Lupta, decembrie 1893 (Anul 10, nr. 2165-2188)

1893-12-04 / nr. 2168

ANUL X. No. 2168 ABONAMENTE IN ȚARĂ On nr..................................................................^ M Șease luni.............................................................fr ” Trei luni.........................................................." Pentru învețătorî pe un an.................................•’v * IN STREIRETATE Un an..........................................................TM Sease luni......................................................... Trei luni..............................................................15 Numărul 15 Bani Eul'flU A DOUA Redacţia a lui Român No. 2 Organ Democrat - Radical SAMBATA 4 DECEMBRIE 1893 ANUNCIURI Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . . . 1 lei Hain n n IV ii .ii ... .2i ban! linia. Inserte şi reclame , „ . ... 2 iei linia Pentru anuaciuri a se adresa: LA AaSmîntairați. *!im!iii*Bwwitwiwiwiwwa8Ww#ammaiiiH Regalitatea. Din afară. Din Reichstagul german. Fisionouția Camerei. Anarchiştii în Franţa. Amintiri din o călătorie. (Forţă) Regalitatea In concertul protestărilor de dinasticism la care am asistat cu priejia desbaterilor asupra Adresei Senatului, toată lumea a avut mângăerea şi mulţumirea de a auzi vocea şefului radicalilor ridicându-se în mod demn pentru a arăta care este şi care trebue să fie raporturile dintre şeful statului şi partidele politice. Din acest steeple chasse de devotament către tron la care s’aut dedat atât conservatorii cât şi liberalii, d. Panu, în magistralul seu discurs de alaltăeri, a tras încheerea că în fine s’a realizat visul doctrinarilor politici constituţionali, acela de a vedea pe regele scos din luptele zilnice dintre partide, ridicându-se şi planând deasupra acestora. Până acum, precum se ştie, acest lucru era cam intermitent. Regele era adulat sau atacat de către partidele noastre, după cum ele erau la guvern sau în opoziţiune. Astăzi, fie la cârmă sau nu, partizile, când e vorba de rege, de coroană, de dinastie, sunt unanime în a-i aduce omagiile de respect şi de dragoste, ca să nu zicem de gudurare şi supunere. De altmintrelea, pentru monarchiştii constituţionali sinceri, aşa trebue să fie Şi aşa este. Dovadă Anglia. Cine, care partid se gândeşte acolo să facă din puterea şi atitudinea reginei o armă de luptă împotriva adversarilor? Cine vede acolo în regină o piedică pentru resturnarea unui guvern, pentru realizarea unei reforme, cu un cuvânt pentru regulata funcţionare a constituţionalismului, pentru normalul mers al regimului parlamentar ? Nimeni. De ce? Fiindcă în Anglia pe lângă faptul că coroana, dinastia, e deasupra partizilor, mai e şi un alt lucru, care formează complimentul celui d’intâiu, este că partizile, la rîndul lor, sunt destul de tari, destul de rezistente pentru a nu se lăsa influenţate de coroană. Aci e nodul chestiune! regalităţei. Ei bine, la noi s’a realizat partea întâia ; am văzut partizile convenind ca în lupta dintre dânsele să nu amestece pe rege. Revine acum să vedem aceste partide desul de tari pentru a avea faţă de rege o atitudine care se fac coroanei pofta de a se încerca măcar să influenţeze şi să impue voinţa sa oamenilor de la guvern. E drept că dacă partizile noastre sunt încă slabe, dacă oamenii noştri de stat cedează mai totd’auna din cerbicia lor—şi devin maleabili de îndată ce urcă treptele palatului, pricina e că nu au un sprijin într’o puternică opinie publică. Dar aci, leacul e indicat: partizile n'au decât să se demopratizeze, n'au de cât să întindă brațele pentru a găsi în massele populare, în însușirea revindecărilor lor, sprijinul necesar pentru a se întări şi a căpăta forţa de rezistenţă. Căci e drept so spunem. Dacă până azi reforme largi democratice la noi nu s’au făcut, vinovat nu e pentru aceasta regele. încă nu s’a aflat, încă nu se ştie un singur caz în care regele să se fi împotrivit la propunerea sau sancționarea vr’unei legi cu caracter popular. Dacă asemine legi nu sau prezentat, dacă atari reforme nu s’au propus și realizat, vinovate sunt partidele care nu au încredere în ele, care nu s’au convins de imperioasa și urgenta lor necesitate. Deci înainte de a se cere partizilor democratizarea formei noastre de guvern, trebue să le îndemnăm și să le silim să înceapă prin a se democratiza mai în- I/U1U. UiU 1JUOA JC/< In ce ne privește pe noi radicalii, noi am preferit intotde auna reformele economice înaintea celor politice. Noi nu vedem, pentru moment, în rege o piedică pentru realizarea revendicărilor economice şi sociale ale mulţime!, revendicări ce formează programul nostru. Şi chiar în materie de reforme politice, avem altele, cum sunt sufragiul universal, referendum, reprezentarea proporţională cărora le-am da intuitatea. De altmintrelea democraţia din toate ţările constituţionale şi chiar din cele semi-constituţionale urmează tot astfel. In Anglia partidul liberal care şi-a însuşit reformele cele mai înaintate nu vede în forma monarchică vreo piedică pentru realizarea lor, după cum nici democraţia socială din Germania nu e oprită în mersul ei progresiv şi nu se gândeşte pentru moment la schimbarea formei de guvernământ. DIN AFARA FRANŢA Desbatente Camera Paris, 14 Decembrie.—Prima parte din propunerea d-lui Basly relativă la o anchetă în privinţa grevelor din Pas-de-Calais şi Nord a fost respinsă cu 401 voturi contra 131. A doua parte, privitoare la o anchetă asupra condiţiunilor de muncă în toate minele combătută de guvern, a fost respinsă cu 366 voturi contra 166. Paris, 14 Decembrie.—In cursul discuțiunei propunerii Basly, d. Millerand impută guvernului că a luat partea companiilor de mine. D. Lamendin, deputat socialist din Pasde-Calais, a apărat purtarea companiilor; el a zis că ceea ce greva a costat lucrătorilor şi târgului francez justifică trirgeterea lucrătorilor concediaţi, fel a arătat că sindicatul a decis greva. Paris, 14 Decembrie. — D. Leygues întreabă în privinţa scăderii preţului grănelor, atribuind căuşele importaţiunii americane, admiterii temporale, stabiliri de întreposite, tarifelor de pătrundere şi organisării întrepositelor. D. Vigor răspunde că guvernul se preocupă de scăderea preţului grănelor. Regimul actual al întrepositului trebuia să fie modificat. Ministrul declară că guvernul va apăra interesele ţăranilor (aplause.) Anarchiştii Paris, 14 Decembrie. — „Le Petit Journal“ a anunţat descoperirea unui vast complot anarchist. Prefectura poliţiei desminte în mod absolut această ştire. Se mai desminte arestare, unul anume Carl Stub, la care s’ar fi descoperit o bombă încărcată. Paris, 14 Decembrie. — D. Dupuy a citit la Cameră dovezile de simpatie primite din partea Senatului și Camerii României (apl.) Paris, 14 Decembrie. — Papa a exprimat guvernului sentimentele sale de reprobare a atentatului și profunda sa sipipatie, Paris, 14 Decembrie. — Nu este exact guvernul francez a luat iniţiativa relativă la o înţelegere internaţională contra uneltirilor anarchiste. Paris, 14 Decembrie. — Miniştrii de interne şi de justiţie a fi adresat prefecţilor şi procurorilor generali circulări invitându-i să supravegheze exactitatea ştirilor date de ziare şi să aplice legile nouă. Comisarii de poliţie sunt de asemenea invitaţi să asiste la întrunirile publice şi să dreseze procese-verbale contra oricărui cuvânt nelegal. Anglia Londra, 14 Decembrie. D. Asquith declară la Camera comunelor că legile au HIM! tuale nu oferă nici un mijloc pentru a împedica pe anarchiştii expulsaţi din Franţa de a veni în Anglia. Iasă modificarea acestor legî nu este oportună. Camera lorzilor a adoptat în a 3-a citire bilul in privinţa asigurărilor. Apoi s’a amânat până Marţi. Londra, 14 Decembrie. — D. Gladstone a anunţat Camerii comunelor că vacanţele parlamentare de Crăciun vor ţine de la 22 până la 27 Decembrie. D. Dorrington propune amânarea parlamentului pentru a protesta în contra intenţiunii guvernului de a impune Camerii un program de lucru. După lungi desbateri, propunerea e respinsă cu 165 voturi contra 115. Austria Viena 14 Decembrie.— Camera deputaţilor a aprobat cu 185 contra 73 voturi măsurile excepţionale pentru Praga şi împrejurimile sale , şi a respins moţiunea tinerilor tcheci In şedinţa de aseară Prinţul Windischgraetz a recomandat aplicarea provizorie a trimestrului din budgetul anului trecut. El salută accesiunea de voturi precioase la partidele cualisate; el speră că cualisaţia se va întări, că îşi va câştiga prieteni şi se va apropia de adversarii ei. Soluţia chestiilor dificile cu care este însărcinat guvernul nu e posibilă decât dacă coalisaţii vor renunţa la câteva cereri şi când ei vor avea încredere îa minister, care va evita tot ce poate atinge principiile lor (aplause vii). Fisionomia Camerei In sfîrşit deputaţii nu se mai opresc în sala paşilor perduţî, ei intră în incinta Camerei. D. C. C. Dobrescu intră purtând la subţioară 20 de dosare, hârtii şi notiţe. La coapsa stingă îi atârnă un tesac, pe cap poartă un bonet, fugian, iar pe piept reprezentantul Ploeştilor are o medalie, ce are pe o parte stana libertăţei iar pe alta capul colonelului Candiano-Popescu. Dupe d-sa vin imediat d-pii N. Cerchez, Vârnav, Lupulescu, inginerii majorităţeî cari abia târăsc mai multe lanţuri —chilorpetri, Qumgra este în picioare. — Ce este caifelul ăsta Dobrescule? îl întrebă d. Porumbari înspăimântat de aerul resboinic al deputatului de Prahova. — Azî desvolt interpelarea pe care am adresat-o ministrului de resboiu. Liberalii îl privesc cu admiraţie. — Dar pe cine reprezinţi cu uniforma asta ? întreabă d. Grigoremu. — Pe Martie, zeul resboiului, răspunde d. Micescu, tare în istorie. — Bine zici, Rin© zici, tocmai aşa l’am văzut pe Marte representat într’o operetă ! spune dând din cap d. Grigorescu. Generalul Lahovari apare pe banca ministerială. Lumea toată se miră, generalul nu în ţinuta de campanie, îmbrăcat d Vr şi fără nici o armă. Din buzunarul drept ese capătul unui băţ. — La ordinea zilei este interpelarea d-luî Dobrescu, spune preşedintele. O mare mişcare în adunare. Inginerii încep să întindă kilometrii. — Ce faceţi d-lor ! Observă chestorul maiorul Pruncu. — Ne pregătim, răspund inginerii în cor, să măsurăm discursul lui C. C. Dobrescu. — Aveţi cuvântul d-le Dobrescu, spune preşedintele. Tac, pac, şi viziera d-lui Dobrescu este riscată. Apare în arenă cu faţa descoperită arătând tot pieptul adversarului. Poc, poc, poc, bate de, trei ori din picior d. Dobrescu, salutând cu spada. In zadar așteaptă însă pe, gheneralul Lahovari să se pue în gardă. — Pardon, zice generalul, retrag tot ce am spus, retrag circulara ! Brohote, de rîs isbucnesc pe băncile opozițîeî. Un general care fuge, un general care părăseşte câmpul de războiţi! — Ruşine ! ruşine! se aude din toate părţile. D. Dobrescu întocmai ca Marte stă rezemat în tesacul său şi făcând din când în când fonde graţioase pe la nasul generalului Lahovari ’ întreabă: — Dar dacă retragi de ce ai făcut-o onorabile! ? dacă o retragi, de ce ai dat’o stimabile! ? dacă o retragi de ce ai înaint’o respectabile ! ! Şi bietul general nu ştie încotro să ’şi dea mustăţile ca să le ferească de tesacul lui Dobrescu, care ’l rîzie mereu pe la nas. — E ajunge, lasăl şi d-ta, a retras’o ce maî vrei, spune preşedintele adresându-se d-lui Dobrescu. — ’Mi e necaz! — Pentru ce? ’ întreabă d. Ghiţă. — Pentru că nu au fost şi niscai dame în tribună! răspunde furios d. Dobrescu. — Ei de asta şi mie ’mi e necaz, răspunde d. Ghiţă, măcar că sunt din majoritate. Jip. Din Reichstagul german Conyenţlile comerciale Berlin, 14 Decembrie. Reichstagul discută tratatele de co. • • /-N 1 • ii (/ vu uf-'u.uiu yjL uui jjuu. D. de Manteuffeh conservator, declarii că concluzia tratatelor de comerţ din 1891 este o greşeală politică; el a avut o greşeală votându-le şi recunoaşte aceasta, dar guvernul urmează a face aceeaşi greşeală. D. de Caprivi declară că pe de o parte este adevărat că agricultorul rebue să suporte cheltuelile tratatelor de comerţ, fiindcă un stat care produce mai cu seamă grav trebue să obţie oarecare concesiuni, dar cancearul respinge felul de a combate al unire apricultorilor care cheamă masele populare la luptă contra guvernului în chestia monetară. D. de Caprivi zice că chiar dacă ar fi cel maî decis dintre bimetaliștî, n’ar putea face un pas fără concursul Angliei. Cea mai mare parte dintre orator vorbesc în favoarea tratatului cu Spania. Tratatele cu Spania şi Serbia s-au votat cu o mare majoritate. Cu ocazia tratatelor comerciale, comisiunea Reichstagului a adoptat o resoluţie invitând pe guvern de a se ocupa cu admiterea arbitragiului pentru neînţelegerile resultând din tratate şi să aibe în vedere sistemul monetar, organizarea, burselor şi legislaţia uurieră, chestiuni care toate trebuie să aibe o soluţie identică în toate Statele civilizate. Anarchiştii în Franţa (Corespondenţă particulară a ziarului „Lupta“) Dinamita în Camera franceză.—Şedinţa de Sâmbătă.—Explozia.—Emoţii mea în Paris. — Seara pe bulevarde.— Manifestaţiei.--Arestările. — Aflarea asasinului.—Asasinul.— Mărturisirea.—Perchisiţia.— Bomba.—Opinia Presei — Părerea Anarchiştilor— Conclusia. Unul din evenimentele care preocupă actualmente nu numai Parisul şi Franţa ci chiar Europa întreagă este de sigur „explozia unei bombe cu dinamită*—explozie care din fericire, departe de a fi produs efectele dezastroase ce i se atribuiau în primul moment, departe de a fi omorât sau măcar rănit de moarte pe cineva, denotă totuşi că anarchismul se întinde, că anarchiştii prind teren şi capătă o îndrăsneală care trebue să preocupe serios pe oricare guvern; în adevăr a arunca o bombă în mijlocul unei camere, în centrul Parisului şi în plină şedinţă este un act pe cât de odios şi de reprobat dar tot atât de denotător că anarchia nu glumeşte. Pentru a vă pune în curent cu cele petrecute pe aci, vă voi da un scurt rezumat al celor petrecute, şi vă voi indica părerile diverselor partide. Şedinţa, de Sâmbătă.—Explozia. Era pe la orele 4 şi 5 minute, în Camera deputaţilor din palatul Bourbonilor se discuta alegerea d-lui Mirman, deputat al oraşului Reims. D-na Mirman se cobora tocmai de pe tribună unde apărându-şi alegerea, fini cu vorbele „de altfel sunt aci ca şi voi toţi, nimic alt decât un cetăţean francez,“ stânga aplaudă şi în mijlocul acestor aplauze, o detunătură se aude, o bombă plecată din dreapta, din tribuna publicului, cade în partea dreaptă a Camerei, explodează şi răneşte pe mai mulţi deputaţi, asistenţi şi jurnalişti; emoţiunea e la culme ; alarma e dată, se telefonează poliţiei, preşedintelui republicei şi procurorilor; într’o clipă toate eşirile palatului Bourbonilor sunt ocupate de trupe militare ; lumea înspăimântată forţează uşele, vor să sară gardurile dar agenţii şi soldaţii cu săbiile scoase, sau cu baionetele printre grilaje nu lăsaă pe nimii să iasă .—vestea se răspândeşte ca fulgerul ; medicii aleargă din toate părţile; conferinţele de internat ale studenţilor în medicină se suspendă şi toţi aleargă la locul sinistru pentru a da ajutoare celor răniţi. In cameră emoţia continuă, sângele răniţilor stropeşte foteliele deputaţilor şi toată mobila precum şi hainele deputaţilor se acoperă de o pulbere fină rezultat al arderei gazelor explosibile. In mijlocul acestei emoţiuni d. Dupuy, preşedintele Camerei, se ridică şi cu toată energia unui om care se inspiră la tradiţiele revoluţiei din 79 spune cu glas ferm: „D-lor şedinţa continuă“ Aplause frenetice acoperă aceste vorbe şi deşi în fierbere, totuşi fiecare deputat caută a fi calm şi discuţia se urmează în timp ce medicii culegeau pe răniţi şi dându-Ie primele îngrijiri îi repartizau pe la diferite spitale. Bupă şedinţă, 3 P.isimîn-Prîpr prim ministru, felicită Camera de sângele său rece, el spune că „Cameral a fost la înălţimea sa“ şi că acum e rândul guvernului carele ca apărător al siguranţei publice va şti să apere viaţa cetăţenilor. Sepţiunea în Varis — Seara pe Bulevarde—Manifestaţiele Deşi până la 5 toată lumea ştia, totuşi nu îndrăsnea nici unul să creadă, nu îndrăsnea nimeni să zică un cuvânt, terorea domnea în poporul de jos carele se vedea în ajunul unei revoluţii. Auzind de accident, iar omnibusul Bastille-Poste Rapp care duce la Cameră dar deja la o distanţă de 1 kilometru circulaţia e întreruptă mulţimea afluează din toate părţile ; era o mare de capete, era mişcare colosală şi nimeni nu ştia decât că „o bombă a făcut o plosie în Cameră“. Pe la ora 61, apărură suplimentele jurnalelor, ei bine, e ceva de nedescris afluenţa mare a curioşilor câtre redacţiele ziarelor; vânzătorii care eşiau de acolo erau năvăliţi din toate părţile erau înăbuşiţi de mulţimea care dorea care mai de care, să afle cu un moment înainte noutăţi de la Cameră ; trotuarele erau înţesate de lume şi în tot lungul străzei Rivoli, vedeai la fiecare fereastră a magasinelor grupuri, grupuri de oameni, cari neavând răbdarea să meargă până acasă, citeau ziarele pe stradă. Primele ziare anunţau 2 morţi ; adevărul insă este că nici o moarte nu s’a produs, ci rânjri mai multe sau mai puţin grave, între alţii abatele Leniere, generalul Billot, contele Laujuinais, un calaborator al ziarului „La Cocarde“ şi alţi mulţi ale căror nume cred inutil a cita. Indignarea erea la culme, toţi reprobau faptul şi nimic altă decât dinamita era sufletul oricărei întrebări. Studenţii erau cei d’intâia cari au început manifestaţia, pe la orele 71, un monom colosal se formează în faţa cafenelei D’Harcourt din quarterul Lotin, monomul având în frunte o plancarda cu inscripţia „un bas Ies anarchistes — les anarchistes sont des laches“ parcurge cu mare tâmbălă și tot Bulevardul St. Michel și se reîntoarce la Grădina Luxemburgului strigând „Conspuez Ies anarchistes. Vive la République“. La bursă, efectele scad de-odată, — la primul svon — dar la aflarea adevărului cursurile revin la starea lor normală. Teatrele erau pline, dar atenţia lipsea, toţi vorbeau de atentat şi îşi aduceau cu oarecare spaimă aminte de Teatrul din Barcelona. Arestările şi aflarea asasinului Intre acestea poliţia lucra pe cap, nimeni nu eşia din Palatul Burbonilor până nu I se lua adresa — şi adresa exactă era uşor de controlat căci în camera franceză nu poţi intra fără un bilet de voie eliberat de deputatul pe care-l ai votat (străinii intră pe baza Paşaportului şi a declaraţiei de domiciliu făcută la Poliţie); cei mai suspecţi au fost urmăriţi până la casă; câţiva fură arestaţi, şi graţie energiei d-lui Lepine, asasinul a fost descoperit la Hotel-Dieu unde era transportat fiind şi el printre răniţi, el a declarat că se numeşte Marschal, dar cercetarea a dovedit că adevăratul sǎu nume este Vaillant, şi el a mărturisit a fi autorul atentatului. Asasinul Marschal sau Vaillant, locueşte în Choisyle-Roi, de vreo 4 luni, într-o cameră din stagiul al II-lea, o locuinţă curăţică a cărei fereastră dă spre grădină, vecinii dau informaţiuni favorabile asupra lui. El trăeşte cu o metresă având şi o fetiţă de 10 ani pe care o are de la soţia lui legitimă care acuma e în America, unde Vaillant fusese aproape trei ani fiind institutor. Marschal e numele intreţinutei sale. El făcea partea în Choisy-le-Roi din „cercul filosofic ‘ pe carele el ’ fundase chiar; era in totd’auna blajin şi se îngrijea de confraţii săi lucrători—aşa asigură metresa sea. Vaillant făcea parte din mai multe comitete socialisto-revoluţionare; a fost condamnat de vreo 3 ori pentru că a arborat „drapelul roş“, de altfel are şi 3 condamnări pentru furt, la activul sau.