Lupta, mai 1893 (Anul 10, nr. 1992-2014)
1893-05-04 / nr. 1994
ANUL X. No. 1994 ABONAMENTE 1 DIN ȚARĂ Un an :..................................... 40 lei & luni...................................... 20 „ luni..............................................................10 „ Pentru învățători pe un an.................................30 „ IN streinitate Un an..........................................................50 lei Șease luni..............................................................25 „ Trei Inul..............................................................15 . Numărul 15 Bani Pentru anunciuri a se adresa: LA Administrația Ziarului Un număr vechiu 50 banii Redacția Pasagiul Român No. 2. Organ Democrat-Radical Administrația a Pasagiul Român No 2. MARȚI 4 MAIU 1893. ANUNCIURI ■ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . . IV n » » » Inserte și reclame „ „ . . 1 lefi linia 125 bani linia . 2 lei linia Răzbunarea partidelor. Din afară. Fizonomia Camerei. Justiţie militară. Oh! Copilaşii! (nuvelă). Războiul civil, (forţă). Rezbunarea partidelor Dacă în chestiile de organizare a Statului, de legiferare, conservatorii vor fi având oarecare idei și oarecare sistemă proprie, în schimb, însă, în felul de administrare, în politica practică de toate zilele, sunt tot atât de râs ca și guvernele cele mai rele. Ceva mai mult, partidul conservator, dacă a făcut un război şi furios regimului lui Ioan Brătianu, nu l’a făcut nici pentru că asupra tocmelelor agricole liberalii aveaţi o soluţiune inacceptabilă, nici pentrucă înţelegea să organiseze în cutare sau cutare fel învăţământul, într’un cuvânt nu deosebirea profundă de idei a dat naştere războiului teribil care s’a sfîrşit la 14 şi 15 Martie 1888. De altfel un asemenea război şi nici nu se putea face de vreme ce oamenii cu idei, aceia cari au dat conservatorilor un program de reforme, au fost în tot timpul regimului Ioan Brăteanu, nişte opozanţi foarte domoli şi foarte docili , ceea ce dovedeşte că opoziţiunile, aşa zise, de idei, sunt în totd’auna caracterizate printr’o foarte mare moderaţiune. Liberalii-conservatori, pe de altă parte, n’au avut nici o dată un program de reforme. Programul acestui partid, publicat în ajunul alegerilor generale din 1888, era un program foarte anodin, fără părţi originale, fără făgădueli precise, era o reeditare a tuturor documentelor vagi care se potrivesc de minune pentru un partid ca şi pentru celăalt. De aceea, lupta de idei nu putea fi lupta înverşunată dintre liberalii-naţionali şi liberalii-conservatori. Cum se întâmplă, însă, că tocmai în domeniul faptelor criticate cu atîta asprime în, ajun conservatorii nu vor să facă nici o Îmbunătăţire, ceva mai mult, grija de căpetenie a acestora este să imite cu uzură faptele imputate adversarilor. In adevăr, nu este act încriminat pe care conservatorii să nu -1 fi reprodus, tot ce s’a criticat la liberali se reeditează, toate crimele ce figuraţi în marele rechizitoriu al opoziţiunei unite au devenit astăzi acte indispensabile pentru propăşirea şi conducerea Statului. Răzbunarea cea mai preţioasă a d-lor guvernanţi actuali este să puie pe liberali în contradicţiune. Conservatorii exploatează grozav acest gen de succes, iar adversarii din parlament sunt atât de puţin dibaci încât ÎI lasă să se bucure de nişte izbânzi atât de îndoelnice. gj^Dar nu înţeleg conservatorii că, dacă liberalii cad în contradicţiune, contradicţiunea guvernamentalilor este şi mai mare! Să luăm un exemplu. D. Fleva a interpelat guvernul şi a criticat dispoziţia palatului de a nu primi delegaţiunile liberalilor din ţară. Ei bine, care a fost răspunsul guvernului? Răspunsul a fost că tot aşa au procedat şi liberalii că, o asemenea procedare a susţinut-o însuşi d. Fleva când era guvernamental. Majoritatea conservatoare a făcut haz văzînd contradicţia d-lui Fleva, dar această majoritate n’a înţeles că, dacă deputatul liberal nu era consecinţe, inconsecinţa miniştrilor era şi mai mare! Ce fel, conservatorii au criticat amarnic pe liberali pentru toate actele lor şi, după ce vin la cârmă, şi după ce comit o faptă rea, n’au de cât un singur cuvânt de apărare: aşa au făcut şi liberalii. Apoi, dacă aşa cum au făcut liberalii este bine şi demn de urmat, pentru cei-aţi combătut pe liberali, d-lor conservatori ? Dacă actele liberalilor trebuiau să slujască de model tuturor guvernelor viitoare, pentru ce aţi ridicat ţara în contra lor şi pentru ce declaraţi şi astăzî încă cum că regim mai detestabil n’a domnit peste această ţară ? A declara într’una că liberalii au fost nişte mizerabili şi a face într'una precum taceau liberalii, aceasta e opera unor cinici sau a unor nebuni. „Domnilor liberali, aţi fost nişte criminali şi noi nu lucrăm astfel de cum aţi lucrat“, iată limbagiul miniştrilor conservatori. Admirabil! Constantin C. Bacalbaşa DIN AFARA ALIANŢA ANGLO-AUSTRIACĂ Viena, 13 Main. — Ambasadorul Angliei, Lordul Paget, care va părăsi în curând postul său, a primit o deputăţie de supuşi englezi din Austria, venită pentru a-i remite o adresă. El a pronunţat o alocuţiune zicând că Austro-Ungaria este aliata naturală a Angliei din cauza lipsei a oricărei divergenţe de interese, a înţelegerii în scopurile politice, a comunităţii de dorinţa de a se menţine pacea şi statuqua în Europa şi de a protege libera desvoltare a Statelor balcanice. Lordul Paget a exprimat apoi speranţa că d. de Kalnoky va conduce încă mult timp politică Austro-Ungară. DIN FRANŢA Paris, 13 Main. — Un consiliu de miniştrii ţinut la Elysée s-a ocupat cu bugetul 1394. Bugetul presintă 3,414 milioane la venituri ca şi la cheltueli. Aceştia au fost sporite cu 12 milioane pentru marină şi 2 milioane pentru resbel în raport cu 1893. Echilibrul a fost obţinut prin reducerea cheltuelilor celorlalte ministere. Bugetul va fi depus Marţi la Camera. Paris, 13 Main. — D. Delcassé a anunţat la consiliul de miniştri că compania de Tiraliori anumiţi, instalată de curând fără resistenţa la Hue, se găseşte blocată din causă că Samoczii au oprit furgoanele destinate a-i reaprovisionă. S’a trimes imediat un batalion pentru a ’l libera. GESTIUNEA ARMEANĂ Londra, 13 Main. — Un prânz a avut loc la Asociaţiunea anglo-armeniană în onoarea ministrului Bryce. Ministrul a zis ca răspuns la un toast, că a fost înştiinţat de încercările de revoluţie. Anglia are totd’auna intenţiunea să-şi îndeplinească datoriile ce îi sunt impuse de tratatul din Berlin Trebuie atras atenţiunea Turciei asupra pericolelor ce pot resulta din amânarea reformelor promise. ROMÂNII IN BUCOVINA Cernăuţi, 13 Main.— Dieta. D. Zotta a interpelat guvernul în privinţa violării dreptului legal de a întrebuinţa limba română dinaintea tribunalelor. Motivul interpelărei este refuzul tribunalului arondismentului Cernăuţi de a înregistrai depoziţia în limba română a studenţilor români implicaţi în neorânduelile din 1892. CRIZA IN GRECIA Atena, 13 Maiu.—Crisa ministerială nu e încă sfârşită. D-nui Carapanos şi Constantopolus refusă orice propunere. Intre vorbirile între Regele şi d. Sotiropulo continuă. ÎMPRUMUTUL SERB Viena, 13 Maiu.—„Polit. Corresponded“ află din Belgrad că ministrul de finanţe negociază cu un sindicat străin pentru închierea unui împrumut de 40 milioane dinari cu 5 la sută. Se speră că negocierile vor reuşi înainte de deschiderea scupcinei. DESCHIDEREA SOBRANIEI Târnova 14 Mai.— Un serviciu divin solemn a fost celebrat azi dimineaţă la 10 în presenţa pereche prinţiare, a miniştrilor şi a numeroşilor invitaţi. După serviciu, perechea princiară a visitat localul CHIȚIHAI DOUĂ Sobraniei. Prinţul şi princesa a fost aclamaţi pretutindeni, prinţul a poftit pe miniştrii la masă. Seara a avut loc o retragere cu facle. Afluenţa streinilor continuă. Oraşul este literalmente plin. Se crede că sesiunea marei Sobranii va ţine 15 zile. O întrunire de deputaţi a desemnat candidaţii marei Sobranii. Biuroul va fi acelaş ca al ultimei Camere, adică d. Petkoff preşedinte şi d. Andonoff prim vice-preşedinte. NOUL MINISTER GREC Atena 14 Mai.— Cabinetul ce d. Soţieropulo a primit misiunea să formeze, după ce regele a luat cunoştinţă de programul său, va fi un minister mixt astfel compus: D-nii Sotiropulos, preşedinte şi finanţe;— Rally interne ;— Konţostavros, externe ;— Colonel Korpos, resbel;— Khezix marină;— Eftaxias, instrucţie publică Athanasiadis, justiţie. D. Sotiropulos a fost de mai multe ori ministru al finanţelor de la 1864. Actualmente nu face parte din nici un partid şi nu e nici chiar deputat. Programul său este: observarea angajamentelor luate faţă cu străinătatea ; plata cuponului care scade în curând, largi economii în buget şi stabilirea monopolului tutunului. Cea mai mare parte din membrii cabinetului aparțin la al treilea partid, al cărui șef este Ralli. Fisionomia Camerei După discursul de Vineri al d-lui Al. Lahovari conservatorii noştri ţin capetele în sus. Ei privesc de sus pe liberalii. Un suveran dispreţ, să degajază din tabăra guvernamentală. Liberalii sunt cam îngrijiţi. Toţi se uit la d. Fleva cu oarecare neîncredere. La unu şi jumătate şedinţa să deschide. D. Fleva înconjurat de dosare. Monitoare şi volume, însfirşit cu un arsenal de documente, aşteaptă cu nerăbdare să i se dea cuvântul în chestiune personală. — Ei, ce-i răspunzi lui Lahovari ? ’1 întreabă d. Stolojan cu o căutătură furişată. — A falsificat documentele ! réspunde d. Fleva. , — Da, da, a falsificat istoria, adaugă d. C. C. Dobrescu. în sfirşit d. Comăneanu termină cu chestiile de reclamă electorală. Vorbeşte şi de linia de joncţiune a căilor ferate cu cele austriace, şi de inundaţii şi de şcoală, toate din Piteşti. D. Fleva credea că poate vorbi, când deodată se ridică d. Podlică Brătăşanu. Repede d. Bobeică se aşază lingă d-sa. Deputatul din Caracal e foarte agitat, faţa e i e palidă, buzele învineţite, din ochi şi nări ’iese foc ca la armăsarii de rasă. D. Bobeica vezând acest spectacol spune mereu, cu mare nedumerit: — Curios ! curios ! In mâna dreaptă crispată cu nervozitate d. Brătăşanu ţine un ziar. — Ce este ? Ce s’a întâmplat ? întreabă mai mulţi deputaţi intrând în incintă. — Ce să fie, spune K. K. Lascar. Dar avem să judecăm pe Săvoiu. — D-le prim-ministru, se aude vocea d-lui Brătășanu, dacă am consimțit să amân interpelarea mea, aceasta am făcut’o numai pentru că mai rugat să aștept rezultatul anchetei. Azi mă văd insultat, cu guvernamentalul, de un ziar guvernamental. — Măi dai ce fel de declarații faci ? ’1 întreabă d. Bobeică mirat. — Ce a mai rămas dacă suntem astfel insultați noi guvernamentalii? — Șezi binișor Pavlică, sau dă-mi drumu să plec, spune din nou d. Bobeică. — Scribul de la acest pamflet care să chiame Timpul, nu merită să vorbesc cu el. Bravo! bravo Pavlică! esclamă d-na Bobeică. — Dar cer să se pue de urgență la ordinea zilei interpelarea mea, ca să dovedesc proasta administrație a lui Săvoiu. — Aici mărturisesc că ai fost bine, o zice d. Bobeică, strîngându-i mâna. Mie tot ce se spune în defavoarea guvernului îmi place. — Lasă că te cam lauzi! spune d. Gogu Robescu. D. Fleva are cuvîntul. Figurile eroice ale Fiambaşilor şi Temeliilor, convoiul lui Popa Tache şi toate scenele sângeroase de la 1875 încep să defileze. Văcăreşti sosesc în incintă şi într’un colţ umed, pe paele mucede ale inchisorei, şade d. Fleva cu vioara în mână şi cu un dejun de la Capşa dinainte. ' Uf! spectacolul e înfiorător. — Ce sunteți azi ? strigă Fleva. Sun-o teți tot conservatorii de la 1875. — Ar fi fost strigă d. Bobeică, dacă nu s’ar fi aliat cu junimiștii! D. Carp, cu lacrimile curgându’i șiroaie se ridică, cu căutătura galeșe, face un pas spre Bobeică, care la rândul său, cu aceiaşi căutătură, cu mustăţile căzute în jos din cauza greutăţei lacrimilor, se repede spre Carp. Un moment de mare emoţiune. Junimiştii sunt şi ei înduioşaţi până la lacrimi. D. Jack Negruzzi, distinsul orator al partidului, vrea să ţie un discurs dar un nod i s’a pus în gît. Poetul liric A. C. Cuza ar vroi să cânte această scenă duioaso-patetico-amoroso dar inspiraţia’l e mută. Rafaelul Pogor scoate penelul, dar scena ’i mai presus de delicateţa penelului celebru. D. Carp să strânge în braţe cu Bobeică o căldură teribilă umple întreaga adunare. Camera pare un focar nestins. »Liberalii încep să intoneze ca preoţii din Aida: Traditor! traditor! Iar d. Stolojan adăoga: Bobeică discolpati ! Prietenii simpaticului deputat de Botoşani să încearcă să -l apere, dar d-nii Grigorescu şi Stanian se ridică : — Cum nu-i trădare, ce aţi zis când ne am pupat noi în faţa statuei libertăţei? Jip. Justiţia militară Procesul ex-generalului Maican Am arătat în unul din Noi trecute că un singur organ, un organ milităresc, s’a găsit ca, în urma sdrobitoarei apărări a generalului Maican, să mai continue a susţine că acest proces a fost bine şi drept judecat. Şi pe ce se întemeiază acest ziar milităresc să susţină aceasta ? Fostul general Maican, în apărarea sa, dărâmă, una câte una, toate capetele de acuzaţiune ce l i s’au adus de general Berendeiu, nu prin simple afirmări, dar întemeiat numai şi numai pe acte oficiale, pe însăşi actele ce au servit la acuzarea sa. Ce opun la aceste acte onorabilii apărtori ai generalului Berendeiu? Nimic, absolut nimic! El se postează în dosul „integritatei generalului Berendiu“ și cred că această „integritate“ va fi un zid de apărare destul de tare ca în dosul lui să insulte, ca la cazarmă, pe acei ce cer să se facă lumina şi numai lumină, şi apoi să susţină că aceasta „integritate a generalul Berendeiu“ este o probă mai mult ca suficientă cum că judecarea fostului general Maican, a fost dreaptă şi afară de orice bănuială. Am arătat în articolul trecut cum această legendă a „integritatei generalului Berendeiu“ este sfărâmată, distrusă de d. Maican în petiţiunea pe care d-sa a dat-o M. S. Regelui. D. Maican arată prin acea petiţie mobilurile cari au împins pe generalul Berendeiu să nu se dea îndărăt de la nimic ce ar fi oprit unui om loial şi de onoare, numai şi numai ca să obţină condamnarea lui. Aceste mobiluri sunt formate din ura ce generalul Berendel a fomentat’o pentru că, în timpul când generalul Maican era secretarul general al ministerului de rezbel, i s’a tăiat toate sinecurile, toate lefurile şi diurnile supra-numerare ce ştiuse să -şi aloceze peste leafa sa de general şi, mai mult încă, pentru că a fost oprit să mai continue cu strălucitele afaceri pe care d-sa le făcea ca director al fortificaţiilor, cu comanda cimentului necesar fortificaţiilor. Aceste fapte pe care fostul general Maican le afirmă, întemeiat pe probe irefutabile, în petiţia adresată Regelui, sunt mai mult ca suficiente pentru a convinge pe toată lumea că această „integritate a generalului Berendel“ atât de mult trâmbiţată, este o legendă şi numai o legendă. Dar d. Maican nu se opreşte aci. D-sa continuă în a arăta Regelui cine este acest d. general Berendel, care a mers în a’l acuza până şi de faptele sale însăşi, numai şi numai să poată obţine condamnarea lui. Destăinuirile pe cari le face de astă dată d. Maican sunt de cea mai mare gravitate, ele trebue să atragă atenţiunea tuturor şi să facă pe toţi adevăraţii susţinători ai armatei, pe toţi apărătorii prestigiului şi demnităţei er, să ceară sus şi tare să se facă lumină. Iată ce mai zice fostul general Maican în petiţiunea ce a adresat-o regelui: Acum voi fi să amintesc un fapt de altă natură, care poate va explica şi mai mult purtarea d-lui Berendei ca magistrat. Şi aci nu voi face nici o acusare, ci mă voiu mărgini la expunerea faptelor, cari, in parte, crez că sunt cunoscute chiar M.V. In anul 1882 a venit în Bucureşti un representant al lui Armstrong, maiorul Guerey şi a propus ministerului tunuri şi bastimente. . La acea epocă, d. Berendel, care de la 1880 îndeplinise însărcinarea de director al ministerului, părăsise de curând acea însărcinare, „pentru a-şi face stagiul la trupă“ (raportul ministrului de resbel No. 7.322, 1 Decret No. 1451 din 15 Maiu 1882) şi era comandat al regimentului de geniu. In August, ministru de resbel, ne-a însărcinat, pe d. Berendel şi pe mine, să mergem la Sinaia, pentru a da M. V. explicaţiuni în privinţa propunerilor făcute de către representantul lui Armstrong , d. Berendel în ceea ce privea tunurile, iar ei, pentru bastimente. Ne-am îndeplinit însărcinarea. Puţin timp după acea însărcinare, d. Berendel, fără a-şi face stagiul de trupă, pentru care scop plecase de la minister, s a întors iarăşi ca director al ministerului. După întoarcerea d-lui Berendel la minister, Armstrong a obţinut o comandă de tunuri de mai multe sute de mii lei. Incuragiat de succesul ca obţinuse cu tunurile, representantul lui Armstrong cerea să i se dea şi comanda de bastimente. Am fost din nou însărcinat de ministru de resbel să examinez propunerile făcute de Guerey. Văzând că preţurile cerute de Armstrong erau foarte mari, în raport cu le ale altor constructori, şi făcând observaţie lui Guerey, elmi-a răspuns astfel : »In adevăr, Armstrong cere preţuri mai „mari ca alţii, însă suntem siliţi să facem „ac asta din cauza cheltuelilor ce facem »pentru obţinerea comandelor. Ceea ce am făcut pentru obţinerea comandei tunurilor vom face fi pentru aceea a bastimentelor". Atunci am concediat pe representantul lui Armstrong, am comunicat ministrului faptul, rugându-l a nu me mai pune în relaţiune cu representantul lui Armstrong. Comanda de bastimente nu s’a dat lui Armstrong. Nu afirm că ceea ce ’mi-a spus representantul lui Armstrong în privinţa chipului prin care obţinuse comanda tunurilor, era adevărat, nici că d. Berendel era cel care înlesnise, ajutase obţinerea acelei comande, deoarece azi nu mai am toate actele pentru a dovedi aceasta. De altă parte, este probabil că Armstrong, în schimbul acţiunei d-lui Berendel în schimbul puternicului concurs ce d-sa i-a dat „pentru a mă pedepsi fiindcă din causa mea nu putuse înşela Statul, nu putuse obţine acele comenzi“ va fi dat ordine representanţilor sei, Guerey şi Broadwell, să dea d-lui Berendel un brevet de cinste un certificat de moralitate. Dar de aş putea cita şi alte fapte, din care ar resulta că comunicaţiuni ca cele ce -mi făcuse mie, Guerey le-a mai făcut atunci, aproape în public—^, că fi d. Berendel a avut cuneftință de ele, dar nu a cerut pedepsirea acelui representant al lui Armstrong pentru ca mpindea asemenea sgomote, dar a căutat ca elsafi£