Lupta, ianuarie 1894 (Anul 11, nr. 2189-2211)
1894-01-14 / nr. 2197
ANUL XL No. 2197 ilROMAMEMTE a iltf ȚARĂ Un an ............................................... . 40 lei Șease luni .............................................. • 20 » Trei luni................................................... • io » Pentru învățători pe un an . . . . . • 30 „ IN streinitate Un an ..... .......................... . 50 Șease luni................................................... . 25 Trei luni.................................................... . 15 BEumerul 15 Bani Redacțiunea b No. 2. — Pasagiul Român. — No. EDIȚIA A DOUA ORGAN DEMOCRAT-RADICAL Prim-Redactor: CONSTANTIN C. BACALBAȘA MURCIURII I Pe pagina Î.II, 80 litere, corp 1 . . . 1 leă lini» tj îî i„ ,, ... 5.5 baiTil lins®. Inserții și reclame : „ .... 2 lei linia Pentru auuneiuri a se adresa: LA Mmm Un misnel* Două răspunsuri. Din afară. Ecouri. Fizionomia Camerei. Oameni şi lucruri. Nuvelă. Curierul dimineţei. Ştiri teatrale. Nivernesa cea frumoasă. (Forţă). Două răspunsuri Am relevat mai deunăzi transformarea generală ce se operează mai pretutindeni pe toate tărâmurile, organizându-se ştiinţificeşte toate instituţiile politice, înlocuindu-se şcoala veche economică de laissez faire laisser passer cu principiile moderne scoase din observaţia socială. Ziceam că liniştea aparentă din Orient, că lipsa unei mişcări sociale serioase la noi, nu înseamnă că suntem osândiţi a rămâne vecinie în această stare şi adăugam că nu vom mai putea multă vreme să ne sustragem curentului general de reforme democratice. Gâte zile numai de când am făcut aceste observaţiuni şi deja am primit două respunsurî, veţi vedea îndată cât de diferite. «L’Indépendance roumaine», suflecându-şi mânicele, punându-şî mâinile în şolduri, s’a aşezat la fereastra a cărei deschidere a obţinut-o de curând şi ne-a ocărât, cum se zice ca la uşa cortului. Imbecili şi perfect ignoranţi e floare la ureche pe lângă alte gratificări cu care ne onorează foaia franceză. La acest răspuns neam aşteptat, deci trecem înainte. Dar a vorbit şi guvernul. El ne anunţă că în noua lege a minelor se prevede o cassă de pensiuni pentru lucrătorii de mine, din cariere şi din stabilimentele de industrie ce stau în legătură cu acelea. Am dat chiar, în ediţia noastră de aseară, amănuntele asupra organizărei acestei casse. Principiul e formarea unui fond administrat de stat şi alimentat cu din cotizaţiile lucrătorilor şi ale patronilor. Desigur că acest răspuns al guvernului e mai interesant decât injuriile stupide ale «Independenţei» şi de aceea ne vom opri puţin, chiar de acum, asupra acestei importante chestiuni. Nimeni nu mai tăgădueşte azi antagonismul puternic dintre capital şi muncă, în tot cazul nimeni nu poate trece cu vederea lupta teribilă dintre patroni şi salariaţi. încercările de a organiza deosebit aceste două classe au dat rezultatele cele mai nenorocite, înveninând lupta şi pătând-o adesea cu sânge, împrăştiând în general ruina şi mizeria de-o parte, imense bogăţii de alta. Democraţia radicală din toate ţările, după serioase cercetări şi adânci observaţii socială, s-a convins că numai stabilindu-se o apropiere, o armonie între cele două mari forţe, capital şi muncă, se poate resolva sau îndruma spre o rezolvare serioasă problema socială. In acest scop noi avem formulate un şir de soluţiuni care pornesc de la principiul ca munca se participe la capital şi capitalul la muncă, participarea la beneficii, casse de retragere şi pensiuni, fixarea maximului orelor de lucru, a minimului de salar, etc. Şi în această privinţă, noi românii suntem, dintr’un punct de vedere, într’o situaţie de invidiat: la noi totul este în stare de concepţie, de formaţie, de începuturi. Astfel este în primul loc chestia industrială pe care putem să o organizăm aşa, ca să îndrumăm pe lucrători spre o viitoare propietate industrială şi să cruţăm ţarei noastre nenorocirea acelui teribil proletariat de care suferă atâta bătrânele state industriale. Incăpăţinarea de până acum trebue părăsită. Nenorocita lege pentru încurajarea industriei naţionale—în realitate pentru încurajarea capitalului împotriva muncii—trebue abrogată şi înlocuită cu alta, în spiritul revendicărilor moderne. Pentru aceasta chestiunea trebue îmbrăţişată în întregul ei şi întinsă nu numai asupra stabilimentelor industriale ale statului, ci pentru cele publice ca şi pentru cele particulare. Când capitaliştii cer condiţii favorabile şi premii de încurajare de la stat, ei trebue, vor trebui negreşit să se supună legislaţiei şi organizaţiei pe care statul li-o va impune. Să ne folosim de lecţiunile altora nu numai în chestiile care convin clasei dirigente, ci şi în acele care interesează mulţimea muncitoare, primi cu recunoştinţă orice sfat prietenesc; speră să dobândească astfel, afară de încrederea regelui, şi pe aceea a reprezentaţiunii naţionale. Pentru a fi în măsură a urmări, la toamnă, împreună cu Skuptcina munca spornică începută în sesiunea actuală, guvernul a fost nevoit să propue regelui închiderea sesiunii până, la Mala. Trebue să aibă timpul pentru a se pune în curentul proectelor de legi şi altor afaceri supuse Skupcinei. O altă comunicaţie din aceaşi sorginte, evident autorizată, relevează ca puncte principale ale programului guvernului respectul Constituţiei, menţinerea ordinei legale, economie în buget, executarea reală a îndatoririlor financiare. D. Garaschanine şi direcţiunea partidului liberal au promis tot concursul lor. Circulară către puteri D. Simici pregăteşte o circulară către reprezentanţii Serbiei în străinătate care va insista asupra relaţiunilor amicale cu toate puterile, raporturi de bună vecinătate cu statele vecine şi relaţiuni reale cu Austro-Ungaria. DIN AFARA Criza din Serbia Criza din Serbia, care s’ar putea tot aşa de drept numi «Intriga austriacă», continuă a se desvălui întocmai după programul stabilit la Viena. D. Simicî, fostul ministru al Serbiei pe lângă guvernul vienez a format, precum am anunţat erî, un minister compus din elemente liberale de a doua mână, deoarece fruntaşii artidului liberal se găsesc încă la ora justiţiei pentru a răspunde de nelegiurile regimului lor. Noul minister la Scupcină Se ştie că Luni trebuia să se deschidă Scupcina. Evenimentele neaşteptate o reîntoarcem lui Milan şi a îndepărtări brusce a guvernului radical, intervenind, Camera sârbă nu a putut să ţină şedinţe. Prima grije a noului minister a fost negreşit să închidă cu totul sesiunea Scupcinei, de la care, dacă ar fi stat cu densa un minut de vorbă, ar fi primit imediat un vot de blam. De aceea s’a amânat pur şi simplu Camera până la Mai. Dar iată cum s’au petrecut lucrurile : Belgrad, 24 Ianuarie Galeriele sunt pline. D. Katici, vice-preşedinte, comunică formarea noului cabinet. Se citeşte ukazul care primeşte demisia cabinetului Gruici şi care numeşte un nou minister. Preşedintele consiliului dă citire declaraţiei sale după care urmează o mică pauză. Apoi d. Krista Popovici a început să vorbească. D. Simici protestă zicând că voia să mai facă o comunicare; el începe citirea unui ukaz, dar n’a putut să urmeze din cauza unui mare zgomot în mijlocul căruia se auzea mai cu seamă vocea fostului ministru Pesnici. Preşedintele consiliului a dat ukazul vicelui-preşedinte Katici şi miniştrii părăsiră sala. Deputatul Krista Popovici declară din nou că ministerul nu posedă încrederea Skuptcinei. După citirea ukazului care declară sesiunea închisă, şedinţa a fost ridicată în mijlocul unei mari agitaţiuni. Declaraţia şi Programul guvernului Iată, după Politische Correspondenz din Viena, textul declaraţiei pe care d. Simici a citit-o la Scuptcină : Noul guvern, nedepinzând de nici un partid, se va sili a menţine pacea interioară şi exterioară necesară pentru desvoltarea normală a patriei, care este tuturor tot atât de scumpă, şi aceasta prin respectarea Constituţiunii şi a legilor şi prin o atitudine reală şi corectă faţă cu puterile streine. Pentru a ajunge la acest scop, guvernul va face apel la concursul tuturor patrioţilor, fără distincţiune de partid, şi va Presa sârbă Organul radical Dnevni Listi, într’un articol intitulat: «Sărmana Serbie !» arată că o enormă majoritate a poporului stă sub drapelul partidului radical. O încercare de a îndepărta regimul radical ar putea fi o mare primejdie pentru tron şi ţară. Radicalul Zastava a fost confiscat din pricina unui articol ameninţător la adresa dinastiei. Presa austriacă Neue Freie Presse recunoaşte că nici un guvern altul decât radical nu poate merge cu Skuptcina actuală. Şi noul alegeri anti-radicale nu se pot face decât sau suspendându-se constituţia, sau votându-se o nouă lege electorală, sau cu baioneta. Astăzi radicalii au şi poporul şi legea cu dânşii. Organul vienez îşi pune însă multă încredere şi speranţă în Milan, care sub cuvânt de a da sfaturi fiului său, a reocupat de fapt tronul Serbiei. ECOURI —i Reforma administrativă continuă. D. Lascar Catargiu şi-a pus în gând să facă marţ pe colegul de la domenii, încă un prefect luat din capul unui judeţ numit inspector administrativ, acesta şi d. Grigorie Şuţu. Pentru ca opera să fie complectă, când va veni rândul fostului prefect Gentilii şi când va veni rândul lui Holzman ? întrebăm pe d. ministru al justiţiei dacă cu consimţimântul d-sale justiţia a început o adevărată goană în potriva tuturor acelora cari au împrumutat bani d-lui Radu Văcărescu. Noi nu suntem apărătorii cămătarilor, ba din contra. Nu putem admite, însă ca aceea ce nu s’a făcut vre-o dată în favorul văduvei sărmane şi a micului funcţionar exploatat şi lăsat pe drumuri, să se facă în folosul milionarului Văcărescu. Dacă toate câte se şoptesc vor fi adevărate, socotim că justiţia română se va acoperi de ruşine. Duminica viitoare, 16 curent, vor începe concertele Duminicale la Clubul Presei. Comitetul, făcând apel la cei mai însemnaţi artişti, este sigur de concursul tuturora. Duminecă va cânta cunoscutul artist Anton Kneisel, dimpreună cu alte persoane. In ziarele de mâine va apare programul amănunţit. Intrarea nu va fi permisă decât membrilor Clubului precum şi acelor persoane cari vor avea bilete speciale din partea comitetului. Numeroşii admiratori pe cari îi are în străinătate d. Alphonse Daudet, romancierul parisian, fac adesea o greşală destul de nostimă : necunoscând domiciliul său particular, ei trimit la Academia Franceză—unde negreşit cred că e membru—lucrările şi scrisorile destinate maestrului scriitor. Dar Academia nu voeşte să cunoască pe autorul lui Immortel şi refuză toate corespondenţele cu această menţiune scrisă în dosul plicurilor... desfăcute . Necunoscut la Institut. Şi astfel, Daudet refuzând de a intra în Academie, Academia refuză la rândul ei pe... curierul său. Puterea asociaţiilor în Anglia. Federaţia minerilor din Marea Britanie a contribuit, pe timpul ultimei greve, cu 1,939,050 franci la fondul de ajutor pentru muncitorii fără lucru. In general starea financiară a acestei federaţiunî ’şi-a asigurat un venit de 700,000 franci; cheltuelile sale se urcă la 475,000 franci. De notat aci că în favoarea muncitorilor grevişti publicul a subscris 603.800 franci, adresatî în cea mai mare parte prin ziarul Daily Chronicle. ....... Hamburger Nachrichten, organul prințului de Bismarck, continuă a publica amănunte foarte interesante care arată că d. di Rudini, pe când era la cârma Italiei, căuta să se asigure de concursul Rusiei pentru o apropiată eşire din întreita alianţă. Aceste destăinuiri au produs o viuă surprindere în cercurile germane. Grecia lui Edmond About. Poliţia comunală din fiecare oraş al Greciei a fost suprimată şi înlocuită cu o poliţie militară. Motivul acestei schimbări e foarte simplu. S’a constatat că foasta poliţie era în cei mai buni termini cu bandiţii care predau ţara. Guvernul d-lui Tricupis speră că noua poliţie nu va mai suferi aceleaşi influenţe. E o simplă speranţă deocamdată. După moartea împăratului Wilhelm I s’a deschis în Germania o subscripţie publică pentru ridicarea unui monument în amintirea fundatorilor imperiului; subscripţia a produs câteva milioane. La concursul pentru proectul acestui monument participară cei mai mari sculptori germani şi juriul alese pe acel ce represinta pe împăratul Wilhelm încunjurat de paladinii săi Bismarck, Moltke, Roon, Manteuffel. Această alegere nemulțumi pe actualul împărat și el hotărî ca proectul nepremiat al sculptorului Begas, reprezentând pe Wilhelm I încunjurat numai de patru statui alegorice să fie executat. Comisiunea budgetului se împotrivește la această hotărîre. Fizionomia Camerei Cu greu se hotăresc deputaţii să vie la Cameră. Sunt două ore când soseşte cel de al nouă-zeci şi unulea, pentru ca să se poată deschide şedinţa. K. K. Lascar e furios pe prefectul poliţiei. O corespondenţă întreagă, mai voluminoasă ca romanele lui Dumas, a fost între primul-ministru şi prefect, pentru ca să se poată aduna 91 de deputaţi. — Amu dacă or veni aşa târziu să lucreze în Cameră, nu-mi mai trebuesc acestea... secţii. In sfârşit nenorocitul proect de lege pentru organizarea corpului technic să reia în discuţie. Deputaţii vorbesc, rîd, povestesc aventurele din timpul vacanţei. Tinerii iau notiţe asupra măştilor de la Hugo şi Eforie. Bătrânii plâng pe ruinele Stelelor şi Irozilor. . D. Ghiţă e neconsolat că s’au întrerupt reprezentaţiile de la Hugo. Un deputat de la Craiova ’şi mărturiseşte neconsolarea că a părăsit pe Miți de In lănci. Numai Costică Bobeica e grav, serios. — Observați, zice un deputat, Bobeica a întrecut în gravitate chiar şi pe generalul Manu. — Ba şi în îngâmfare ! adaugă un altul. Opozanţii chiar iau parte la aceste veselii generale. Un singur bărbat e la lucru.— Bre, zice X, da grozav urmărește Yernav, proectul de lege. — Mie, răspunde Z, mi se pare că urmărește mai mult pe Olănescu. VINERI 14 IANUARIE 1894 — Sau, mai bine zis, locul lui Olănescu, adaugă un al treilea. — Care vrea să zică, taurii se înmulţesc în Cameră! spune un junimist. — Iată-l şi pe Olănescu transformat în pânză roşie pentru Vernav, dupe cum Carp e de mult pânză roşie pentru Peucescu ! adaogă un altul. — E o deosebire, adaogă un al treilea, Taurul cel nou e de proveninţă junimistă. — Foarte bine, aceasta, răspunde junimistul, însemnează că fiecare partid ’şi are taurii săi. D. Yernav urmăreşte în zadar proectul de lege, majoritatea ’1 votează ca fulgerul şi bietul d. Yernav priveşte cu durere la Cameră în care nu găseşte nici 15 deputaţi să ceară votul cu bile pentru amendamentele sale. Şi citeşte raportul asupra proectului de lege pentru reorganizarea ministerului de externe. D. Fleva are cuvântul. " Fiind o lege care prevede spor de funcţionari, lege electorală, care cere cheltueli trebuia să se voteze întâi și de Cameră. O, Cântec vechii! nene-o Fievo! strigă d. Lahovari. A ajuns un refren monoton. — Păcat numai, spune d. Ghermani, că deși Fleva a fost botezat de Voința Catone, refrenul șeii nu o să rămâe legendar, ca refrenul lui Catone. Jip. OAMENI ŞI LUCRURI Cuvântul lui Cambronne O carte foarte curioasă interesantă şi care a costat multă muncă, judecând dupe documentele ce conţine, a apărut zilele acestea la Nantes în Franţa. Cartea e intitulată: Chambronne, viaţa sa civilă, politica şi militară, şi autorul ei este d. Leon Brunschvicg, consilier comunal la Nantes. Spaţiul nu ne permite de a rezuma aci întreaga viaţă civilă, politică şi militară, a lui Chambronne, desvoltată în opera d-lui Brunschvicg. Ne vom opri numai asupra cunoscutului episod de la Waterloo, punând subt ochii cititorilor, toate documentele, toate confidenţele oamenilor ce au vorbit cu Cambronne, asupra acestei curioase cestiunî de istorie contimporană, care face în cea maî mare parte obiectul cărţei d-lui. Brunschvicg. Iată aceste documente şi aceste confidenţe : In «Istoria Consulatului şi a Imperiului» Thiers scrie următoarele : «In acest moment se aude acest cuvânt care va străbate veacurile, pronunţat după unii de general Chambrone dupe alţii de general Michel: «Garda moare şi nu se dă». Generalul Dumoustier spune, că Napoleon I aflând că Cambronne era grav rănit, ar fi strigat: «Ah ! bravul, bine , a zis el că garda va muri şi nu se va da.» Dupe câteva zile de la bătălia din Waterloo, această frază este reprodusă în ziarele HIndépendant,■Journal general şi Journal de Paris. In Meseniennele lui Casimir Delavigne asupra bătăliei de la Waterloo, se găseşte acest vers : Garda, a zis el, moare şi nu se dă. Intr’o poesie din acelaşi timp, publicată în ultimul volum al operei lui Lefevre intitulată Victorii şi Conchiste, se găseşte la finele fiecăreî strofe această frază: „La garde meurt, eile ne se rend pas.“ La Camera deputaţilor în şedinţa de la 28 iunie 1815 deputatul Perieres a zis : «Numele ofiţerului care a pronunţat aceste cuvinte nu trebue să fie uitat. Acesta este generalul Cambronne. I s’a zis să se predea, el însă a răspuns : «La garde meurt et ne se rend pas.» Generalul Berton, prizonier cu Cambronne la Abbaye, susţine că această frază a fost pronunţată de Cambronne. Acelaşi lucru l-a mărturisit în iunie 1892, mareşalului Mac-Mahon, un grenadier şi un vânător pedestru din garda comandată de Cambronne. Acest lucru odată stabilit, se naşte întrebarea : Dar oare, Cambronne n’a pronunţat de cât această frază ? N’a sintetizat el această idee într’un cuvânt energic, care suna cam reu la ureche şi pe care Stendahl îl considera «comme une rime a perdeu ? Sau cu alte cuvinte, unind vulgarul cu sublimul n’a accentuat el printr’o injurie trivială declaraţiunea lui că garda va muri şi nu se va da?