Lupta, iunie 1893 (Anul 10, nr. 2015-2039)

1893-06-01 / nr. 2015

ANUL X, No. 2015 ABONAMENTE i m TARI Un an . ...............................................................................40 lei Șease luni...............................................................................20 Trei luni................................................ 10 ” Pentru mvățători pe un an . . ’ ’ . . . 30 ” TN STREINETATE Un an.......................... . ..........................................50 lei Șease luni...............................................................................25 Trei luni...............................................................................15 „ a&smerwiS 15 Basul Redacția a Pasagiu! Român No. 2. Organ Democrat-Radical ANUNCIURII Pe pagina HI, 30 litere, corp 7 . . . 1 leü lini« » >, IV „ „ . , . [25 bani lini« Inserte și reclame „ „ .... 2 lei linie Pentru anunciuri a se adresa: LA Administraţia Ziarului Un număr vechiu 50 bani istraţia­­ I Român No. 2. s/­ÄaM*Mv6MMÄmtäÄW«Bi4Ma«n­ Mie**saawBH«aaeeeaBHai EJJITIA A DOUA kIMOMILE EEJJELLI Nepăsarea pmnuluî In ziua în care ministerul cerea Camerei un milion şi şapte sute de mii lei pentru cumpărarea şi repa­rarea de palate regale, el cerea şi 200.000 lei pentru victimile înecu­rilor. Cu drept cuvânt s’a obiectat a­­tuncî, că suma din urmă e prea mică în raport cu nevoile publice, precum suma d’antâiu era prea mare faţă cu trebuinţele regelui, dar d. ministru al internelor a liniştit repede efe­merele scrupule ale conservatorilor săi : d-sa a declarat că cei două sute mii lei sunt ceruţi numai de­o­cam­dată şi că, îndată ce nevoe se va simţi, guvernul va prezintă o lege pentru un nou credit. S’a întâmplat, însă, un lucru ciu­dat şi neprevăzut chiar pentru min­tea atât de prevăzătoare a d-lui prim­­ministru : ploile şi inundaţiile n’au­ avut delicateţa ca să se producă încă o dată pe timpul cât au fost Came­­rile deschise, ci ca un alt maior Co­cea, au aşteptat licenţiarea parlamen­tului şi apoi au izbucnit. Dacă parlamentul ar fi fost încă în activitate, sarcina guvernului ar fi fost uşoară, ar fi prezentat o nouă cerere de credit. Camerele ar fi vo­tat şi nevoiaşii puteau fi ajutaţi. Dar acuma ? De unde va lua gu­vernul banii trebuincioşi în faţa ma­rilor nenorociri survenite, a înecu­rilor generale din Moldova. Un minister cu prevedere trebuia să ceară oamenilor un credit mare, un credit de un milion, cel puţin, pentru ca să fie în măsură de a a­­jutora repede pe toţi şi în toate păr­ţile. Dar guvernul n’a voit să pro­cedeze ast­fel, guvernul s’a mărgi­nit la o sumă minimă care s’a e­­puizat deja sau se va epuiza foarte repede, şi aşa sarcina va cădea tot pe seama iniţiativei private, care va trebui să organizeze serbări, lote­rii etc... etc. Este foarte trist că ministerul nu s’a gândit din vreme la măsurile de luat, însă criticile noastre, ori cât de întemeiate ar fi, nu vor uşura întru nimic suferinţele atâtor mii de ne­norociţi. Aceea­ ce e mai nemerit este să se organizeze ajutoarele de urgenţă, fie de către autorităţi, fie de către deosebitele asociaţiuni. Aceasta pen­tru prezent. Pentru viitor este ceva mai temeinic de realizat. Precum am susţinut şi altă dată, cerem să se înfiinţeze o casă de a­­jutorare a victimelor marilor calami­tăţi. Această casă să fie o instituţie de Stat, să fie alimentată, prin do­­naţiuni, prin contribuţiuni anuale ale Statului, judeţelor şi comunelor, pre­cum şi printr’o prelevaţie de atâta la sută asupra produsului serbărilor publice, reprezentaţiunilor teatrale etc. date de diferitele societăţi de bine­facere, cluburi, asociaţiuni şi al­tele. O casă instituită în asemenea con­­diţiuni va fi o adevărată bine­facere căci, în câţi­va ani, va putea ajunge la un capital respectabil şi cu ten­dinţa permanentă de creştere. Inundaţiile, incendiurile epidemiile de boale umane, epizootiile, secetele, etc. etc, au pricinuit atâtea nenoro­ciri şi s’au abătut de atâtea ori a­­supra ţarei, în­cât guvernul nu poate DIN A­FAR­A MIŞCAREA ŞI CRIZA DIN SPANIA Madrid. 10 Iunie.— Ştiri din Corogna vestesc că a avut loc un mare meeting pen­­tru­ a protesta în contra suprimării căpită­niei generale. Trupele sunt consemnate. Prăvăliile sunt închise. Casele sunt cernite. Pe stradă se vînd nişte broşuri cari au ti­tlul : „Corogna sub protectoratul­ englez.“ Madrid, 10 Iunie. — Svonurile de criză ministerială iminentă persistă. Ministrii de războiu şi de justiţie au decis să se retragă din cauza dificultăţilor de a face să se ad­mită la Camera reformele propuse de ei şi care figurează în buget. HOME­ RULE Londra, 10 iunie.—Camera comunelor a a respins cu 298 voturi contra 268 un a­­mendament al d-lui Whitelay, prin care se ridică legislaţiuni­ irlandeze dreptul de in­tervenţie în chestiunile relative la fabrici, ateliere şi mine. Guvernul combătuse amen­damentul. Camera a respins de asemenea propunerea d-lui Mac Gregor de a se pre­cede imediat la votul articolului 3 al legii. Discuţia va continua Luni. In timpul discuţiunii unui amendament privitor la arendaşii rurali, ministrul agri­culturii a declarat că legea nu e cauza miş­cării agricole, care nu trebue remediată prin taxe protectoare sau prin bimetalism ci punând agricultura pe baze solide. PANAMA? Paris, 10 iunie. — Advocatul general al Curţei de Casaţie e terminat conclusiunile în recursul administratorilor companiei Pa­nama. El cere respingerea tuturor mijloa­celor de casaţiune invocate. Sentinţa va fi pronunţată toui. ÎMPRUMUTUL grec Londra, 10 Iunie. — „Agenţia Reuter“ află din Atena că s-a stabilit o înţelegere complectă între guvernul grecesc şi casa Hambro în privinţa operaţiunilor financiare. Decretul regal relativ la aceasta va fi is­călit, chiar astă­zi. LIGA PACEI Roma, 10 Iunie.—Faţă cu declaraţiunile d-lui de Kalnoki şi cu votul comisiuneî de­­legaţiunei austriace, prin care se aproba politica de pece şi comentariile favorabile ale presei vieneze, d. Pandolfi întreabă din nou pe d. Brin în privinţa acţiunea comi­tetelor internaţionale pentru pace. D. Brin felicită opera acestor comitete cari fac propagandă în opiniunea publică pentru a risipi căuşele neînţelegerilor din­tre popoare. Guvernul vine tot­dea­una în ajutorul acestei opere, care respunde la ma­rea dorinţă de pace a Italiei. Ministrul con­vine cu d. Pandolfi că această propagandă este cea mai utilă, pe când o acţiune gu­vernamentală ar putea să meargă contra scopului vizat de d. Pandolfi. sta pe gânduri. Iniţiativa privată nu este în stare să ajute grabnic şi e­­ficace, casa Statului este de multe ori strâmtorată şi chiar incapabilă de a face lucrurile cum trebue. De aceea, este nevoe de o casă specială în condiţiunile indicate. O mulţime imensă umplea străzile încă de dimineaţă. Au sosit mulţi străini şi zia­rişti. Mai multe trenuri de plăcere au adus lume din provincie. Peste 25.000 persoane au sosit. Toata lumea oficială erea presinte la gară. O mulţime de dame au oferit bu­chete. Comisarul turc erea de faţă, precum şi toţi agenţii străini, afară de cel german de cel francez şi sârb. La gară, foarte frumos decorată, s-au făcut presentările diplomaţilor, a ofiţerilor, secre­tarilor generali şi a altor persoane. Cortegiul princiar, în care figura tot per­sonalul curţii în mare gară, a părăsit gara în mijlocul orarelor entusiaste ale trupei, care făcea garda şi ale mulţimei. La pod se aflau primarul, înconjurat de consiliul municipal. D. Pekoff care a presentat pâ­­nea şi sarea , delegaţiunile coloniilor străine au oferit buchete. Trecând dinaintea tribu­nelor coloniilor germane şi Austro-Ungare ornate cu drapele naţionale, perechia prin­ciară a fost călduros primită cu strigătele de „Hoch! şi de Eigen“. Cortegiul s’a dus apoi la Mitropolie unde Monseniorul Partenius, înconjurat de tot clerul, a celebrat un serviciu divin. Aceiaşi ordine şi aceleaşi ovaţiuni entusiaste, s’au produs în tot parcursul de la biserică la palat. Seara orașul e splendid luminat. Mai multe case particulare și în special otelul Bulgaria presintau un aspect artistic. Perechia princiară a făcut o plimbare cu trăsura. Ea a fost pretutindeni aclamată cu entusiasm. »■ La 10 ore seara, mai multe mii de per­soane cu torţe, lanterne veneţiane şi focuri de bengal s’au întrunit dinaintea primăriei pentru a se duce împreună cu primarul şi consiliul municipal şi cu muzica înaintea palatului pentru a face o manifestaţie. S’au tras focuri de artificii în mai multe puncte ale orașului. DIN BULGARIA Intrarea triumfală a pere­chei princiare în Sofia (Prin fir telegrafic) Sofia, 10 Iunie. Perechia princiară, venită cu trenul special din Filipopoli, şi-a făcut intrarea triumfală în Sofia la 4 şi 20 p. m. Pe tot parcursul până la Sofia primirea a fost solemnă şi arcuri de triumf ridicate. Afluenţa populaţiunii erea foarte mare. Oraşul Sofia e decorat în mod strălucit şi bogat. Casele sunt literalmente acoperite cu steaguri, tapete şi insigniele ţerii. — In mijlocul drumului e ridicat un arc de triumf foarte frumos cu fstatul. Pe ambele părţi ale străzilor se afla înfipte stâlpuri cu ghir­lande de flori. Consulatele Austriei, Angliei, României şi Belgiei au arborat drapelele lor. MARȚI 1 IUNIE 1893. DIN VIAŢA REGELUI CAROL Primele alegeri şi prima Camera In scrisoarea sa de azi către prin­ţul Carol, prinţul Nicolae îşi exprimă din nou simpatiile pentru domnito­rul român, «qui a suprendre har­­diment et avec tant de confiance et de succès les destinées de la Rou­­manie en mains», şi îl roagă apoi să primească decoraţiunea « comme un gage de la concorde qui doit exister eu­re les Princes d ’Orient pour atteindre le but qui leur est assigné.» Prinţul Carol ÎI răspunde cu cu­vinte cordiale şi distinge în toate chipurile pe trimisul muntenegrean. Îi dă chiar locuinţă în palat. 3/15 iunie: — Prinţul Carol plea­că de acasă însoţit de miniştri.­­ Du­mitru Brătianu şi de profesorul Des­jardins la gurile Dunărei. Astă­zî face drumul prin Bărăgan până la Brăila. Călătoria de 14 ore cu poşta n’a obosit pe Prinţ, cu toată căldura cea mare. Toate primirile oficiale le face fără oboseală. 4/16 iunie. — înainte de amiază Prinţul vizitează bisericile, şcoalele, cazarmele şi sinagoga, prin ceea­ ce dovedeşte că poartă o egală consi­deraţie tuturor confesiunilor şi n’are nici-o prejudecată împotriva evreilor. — La patru ceasuri pleacă pe ca­­noniera franceză le Magicien­, pe care o cunoştea deja, — la Galaţi, unde i se face o primire foarte sim­patică. 5/17 Iunie. — Ziua din Galaţi trece cu inspecţii şi vizitările edificiilor publice. Noaptea o petrece Prinţul pe Magicien, care pleacă la 6/18 Iunie pe Dunăre în jos spre Sulina, I unde ajunge la 4 ore. Pe drum s’a­u făcut o staţie la Tulcea; autorităţile­­ oficiale au făcut prinţului o primire I mare, cu gărzi de onoare şi muzică.­­ — La Sulina primire din partea co­­misiunii dunărene, care abia de câţi­va ani şî-a început misiunea de a face navigabilă braţele marelui flu­­viu. Prinţul Carol înaintează deja in acea dup’amiază pe braţul St. George cât poate să meargă le Magicien; braţul St. George e cel mai despre sud, iar braţul Salinel e cel din mi­jloc. Ţinutul acesta face o impresie curioasă, mai ales prin efectele de lumină ale razelor soarelui asupra întin­derei băltoase, populate de mul­ţime de păsări de apă. Prinţul, însoţit de Paşa din Tul­cea, petrece seara la Sulina, invită comisia dunăreană şi autorităţile lo­cale la masă, care se ia pe bord, apoi se aranjează un bal pe punte, la lumina vine a stelelor. 7 (iq) Iunie. — Le Magicien pleacă pe braţul Sulina în sus până unde se desface braţul Kilia, apoi înaintează pe aceasta până la Vîl­­cov, un sat de pescari, de la care spre nord se face o nouă bifurcare, acea a braţului Gâştelor (aşa numit din cauza numeroaselor gâşte sălba­­tice cari îl populează).— Noaptea o petrece prinţul pe Magicien. La 8 (20) Iunie.—Dimineaţa pă­răseşte vasul şi coboară în satul Vîl­­cov, locuit mai ales de lipoveni, a­­dică ruşi aparţinând ciudatei secte fanatice a scopiţilor. Le vizitează bi­serica şi mulţămeşte pentru primirea extra­ordinar de cordială pe care i-o fac aceşti oameni sîrguincioşî, isgoniţî din Rusia şi primiţi cu ospitalitate în România. De la Vîlcov prinţul pleacă pe braţul Gâştelor până în apropiere de lacul Cibrianu, din care s’ar putea săpa un canal până la mare, de­oare­ce gurile Dunărei nu sunt la dispoziţia liberă a României, nu­mai în chipul acesta se poate crea o cale curat românească la mare şi un port care ar ridica această bu­cată din Basarabia la cea mai mare importanţă pentru ţara întreagă. Prinţul vorbeşte cu specialistul profesor Desjardins despre acest plan al său şi numeşte deja, în glumă, portul care ar fi a se construi Port Charles I. Pela două ore prinţul pleacă la micul sat de pescari Oceakov, situat la o gură a Dunărei acoperită de ni­sip, şi de aci îndărăt la Kilia, unde se ia dejunul iar pe Magicien 9/21 Iunie. — O zi tulbure şi ploioasă. Pela 9 ore plecare pe Ma­gicien la Ismail, unde prinţul pă­răseşte pela 2 ore vasul, salutat căl­duros de locuitori şi de vasele stră­ine aflătoare în port. După tedeum vizită la toate edificiile publice şi prânz, la care sunt invitaţi coman­danţii tuturor vaselor de faţă. Prinţul primeşte din Paris veşti despre impresia pe care a făcut-o vizita în acelaş timp a ţarului şi a regelui Prusiei. Se crezuse în genere că ura împotriva Prusienilor, care a crescut într’un chip atât de îngri­jitor în Franţa de la Sadova încoace, avea să se esprime prin mari ma­nifestaţii de simpatie pentru suvera­nul rusesc; în contra tuturor aştep­­însă, amabilitatea personală a rege­lui Prusiei a fost biruitoare faţă de­­ publicul parizian, pe când atitudinea­­ rezervată a lui Alexandru II n'a plăcut; Wilhelm I şi chiar contele Bismark au fost salutaţi pretutindeni în chip cordial. Asupra chestiunei orientale nu s’a hotărît nimic cu ocazia acestei tn­­tîlniri de monarch!, şi anume Rusia a fost care n’a voit să admită nici o concesie; nici incordarea dintre Franţa şi Rusia nu s'a înlăturat, cu toată asigurarea regelui Wilhelm că nu se trîndeşte la un resboiu cu Franţa şi că pacea ar fi asigurată pentru multă vreme, dacă Franţa ar face o declaraţie analoagă. Ziarele franceze se agaţă iar de aşa numitele persecuţii ale evreilor din România şi provoacă ast­fel o dispoziţie foarte duşmănoasă faţă de principate. Le Sible care publicase o apărare a dispoziţiilor ministeriale române, publică acum o nouă scri­soare din partea lui Crémieux, în care Brătianu e atacat cu cea mai mare violenţă. In acelaş timp publică o depeşe a comunităţei israelite din Iaşi, în care se zicea că persecuţia pe faţă a încetat, ce e drept, dar că în as­cuns se continuă cu o asprime ne­miloasă : în loc de forţă, se între­buinţează acum vicleşugul pentru a se scăpa de concetăţenii israeliţi cari, chiar după istoricii români, ar fi sta­biliţi în ţară de la persecuţia de pe vremea lui Titu, în primul veac după Cristos, şi acum de­odată sunt tra­taţi ca nişte „vagabonzi“. Secretele diplomaţiei In editura Ollendorf din Paris, a apărut de curând o broşură foarte importantă, scrisă de literatul rus Nicolae Notovici, broşură care a fă­cut mare sensaţie In pressa euro­peană pentru cuprinsul ei de un in­teres nediscutabil. Estragem, dupe ziarele streine, următoarele date sem­nificative din lucrarea literatului rus: împăratul Alexandru III, care posede o remarcabilă agerime de vederi, a aflat, că între Franţa şi Rusia există de fapt un in­teres comun. El­­şi-a zis: „Politica actu­ală nu este a dinastiilor, ci este o cântă­rire a intereselor popoarelor“. Acest prin­­cipiu era atât de strein în politica tradiţio­nală a Rusiei, în­cât­­ ministrul rusesc de externe, Giers, era pe aci se’şi dea mai bine demisia, de­cât să se supună ordinelor Ţa­rului. După înfiorătoarea catastrofă, căreia îi căzu jertfă Ţarul Alexandru II, din inci­dentul întrevederilor de la Skirniewitz şi Kremsier, Bismarc făcu încercări, de-a câş­tiga şi pe împăratul Alexandru III pentru alianţa celor trei puteri. Aceasta însă nu-i succese. Actualul Ţar, crezând pe Rusia des­tul de puternică de-a sta pe propriile-i pi­cioare, fără aliaţi, nu voi să-şi lege mânile. Dar Bismarc sau înţelegând răa intenţiile Ţarului, sau neavând încredere în sinceri­tatea lui, a reînoit în mod ostentativ ali­anţa între Germania şi Austro-Ungaria, in­vitând tot­o­dată pe ministrul italian Cripsi la Varzin, cu scop de-a câştiga şi pe Italia pentru alianţa, din care Rusia era esclusă acum. Cât timp nu s’a întâmplat aceasta, ami­ciţia dintre Rusia şi Francia era ceva ne­cunoscut. Dar după ce Ţarul Alexandru al III-le văzu încătro mână Bismarc lucrurile, n’a avut, de la 1882, alta în vedere, de cât să contrabalanseze alianţa triplă, în favorul menţinerii păcii. Dar Francia lăsa încă de dorit în ceea­ ce priveşte armătura şi rapor­turile interne. Ţarul se hotărâse deci se aş­tepte până când Republica francesă se va consolida înăuntru şi numai după aceasta să-i facă propuneri concrete despre alianță, mărginindu-se a o apăra, motu proprio, în cestiunile politice esterne. Momentul acesta n’a trebuit să’l aștepte prea mult.... La an. 1891 Francia se afla în preseara

Next