Lupta, iunie 1893 (Anul 10, nr. 2015-2039)

1893-06-10 / nr. 2023

partizanii legei, şi socialiştii vor ob­ţine la balotagiu mai puţine scaune de­cât ar fi fost în drept să spere în urma enormei cifre a voturilor ce a obţinut, şi aceasta va proveni d­­acolo că, în cele din urmă, partiza­nii legei se vor înţelege cu d. Riche­ter, şeful progresiştilor, căruia îi va da concurs la balotagii pentru ca şi acesta, în schimb, să voteze legea mi­litară. Pentru a se ajunge la această în­ţelegere va trebui, de­sigur, să se înscrie în lege reducerea serviciului militar de la trei la dooă ani pentru care, în schimb, progresiştii vor con­simţi la mărirea efectivului. Este evident că ast­fel va trebui să se sfârşească această luptă, şi a­­ceasta ar fi soluţiunea cea mai puţin rea, de­oare­ce Germania fiind con­damnată, de politica lui Bismarck, de a urma până la cel din urmă om al său, cel puţin va transforma, ast­fel încât, încet, armata sa actuală în armată de miliţii. Şi, pe lângă aceasta, înţele­gerea cu progresiştii ar garanta po­porul german contra exceselor protec­­ţionismului vamal şi a fiscalităţei an­tidemocratice pe care o vor cere con­servatorii. Aceasta va fi, de­sigur, pentru so­cialişti, un protest mai mult de a zice încă odată că progresiştii au trădat cauza poporului şi a încerca să ridice mulţimea contra lor. Acest războiu la cuţite dintre de­mocraţia socialistă şi progresişti este în adevăr deplorabil. Partidul progresist condus de d. Richter, fiind acuzat de duşman al poporului, acest partid care tot­ d’a­­una a apărat cauza poporului într’un mod loial şi sincer, aceasta în adevăr e uimitor. Pentru aceasta, o oare-care vină o are şi progresiştii cari, la rîndul lor, acuză pe socialişti de duşmani ai ci­vilizaţiei, şi se opun tuturor reven­dicărilor lor practice, în numele or­todoxului principiu al neintervenţiu­­nei Statului. Şi războiul acesta a fost condus în mod furios de socialişti: mai toate oraşele mari au trecut la socialism. La primul scrutin, din 32 aleşi în marile oraşe, 16 au fost socialişti, pro­vocând balotagii încă în 77 arondis­­mente, în care cele mai multe voturi le-a obţinut socialiştii. Numărul mare al balotagiilor era prevăzut, din cauza mulţimei candi­­daturilor. Cele trei arondismente din Ham­burg au ales socialişti, ei au luat, de asemenea, cele două locuri din Breslau, eliminând pe ministrul Ho­­brecht ; d. Auer s’a ales la Glochau, d. Vollmar la Munich şi la balota­giu este sigur că tot un socialist va învinge la Munich; la Dresda trei socialişti sunt în balotagiu, din cari doi contra anti-semiţilor ; la Colonia un socialist este în balotagiu cu un clerical ; la Frankfurt, la Leipzig, la Stuttgart, la Strasburg chiar, socia­liştii sunt în balotagiu cu naţiona­­lii-liberali; la Danzig cu Rickert, pro­gresist; la Hagen cu însuşi Richter, şeful progresiştilor, care va pierde, de­sigur, locul. Socialiştii sunt ast­fel pretutindeni faţă de­­ toate partidele, disputând toate locurile şi ameninţând pe toţi. Ei pretutindeni au câştigat voturi în proporţiuni enorme; victoria lor se afirmă cu fatalitatea unui fenomen al naturei, ca o avalanşe, ca o de­­bordare a unui mare fluviu. O singură învingere au suferit: la Bréma, candidatul liberalilor uniţi, d. Freese, a bătut pe candidatul so­cialist, care reprezintase până acum în Reichstag această localitate. Chiar în Alsacia viitorul va fi al socialiştilor. Câţi­va popi, mai mult sau mai puţin protesţionişti, s’au a­­les la Thionville, la Sarreguemines, la Altkirchen (abatele Winterer ales aci este un democrat creştin) la Ri­­beauville; candidatul Loren şi anti­­militarist, Haas, a fost ales la Metz (aci Liebknecht a obţinut a 6-a parte din numărul total al voturilor). O altă caracteristică : mai toate votu­rile obţinute de anti-semiţi în Alsa­­cia, se pot considera ce socialiste, de­oare­ce anti-semiţii din Alsacia au un program comun cu socialiştii, în afară numai de chestiunea evree. Tot în Alsacia, la Colmar, fostul deputat care s’a abţinut asupra le­gei militare, va fi bătut de un Al­sacian, căruia socialiştii îi vor trece cele 2,500 voturi obţinute de ei. La Strasburg va fi ales Bebel : el a avut la primul scrutin 6209 vo­turi, contra 6981 pe care le-a obţi­nut d. Petri, candidatul guvernului; abatele Muller, antimilitarist, care a obţinut la primul scrutin 3,399 vo­turi, va da la balotagiu voturile sale d-lui Bebel. La Mulhouse, ţara industrialilor filantropi, d. Bueb, Alsacian socia­list, s’a ales cu 11,800 voturi con­tra unui popă care a întrunit 8,700 şi a unui german care n’a avut de cât 800 voturi. La Chateau-Salins s’a ales asemenea un Loren socialist. Ţările anexate, după cum se vede, se deşteaptă, şi ele nu se mulţumesc numai cu protestarea pură şi simplă contra anexărei, ele au început a lua parte la viaţa politică a impe­riului trecând la socialism. Aceasta provine de acolo, pentru că socialiştii, după cum se ştie, au protestat tot­d’a­una contra anexărei şi au revendicat pentru Alsacia şi Lorena dreptul de a decide liber de soarta lor. Şi ei au asupra protesta­­tarilor pur şi simplu, avantagiul de a fi o forţă în plină creştere şi ca­pabilă de a îndeplini, într’o zi, acest act de justiţie şi prudenţă, fără a des­­lănţui asupra Europei flagelul res­­boiului. Acesta e şi principalul motiv pen­tru care toţi adevăraţii democraţi din Europa, fără deosebire, liberalii-demo­­craţi, radicalii, catolicii-democraţi şi socialiştii, aplaudă din toată inima această enormă victorie repurtată de socialiştii germani. Ei sunt partidul păcei internaţio­nale, al reconcilierei cu Franţa; şi ei sunt, în acelaşi timp, partidul păcei interne, cu toate discursurile lor vio­lente în care nu se vorbeşte de­cât de lupta claselor; programul lor prac­tic este, din toate programele gu­vernamentale din Germania, acela care răspunde mai bine la nevoile situaţiunei ţărei, atât din punct de vedere al burgheziei cât şi al popo­rului. Şi aceasta graţie politicei nebuneşti a lui Bismarck şi a nobililor pro­prietari prusieni, cari au zdrobit şi burghezia şi poporul subt greutatea sarcinilor militare din ce în ce mai de nesuferit şi graţie stângăciei bur­gheziei liberale, care a lăsat ca so­cialiştii se pună mâna pe situaţiunea intermediară ca partid capabil de a înţelege nevoile unui partid de gu­vern, şi în acelaşi timp, de a încarna în el, cu toate aceste, toate nemul­ţumirile poporului şi de a rămâne credincios statornic intereselor şi idea­lului seu­­mane şi musulmane, soldaţii cari văzură la Plevna, mamele care-l trimeseră atât de generoase la moarte şi la triumf — n’au a­­vut parte de un cuvînt, de o amintire, de un regret ! Cetatea care văzu pe Jaques le­ Conque­­rant rămânând o jumătate de veac incar­­naţia militară şi neobosit lucrătoare al celui de al XIII-lea secol Sanguedocian, popoa­rele care cu Raymond de Saint-Gilles, fură fondatoarele acestui Ori­ent latin—care de ar fi fost mai bine apărat—ar fi îndoit do­meniul teritorial al rasei noastre — nu se vor face nici­odată părtaşi acestei pilde de dispreţ şi de uitare. Vin in numele tutu­­lor colegilor noştri Felibri — care au drept misiune să nu uite nici o parte ori­cât de umilă şi de mică şi ori­cât de detaşată ar fi din literele şi limbele latine—vin să vă zic: „Românii din sudul Franţei“, vor ră­mânea tot­deauna fraţii „Languedocienilor de la Danubia şi de la Prut“. La Montpellier pe calea de unde se ză­reşte de­odată Alpi şi Pirinei — începuturi ale celor două lumi latine care ating ţara noastră, înaintea monumentului suveranu­lui, care graţie jertfelor provinciilor sale de „langue d’oc“ şi de „langue-d’oil“ graţie sprijinului statornic pe care îl dete statele generale ale bătrînei Occitanii isbuti, după 14 ani de rasboiu adesea ori calamitas — dar în fine triumfător — să suprime res­turile Pirineilor şi să pecetluiască definitiv gândirea stăpână a regatului sǎu,a veacu­lui săfi şi a naţiune! noastre, meridiona­­lisând gândirea marelui Ispaniol — oraşul Montpellier decernă in 24 Mai 1888 pre­miul — cântecului gintel Latine — poetului naţional al Românilor — şi al orientului Român. Bine-voiţi, domnule şi ilustre confrate, a asigura pe toţi amicii noştri că fraternita­tea morală care născu din acea zi memo­rabilă între toate ale Langue­doculuî—va rămânea pururea vie în inima ţărei noastre. In numele amintirilor trecutului, ale sigu­ranţelor presentului şi ale viitorului, oraşul latin şi meridional Montpellier—va şti să apere şi să perpetueze de­odată opera lui Quintana şi a Felibrigelui latin. Rămân domnule şi ilustre confrate, al­bastru devotat şi recunoscător serv. Alph­. Roque Ferrier president al Felibrigelui latin, oficer al or­dinului Coroana României. D. V. A. Urechia, preşedintele Li­­gei culturale, a trimis următoarea te­legramă de mulţumire ca respuns la căldurosul şi entusiastul protest. Monsieur Roque-Ferrier president de Felibrige Latin Montpellier France Vă rugăm să arătaţi scumpilor noştri fraţi Felibri, întruniţi la 18 iunie, tendinţa inesplicabilă şi de nemărturisit a „Catechis­­mului bunului Felibru, de a nu face să ui­taţi, că există în peninsula Carpato-Balca­nică un popor de 12 milioane fraţi latini. Trăiască Felibrigiul latin! Trăiască na­ţiunile de rasă latină. Presidentul Ligei culturale a Românilor V. A. Urechia Membru al Felibrului îndată după aceasta, num­ita aso­­ciaţiune trimite d-lui V. A. Urechia următoarea remarcabilă telegramă: In şedinţa asociaţiei Felibrilor s’a votat în unanimitate următoarea propunere: Sub­semnaţii emit dorinţa ca Montpellier să de­vie definitiv un centru universitar şi că drepturile ce-i sunt făgăduite prin legea a­­cum pendinte înaintea Senatului să fie com­plecte prin crearea între altele a cursurilor de Română şi Macedo-română. Acest proiect de lege va veni în curând în discuţia parlamentului frances.“ La aceasta dete d. V. A. Urechia următorul respuns telegrafic: „In numele universităţilor române mul­ţumim subscriitorilor dorinţei de a se în­­­fiinţa un curs de romăneşte la facultatea­­de litere din Montpellier. „Să ne cunoaştem bine, ca să ne iubim mult!“ Amândouă telegramele d-lui V. A. Urechiă se vor citi în congresul ce se ţine în aceste zile la Montpellier sub preşedinţa ministrului de agri­cultură frances. Românii şi Francezii D. V. A. Ureche, membru în aso­­ciaţiunea Felibrilor latini cu sediul la Montpellier,­­a primit un protest trimes de preşedintele asociaţiei d. Roque Ferrier, prin care se desminte din nou intenţiile reu voitoare ale vrăşmaşilor românismului, intenţii care se coprind într’o broşură apă­rută la Montpellier şi întitulată: „Catéchisme du bon Félibre“. In cuprinsul acestei broşuri se vorbeşte de popoarele neolatine cu esclusiune intenţionată a neamului românesc şi fraţii noştrii din «la­­belle Provence» ne daţi. In protestul ce înaintează, o nouă dovadă că nu suntem singuri în apărarea sfintelor noastre drepturi. Iată scrisoarea în întregul ei : Le Felibrige Latin Montpellier, 7 Iunie 1803 Domnule fi ilustre confrate Apropierea jocurilor florale de la Montpel­lier și a întrunirei solemne care le va pre­ceda la 18 Iunie, face necesară protestarea ce lă va aduce aceste linii. o carte al cărui titlu o face să fie con­siderată ca o manifestare realmente anteri­­sată — aproape religioasă, a credinței Feli­brilor—de­ curând a șters din paginile sale numele țărei voastre. Marele arbor al pădurei latine din Orient se vede dispreţuit ca şi ramurile sale din Grecia, Turcia de Europa, Basarabia şi din regiunile austro-ungureşti şi Danubiane. Mai marii lumei latine în Europa, inter­preţi gîndirei sale la părţile slave, ger­ LOPTA INFORMATIVai Toţi d-nii studenţi universitari sunt cu insisting rugaţi a se în­truni în şedinţă joi, 16 iunie la 8x 12 seara în una din sălile uni­­versităţei,­­unde Comitetul de 5 le va aduce la cunoştinţă ultimele dispoziţii luate asupra mişcărei naţionale. „ Comitetul Consiliul de miniştrii a admis es­­trăderea lui Diaz, cerut de parche­tul din Lozano pentru escrocherii. La 10 iulie se va ţine licitaţie la ministerul lucrărilor publice pen­tru darea în întreprindere a con­­struirei celui de al 2-lea lot al şo­ selei Târgovişte-Transivlania. Valoa­rea lucrărilor de pe deviz este de 358.453 ani. Comitetul permanent al judeţului Ilfov a votat 1000 de lei pentru întreţinerea Morgi şi 1200 de lei pe an serviciului antropometric de pe lingă Prefectura Capitalei pentru a măsura inculpaţii din judeţul Ilfov. Azi se va judeca de Curtea cu juraţi din Ilfov, Procesul lui Răzgan şi al surori sale Merişeanu, acusaţi pentru falsificarea de monede. Erî seară s’a adunat comitetul tea­trului spre a decide asupra angajă­rilor de gagişti pentru stagiunea viitoare. S’a hotărât numai câte­va anga­jamente. Comitetul se va aduna din nou Vineri. îwgSSs* Câte­va zile trupa franceză de o­­pereta a dat reprezentaţii în teatrul Lyra. (Maican). Sunt câţi­va artişti buni în această trupă, ansamblul însă şi în special corul lasă mult de dorit. Aşteptăm să mai vedem această trupă pentru ca să putem spune cît e de bună. Astă seară în Grădina Casino se dă Perichola, operă bufă în 3 acte de Offenbach." laes. De peste Munţi Prigoniri. Din jurul Reghinului ni­ se scrie: La noi prigonirile au început pe toată linia. Părintele Crainic din Urisiu, după cum se scie, a fost osândit la 2 luni închi­soare de stat pentru „agitaţie“, in­teligenţa română din Hodac şi Ivă­­neşti, în număr de 9 inşi, e trasă în cercetare din partea Tribunalului unguresc din M.­Oşorheiu; s’au fă­cut mai multe cercetări domiciliare; au fost admontate mai multe şcoale românesci sub cuvânt de „neglijenţă“ etc. etc. Pacea şi liniştea între lo­cuitori e tulburată din temelie. * * * Urmărirea studenţilor ruteni. Din Viena se telegrafiază, că contra celor doi studenţi, dimpreună cu 14 soţi ai lor, cari au demonstrat îm­potriva Metropolitului Sembratovicî, procuratura a pornit cercetare. * * * Manifest confiscat. Procuratura din Viena a confiscat manifestul ti­­nerimei rutene de acolo, cătră po­­porațiunea din Galiția. Acest mani­fest a fost redactat din incidentul demonstrațiunilor în contra metro­­politului Sembratovicî. Inundaţii în Bucovina Cetim în „Gaz. Buc.“ . Din toate părţile ţărei sosesc numai ştiri triste despre enor­mele pagube, ce le-au acusat apele. Prutul, Siretul, Suceava, Ceremuşul, Moldova, Bis­triţa etc., au inundat locurile pe unde curg, au rupt case şi pământuri, au stricat dru­murile şi şoselele şi calea ferată, comu­­nicaţiunea în întreaga Bucovină este între­ruptă şi numai cu anevoe se poate face prin transbordări. Spre joi noaptea Prutul a în­ceput a scădea şi pericolul pentru partea inundată a Cernăuţului pare a fi trecut, su­burbiile Caliceanca şi Horocea sunt încă inundate. In Vijniţa, unde apa a caasat stricăciuni grozave, acum scade pericolul, de­oare­ce nu a mai ploat, tot aşa şi cele­ilalte ape scad, aşa că dacă ploaia va în­ceta vom fi scăpaţi de alte inundări şi apoi vom putea constata exact enormele strică­ciuni şi pagube. Consistorul gr. pr. archiepiscopescu al Bucovinei, a votat, la iniţiativa Eminenţei Sale metropolitului Silvestru, un ajutor de 10.000 fl. din fondul religionar, pentru cei inundaţi, iar comitetul ţării, la iniţiativa d-lui br. Mustatza, 5000 fl. Mareşalul ţării, d-l Iancu Lupul, a întreprins pe lîngă gu­vernul din Viena o acţiune pentru acorda­rea unui ajutor suficient din partea statu­lui. Excelenţa Sa baronul Alecu Vasilcu a oferit 125 fl. iar societatea de credit fon­­ciar bucovineană 200 fl. pentru inundaţii din Vijniţa. Inundaţiile din jud. Iaşi Evenimentul aduce următoarele ştiri asupra inundaţiilor din judeţul Iaşi: In comuna Golăeşti In această comună, (plasa Braniştea) pe cât am putut afla de la victimele din co­­muna Podu-Jijiei se află sub apă următoa­ rele cotune : Branu, Petreşti, Medeleni, Chi­­sărici, Lăzăreni şi Podu-Jijiei. Despre această din urmă cotună, dăm toate detaliele, des­pre cele­l’alte ni s’a­­spus că şi pe acolo „se aude“câ-i tot aşa. [In cătuna Podul-Jijiei Duminică 30 Mai­, pe la toacă, pe când sătenii din această cotună, alarmaţi de u­­riaşa creştere a Prutului şi Jijiei, care şi-au­ unit apele, se duseră la iazul cotunei să caute a opri năvălirea din acea parte, după vr’o jumătate ceas, se văzură apucaţi pe la spate de apă, şi de abia au putut câţi­va să se repadă pe la case unii deja cu luntre, şi să-şi scape nevestele, copiii şi puţină făină de popuşoî. Apele au năvălit cu o furie înspăimântătoare şi numai câţi­va dintre săteni au putut să’şi scoată ceva de ale gu­­rei şi vitele mari; porcii însă şi toate pa­serile s’au înecat. Retragerea sătenilor Văzând că apa înaintează, acopere toate holdele, cuprinde casele, suindu-se până la pod, sătenii s’au retras în pripă pe un deal al cotunei, unde se află şi suhatul lor. A­­colo erau la adăpostul apelor. Inserase şi din deal nu se mai vedea de­cât o mare întinsă de apă , nici un acoperiş sau urmă din locuinţele, în vălătuci, acoperite cu stuh, nu se mai zărea. Duminecă spre Luni au noptat pe suhat dinpreună cu vitele. Luni, a venit la ei G. Bortă consilier co­munal dinpreună cu vătăjelu P. Meluţa şi 6 miliţieni şi văzând că sătenii puseră la foc o mămăligă din făină cât au putut scăpa pentru a linişti foamea copiilor, selbatecul consilier resturnă ceaunul, ţipând şi suduind că de ce s’au aşezat pe suhat, în coastele ţarinei pământurilor din 1864. Sătenii au respuns că acolo e suhatul lor, că nu în­calcă ţarină străină şi că de­o­camdată ce să se facă ? Suduind consilierul se răsti la ei strigând să se ducă „în Rusia, în Ame­rica, în lumea mare, da acolo să nu ră­­măie că-i alungă cu parii“. Sătenii s’au re­tras mai în deal. Au stat Luni, Marţi, n op­tând cu neveste şi copii sub cerul liber, şi ori­ce hrană să isprăvise. Mercuri au aflat ca a sosit din Iaşi o căruţă cu pâne şi o putină cu brânză.­S’au dus la primarul I. Cărăuş, fost sergent în armată, dar acesta dormea, de oare­ce era mort bet. Când s’a trezit a început a îm­părţi la sudălmi, ameninţând. Sătenii aştep­­tau să capete pâne căci copii se sfârşiaă de foame. Primarul început să împartă pânea la locuitorii din comuna Golăeşti, neinun­daţi, notarul a luat un ţuhar plin de pânî şi o traistă mare de brânză. Iar sătenilor prăpădiţi din comună Podul-Jijiei, li s’a dat câte-o pâne de familie şi o mână de brânză. Oamenii cu 7 copii primeau o singură pâne. Au luat câte o pâne şi s’au întors pe suhat. Au stat Mercuri, Joi, Vineri Sâmbătă, fără cel mai mu ajutor. Era o jelanie între copiii de ţi se rupea inima. Vezând că stau „de 7 zile şi în acest timp li s’a dat o singură pâne numai“, s’au hotărît să meargă la oraş. Săteni s’au adus în Iaşi şi s’au plâns prefectului, acesta a crezut că rezolvă chestia cu o rezoluţie nedescifrabilă. La Stânca La Stânca, moşie a d-nei Rozcovanu, după informaţiele ce căpătăm de la un martor ocular, se află azi ca la 1400 săteni refu­giaţi din comunele plasei Turia şi toată în­tinderea de la Ţiganaş pînă la Sculeni.Cei mai mulţi au venit cu luntre făcute din uşi. Apele au ajuns la o înălţime de 3 metri deasupra şoselelor. Un tablou oribil Săptămîna trecută, ziua anume ne scapă, locuitorii din Stânca aflători pe malul Ji­jiei au zărit ceva plutind­­pe valuri, care furioase se succedau cu o repeziciune e­­normă. Nu-şi puteau da seamă ce e. Arunc căngile fi reuşesc a trage la mal. Era o mică albiuţă, în care sta culcat un co­pilaş de câte­va luni, ţinând între dinţi încleştaţi gurguiul ţiţei mrmei lui, ce a­­tîrna in albie. Mama, cu puterea ce ţi-o dă moartea, se ţinea de albiuţă; de poa­lele fustei ei se ţineau în­­dreapta şi în stingă, cu degetele sgîrcite încurcate în citul fustei, doi copii mai mărişori. Pa­tru suflete moarte, care au produs o ade­vărată consternaţie în populaţia din Stînca şi intre sătenii refugiaţi. Mulţi vorbesc şi de alţi oameni dispă­ruţi, nimic pozitiv însă. Iată resultatul unor informaţii culese des­pre o mică parte din inundaţiile din Mol­dova de sus. Câte nu s’ar mai afla, şi ce nu s’ar des­­vălui dacă cercetările nu s’ar mărgini aici! Serviciul telegrafic Roma, 19 Iunie. — (Ştefani) 14080 ale­gători din 45483 înscrişi au votat la ale­gerile municipale din Roma. Au fost aleşi 11 clericali şi 7 liberali. LONDRA, 19 Iunie. — „Daily News“ află din Constantinopole, în privinţa proce­sului tulburărilor din Cesarea, că tribuna­lul din Angora a condamnat 17 armeni, între cari 2 profesori la colegiul din Mers­­wan, la pedeapsa de moarte, 6 la 15 ani închisoare şi 18 de la 8 la 10 ani şi 15 au fost achitaţi. BRUENN, 19 iunie. — Era seară mai multe mii de lucrători au împresurat lo­calul unde trebuia să aibă loc o adunare, care fusese interzisă. Cavaleria a împrăştiat mulţimea, care o ataca cu pietre. Trupele au şarjat mulţimea şi a restabilit ordinea la 10 ore şi jumătate. In alte localităţi nu a fost nici o încercare de a se ţine întrunire.

Next