Lupta, iunie 1894 (Anul 11, nr. 2308-2330)

1894-06-10 / nr. 2315

ANUL XL­­ No. 2315 ABONAMENTE D IE ȚARĂ Db an . . ...................................... 40 lei, Seare luni.....................................................................20 „ Trei luni.....................................................................10 B Pentru învSțStori pe un an.....................................30 . IN STREINETATE On an......................­..........................................50 Seaze luni.................................................................25 Trei luni.................................................................15 aksssaerMfi 15* Bani EDIȚIA A DOUA Ikdacțiunea­­ Pasagiul Român No. 2. ORGAN DEMOCRAT-RADICAL A MUNCIUNI I Pe pagina in, 30 litere, corp 7] ... 1 leü linia „ „ IY „ „ . . . 25 bani lini». Lnterţe fi reclame , „ .... 2 lei luni» Pentru arinciuni a se adresat LA Administraţia Ziarului^ Un mim£r vechiu 50 bani Administraţiunea s­tagiul Român No. 2. Alegerea din Buzeu.­Nouii Generali Alegerea de la Buzeu La Buzeu s’au făcut alegeri pen­tru consiliul judeţean. Rezultatul toată lumea îl ştie. Is­­bânda a fost a opoziţiuneî. Cu majorităţi sdrobitoare, opozi­­ţiunea a luat colegiul al II-lea şi al IlI-lea, iar colegiul I-ia dacă de drept nu a fost al opoziţiuneî, de fapt însă victoria tot a ei este, căci lista guvernamentală nu a fost proclamată aleasă de­cât graţie anularei a peste 100 voturi opozante. Ceva ne mai­pomenit în ţara noastră ! S’a întâmplat, în epoci de alegeri generale, ca opoziţiunea să ia câte un consiliu comunal, câte un colegiu judeţean, să iasă ici, colea câte un deputat opozant în colegiul al IlI-lea, dar ca la o alegere parţială judeţeană, opoziţiunea să ia, cu o majoritate atât de imensă, toate colegiele, până şi colegiul al IlI-lea, aceasta nu ne aducem aminte să se fi mai în­tâmplat. Cui se datoreşte oare acest fapt în adever uimitor? Să se fi produs un aşa de puter­nic reviriment în opiniunea publică, în­cât de astă­zi înainte întreg apa­ratul guvernamental electoral să se sdrobiască faţă de civismul ferm şi conştient al alegătorilor Buzoeni? Să fie aceasta o manifestaţie con­tra nouei legi judeţene făcută de ac­tualul guvern ? Sa se fi condus ast­fel administra­ţia d-luî Catargiu în judeţul Buzea, în­cât să revolte în contra ei şi a guvernului pe întreaga lume ? Să fi făcut oare opoziţiunea vre-o propagandă activă şi neobosită în nu­mele vre­unei idei oare­care, care să fi pătruns până în staturile cele mai adânci ale acestui fericit judeţ ? Nu cunoaştem nimic din toate a­­cestea. Ceea ce ştim este, că această opo­­ziţiune victorioasă a fost condusă la urne de liberalul N. Constantinescu, de liberalul-conservator Iarca, de de­putatul conservator Pâcleanu, de de­putaţii junimişti, sau marghilomă­­nişti, cum se numesc în localitate, N. Georgescu şi Cristodorescu. După cum se vede, o coaliţiune monstră, a reprezentanţilor tuturor partidelor, s’a format în Buzău cu o­­caziunea acestor alegeri. Dar bine, care e pericolul care a determinat unirea între aceste ele­mente atât de disparate, cari până ori luptau de moarte unele în con­tra altora, și în acelaș timp, în con­tra cui s’a format această cruciadă, când absolut nici un partid na ră­mas în afară de ea ? Aci stă toată cestiunea. Răspunsul la aceste întrebări va deslega enigma şi va arăta în toată goliciunea ce sunt partidele noastre, care e scopul formărea lor, cum înțeleg lupta po­litică, practica parlamentarismului, a­­tât ele cât și guvernele cari, se zice, că le reprezintă. Dacă în numele unor idei, unor principii deosebite s’ar fi închegat partidele noastre, de sigur că o coa­liţiune asemenea acesteia de la Bu­­zau, ar fi fost imposibil să se reali­zeze vre-odată. Cum, bunioară, s’ar putea închipui că un liberal, partizan convins al autonomiei judeţene, al descentralizărei administrative, ar fi putut vre­odată da mâna unui con­servator, unui junimist, pe care îl a­­cuză că a atentat la această autono­mie, că a distrus şi ultimile rămă­şiţe ale descentralizărei,—şi aceasta tocmai în momentul când era vorba de a-şî afirma aceste idei, aceste cre­dinţe şi de a protesta contra acelora ce le-au nesocotit ? Cum, de asemenea, conservatorii, cari au votat aceste legi, în contra cărora liberalii protestează şi­’şî fac din ele arme de luptă, ar fi putut fi alături de adversarii lor, dacă în adever convingerile, principiile, ideile politico-sociale i-au condus să se gru­peze în tabără deosebită ? Alegerile judeţene de la Buzea a probat, odată mai mult, că cuvintele de liberali, de conservatori nu sunt de­cât firme deosebite cari acoperă aceiaşi marfă. Şi unii şi alţii nu au în vedere alt­ceva de­cât puterea, de­cât domina­­ţiunea, cu toate avantagiele şi bene­­ficiile ei. A fost destul ca guvernul să men­­ţie la Buzea un prefect neagreat de partizanii lui, pentru ca aceştia să uite legăturile lor politice, să calce în picioare ori­ce consideraţiune de so­lidaritate de partid, de idei, de fapte şi să se arunce desperaţi în braţele adversarilor lor. Ca­lactică de luptă, liberalii n’au putut, de sigur, de cât să profite de politicianismul acestor conservatori.... de Mizil. Iată unde duc partidele formate numai în vederea foloaselor putere! ! E de ajuns ca, într’un moment nu­mai, să refuzi de a satisface toate apetiturile nesăţioase ale partizanilor, şi ţi s’a dus partidul. Pe cine, în adever, reprezintă lista aşa zisă conservatoare, când toţi gu­vernamentalii din Buzea au votat contra ei ? E clar ca lumina zilei că lista a­­ceasta nu mai putea reprezenta pe alt cine­va în afară de prefect. Lupta s’a dat la Buzea între pre­fect şi agenţii săi de o parte şi toate partidele de cea­l’altă. Cine nu ştie că în ţara noastră marele elector este administraţia care, în afară de alegeri, n’are un alt obiectiv, o altă preocupare? Dar să fim drepţi, acest adever n’a apărut până acum în toată hi­­doarea lui, mai crud şi mai neru­şinat ca în actualele alegeri de la Buzea. Iată parlamentarismul oriental în toată splendoarea lui! Se zice cu multă dreptate : «Pen­tru ca un guvern să dureze îi tre­­bue majoritate în corpurile elec­tive». Numai, lucrurile la noi se cam întorc pe dos : guvernul, prin agenții sei, face majoritatea, iar nu majoritatea pe guvern. De aci urmează că pentru membrii unui partid la guvern nu mai poate exista altă alternativă de­cât sau su­punerea pasivă sau căderea de la putere. Guvernul nu mai reprezintă un minister ast­fel cum îl prevede constituţia, ci autoritatea personifi­cată, căreia ori trebue să se supui, ori trebue s’o sdrobeşti. Un membru al majorităţei nu mai are dreptul a raţiona, a avea o idee, o opiniune; pentru ca mi­nisterul să dureze, el trebue nu nu­mai să -şi sacrifice propria lui con­ştiinţă, propria lui credinţă politică, dar asemenea să calce în picioare ori­ce angajament luat faţă de a­­legătorii săi, care ar avea darul să displacă stăpânului. Pentru a face parte din majori­tate, trebue să te anihilezi, să te de­zonorezi, să nu mai fii de­cât un lucru fără nume, tot­d’a­una la bu­nul plac al executivei; nu ’ţi place acest rol, atunci guvernul însărci­nează pe prefecţii şi subprefecţii săi să te puie la rezon.­ • Dacă majorităţile ar forma guver­nele, dacă ele ar avea iniţiativa şi ele ar dicta, guvernelor ce le repre­zintă, politica de urmat, atunci, de sigur, n’am mai asista la fapte ca acestea de la Buzau, majorităţile nu s’ar mai desagrega, ministerele n’ar mai cădea din chiar senin, şi compro­misurile imorale, târgurile necinstite dintre guverne şi deputaţi ar dis­pare şi, o dată cu ele, ar dispare şi falsitatea acestui regim în care pre­fectul reprezintă tot ceea­ ce se nu­meşte consultarea opiniunei publice. Poate că fapte ca acestea de la Buzău să aibă bunul­ ca, arătându­­ne parlamentarismul ce -l practicăm în toată odioasa lui goliciune, să ne revolte și să ne hotărască odată a-l pune pe adevărata cale. Lisabona, 19 iunie.— Cuirasatul «Vas­co de Gama» a plecat la Tanger Este co­mandat de fostul ministru al marinei Fer­reira de Amaral. Un inter­wie­w al Prinţului Bulgariei Paris, 20 Iunie. «Le Gaulois» publică un interwiew al prinţului Bulgariei în care expune în mod lămurit căuşele căderii d-luî Stambuloff. Alteţa Sa a declarat că d. Stam­buloff a făcut Bulgariei servicii eterne, însă lunga sa perioada de guvernare l-a făcut să nu poată aprecia condi­­ţiunile actuale ale ţerii şi spiritul de moderaţiune. In zadar prinţul a ru­gat pe d. Stambuloff să respecte con­­stituţiunea şi şi-a atras atenţiunea a­­supra vexaţiunilor nefolositoare ce co­mitea. Bucuria generală şi expresiunea sen­timentului de scăpare, manifestat cu ocaziunea căderei d-luî Stambuloff, dovedesc că Prinţul a lucrat de acord cu dorinţele populaţiunii. Relativ, la politica străină, Prinţul Ferdinand a declarat că este şi va ră­mâne vasalul credincios al Sultanului. Constantinopole este sprijinul seu. In ceea ce priveşte aserţiunea că prin­ţul Ferdinand se inspiră de la Viena, A. Sa a declarat că faptele nu o do­vedesc. «Faţă cu Rusia ne silim să «trăim în relaţi­uni respectuoase, însă «voim să fim liberi. Bulgaria este o ţara «unde Kaulbars-ii şi Ignatieff-ii nu vor­­­reuşi. Bulgaria să aparţină Bulgarilor, diată politica mea constantă. Timpul va­­face restul». Camera Italiană Roma, 20 iunie. — Camera a respins cu 190 voturi contra 27 taxa de 48 de franci, propusă de partidul agrar pentru grâu. Ea a respins apoi cu 259 voturi contra 46 un amendament al d-luî Cava­­lotti, care a propus ca diferența între ve­chea taxă de 5 franci şi cea de 7 franci propusă de guvern să fie afectată la con­stituirea unei Case pentru muncitorii a­­gricoli. Ea adoptat prin ridicare și ședere taxa de 7 franci propusă de guvern. X-­ A. MAROC Londra, 20 iunie. — După niște înfor­­mațiuni din Tanger, Mutei Mohamed, fra­tele mai mare al Sultanului, ar fi iscălit un act de supunere. Hupii generali Monitorul oficial de azi publică ur­mătoarele decrete, însoţite de rapoar­tele d-lui L. Catargiu, ministru de rezbel ad-interim: — In interesul serviciului, gene­ralul de divisie Fălcoianu Şte­fan, şeful marelui stat-major al armatei, este numit comandant al corpului untein­ de armată. Raportul d-lui ministru de resbel către Rege­­ Sire. Postul de comandant, al corpului ânteid de armată fiind vacant, în interesul ser­viciului, sub­semnatul crede necesar a în­sărcina cu această comandă pe generalul de divisie Ștefan Fălcoianu, șeful marelui stat-major. De aceea, cu cel mai profund respect, supun aprobăreî Majestăței Voastre ală­turatul proiect de decret prin care gene­ralul de divisie Ștefan Fălcoianu este nu­mit comandant al corpului anteiu de ar­mată. Sunt, etc. Ministru de resbel ad-interim, L. Ca­largi. —In interesul serviciului, genera­lul de brigadă Poenaru Cons­tantin, comandantul divisiei a treia de infanterie, se numesce șef al marelui stat-major al armatei. Raportul d-luî ministru de resbel către Rege: Sire. Cu cel mai profund respect supun a­­probărei Maj. Voastre alăturatul proiect de decret relativ la mutarea, în interesul serviciului, a generalului de brigadă Poe­­naru Constan­in în postul de șef al ma­relui stat-major al armatei. Sunt, etc. Ministru de resbel ad-interim, L. Catargu —Se înaintează la gradul de general de brigada, pe ziua de 9 Iunie 1894. Candiano Alexandru Popescu, din stat-majorul regal, colonel de la 1882, Aprilie 8, la vacanța ce este de comandant al brigadei a treia de cavalerie prin numirea generalului Băicoianu Sergiu, ca inspector gene­ral al cavaleriei. Argentoianu Ioan, comandantul regimentului I de geniu, colonel de la 1883, Aprilie 6, la vacanţa ce este de comandant al divisiei VI infan­terie prin demisionarea generalului de brigadă Gheorghiu Zamfir. Carcaleţeanu Alexandru, de la marele stat-major al armatei, colonel de la 1884, Aprilie 8, la vacanţa ce este de comandant al divisiei III in­fanterie prin mutarea generalului de brigadă Poenaru Constantin. Răst­ Mihail, comandantul bri­gadei II cavalerie, colonel de la 1886, Iulie 19, fost in­disponibilitate pen­tru funcție civilă de la 1891, Martie 2 până la 1894, Iunie 5, la. vacanța ce este de comandant al divisiei VIII infanterie prin punerea la retragere din oficiu a generalului­­de brigadă Sake Marie O­ton. . Ministrul nostru secretar de Stat la departamentul de resbel este în­sărcinat cu executarea decretului de faţă. Dat în Bucureşti, la 8 iunie 1894. CAROL Ministru de re­bel ad interim, L. Catargu VINERI, 10 IUNIE 1894 Raportul d-luî ministru de resbel către Rege , Sire, , și Cu cel mai profund respect, supun apro­băreî Majestăței Voastre alăturatul proect de decret relativ la înaintarea la gradul de general de brigadă a colonelilor co­­prinșî într’ânsul, Sunt, etc. Ministru de resbel ad interim L. Catargiu. După cum se vede, ştirea dată de noi cum că d. general Lahovary re­fuză de a primi postul de şef al sta­tului major şi cum că d. colonel Po-B­escu, secretarul ministerului de rez­ei, nu va fi înaintat la gradul de general, s’a adeverit. De asemenea numirea d-lui general Poenaru ca şef al statului-major, arată că încercările făcute de a’î încredinţa portofoliul războiului nu au isbut­it. Nu se ştie încă până acum cine va Fi titularul ministerului de război şi. Din seară se vorbea că se pun nu­ei stăruinţe pe lângă d. general Manu ca să-l determine a primi să intre în cabinet ca ministru de rǎzboiu. Gând scrim aceste rânduri, nimic pozitiv nu se știe. Prima sentinţă In seria de prigoniri pe care ungurii au pornit’o contra tinerimei române studioase din Transilvania, prima sentinţă s’a dat alaltăeri la gimnaziul de stat din Sibiu. Tribuna ne comunică că tinerii Lazar Triteanu, Victor Florian şi Iacob Manuil, care erau să depună examenul de maturi­tate, au fost opriţi pentru un an a se pre­­senta la examen, iar la purtare li s’a dat notă rea. E interesantă motivarea sentinţei: deşi înotwintîa o^o înparinf no rnnfîrr on ori filonf luuui uvy«u u ui Buvupuu po mvt* ? vm mu imwuv „demonstraţiuni politice“, deşi paragraful 30 din regulamentul gimnaziului de stat permite că în societatea părinţilor şi rude­lor elevii pot să meargă şi în ospătărie, totuşi pedeapsa să dă pentru că tinerii ar fi făcut „beţii“ (korhelykedés). Direcţiunea liceului de stat vrea în chi­pul acesta să mascheze o mizerabilă in­­tenţiune: să lovească—din ură politică pen­tru întreg neamul românesc— în tinerimea noastră, dar nemărturisind motivul ade­vărat. Elevii din clasele V,— VII. au fost pe­depsiţi prin aceea, că la purtare li s’a dat notă „puţin reglementară“, iar celor din clasele inferioare li s’a dat „reglementară“. Rămâne numai acum să-i şi trântească la examene. Nu o să ne pară rău: cel puţin Românii se vor convinge, că nu mai au ce căuta la gimnaziile maghiare, unde chiar copii ne­­vîrstnici sunt pedepsiţi dacă ei simt ro­mâneşte. DIN VIAŢA REGELUI CAROL I Anul 1869 (Urmare) 31 Octombrie (12 Noembre). — Prinţul Carol Anton adună pe funcţionarii principali la un banchet la care ia parte şi marele duce moş­tenitor de Sax­a-Weimar, care ser­veşte în regimentul 11 de husari. Regele Wilhelm îşi arată părerea de râu, că nu poate fi de faţă la nunta prinţului României, în scri­soarea următoare pe care o trimete prinţului Carol Anton. Berlin 11, 1869. „Din buna ta scrisoare văd, că acuma sun­teţi cu toţi la Düsseldorf, aşa că răspunsul meu telegrafic la telegrama pe care fiul tau mi-a trimis-o din burgul de Hohenzollern, are să vă sosească cu multă întârziere. Dar din scrisoarea ta, văz că tu erai la burg cu fiii tăi, ceea ce mă face să crez, că ai is­călit telegrama și tu. Nu o remarcasem.

Next