Lupta, august 1893 (Anul 10, nr. 2066-2090)
1893-08-05 / nr. 2069
5 AUGUST 1893 ceptorul îi ea aşternutul pe care femea la ţesut când era fată mare, etc., femeea desperată insultă pe bărbat, acesta îi dovedeşte din nou că n’are dreptate. S’a răcit mămăliga ; femeea sare cu gura pe bărbat c’a întârziat prea mult, că face prea multe datorii la crîşmă ; bărbatul mai ales acuma nu-i poate îngădui multă vorbă. Nu-i place mâncarea, un motiv puternic de a arunca strachina cu mâncare în capul femeei. Un „tîrîe-brîfi“ trece pe drum; bărbatul cere femeei socoteală pentru ce să uită înspre casa lui ; femeea îl ea cu gura, el e ea la bataie. In sfârșit la amândoi le vine să-şi iee lumea în cap: femeea de răul husumului de bărbat, bărbatul de răul morei hodorogite, de răul femeei. Şi fără întârziere să şi duc; de multe ori în această fugă nimeresc la crîşmă. Acolo, bărbatul cântă: Frunză vede de diudă și Ileana de răul teu Me duc la crîșmă să bea, La crîşmă la făgădăfici oca de vin un left, Acolo-i sumanu meu. Femeea la rândul ei cântă : De ciuda bărbatului Am să beui al dracului. In realitate nu-i nici unul vinovat, căci tot ei cântă : Când gândesc să beți la vin; Grijuri necazuri nu vin Şi de aceea Prea cinstite poloboc Ia mai stăi puţin pe loc. Să venim noi vr’o câţiva înspre mântuirea ta. Visul trece şi după el vine crîşmarul cu sacii, argaţii boerului cu harabaua ca să-’i fee recolta de pe arie, unul pentru băutură, altul pentru banii împrumutaţi din iarna trecută.... Motiv nou de ceartă, care mai tot-d’auna să sfîrşeşte cu bătae. Desperarea e mare, să simte din nou trebuinţă de lumea lui Bacus. Acum să cântă renumitul cântec «sărăcilă şi bogăţilă“ în care săracul şi bogatul să rîd unul pe altul ; bogatul rîde pe sărac că munceşte; săracul ride pe bogat că şade cu gâdul numai la bogăţii, pe când el n’are nici o grijă. Tot acum să face filozofia vieţii. Viaţa-i scurtă, D-zeu ştie ce vom mai păţi pe ceea lume şi de aceea : Frunză verde ş’o alună Bea, bea, bea sărmană gură Căci ca mâni te faci ţărână, Bea, bea, bea sărmane gât Căci ca mâni te faci pământ. Atâta despre armonia casnică . Cu această ocazie am văzut în treacăt că ţăranul bea pentru că-i sărac. Lucrul să întâmplă şi vice-versa, însă în mod cu totul excepţional. El bea ca să-şi mai ure din când în când nevoile. Trebue să spunem înapoi că numărul ţăranilor nebeţivi dar săraci e cu mult mai mare decât al celor beţivi; şi prin urmare dacă dăm cuvântului beţie înţelesul de cauză de ruină materială şi morală, găsim că în general, nu beţia e cauză de sărăcie ; din contra sărăcia e o cauză de beţie. ♦ ft * Căteva cuvinte despre părinţi şi copii. Căsătoria fără copii sau părinţii cărora ie mor copiii sunt nefericiţi pentru că n’afi cine să le poarte de grijă la bătrîneţe şi după moarte. Un părinte nici odată nu se întreabă dacă creşterea ce o dă copiilor este bună. Părinţii care afi noroc afi copii buni , cei fără noroc afi copii răi şi norocul doar nu atârnă de om. Poţi să baţi un copil „piele ră“ ori şi cât, daca ’i-e de la Dzefi să rămînă răfi, răfi remine. Părinţii sunt datori să poarte de grijă copiilor să nu crească de capul lor, să le facă zestre, almintrelea ei afi dreptul să’şi blesteme părinţii. Şi, în adevăr, părinţii ’şi dafi silinţa în acest sens, bine înţeles cât pot şi cum să pricep. Idealul părintelui este ca copiii să trăiască mai uşor şi dacă s’ar putea să nu muncească. El ştie că dacă-şi va învăţa copii carte, aceştia n’afi să se mai iute la el, n’afi să-i dee de pomană nimic după moarte ; cum toate acestea i să pare atât de grea şi iubirea de părinte e atât de mare în cât îşi zice: „facă ei cu mine cum ’i vor lăsa inima, efi doresc să mor cu mîngîierea că va fi să trăiască mai uşor“. Această socotălă şi-o face orice părinte, tot-d’auna însă rămîn numai cu dorinţa. Mama adoarme copilul cîntîndu-i dorinţa inimei sale, s’ajungă să-l vadă scriitor la masa întâiu, scriitor la cănţărerie, suprefect în tribunal, etc. Mai ne urmă dacă întrebi pe un ţăran ce mai face, cum mai petrece, şi dacă te cunoasce, ’ţi răspunde: „slavă D-lui copiii mi s’a făcut mărişori, mi-s de ajutor, pot să se hrănăscă singuri, de acum nu mor de foame. Cum vedem, nevoile nu i-afi dat pace să-şi înveţe copiii carte. Ii vine greu să se lipsească de braţe de muncă. Lui, nu-i dă mîna să-şi înveţe copiii decât cel mult clasele primare. Entuziasmul pentru şcoală scade cu trecerea timpului, căci muncitorul crede că şcoala ar avea de scop suprimarea muncii. Din moment ce se încredinţează că şcoala nu-i scapă de nevoi, nu mai vede nici o raţiune de a-şi da copiii la şcoală. Copii ţăranului rămân dar, în majoritate, numai cu şcoala din casa părintească. Să intrăm puţin în această şcoală ca sovedem, căci ia prezintă cel mai mare interes. Copilul începe să găngurească cele dintîi şi trei cuvinte: tîtă, mamă, tată; să umple inima părinţilor de bucurie. Al patrulea cuvânt e mai totd’auna o injurie, de care părinţii fac haz: e semn că copilul are să fie deşteptat. Copilul se loveşte de ceva, părinţii ’l învaţă să bată I obiectul de care s’a lovit; el loveşte cu I beţişorul pe oricine ’iese înainte , toţi fac haz, are să fie mare ştrengar. A încetat alăptarea: copilul plânge într’una. Ca să-l împace i se dă ori şi ce; el se obişnueşte cu acest fapt şi cere orice vede la părinţi, fie că aceia ce el vede e o oală cu vin safi sticlă cu rachii. Dacă ameţeşte copilul, nu plînge, mai e vesel, să joacă, faci haz de el, safi adoarme şi scapi de bucluc. Copilul e faţă la toate certele şi injuriile fără perdea dintre părinţi. El vede că cele mai dese certe provin din pricina surtucarilor. Vede şi aude pe mumă cum plînge şi blastemă, să dea ciuma în gîtul boierului, holera în inima perceptorului şi să-l mănînce viermii de viu pe guvern. De aici frica copilului de surtucari, frică care nu-l va părăsi toată viaţa. * Mama disperează că copilul n’are minte : ea e necăjită nu poate suferi copilării. II bate necontenit şi n’are ce-i face. II ameninţa că are să’l dea la şcoală unde nu mai merge cu nebunii. Are să se ducă la profesor să-l roage ca să-i aducă numai pielea şi ciolanele. De aici temerea şi ura de şcoală. I Ocupaţia cîmpenească şi grijele părinţilor fac cu neputinţă o privighere mai de aproape a unei bune creşteri; mulţi copii I contractează adeseori o mulţime de obiceiuri rele, care odată încuibate în moralul I lor numai cu mare greutate pot fi înlăturate. I Iată generalitatea creştere în familii ; v sunt şi unele excepţii. , ---------~S8C=«0-------chimic, şi constatat ca este un adevărat filtru ideal ce însuşesce toate condiţiunile technice şi antimicrobice. Subsemnatul, având în vedere interesul imens ce presinta cestiunea alimentarei cu apă a elevilor şi elevelor cari, ca naturi fragete, sunt mai mult expuşi la contactarea diferitalor maladii ale căror germeni se propaga în apă, are onoare a recomanda D-voastre filtrul menţionatei firme represintată prin D. B. Welles et C-nia din Bucureşti, calea Victoriei No. 97, sigur fiind, că, în interesul ce purtaţi sănăteţei copiilor, ve veţi grăbi a procura câte un asemenea filtru pentru fiecare şcoală din acea urbe; cu modul acesta copii, având o apă de băut bună şi curată, pot fi aparaţi de boale. Priimiţi, vă rog, D-le primar, asigurarea distinsei mele consideraţiuni. p. Ministru, Dr. Cornoiu FILTRU-IDEAL ! Iată circulara cu No. 6.151 de la 26 Iulie 1893, adresată de D. ministru cultelor şi instrucţiune!i publice D-lor primari din comunele urbane. Domnule primar, D. B. Welles şi C-ma represintanţî ai I firmei «Dr. Nordtmeyer-Berkefeld-Gesell- Ischaft», cari, reluând studiul lui Pasteur și Koch, au construit un filiu examinat de D. Dr. Bernard, directorul institutului LAPTA O serbare la Bistriţa In ziua de 30 Iulie a fost la şcoala subofiţerilor de la Bistriţa, o serbare frumoasă. In fiecare an, în această zi, este solemnitatea cu care se termină examenele anuale care încep la 1 Iulie. Anul acesta am avut mulţumirea să asist şi să iaci parte la această serbare militară. La orele 9 dimineaţa elevii şi ofiţerii şcoalei, în mare ţinută, se afla şi pe câmpul de instrucţie din faţa şcoalei, aşteptând sosirea comandantului şi a comisiunei examinatoare. Peste câteva minute sosi înaintea frontului d-nui locat.-colonel Priboianu, preşedintele comisiunei, maior Petroman membru şi local,colonel Căpitanovici, comandantul şcoalei. Colonelul Priboeanu ură sănătate elevilor, la care aceştia răspunse prin strigătul de Ura! După aceasta d-sa ţinu elevilor un frumos discurs, în care îşi exprimă deplina sa satisfacţie pentru frumoasele rezultate pe care le-a fi constatat cu ocazia acestor examene şi din care, a zis d-sa, se poate vedea cât interes pun atât comandantul şi corpul ofiţeresc cât şi elevii pentru a face din această şcoală una dintre cele mai bune instituţii de cultură militară. In adevăr, rezultatele acestui an afi fost mai mult, decât frumoase, deoarece toţi elevii afi întrunit condiţiunile de promovare şi absolvire. După această cuvântare frumoasă s’a citit în faţa frontului ordinul de zi dat, de comandant prin care se stabilea ordinea de clasare în care elevii din anul al 11-lea absolveaţi şcoala şi cei din anul I se promovaţi în clasa II-a, apoi colonelul Priboianu a încredinţat singur, celor d’intâi cinci elevi insemnile gradelor de sergent agjutant şi sergenţi majori. In urmă elevii din infanterie şi cavalerie a executat diferite exerciţii militare, cele de cavalerie foarte frumoase şi cu precisie executate. La orele 12 din zi a avut loc banchetul la care a luat parte următoarele persoanee: D-na şi d-1 Colonel Macarovici comandantul şcoalei fiilor de militari din Iaşi, d-na şi d-1 Locot. Colonel Priboianu, preşedintele comisiei esaminatoare, d-na şi d-1 Locot. colonel Căpitanovici, comandantul şcoalei de sub-ofiţeri, d-na şi d-1 Major Petroianu membru al comisiunei, d-na şi d-1 Dimancea, d-na şi d-na I. Mihale, dirigintele oficiului Bistriţa, d-na şi d-1 Pleşoianu subprefectul Plasei Horez, d-nele Maior Mihăescu, Draghici, Elena Locot, Ursachi, Anastasiu şi Părvulescu d-rele: Lucie Căpitanovici, Lala Savovicî Baranga, Dimancea, Hepites, Draghici ;—Ofiţerii profesori ai şcoalei Căpitănii: Vasiliu Vasile, Constantinescu George, Dr. Soiu; Locotenenţii: Iancovescu C., Valimareanu M., Uraschi G., Botez C., Vlădescu A., Marinescu N., Iorgulescu B. şi Sub-Locotenenţii: Anastasiu A., Bilciurescu Gr , Moisanu S., Radulescu G., şi toţi elevii şcoalei. Seria toastelor a fost deschisa de d-l Colonel Macarovici cari a băut în sănătatea Colonelului Căpitanovici, cel cari de 5 ani a lucrat cu atât zel și activitate pentru acesta şcoală, până a adus-o în gradul de dezvoltare în cari să afla astăzi. Ca răspuns la acest amabil toast colonel Căpitanovici declară că serviciul ce a făcut lung timp sub Colonel Macarovici la şcoala din Iaşi, îl a făcut acea ce este. După acesta d-l Colonel Priboianu într’o cuvântare admirabilă, a făcut să reească din nou meritele comandantului şi a corpului profesorul în conducerea acestui aşezămînt de cultură militară. Un toast cari a mişcat pe mulţi a fost acel al Căpitanului Vasiliu, ridicat în numele corpului ofiţeresc al şcoalei, şi prin care se exprima sentimentele de iubire şi respect către comandantul lor, cari în curând va pleacă de la aceasta şcoală; prin Căpitanul Vasiliu oficerii îşi arata şi recunoscinţa şi totodată regretele lor pentru plecarea colonelului Căpitanovici. Cu aceasta ocazie am putut vedea cât de puternice şi sincere sunt legăturele dintre oficerii şcoalei şi comandantul lor, cât devotament şi iubire există între membrii acestui corp. După toasturi Locotenent Uraschi a recitat mesenilor frumoasă poesie a lui Copp de Le Drapeau cari a mişcat pe asistenţi şi pentru care d-sa a fost aplaudat şi felicitat. Seara a avut loc representaţia teatrala dată de elevii şcoalei în marea sală de gimnastică, la acesta representaţie a luat parte afară de persoanele cari a fost la banchet încă alta lume multă dimprejur. Spectacolul s’a început cu un poem militar recitat cu mult talent de elevul absolvent Constantinescu Stan, şeful clasei a II-a, acest poem intitulat Mihu Căpitanul de Plaiu a fost compus ad hoc de Sub- Locotenentul Anastasiu, un tănâr şi talentat oficer, vechi elev al acestei şcoli. — D-sa a fost foarte mult aplaudat şi chemat de către publicul spectator. Reproducem în foeletonul nostru de astăzi acesta frumoasă compoziţiune. Spectacolul a continuat cu piesa Iorgu de la Sadagura de V. Alexandri, piesă veche dar plină de calităţi, căci zugrăveşte de minune, cum ştia Alexandri să zugrăvească, societatea română de acum 50 de ani. Representarea acestei piese a fost pentru mine o adevărată surprindere . Elevii s’a fi întrecut şi nimeni nu poate crede că pe un teatru improvizat, cu mijloacele de care se dispune şi cu nişte tineri elevi ca actori, o piesă ca aceasta să se poată da cu succes. Ei bine! nu exagerez nimic daca afirm ca multe oraşe de provincie ar fi fericite să aibă un teatru în care să se execute aşa de bine o piesă . — toate rolurile (destul de dificile) a fost jucate admirabil de elevii actori, tipurile bătrânului răzeş Moldovan, femeei cochete, nepotului berbant, ovreiului camator, ţăranului beţiv, neamţului Saltimbac etc. a fost minunat create. Spectacolul s’a sfîrşit cu câteva producţiuni gimnastice, foarte grele, executate de d-l Lăzărescu profesorul de arme al şcoalei, cu recitarea unei poesii franceze La Charge de cavalerie a Reishofen, de elevul Izvoranu şi cu danţul mateloţilor executat de elevi. Sunt sigur ca toţi cei cari a fi asistat la această serbare vor păstra ca şi mine o frumoasă amintire şi că vor căuta a răspândi convingerea ce îşi a fi făcut ca în această şcoală să formează buni ofiţeri armatei şi buni cetăţeni societăţei. Credem asemenea că astăzi toată lumea şi conducătorii oştirei s’a convins că această şcoală nu numai că merită să trăească, căci a dovedit câte vitalitate este în elementale ce dă, dar ca este o datorie a i se da o desvoltare din ce în ce mai mare . Trebue să se convingă odată pentru totdeauna toţi că acesta-i singura şcoală prin care tot soldatul poate aspira la cel mai mare grad militar, şi cine ştie dacă printre sergenţii cari fac această şcoală şi cari mai târziu îşi complectez studiile în şcoale superioare de resboifi, nu se găseşte în faşă un general cari va face într’o zi gloria ţărei noastre. A. L. ------- No. 2069 INFORMATIUHI Plata pensiilor pe luna August va începe la 12 ale acestei luni. »«SSRS Eri a plouat la Piatra-N., T.-Ocna, Bacau Hârşova, Ploeşti, Giurgiu, Ocnele Mari, Câmpina, Tirgovişte, Doftana, Tecuciu şi Curtea de Argeş. In numărul nostru de Luni s’a dat informaţia cum ca comisarul sect. 41 ar fi bătut crunt o femeie; în urma cercetărilor ce am făcut am putut constata că am fost induşi în eroare. Adevărul e că o femeie a fost dusă la sens. 41 pentru că nu vroia să asculte de a nu merge cu un copil cu căruţul pe strada astfel că era ameninţată să fie calcată de tramway sau de vre-o trăsură, sergentul invitând-o să treacă pe trotuar, numita l-a insultat. Sergentul a condus-o la sees. 41 unde subcomisarul a pus-o în libertate. ».« La 1 iulie 1893 se aflau 1090 deţinuţi în arestele judeţene din ţară, dintre cari 412 condamnaţi, 615 proveniţi şi 27 trecători. Regele României împreună cu princesa mamă au sosit la băile din Ragatz. Membrii în consiliu general al învăţământului au fost numiţi d-nii G. Dumitrescu, Al. Vitzu, G. Danielopolu, dr. Manolescu şi N. Nitzulescu din partea universităţei din Bucureşti. D-nii Leonardescu, G. Urechia, dr. Perice şi P. Poni din partea universităţei din Iaşi, D. M. Galoianu din partea seminarelor. D-nii Al. Odobescu şi G. Gogu (învăţământul superior) şi d-nii I. Georgescu şi M. Wachman din partea şcoalelor speciale. Astăzi pe la orele 7 dimineaţă o femeie care lucra la palatul justiţiei a căzut după schelă de la etajul al IlI-lea şi a fost foarte grav rănită. Victima a fost trimisă în cura spitalului Brăncovenesc. Noul regulament pentru examenele de bacalaureat a fost terminat de ministrul Cultelor şi instrucţii publice. Acest regulament se va pune în aplicare la 1 Septembrie viitor. Inundaţiile din Austro-Ungaria Lemberg, 15 August.— Apele Strugi şi Dunastru continuă a creşte. 4 sate pe Dunastru sunt sub apă. Ploile continuă, din care causă sunt temeri că apele vor creşte mereri. Ştiri mărunte Ieri a avut loc la Titu logodna tînărului inginer Marcus Loebell cu gentila domnişoară Eugenia P. Vastelly. Felicitările noastre. Atragem atenţiunea Primăriei asupra murdăriei din str. Nouă în dosul tipografiei „Românul“ şi asupra murdăriei de pe locul viran de pe lângă imprimeria Statului. A apărut de sub tipar o carte folositoare: Resumat despre arhitectura şi construcţiunea practică, special pentru zidărie şi dulgherie de d-nul inginer Anton Borneanu. De vânzare la autor strada Armaşu 30. Preţul 2 lei. FOIŢA ŢARULUI „LUPTA“ MIHUL CĂPITANUL frisonierul de la Baia In lupta de la Baia, scăpând ca prin minune, Se zice că Mathiaşî, al Ungurilor crai, A dus legat în ţară-î, cu scop ca să-şi resbune, Pe Mihul Moldoveanul, un capitan de plai. Renumele lui Ştefan victorios în toate Resboaele, ruşinea ce în Baia suferi, Aprinse ’n Ungur ura, ce umilirea scoate Din suflete pigmee, când nu se pot mări. îndată ce ajunse în ţara Ungurească, Ordonă să-i aducă p’alui prisonier Ş’atunci, Mihul apare în camera regească Purtând cu greu, dar mândru cătuşele de fier. Privindu-1 fix Mathiaşî, escortei face semnul Şi doi soldaţi se pleacă pe Mihu a deslega, Apoi se duc din sală, predând încet consemnul La pagîul ce remase pe rege a surveghea — Ştii tu ostaş ce planuri făcut-am pentru tine De te am oprit la Baia şi ’n ţară’mi te-am adus, Nu te-ai gândit? Respunde. — Vai Sire, în lume cine Ghiceşte adevărul? dar, am un presupus; I Şi dacă presimţirea mea tristă, nu mă’nşală, I De sigur nu’mi surîde norocul pe aci, I Căci m’aţi oprit în luptă d’a cărei văl- I măseală Abea cu câţiva oameni aţi putut rătăci; I Şi fui trimis din partea Moldovei, cum ştiţi, care ’ E’patria cea scumpă, lui Voevod Ştefan, Sunt dar străin aicea, duşman cum mi se pare Câci neam de neamul nostru cu voi a fost duşman. Acestea sunt destule dovezi care să’mi spună, Că frunza din pom ruptă, descinde pe pământ, Şi că, răpit ca dânsa din patria mea bună, Din ceas, în ceas, m’aşteaptă, o gură de pământ. I — Semeţi ca toţi ai voştri la vorbe fiind harnic. Tu uiţi că robul poartă respect şi că un prins î Ar trebui............. — Dar Sire, vă înşelaţi amarnic ! Căci ei de Ştefan Vodă la voi am fost trimis . Şi nu sunt robul vostru, nici prins, ci delegat. Veni-l cum ştiţi la Baia cu ’naltă 'nsărcinare. • Şi nu mi-aţi dat respunsul, deci nu am terminat. Prin mine dar vorbeşte, tot Ştefan, vodă , mare. — Ascultă, nu’mi mai spune cuvinte de paradă, Pe Ştefan să mi’l lauzi zadarnic osteneşti De crezi că a mea minte cândva o să te creadă; Ei sunt sătul de vorbe şi curteniri domneşti. Arată-te mai liber ca cel ce pătimeşte Desvălue’ţi durerea şi spune-mi sincer tot. Nu-i Ştefan lângă tine, în jurul tău priveşte Spioni n’are la mine, al vostru mic despot. — Măria ta, voi credeţi că omul ce nu-i rege. Nu are’n piept, safi are o inimă astfel, In cât nici umilirea să n’o poată înţelege, Ori s’o înece lesne, dar Mihul nu-i mişel; Şi voi proba că astea nu’s vorbe de tocmeală, Căci nu urzesc în umbră livr’un tron să dobândesc, Despoţii, veneticii, scot vorbe la iveală, Şi pentru interese, zis ţara că-ţi iubesc. Repet încă o dată şi-s mândru a vă spune Că sunt omul lui Ştefan, ostaş şi căpitan, Moldova are oameni ce-s vrednici d’al ei nume Moldova şi a mea ţară ţi domnul meu Ştefan. — Zadarnic mai baţi câmpii! Europa toată ştie Că suferiţi sub Ştefan, că n’aveţi casă, loc, Şi nici odihna mesei, nici o statornicie ; Ce’i pasă lui de ţară, când însuşi îi dă foc ? — Da, sire, aşa este, mereu trăim în lupte, Dar vina nu e Ştefan, Vecinul e gelos !.. Ş’apoi nu el ci ţara dă foc celor perdute, Căci dac’un ochifi e bolnav, să’l scoţi a zis Hristos. — In adevăr ai dreptul să-ţi aperi domnitorul, Efi nu’s tiran ca dânsul, de mine frică n’ai, Eşti tocmai cum îmi place şi-ţi joci prea bine rolul, Lui Mathias, pe vorbe, nu vrai nimic să dai. Ş’astfel zicând se scoală, alături se opreşte De Mihul, şi c’un zâmbet samsaric îi şopti: Am aur, de vrai vino, cu el te cântăreşte, Şi cât va sta’n balanţă, al tău-ţilur, va fi; O vorbă de’mi vei spuune... Ş’apoi cu bogăţia Vei ciştiga şi titluri măreţe, ca dobândă, In schimb vinde pe Ştefan, e mică datoria. Dar voi numai atâta, ajută-mi la isbândă; Căci voi o răsbunare. Schiţează’mi aci planul Resboiului, cu care să’l biruesc, ş’apoi....... Din tine brav prieten, din Mihul Căpitanul Voi face primul duce, în oaste aci la noi. Ai combătut alături cu el, în bătălie, Şi mâna lui cea dreaptă, ai fost adesea tu. Răspunde, vrei nobleţă, mărire bogăţie Pe planul tăui ? Răspunde..... — Pe viaţa mea că nu întreaga mea fiinţă mai bine să dispară ! Decât să vând pe Ştefan, mai bine aci pe loc, Să mă înghită iadul. O, sire ’n astă ţară, Se vede că de oameni străini, vă bateţi joc ! Dar ştiţi că înaintea’mî, averea preţ nu are ? Rang, titluri de nobleţe, nedemne le urăsc ! Pe lângă al meu nume cinstit, nu e mai mare, Nici unul, poate, sire, nici titlul teu regesc! — Infame, insolente, atâta îndrâsneală! Ai cutezat spre mine se urci mişelu’ţi gând ? De când regii s’atacă de robi fără sfială, Şi tronul să insultă de omenii de rând ? Mărirea nu’ţi priesce, vei spune-atunci de sine Căci, ’ţi ordon pe Ştefan se vinzi numai de cât De nu’i vorbi toţi pagii vor năvăli la tine Şi limba’ţi vor scoate-o, cu spadele din gât! —Sunt sire din Moldova v’am spus din prima dată Şi’n ţara mea credinţa, e cea întâi virtute Voinicului nu-i pasă de moarte nici o dată Când poate salva ţara de trista servitute! Am rîs d’a voastre titluri şi rîd d’ameniţare, Nici una nu m’atrage şi nu sunt ispitit, Aştept se’mi scoateţi limba şi rug, spânzurătoare, Ori când aveţi plăcere, de moarte’s pregătit ! —Ei bine vei avea-o ! Luaţi p'acest fanatic Şi mâni de „Sfântul Ştefan“ se fie spânzuraţi Din om în om s’ajungă la domnul să fi vrăjmatic, Vestirea morţii crude, ce-am dat-o supărat ! — Da, Sire, ţi se'i spue lui Ştefan Vodă mare, Ca’n ziua când Moldova serbează-a lui patron, Eu i-am urat isbândă ţi în spânzurătoare, M'am dus apărând ţara şi gloriosu-i tron ! A. Anastasiu. 1893 Iulie 30 — Bistriţa. --- -