoare ? Dar ce numai atâta? Oare pă­gubitul şi nedreptăţitul e numai pro­prietarul farmaciei? Evident că nu, căci cel care va suferi încă şi mai mult va fi publicul. In adevăr, sunt în ţară orăşele cari n’au de cât o singură farmacie şi unde se poate ivi trebuinţa ca dis­poziţia represivă a lege! să fie apli­cată. Ei bine, ministrul va închide farmacia, dar cu bolnavii cum ră­mâne ? Neapărat că ministrul nu va putea înfiinţa în cinci minute altă farmacie la loc, şi nici va putea pune stăpânire pe farmacia închisă , atunci de unde îşi vor procura oa­menii medicamentele în tot timpul în care târgul va fi lipsit de spi­­ţărie! Iată una din cele mai frumoase dispoziţiuni ale unei legi nechibzuite cum, de altmintrelea, au fost mai toate legile d-lor miniştrii actuali. Nedreptatea, absurdul şi ridicolul n’au împedicat pe nici un ministru să renunțe la o operă diformă, căci, precum am mai spus, scopul de că­petenie al miniştrilor este ca pute­rea guvernului să fie sporită, şi ori­ce lege care realizează acest dezide­rat este o excelentă lege. Sub tot felul de pretexte meschi­ne, ba une­ori, chiar sub pretext de înclinare către ideile democratice, miniştrii au­ devenit treptat puterni­cii puternicilor. Când opera de reorganizare con­servatoare va fi terminată, ţara îşi va fi găsit stăpânul Constantin C. Bacalbaşa DIN A­F­ARA BUGETUL SPANIEI Madrid, 11 Mai al.— D. Ganacho, minis­tru al finanţelor, anunţă la Cameră, în privinţa bugetului, că Regina regentă re­­nunţă la un milion pesetas din lista sa civilă (aplause vii). Bugetul prezintă următoarele cifre: Ve­nituri 737,476,353 pesetas, cheltueli 737, mi­lioane 216,891. Ministrul finanţelor cere autorizaţia de a se împrumuta cu 760 mi­lioane pesetas cu 4 % datorie internă per­petuă, pentru a plăti datoria flotantă. Camera discută proectul de amânare a alegerilor municipale. Republicanii fac ob­­struţionism. Majoritatea proprie de a se declara în permanenţă. S’au luat măsuri de ordine în împrejuri­mile Camerei. SOSIREA GENERALULUI DODDS IN FRANŢA Marsilia, 10 Mai.— Generalul Dodds a sosit. El a fost primit de autorităţile ci­vile şi militare. Mulţimea i-a făcut ovaţii. Străzile sunt pavoazate. I s’a oferit o gustare de către ofiţerii garnizoanei. S’au ridicat toaste în onoarea generalului, a trupelor din Dahomey şi a armatei franceze. Generalul a respuns zi­când că gloria campaniei din Dahomey cât şi onoarea recepţiunei ce i s’a făcut, re­vine asupra soldaţilor sei. HOME­ RULE Londra, 11 Maiu.— Camera Comunelor. Camera a respins cu 482 voturi contra 34 un amendament la articolul întăiu al birului de Home-rule, zicând că a doua Cameră a Irlandei să ia numele de: House Commons Ireland.“ CRIZA IN GRECIA Londra, 11 Maiu. — »Times“ pretinde că d. Tricupis a demisionat pentru­ că erea convins că Camera n’ar adopta nici un pro­iect de control şi că fără control nu se poate face un împrumut. Atena, 11 D. Sotiropulo a fost chemat azi dimineaţă la palat. El a avut o lungă conferinţă cu regele care îl va primi şi mîine. Se crede că va forma un cabinet extra par­lamentar. N­oile partide Un puternic vânt reformator în sens democrat suflă de cât­va timp în Europa, vânt care, între altele, distruge cu totul o legendă, de alt­­minterea deja compromisă, cum că între cele două mari partize istorice, liberal și conservator, există o a­­dâncă deosebire, o deosebire funda­mentală de idei şi de principii. A­­ceastă legendă sau mai bine acest prejudiţiul a făcut mult rea demo­craţiei, a neutralizat mult activita­tea ei, întârziind multe reforme, în­lăturând multe revendicări populare. Legenda, prejudiţiul era că de­mocraţii nu pot în nici un caz pri­mi cea mai mică reformă din mâ­­nele conservatorilor, şi că pe de altă parte nu e treaba democraţiei să contribue la răsturnarea, la zdrobi­rea chiar a unui partid liberal. Atât menţinerea multă vreme a acestui prejudiciu, cât şi distrugerea lui de azi se explică perfect. Câtă vreme popoarele aveau în lupta lor drept ideal simplu e­ EDITIA A DOUA mancipare politică şi nici nu se gândiau la revendicări economice, câtă vreme conservatorii se împotri­­veau la acordarea ori­cărei libertăţi, iar partidul liberal întrupa realiza­rea acelui ideal, evident că toate sim­patiile erau pentru liberali, toată ura contra conservatorilor. Odată emanciparea politică însă în mare parte câştigată, emancipare pe care au trebuit să o recunoască şi cu care au trebuit să se obişnu­iască conservatorii, situaţia s’a schim­bat. In adevăr, când mai târziu de­mocraţia formulă revendicările eco­nomice ale poporului, ea se găsi în faţa împotrivirei comune a tuturor doctrinarilor, conservatori şi liberali. Dar simpatiile contractate din vre­muri pentru aceşti din urmă precum şi vechea ură în contra conservato­rilor rămaseră înrădăcinate în mul­ţime, aşa că, de­şi acum duşmanul deveni comun, deosebirea, nuanţarea tot se făcea. Organizaţia politică modernă, cu sufragiul universal, nevoile de gu­vernământ şi alte împrejurări au si­lit însă partizile doctrinare ajunse la putere, să cam lase teoriile la o parte şi să cedeze curentelor irezisti­bile, revendicărilor populare. Aceasta a făcut ca şi democraţia să se le­pede de vechiul ei prejudiţit şi şi să adopte o politică practică care con­sistă în a primi şi a smulge, când e posibil, câte o reformă economică sau socială de la ori­care din par­tizile vechi aflătoare la putere. Şi acum câte­va exemple. Sunt mai bine de două zeci de ani de când progresiştii belgieni, astăzi radicali, au formulat revendicarea su­fragiului universal. Catolicii şi libe­ralii doctrinari s’au succedat pe rînd la putere fără a da ascultare acestei revendicări. Dar reforma devenind matură, mulţumită mai ales a unei admirabile propagande prin presă şi prin întruniri organizate de radicali, realizarea ei s’a impus. La cârmă se află însă conservatorii, de o potrivă ostili acestei reforme ca şi liberalii din opoziţiune. Dar nevoia de guver­nământ e mai puternică de­cât te­oriile doctrinare şi ast­fel cei ce s’au declarat gata a consimţi la re­vendicarea democraţilor au fost con­servatorii de la cârmă. După legendă, radicalii belgieni ar fi trebuit să fugă de conserva­tori ca de nişte ciumaţi şi nici să stea la vorbă cu dânşii asupra aces­tei reforme, aşteptând să o obţină odată de la liberali, dacă şi când s’ar converti odată în favoarea ei... După liberalii noştri­, de­sigur că radicalii belgieni merită să fie ener­gic blamaţi pentru că au votat su­fragiul universal acordat de conser­vatori ! In Anglia, democraţii au prilejul să dea concursul lor partidului libe­ral care a venit cu o sumă de re­forme largi. In Franţa, din nenorocire, demo­craţii nu au acum prilejul să susţină nici o reformă propusă de guvern, pe motivul foarte simplu că de cât­va timp ministerele republice­ sunt oportuniste şi adese­ori reacţionare, trăind din espediente şi nimic mai mult. Acum în ajunul nouilor ale­geri radicalii francezi au putut ob­ţine câte­va reforme financiare, cum e acea a băuturilor spirtoase, a su­­primărei accizelor, etc. Despre situaţia de la noi vom vorbi în curând într’un alt articol. sâmbăta 1 maiu 1893. ANUNCIURII Pe pagina m. 80 litere, corp 7 ... 1 leii linia „ „ IV „ „ . . . ,25 bani linia Inserte şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: LA Administraţia Ziarului Un număr vechiu 50 bani Administraţia­­ Pasagiul „Bancei Naţionale“ (Casele Karageorgevici) Fisionomia Camerei Deputaţii, grupuri, grupuri, discut cu a­­prindere asupra inundaţiilor. Fie­care po­vesteşte ce a văzut şi ce a păţit. Deputaţii liberali atacă guvernul. Guver­nul e de vină că plouă, că ninge, că şerpii flueră în Dâmboviţa. Guvernul e vinovat că trenurile merg aşa de rău­. In zădar se încerc deputaţii guvernamen­tali să apere stăpânirea. Ei sunt pierduţi. Nici un argument, nici o vorbă de spirit nu pot spune liberalilor. De­odată intervine în discuţie d. Bobe, inspector general al Creditelor agricole : — De ploae şi de şerpi nu ştifi, cît însă despre trenuri pot să afirm că nici­odată n’au mers mai bine ca acum. — Cum asta? întreabă toţi. — Apăi aţi mai văzut până acum ca un tren să pornească la Iaşi şi peste o oră să se întoarcă ? Argumentul e decisiv, guvernul e salvat. Deputaţii să reped pe la locuri chemaţi de clopoţelul preşedintelui. Deputaţii prezenţi sunt în număr de 92. Toţi sta î­n jurul biuroului şi întreabă ce e la ordinea zilei. Preşedintele răspunde: — D-lor deputaţi, trebue să votăm din nou creditul de 1.700.000 lei pentru palate, de­oare­ce ori votul a fost nul. Cine e pen­tru pune bilă albă în urnă albă. Preşedintele n’apucă să sfârşească şi un iuruş teribil se dă pe uşe. O busculadă te­ribilă. In învălmăşeală bustul lui Barbu Catargiu e trintit la pământ, masa steno­grafilor e răsturnată. Pe jos stau dinţi, pe­ruci şi ochelari. — Nu votez! nu votez ! se aude din toate părţile. — Zi-le K. K. Lascare să voteze, spune P. P. Carp, adresându-se d-lui Catargiu. — Dar ce, amu vrei când oi mai fi în opoziţie s’o mai pat cum am păţit’o cu Pavlică Brătăşanu? — Iraaa ! dar lasă K. K. Lascare nu şti că ce să făgădueşte în opoziţie nu se în­deplineşte la putere, spune din nou P.P. Carp. — Nu mă amestec, degeaba. Atunci miniştrii junimişti Carp şi Mar­ghiloman se reped la ministrul de resboiu. — Forţa armată ! Forţa armată ! Generalul Jak în­tocmai ca excentrica Carolă încălică calul şi în fruntea unui ba­talion de dame o porneşte după deputaţi. Cu damele generalul face 69 de deputaţi, numărul reglementat pentru că votul a­­supra unui proect de lege să fie valabil. Preşedintele anunţă că proectul de lege a fost votat. Un al doilea iuruş. Acum deputaţii se întorc în Cameră. Deputaţii se felicit de patrioticul curaj de care au dat dovadă. Cu o imensă majoritate se votează pro­ectul de lege prin care se autoriză consi­liul judeţului Suceava să contracteze un împrumut de 200.000 fr. D. C. C. Dobrescu are cuvântul ca să-şi desvolte interpelarea relativă la expulsări. Numai foştii dizidenţi înconjur pe d. Do­brescu, numai aceştia î i ajut în lupta con­tra guvernului. D. Porumbaru e nervos, d-sa nu poate sta la un loc şi se mai plimbă pe afara. D. Stolojan cugetă la politica generală a ţăreî. D. Dobrescu condamnă expulsările făcute. D-sa susţine că evreii născuţi în ţară nu pot fi expulsaţi. D. Tache Ionescu se ridică imediat. — Mă rog, să declare partidul liberal dacă consideră alt­fel ca noi pe evreii năs­cuţi în ţară, adică dacă ’i consideră ca ro­mâni. Tăcere profundă. Jip. de d-l Cornaz merită serioasă aten­ţiune a legiuitorilor din toate ţârii­e. Iată cuprinsul: 1) Se institue în cantonul Neuchâtel o asigurare obligatorie în contra morţii. 2) Această asigurare este cuprinsă in a­­tribuţiunile Statului în virtutea articolului 16 din Constituţiune. 3) Sunt obligaţi să contribue la această asigurare: 1) toţi locuitorii din Neuchâtel, toţi Şviţerenii şi toţi streinii supuşi im­pozitului ; 2) toate societăţile sau compa­niile în colectivitate, în comandită sau pe acţiuni, avându-şi sediul sau una din su­cursale în canton; 3) toate corporaţiunile pentru partea averii lor neafectată institu­­ţiunilor sau operilor de utilitate generală sau de existenţă publică. 4) Se percepe în folosul asigurării obli­gatorii contra morţii cinci­spre­zece bani la franc din impozitele asupra averii şi veni­tului datorite Statului. 5) Produsul acestor venituri nu va fi con­fundat cu cele­l­alte venituri ale Statului, dar va forma obiectul unui depozit special, cu conturi deosebite, la Banca cantonului Neutchâtel. Departamentul finanțelor este însărcinat cu plăţile, la prezentarea de titluri în forma cerută. ș^6) Se vor da socoteli anuale de venituri și cheltueli. In caz când produsul venitului amintit mai sus nu va ajunge, taxa pentru anul următor va putea fi mărită propor­ţional cu deficitul de acoperit. 7) Din potrivă, excedentul eventual al unui exerciţiu va fi întrebuinţat cum ur­mează : jumătate va servi a constitui un fond de rezervă, în scop de a contribui la sarcinele unei mortalităţi excepţional de mari * caa­laltă parte va f repartizată între companii tinzând la acelaş scop statornicit pe baze raţionale. 8) Fondul de rezervă se compune : 1) din excedentele de mai sus ; 2) din subscripţii, daruri şi legate, cari vor fi depuse la banca can­tonală din Neuchâtel. Aceste fonduri nu vor putea fi întrebuințate de­cât în urma unei hotărîri a consiliul de Stat. 9) Se vor folosi de asigurare: familiile a căror şef lasă, la moartea sa, unul sau mai mulţi copii minori sau infirmi; vă­­duvele şi femeile divorţate sunt asimilate cu şefii de familie. 10) In cursul celor 30 de zile de la moartea unui şef de familie, se va da moş­tenitorilor sei 500 fr. 11) Sunt excluşi de la beneficiul asigu­­rărei părinţii de familie cari în momentul morţei lor, ar fi în întârziere cu mai mult de două contribuţii anuale. Rămăşiţele de mai mică importanţă sunt împlinite din sumele datorite moştenitorilor. 13) Consiliul de Stat poate în anumite cazuri, însărcina comuna cu plata taxei în locul locuitorilor cari ar fi în imposibi­litate recunoscută, de a contribui la casa de asigurare.­ 13) Moştenitorii cărora departamentul finanţelor le-ar refuza plata sumei asigu­­rărei, au dreptul de a se adresa la justiţia cantonală, care va trebui să instruiască şi să se pronunţe fără cheltueli. 14. Suma asigurărei în caz de moarte nu se poate ceda nici urmări. 15. Pentru ori­ce reclamaţiune privitoare la plata asigurărei, durata prescripţiunei este de cinci ani de la data morţii. 16. Consiliul de stat este însărcinat, sub rezerva dreptului de referendum, de a pro­mulga prezenta lege. Este de asemenea în­sărcinat cu executarea acestei legi. Acest proiect, de o foarte largă concepţie, se deosebeşte prin marea sa simplicitate şi originalitate. Se în­temeiază pe principiul justei solida­rităţi a tuturor locuitorilor statului, faţă de nevoile văduvilor şi orfanilor. ------------------------­ Asigurare obligatorie Cantonul Neuchâtel din Elveţia s’a deosebit prin iniţiative minunate, cum sunt între altele noul său cod penal, şi representarea proporţională. In ce priveşte întâia reformă a voit să nu-l apuce înainte Consiliul fe­deral. Acelaş lucru se poate spune pri­vitor la chestiunea asigurării obliga­­torii în contra morţii. Proiectul depus în numele departamentului justiţiei Apicultura sistematică din Camera a votat proectul de lege pen­tru concesiunea instalărei unei apiculturi sistematice. După acest proect, ministerul domeniilor este autorizat a pune la dispoziţia d-lui Gregorie Hermes, fără plată de arendă şi pe termen de 10 ani, cu începere de la 23 Aprilie 1893, un teren de 228 hectare din moşia Statului Păncesci-Dragomireşti, jude­ţul Roman, pentru a înfiinţa pe el o insta­­laţiune de apicultură sistematică. Această concesiune este supusă următoa­relor condiţiuni: a) D. Hermes este dator a face, cu spe­sele sale, în cursul celor dinoi ani d’anteia, construcțiuni în valoare de 24.493 lei, con­form planurilor și devisului deja presintă te.

Next