Lupta, iunie 1893 (Anul 10, nr. 2015-2039)
1893-06-01 / nr. 2015
ANUL X, No. 2015 ABONAMENTE i m TARI Un an . ...............................................................................40 lei Șease luni...............................................................................20 Trei luni................................................ 10 ” Pentru mvățători pe un an . . ’ ’ . . . 30 ” TN STREINETATE Un an.......................... . ..........................................50 lei Șease luni...............................................................................25 Trei luni...............................................................................15 „ a&smerwiS 15 Basul Redacția a Pasagiu! Român No. 2. Organ Democrat-Radical ANUNCIURII Pe pagina HI, 30 litere, corp 7 . . . 1 leü lini« » >, IV „ „ . , . [25 bani lini« Inserte și reclame „ „ .... 2 lei linie Pentru anunciuri a se adresa: LA Administraţia Ziarului Un număr vechiu 50 bani istraţia I Român No. 2. s/ÄaM*Mv6MMÄmtäÄW«Bi4Ma«n Mie**saawBH«aaeeeaBHai EJJITIA A DOUA kIMOMILE EEJJELLI Nepăsarea pmnuluî In ziua în care ministerul cerea Camerei un milion şi şapte sute de mii lei pentru cumpărarea şi repararea de palate regale, el cerea şi 200.000 lei pentru victimile înecurilor. Cu drept cuvânt s’a obiectat atuncî, că suma din urmă e prea mică în raport cu nevoile publice, precum suma d’antâiu era prea mare faţă cu trebuinţele regelui, dar d. ministru al internelor a liniştit repede efemerele scrupule ale conservatorilor săi : d-sa a declarat că cei două sute mii lei sunt ceruţi numai deocamdată şi că, îndată ce nevoe se va simţi, guvernul va prezintă o lege pentru un nou credit. S’a întâmplat, însă, un lucru ciudat şi neprevăzut chiar pentru mintea atât de prevăzătoare a d-lui primministru : ploile şi inundaţiile n’au avut delicateţa ca să se producă încă o dată pe timpul cât au fost Camerile deschise, ci ca un alt maior Cocea, au aşteptat licenţiarea parlamentului şi apoi au izbucnit. Dacă parlamentul ar fi fost încă în activitate, sarcina guvernului ar fi fost uşoară, ar fi prezentat o nouă cerere de credit. Camerele ar fi votat şi nevoiaşii puteau fi ajutaţi. Dar acuma ? De unde va lua guvernul banii trebuincioşi în faţa marilor nenorociri survenite, a înecurilor generale din Moldova. Un minister cu prevedere trebuia să ceară oamenilor un credit mare, un credit de un milion, cel puţin, pentru ca să fie în măsură de a ajutora repede pe toţi şi în toate părţile. Dar guvernul n’a voit să procedeze astfel, guvernul s’a mărginit la o sumă minimă care s’a epuizat deja sau se va epuiza foarte repede, şi aşa sarcina va cădea tot pe seama iniţiativei private, care va trebui să organizeze serbări, loterii etc... etc. Este foarte trist că ministerul nu s’a gândit din vreme la măsurile de luat, însă criticile noastre, ori cât de întemeiate ar fi, nu vor uşura întru nimic suferinţele atâtor mii de nenorociţi. Aceea ce e mai nemerit este să se organizeze ajutoarele de urgenţă, fie de către autorităţi, fie de către deosebitele asociaţiuni. Aceasta pentru prezent. Pentru viitor este ceva mai temeinic de realizat. Precum am susţinut şi altă dată, cerem să se înfiinţeze o casă de ajutorare a victimelor marilor calamităţi. Această casă să fie o instituţie de Stat, să fie alimentată, prin donaţiuni, prin contribuţiuni anuale ale Statului, judeţelor şi comunelor, precum şi printr’o prelevaţie de atâta la sută asupra produsului serbărilor publice, reprezentaţiunilor teatrale etc. date de diferitele societăţi de binefacere, cluburi, asociaţiuni şi altele. O casă instituită în asemenea condiţiuni va fi o adevărată binefacere căci, în câţiva ani, va putea ajunge la un capital respectabil şi cu tendinţa permanentă de creştere. Inundaţiile, incendiurile epidemiile de boale umane, epizootiile, secetele, etc. etc, au pricinuit atâtea nenorociri şi s’au abătut de atâtea ori asupra ţarei, încât guvernul nu poate DIN AFARA MIŞCAREA ŞI CRIZA DIN SPANIA Madrid. 10 Iunie.— Ştiri din Corogna vestesc că a avut loc un mare meeting pentru a protesta în contra suprimării căpităniei generale. Trupele sunt consemnate. Prăvăliile sunt închise. Casele sunt cernite. Pe stradă se vînd nişte broşuri cari au titlul : „Corogna sub protectoratul englez.“ Madrid, 10 Iunie. — Svonurile de criză ministerială iminentă persistă. Ministrii de războiu şi de justiţie au decis să se retragă din cauza dificultăţilor de a face să se admită la Camera reformele propuse de ei şi care figurează în buget. HOME RULE Londra, 10 iunie.—Camera comunelor a a respins cu 298 voturi contra 268 un amendament al d-lui Whitelay, prin care se ridică legislaţiuni irlandeze dreptul de intervenţie în chestiunile relative la fabrici, ateliere şi mine. Guvernul combătuse amendamentul. Camera a respins de asemenea propunerea d-lui Mac Gregor de a se precede imediat la votul articolului 3 al legii. Discuţia va continua Luni. In timpul discuţiunii unui amendament privitor la arendaşii rurali, ministrul agriculturii a declarat că legea nu e cauza mişcării agricole, care nu trebue remediată prin taxe protectoare sau prin bimetalism ci punând agricultura pe baze solide. PANAMA? Paris, 10 iunie. — Advocatul general al Curţei de Casaţie e terminat conclusiunile în recursul administratorilor companiei Panama. El cere respingerea tuturor mijloacelor de casaţiune invocate. Sentinţa va fi pronunţată toui. ÎMPRUMUTUL grec Londra, 10 Iunie. — „Agenţia Reuter“ află din Atena că s-a stabilit o înţelegere complectă între guvernul grecesc şi casa Hambro în privinţa operaţiunilor financiare. Decretul regal relativ la aceasta va fi iscălit, chiar astăzi. LIGA PACEI Roma, 10 Iunie.—Faţă cu declaraţiunile d-lui de Kalnoki şi cu votul comisiuneî delegaţiunei austriace, prin care se aproba politica de pece şi comentariile favorabile ale presei vieneze, d. Pandolfi întreabă din nou pe d. Brin în privinţa acţiunea comitetelor internaţionale pentru pace. D. Brin felicită opera acestor comitete cari fac propagandă în opiniunea publică pentru a risipi căuşele neînţelegerilor dintre popoare. Guvernul vine totdeauna în ajutorul acestei opere, care respunde la marea dorinţă de pace a Italiei. Ministrul convine cu d. Pandolfi că această propagandă este cea mai utilă, pe când o acţiune guvernamentală ar putea să meargă contra scopului vizat de d. Pandolfi. sta pe gânduri. Iniţiativa privată nu este în stare să ajute grabnic şi eficace, casa Statului este de multe ori strâmtorată şi chiar incapabilă de a face lucrurile cum trebue. De aceea, este nevoe de o casă specială în condiţiunile indicate. O mulţime imensă umplea străzile încă de dimineaţă. Au sosit mulţi străini şi ziarişti. Mai multe trenuri de plăcere au adus lume din provincie. Peste 25.000 persoane au sosit. Toata lumea oficială erea presinte la gară. O mulţime de dame au oferit buchete. Comisarul turc erea de faţă, precum şi toţi agenţii străini, afară de cel german de cel francez şi sârb. La gară, foarte frumos decorată, s-au făcut presentările diplomaţilor, a ofiţerilor, secretarilor generali şi a altor persoane. Cortegiul princiar, în care figura tot personalul curţii în mare gară, a părăsit gara în mijlocul orarelor entusiaste ale trupei, care făcea garda şi ale mulţimei. La pod se aflau primarul, înconjurat de consiliul municipal. D. Pekoff care a presentat pânea şi sarea , delegaţiunile coloniilor străine au oferit buchete. Trecând dinaintea tribunelor coloniilor germane şi Austro-Ungare ornate cu drapele naţionale, perechia princiară a fost călduros primită cu strigătele de „Hoch! şi de Eigen“. Cortegiul s’a dus apoi la Mitropolie unde Monseniorul Partenius, înconjurat de tot clerul, a celebrat un serviciu divin. Aceiaşi ordine şi aceleaşi ovaţiuni entusiaste, s’au produs în tot parcursul de la biserică la palat. Seara orașul e splendid luminat. Mai multe case particulare și în special otelul Bulgaria presintau un aspect artistic. Perechia princiară a făcut o plimbare cu trăsura. Ea a fost pretutindeni aclamată cu entusiasm. »■ La 10 ore seara, mai multe mii de persoane cu torţe, lanterne veneţiane şi focuri de bengal s’au întrunit dinaintea primăriei pentru a se duce împreună cu primarul şi consiliul municipal şi cu muzica înaintea palatului pentru a face o manifestaţie. S’au tras focuri de artificii în mai multe puncte ale orașului. DIN BULGARIA Intrarea triumfală a perechei princiare în Sofia (Prin fir telegrafic) Sofia, 10 Iunie. Perechia princiară, venită cu trenul special din Filipopoli, şi-a făcut intrarea triumfală în Sofia la 4 şi 20 p. m. Pe tot parcursul până la Sofia primirea a fost solemnă şi arcuri de triumf ridicate. Afluenţa populaţiunii erea foarte mare. Oraşul Sofia e decorat în mod strălucit şi bogat. Casele sunt literalmente acoperite cu steaguri, tapete şi insigniele ţerii. — In mijlocul drumului e ridicat un arc de triumf foarte frumos cu fstatul. Pe ambele părţi ale străzilor se afla înfipte stâlpuri cu ghirlande de flori. Consulatele Austriei, Angliei, României şi Belgiei au arborat drapelele lor. MARȚI 1 IUNIE 1893. DIN VIAŢA REGELUI CAROL Primele alegeri şi prima Camera In scrisoarea sa de azi către prinţul Carol, prinţul Nicolae îşi exprimă din nou simpatiile pentru domnitorul român, «qui a suprendre hardiment et avec tant de confiance et de succès les destinées de la Roumanie en mains», şi îl roagă apoi să primească decoraţiunea « comme un gage de la concorde qui doit exister eure les Princes d ’Orient pour atteindre le but qui leur est assigné.» Prinţul Carol ÎI răspunde cu cuvinte cordiale şi distinge în toate chipurile pe trimisul muntenegrean. Îi dă chiar locuinţă în palat. 3/15 iunie: — Prinţul Carol pleacă de acasă însoţit de miniştri. Dumitru Brătianu şi de profesorul Desjardins la gurile Dunărei. Astăzî face drumul prin Bărăgan până la Brăila. Călătoria de 14 ore cu poşta n’a obosit pe Prinţ, cu toată căldura cea mare. Toate primirile oficiale le face fără oboseală. 4/16 iunie. — înainte de amiază Prinţul vizitează bisericile, şcoalele, cazarmele şi sinagoga, prin ceea ce dovedeşte că poartă o egală consideraţie tuturor confesiunilor şi n’are nici-o prejudecată împotriva evreilor. — La patru ceasuri pleacă pe canoniera franceză le Magicien, pe care o cunoştea deja, — la Galaţi, unde i se face o primire foarte simpatică. 5/17 Iunie. — Ziua din Galaţi trece cu inspecţii şi vizitările edificiilor publice. Noaptea o petrece Prinţul pe Magicien, care pleacă la 6/18 Iunie pe Dunăre în jos spre Sulina, I unde ajunge la 4 ore. Pe drum s’au făcut o staţie la Tulcea; autorităţile oficiale au făcut prinţului o primire I mare, cu gărzi de onoare şi muzică. — La Sulina primire din partea comisiunii dunărene, care abia de câţiva ani şî-a început misiunea de a face navigabilă braţele marelui fluviu. Prinţul Carol înaintează deja in acea dup’amiază pe braţul St. George cât poate să meargă le Magicien; braţul St. George e cel mai despre sud, iar braţul Salinel e cel din mijloc. Ţinutul acesta face o impresie curioasă, mai ales prin efectele de lumină ale razelor soarelui asupra întinderei băltoase, populate de mulţime de păsări de apă. Prinţul, însoţit de Paşa din Tulcea, petrece seara la Sulina, invită comisia dunăreană şi autorităţile locale la masă, care se ia pe bord, apoi se aranjează un bal pe punte, la lumina vine a stelelor. 7 (iq) Iunie. — Le Magicien pleacă pe braţul Sulina în sus până unde se desface braţul Kilia, apoi înaintează pe aceasta până la Vîlcov, un sat de pescari, de la care spre nord se face o nouă bifurcare, acea a braţului Gâştelor (aşa numit din cauza numeroaselor gâşte sălbatice cari îl populează).— Noaptea o petrece prinţul pe Magicien. La 8 (20) Iunie.—Dimineaţa părăseşte vasul şi coboară în satul Vîlcov, locuit mai ales de lipoveni, adică ruşi aparţinând ciudatei secte fanatice a scopiţilor. Le vizitează biserica şi mulţămeşte pentru primirea extraordinar de cordială pe care i-o fac aceşti oameni sîrguincioşî, isgoniţî din Rusia şi primiţi cu ospitalitate în România. De la Vîlcov prinţul pleacă pe braţul Gâştelor până în apropiere de lacul Cibrianu, din care s’ar putea săpa un canal până la mare, deoarece gurile Dunărei nu sunt la dispoziţia liberă a României, numai în chipul acesta se poate crea o cale curat românească la mare şi un port care ar ridica această bucată din Basarabia la cea mai mare importanţă pentru ţara întreagă. Prinţul vorbeşte cu specialistul profesor Desjardins despre acest plan al său şi numeşte deja, în glumă, portul care ar fi a se construi Port Charles I. Pela două ore prinţul pleacă la micul sat de pescari Oceakov, situat la o gură a Dunărei acoperită de nisip, şi de aci îndărăt la Kilia, unde se ia dejunul iar pe Magicien 9/21 Iunie. — O zi tulbure şi ploioasă. Pela 9 ore plecare pe Magicien la Ismail, unde prinţul părăseşte pela 2 ore vasul, salutat călduros de locuitori şi de vasele străine aflătoare în port. După tedeum vizită la toate edificiile publice şi prânz, la care sunt invitaţi comandanţii tuturor vaselor de faţă. Prinţul primeşte din Paris veşti despre impresia pe care a făcut-o vizita în acelaş timp a ţarului şi a regelui Prusiei. Se crezuse în genere că ura împotriva Prusienilor, care a crescut într’un chip atât de îngrijitor în Franţa de la Sadova încoace, avea să se esprime prin mari manifestaţii de simpatie pentru suveranul rusesc; în contra tuturor aştepînsă, amabilitatea personală a regelui Prusiei a fost biruitoare faţă de publicul parizian, pe când atitudinea rezervată a lui Alexandru II n'a plăcut; Wilhelm I şi chiar contele Bismark au fost salutaţi pretutindeni în chip cordial. Asupra chestiunei orientale nu s’a hotărît nimic cu ocazia acestei tntîlniri de monarch!, şi anume Rusia a fost care n’a voit să admită nici o concesie; nici incordarea dintre Franţa şi Rusia nu s'a înlăturat, cu toată asigurarea regelui Wilhelm că nu se trîndeşte la un resboiu cu Franţa şi că pacea ar fi asigurată pentru multă vreme, dacă Franţa ar face o declaraţie analoagă. Ziarele franceze se agaţă iar de aşa numitele persecuţii ale evreilor din România şi provoacă astfel o dispoziţie foarte duşmănoasă faţă de principate. Le Sible care publicase o apărare a dispoziţiilor ministeriale române, publică acum o nouă scrisoare din partea lui Crémieux, în care Brătianu e atacat cu cea mai mare violenţă. In acelaş timp publică o depeşe a comunităţei israelite din Iaşi, în care se zicea că persecuţia pe faţă a încetat, ce e drept, dar că în ascuns se continuă cu o asprime nemiloasă : în loc de forţă, se întrebuinţează acum vicleşugul pentru a se scăpa de concetăţenii israeliţi cari, chiar după istoricii români, ar fi stabiliţi în ţară de la persecuţia de pe vremea lui Titu, în primul veac după Cristos, şi acum deodată sunt trataţi ca nişte „vagabonzi“. Secretele diplomaţiei In editura Ollendorf din Paris, a apărut de curând o broşură foarte importantă, scrisă de literatul rus Nicolae Notovici, broşură care a făcut mare sensaţie In pressa europeană pentru cuprinsul ei de un interes nediscutabil. Estragem, dupe ziarele streine, următoarele date semnificative din lucrarea literatului rus: împăratul Alexandru III, care posede o remarcabilă agerime de vederi, a aflat, că între Franţa şi Rusia există de fapt un interes comun. Elşi-a zis: „Politica actuală nu este a dinastiilor, ci este o cântărire a intereselor popoarelor“. Acest principiu era atât de strein în politica tradiţională a Rusiei, încât ministrul rusesc de externe, Giers, era pe aci se’şi dea mai bine demisia, decât să se supună ordinelor Ţarului. După înfiorătoarea catastrofă, căreia îi căzu jertfă Ţarul Alexandru II, din incidentul întrevederilor de la Skirniewitz şi Kremsier, Bismarc făcu încercări, de-a câştiga şi pe împăratul Alexandru III pentru alianţa celor trei puteri. Aceasta însă nu-i succese. Actualul Ţar, crezând pe Rusia destul de puternică de-a sta pe propriile-i picioare, fără aliaţi, nu voi să-şi lege mânile. Dar Bismarc sau înţelegând răa intenţiile Ţarului, sau neavând încredere în sinceritatea lui, a reînoit în mod ostentativ alianţa între Germania şi Austro-Ungaria, invitând totodată pe ministrul italian Cripsi la Varzin, cu scop de-a câştiga şi pe Italia pentru alianţa, din care Rusia era esclusă acum. Cât timp nu s’a întâmplat aceasta, amiciţia dintre Rusia şi Francia era ceva necunoscut. Dar după ce Ţarul Alexandru al III-le văzu încătro mână Bismarc lucrurile, n’a avut, de la 1882, alta în vedere, de cât să contrabalanseze alianţa triplă, în favorul menţinerii păcii. Dar Francia lăsa încă de dorit în ceea ce priveşte armătura şi raporturile interne. Ţarul se hotărâse deci se aştepte până când Republica francesă se va consolida înăuntru şi numai după aceasta să-i facă propuneri concrete despre alianță, mărginindu-se a o apăra, motu proprio, în cestiunile politice esterne. Momentul acesta n’a trebuit să’l aștepte prea mult.... La an. 1891 Francia se afla în preseara