Lupta, august 1894 (Anul 11, nr. 2357-2379)
1894-08-05 / nr. 2360
AUGUST 1894 şcoalelor de meserii sunt fii şi fiice de părinţi neavuţi, este de interesul statului a înzestra pe absolvenţii şi absolventele atarelor şcoale, cu atât necesariul atingâtor de meseria lor, la primirea diplomei, cum se urmează şi la alte şcoale din ţară. Precum sta văzut din expunerea de mai sus, expoziţiunea şcoalei de meserii Sf. Sava din Iaşi era lipsită anul acesta de multe şi însemnate obiecte, aşa spre exemplu, la lenjărie, capoate şi capotele pe talie şi fără, colţuri şi mănuşi lucrate cu undrele şi la maşină, cămeşi bărbăteşti cu guler şi manşete separate — atât de pânză albă cât şi colorată, la croitorie , jaghete, mantelele, paltoane, pardesiuri etc., la mode, legături de gât şi manşoane. Toate acestea constitu- iesc o mare lipsă la şcoala de meserii unde nu se confecţionează. Există în Iaşi încă o şcoală profesională de fete, înfiinţată, întreţinută şi condusă de un comitet de dame din localitate, în care şcoală se practică lenjăria şi croitoria — şi, după informaţiunile căpătate, se bucură de un frumos renume. Aş fi dorit a face un paralelism între progresul altor 2 şcoale de meserii ale laşului, dar la aceasta din urmă, din îm- prejurarea că s’a întreprins reconstruirea localului ei încă din luna Malu, nu s’a ţinut nici examen, şi nici expoziţiunea n’a avut loc anul acesta. In fine, şcoalele noastre de meserii reclamă ameliorare şi reorganizare, pentru ca să atingă — pe deplin — scopul menirei lor. In comunile care nu dispun de mijloace pentru a mai întreţine atari şcoale, acestea e de dorit să se ia pe contul statului — iar nu să se lase a fi desfiinţate, nota bile ■ când au şi o zestre oarecare — după vechi- mea de 12 ani cum e cea din Iaşi, în care se practică 6 specii de meserii: ciobotărie şi croitorie (bărbătească), stolărie şi strungărie, tinichigerie și alămărie*). V. Săghiuescu Iaşi. CURIERUL BĂILOR dinUnicul Moldovei Animozităţi şi pasiuni născute din nemulţămirele personale au împins pe un oarecare domn, de a căuta să discrediteze prin presă administraţia Băilor Slănic, zic administraţia fiind că în ea caută a să lovi. Imparţial şi indiferent fără a fi amical el, însă pentru restabilirea adevărului, m’am decis a lua şi eu condeiul şi a seri aceste câte va linii. Cu toate sacrificiele ce anual face actuala Epitropie, e departe încă de a fi ajuns idealul ce urmăreşte, totuşi e de necontestat că s’au făcut mari progrese de vr’o câţi va ani încoace. Pentru a putea ajunge de a se pune aceste băi la nivelul celor din străinătate, ar trebui ca Epitropia să dispună de-odată de milioanele ce s’au cheltuit acolo; şi apoi aceia cari au voiagiat cunosc că şi pe acolo nu poţi avea pretutindeni un confort ireproşabil. Din partea mi, le pot să afirm că nu cunosc în România o staţiune balneară unde confortul să fie macar egal cu acel de aici, şi unde administraţia să ’şi dea atâta osteneală, pentru a mulţumi pe vizitatori. Epitropul Eugen Ghyca, cu gentileţa şi amabilitatea bine cunoscută de toţi aici, e totd’a-una gata de a satisface orî-ce nemulţumire, care de altmintrelea se poate întâmpla ori-unde zilnic, acordă băi gratuite sărăcimei suferinde, şi, zilnic încuragiază actele de bine-facere. In ceea ce priveşte resultatul bine-făcător al apelor de aici, nu am nimic de adaos la elogiile ce i s’au adus chiar de aceia ce au criticat administraţia, căci efectele lor binefăcătoare sunt necontestate. Un visitator. *). O dorinţă încă de exprimat: Bogătaşii români cari moştenesc sentimente părinteşti şi strămoşeşti de-a hărăzi moşii şi sume de bani pentru diferite scopuri filantropice în ţara lor, atrăgânduşi prin aceasta gloria cereescă şi pământească, — fie mişcaţi şi în sentimentul de a oferi părţi din avutul lor şcoalelor de meserii, producătoare de comori naţionale. Un grosnic incendiu a izbucnit în comuna Bogdaneşti din judeţul Tutova, arzând strânsoare locuitorilor, compusă din 13 arii, secară, orz, ovăş şi grofi. Această recoltă nu era asigurată. Un trăsnet căzând în grădina publică din oraşul Bârlad, a distrus 4 plopi mari şi un teifi, apoi a trecut pe lângă locuinţa grădinarului, dar n’a cauzat nici o stricăciune înecată. — Maria Bancianu din orașul Bârlad, suferind de epilepsie, s’a înecat în apa râului Bârlad. Cadavrul ei s’a găsit sub podul drumului de fer. OUTĂŢI „L’Europe politique». Acesta este titlul unei opere, ce d. Leon Sentupéry fost şef de cabinet al Ministerului de Justiţie, cavaler al regiunei de onoare şi membru onorar al ligei pentru unitatea culturală a Românilor publică în Paris. In lucrarea sa autorul şi-a propus să studieze toate statele Europei, relaţiunile şi situaţiunea lor politică, organizarea administrativă şi financiară, constituţiunea parlamentului şi presa. Din acest studiu deja început au apărut Germania (Allemagne) se urmează în ordine alfabetică până la Italia, de unde continua pentru a ajunge la România şi Români în general. Studiul asupra Românilor va apare în curând. Pentru Români, această lucrare va presinta un îndoit interes, deoarece Sentapéry se ocupă în detaliu, cu multă competenţă de situaţiunea Românilor din Transilvania şi Ungaria. Aci autorul trece în revistă istoria politică a poporului român, arată persecuţiunile maghiare şi inconstituţionalitatea legilor de escepţiune la care românii sunt supuşi. In ce priveşte Regatul României d. Sentapély se ocupă de politica externa şi comercială, de organizarea administrativă, financiară, de partidele politice, de parlament şi de presă, după ce espune şi diferitele cestiuni politice de actualitate. întreaga această lucrare, este o espunere clară care dă o idee justă, asupra situaţiuneî şi relaţiunilor generale ale Statelor Europene. LAPTA Diverse Regele Coreanilor.— Regele Coreei este considerat de poporul său ca o esenţă divină şi inviolabilă. Nimeni n’ar îndrăsni nici să-l atingă şi mai puţin încă să introducă vre-un ^instrument de hirurgie în gura lui sacră. Se întîmplă însă că nenorocitul suveran să ’şi aibă măselele cariate, boală ce necesitează imediat ajutorul unui dentist. E nevoie să credem că acest inviolabil va şti să aprecieze după justa ei valoare credinţa supuşilor săi şi că va pune pe inviolabilitatea persoanei sale acelaşi preţ ce Esan a pus pe dreptul său de primogenitură. Coreanii au un dispreţ suveran pentru popoarele cari pun efigia suveranului pe monede, pentru că—zic ei—sfânta imagine a suveranului va fi necontenit atinsă de degetele murdare ale mulţimei, iar moneda însă-şi poate cădea în noroifi. Ei merg atât de departe încât cred, că o simplă privire aruncată pe fotografia suveranului, nu este nici mai mult nici mai puţin decât un sacrilegiu. Regele biliardului. — Campionul american Yves a părăsit aseară Parisul, spre a se întoarce în patria sa (New-York). Cu o zi înainte el a jucat cu maistrul francez Vignaux o splendidă partidă de carambolege în sala cunoscutului fabricant, de biliarde William St. Martin. Partida era la 300 punte și se reprezintă înaintea unui public ales. Ambii campioni s’au distins cel d’întâi și prin o delicateță de joc neîntrecută până astăzi, cel d’al doilea printr’o maestria nedisputată încă. In rezumat mare succes atât pentru caramboliști, cât și pentru fabricant, reputat ca cel d’întâi din lume. Un criminal numai de doi ani.—Femeea Justine Coursant este mama a doi copii. Cel mai mic n’avu mai mult de cât șease luni, cel mai mare de doi ani. Acesta din urmă era foarte gelos de micul seu frate, care credea el ’î furase afecţiunea mamă-sei. Adeseori el nu ’și putea stăpâni ura in contra micului sou frate şi chiar în prezența mă-seî, dar pe furiş, îl pişcă până la sânge. Intr’o zi biata mamă, avend o cursă de făcut lăsă ambi copil acasă, pe cel mai mare jucându-se, iar pe cel mai mic adormit în leagăn. Imediat după ce plecă tînărul criminal luă un ac cu gămălie și -1 înfipse în ochiul sărmanului copilaș, care după câteva minute de tortură oribilă, expiră. Când se întoarse mama găsi copilul cel mic mort, iar pe cel mare jucându-se, ca şi când nu se petrecuse nimic. ’Şi poate închipui oricine disperarea mamei, care e pe puntul de a’şî perde mintea. Ca măsură de precauţiune vecinii au depărtat pe inconscientul criminal de lângă mamă-sa. Accident în mină. — Puţul St Barbe din minele de la Carmaux, s’a dărămat, acoperind trei lucrători cari se scoborîse. Unul din ei a putut fi scăpat ca prin minune. Un duel popular.—Totul se popularizează, până și duelul. Doi tineri muncitori din Molenbeek se înamorase de o tânără și drăguță cusutoreasă. Câtva timp tânăra fată nu se pronunţă pentru nici unul, iar în cele din urmă ea se decise pentru Charlie D.... Celălalt neputând suporta această restrişte, provocă pe fericitul concurent la duel. Zis şi făcut. Ambii luară câte o frânghie şi se aşezară într’un colţ mai retras al bulevardului. Şi lupta începu groaznică între cei două adversari. Când veni poliţia la faţa locului, provocatorul avea obrazul sângerat de lovituri. Celalt nu era într’o stare mai bună. Ambii fură duşi la post, unde li se dede primele îngrijiri, asezonate cu un oarecare proces-verbal din cele mai bine reuşite. Un procuror model. — Tribunalul din Bordeaux, s’a găsit mai zilele trecute într’o curioasă încurcătură. Se judeca o afacere de escitare de deboserie a unor minoare, în care afacere erau implicate şease prostituate. Mai multe ziare pretindeau că justiţia ascunde publicului o parte din adevăr şi că printre persoanele vinovate se găseauă unele care, de s’ar fi cunoscut, ar fi făcut oarecare sensaţie în oraş. In ziua de 31 Iulie parchetul a citat pe redactorii ziarelor cari se ocupa şi cu această chestie. Unul din redactori, Jules Vincent, fu invitat de preşedintele tribunalului să declare în public numele personajelor ce pretindea că cunoaşte. Acesta însă refuză, invocând secretul profesional. Un alt jurnalist însă înaintează la bară şi declară că, dacă Vincent nu voeşte să vorbească, se pot cita şi asculta două din victimile afacerii, cari au dat lui Vincent informaţii precise. Cele două fete sunt chemate şi declaraţia lor a produs o vie emoţie în publicul, care asista la această sensaţională şedinţă. Ele au declarat că însuşi procurorul republicei Pompei, era acela care făcuse apel la serviciele femeei Porchaire, şi că fusese de mai multe ori în casa acesteia. Tablou 1 S’a constatat însă că pretinsele victime nu erau nişte victime, iar incidentul s’a închis în mijlocul emoţiunei generale. INFORMAŢIUHÎI Dezbinarea conservatorilor din Iaşi s-a sfârşit prin următoarea combinaţie: D. Sculy, primar; Gr. Gogalniceanu, epitrop la Sf. Spiridon în locul d-lui Ghica Deleanu , iar acesta, director al creditului urban în locul d-luî Sturdza Scheianu. Junimiştilor, desigur, li se va oferi din locurile de ajutor de primar. * . ----------»-* ___—_. No. 2360 Dintre liberalii din Iaşi numai d. George Scorţescu face disidenţă ; d-sa va prezenta o listă aparte. * * * Constituţionalul spune că, ministerul de răsboiu a comandat în străinătate elementele necesare nouei arme Mannlicher. De asemenea s’a comandat în străinătate şi maşinele necesare fabricaţiunei în ţară a cartuşelor model 1893. Dar cu pulberea pentru puşca Mannlicher cum a rămas ? Ordinul de la Guvern a făcut pe ofiţeri s’o inventeze ?* * * Ni se scrie din Curtea de Argeş . Marţi ora 4. Doamna şi domnul Take Ionescu, ministrul instrucţiune! publice şi cultelor, însoţiţi de d-nul inspector şcolar Vlădescu şi de prefecţii de Argeş şi Muscel, au sosit la Curtea de Argeş. Pe tot parcursul primarii le-au făcut o primire entusiastă, cu arcuri de triumf, discursuri, etc. Prânzul s-a luat la d-nul Nae Gheorghiu, iar seara au mâncat la ss episcopul de Argeş, însoţit de d. Leconte de Noüy, care a dat toate desluşirile, domna ministru a vizitat toate lucrările de aci. Miercuri la orele 6 dimineaţa a plecat la Arefu , iar de acolo va trece munţii la Avrig.* * * Sub-inspectorul financiar Vivescu a descoperit grave neregularităţi la casieria comunei Argeş în sarcina fostului casier Ion N. Popescu. Cercetările continuă. Culpabilul va fi dat judecăţii. * * * Ministrul de interne a autorizat 66 de comune rurale din judeţul Ialomiţa să perceapă taxe conform legei maximului.* * * La 14 iulie se va face sfinţirea catedralei din Dorohoiu. După cât aflăm serviciul divin la această sfinţire va fi făcut de către S. Mitropolit al Moldovei Iosif. Corul mitropoliei, sub conducerea distinsului seu şef d. G. Musicescu, va lua parte la această serbare. De la Dorohoiu Mitropolitul va pleca în inspecţiunea mănăstirelor. * * D-nii Patrichius şi Sclavia, cumnaţi ai dispărutului Valsamos, au fost depuşi în arestul preventiv, sub învinuirea că ar fi fost complici cu escrocul, care acum să află la Corfu. * * * Ziarului «Galaţii» se denunţă că la bariera Tecuciului din Galaţi nu e zi lăsată de d-zeu ca să nu se întâmple bătăi şi scandaluri provocate de nişte bătăuşi, cari se pretind a fi misiţi. Aceşti bătăuşi pe lângă mistia lor cu bâta, ca să forţeze pe ţăranii venind la oraş să le dea lor marfa spre vânzare, mai neliniştesc şi tulbură pe cetăţenii domiciliaţi în acele locuri, luându-i chiar la bătaie, fără alt motiv decât fiind că ei se cred a fi stăpâni pe ţara românească. Aducem această denunţare la cunoştinţa d-luî poliţan, spre a lua măsurile cuvenite * * La forturi se fac exerciţii de tragere asupra cupolelor in vederea manevrelor generale. Să ştie că la aceste manevre, au să asiste mulţi ofiţeri streini şi de aceea să ia măsuri ca exerciţiile artileriei să dea rezultate bune. * * * Prietenul nostru d. profesor Nico* Ian Gosăcescu s’a întors în Capitală cu familia de la Gălimăneştî unde ’şi căutase de sănătate în cursul lunei Iulie.* * * «Agenţia Reuter», află că o luptă navală ar fi avut loc între chinezi şi japonezi. Chinezii au fost respinşi. * * Galaţii ne aduce ştirea următoare : Eri la orele 12 leii în momentul când vaporul de Brăila trecea în dreptul vărsăturei Siretului în Dunăre, un pasager căzu în apă. Doi luntrași cari se aflafi din fericire în apropiere, zărind nenorocirea ce se întâmplase, săriră de grabă în ajutorul persoanei căzute de pe vapor, care se scotea în apă și reușiră s’o scape din locul valurilor. Căpitanul vaporului pe dată ce i s’a semnalat căderea pasagerului peste bord, a întors vasul său înapoi, scoborând scara de îmbarcare și a ordonat la doi matelăți ca să ridice pasagerul căzut în vapor. Pasagerul căzut în Dunăre este un misit cunoscut, din portul Brăila. * Tot relativ la această chestie găsim la «Apărarea» din Brăila următoarele rânduri : Crisa teribilă ce bântue oraşul nostru, fuse zilnic câte o nouă victimă. Azi,“când vaporul pornea la Galaţi, un căminciant de cereale ”. aflându-se într’o stare disperată, s’a aruncat în Dunăre. Vaporul imediat fu oprit şi nenorocitul fu salvat, de personalul vaporului. -------------------------------------------------- Telegrame Vernet Ies Bains, 15 August.— D. Dupuy e mai bine. Cu toate acestea a trebuit să cheme doctorul pentru a-i calma durerea de inimă de care suferă. Boala nu este gravă, însă e foarte dureroasă. Viena, 15 August. — Prințul de Groy, general de cavalerie a luurii. Gravesand, 15 August. — împăratul Wilhelm a plecat la Kiel pe bordul văditului «Hohenzollern.» BULGARIA Gradarea osândiţilor. Sofiia 15 August.—Cu ocaziunea suitei sale pe tron, prinţul a graţiat 245 condamnaţi de drept comun, dintre cari vreo 15 de întreaga lor pedeapsă. El a graţiat de asemenea pe toţi condamnaţii politici, şi anume: pe fostul ofiţer Rizoff şi Arnantoff, condamnați în procesul Panitza. FOIŢA ŢARULUI „LUPTA“ Destinul Teatrale Luni să reîncep repetiţiile la Teatrul Naţional. Să sperăm că sacrificiul făcut de ministerul instrucţiei, care a dat artiştilor din Teatrul Naţional 10.000 lei pentru ca să facă mai mult timp repetiţii, nu va rămâne fără nici un rezultat Am stigat mult, ca să se asigure artiştii şi pe vacanţă, să nu fie lăsaţi şase luni fără nici o lăscae, acum s’a făcut un început. Rămâne la el să dovedească că merită şi ştii să aprecieze sacrificiile pe cari statul le face pentru el. Avem dreptul dar să ne aşteptăm anul acesta, ca piesele să fie mai bine studiate, cu mai multă îngrijire puse in scenă şi să nu vedem nici un artist apărând cu rolul neştiut. In toate ţărîle civilisate, Teatrul principal din capitală servă că model tuturor actorilor. Reprezentaţiile de la comedia franceză, de la Burg sunt considerate ca şcoală. Şi este destul să vezi un singur artist din trupele acestor două teatre, pentru ca să -ţi faci idee de interesul care se pune acolo în executarea celor mai mici amănunte. Ar fi bine ca şi Teatrul Naţional din Bucureşti să ajungă a fi un model pentru toate teatrele ,din ţară. Până acum, afară au mijloacele de care dispune Teatru pentru punerea în scenă a pieselor, el nu întrece cu mult cele alte trupe. Am avut şi avem câţiva artişti de valoare, dar aceasta nu înseamnă lucru mare. La o trupă stabilă ceea ce să cere mai mult este ensemblul, şi acestatocmai lipseşte societăţei noastre dramatice. De acea cer ca repetiţiile să fie foarte serioase, să se oblige toţi artiştii, or care ar fi situaţia lor în teatru, să repete serios, ca şi cum s’ar afla înaintea publicului. Repetiţiile făcute serios, de către principalii artişti, nu numai că impun un fel de respect celor tineri, dar încă le serveşte enorm, îi face să vadă cum să studiază un rol. Afară de aceasta, numai făcând o serie de repetiţii serioase se poate ajunge la acea egalitate de ton, una din cele mai importante cestiuni, pentru ca conversaţiile de pe scenă să pară naturale. Să ne închipuim de exemplu o conversaţie într’un salon, la care iau parte trei, sau patru persoane, dacă toate aceste persoane, vor fi în acelaşi ton, nu încape îndoială că convorbirea va interesa, va ţine încordată atenţia publicului şi toată frumuseţea sa şi însemnătatea ei pentru desvoltarea şi concluzia piesei, vor fi prinse de auditori. Dacă din potrivă, fiecare actor va vorbi în alt ton, auditorul să plictiseşte repede, pierde trase cari au poate cea mai mare însemnătate în piesă şi ajunge la un moment dat de nu mai înţelege nimic din tot ce să petrece pe scenă. * O altă chestie de cea mai mare importanţă, dar care este neglijată cu desăvârşire, este chestia figuraţii. Sunt cincizecci de ani, o jumătate de secol de când avem un teatru regulat şi totuşi pe statişti ’I prindem cu arcanul noaptea, dupe strade şi ’i vârâm în scenă îmbrăcaţi într’un mod oribil Apariţia acestor chinezi, cari fac un contrast de nedescris cu tot restul scenei, este tot ce poate e mai hidos. Tot efectul, toată frumuseţea unei scene, sunt prăpădite. In nici un teatru, subvenţionat nu se mai practică acest sistem, şi chiar dacă 8*'ar maî petrece asemenea lucru pe undeva, aceasta nu este un motiv, ca să o facem şi noi. Imităm destule rele, ca să căutăm să luăm şi lucruri bune, din alte părţi. Ştiu că este o luptă teribilă, şi această luptă este veche, ca să se hotărască mai ales femeile, să iasă în figuraţie. Dar de unde a început acest scandal? Din lipsa de seriozitate şi imparţialitate a directorilor de scenă şi a regizorilor. cu bărbaţii te poţi juca, între ei poţi împărţi favoruri şi persecuţii, fără multă bătae de cap. Nu este însă tot aşa şi cu femeile. Imediat ce au protejat pe una, imediat ,şi au scutit nevasta sau iubita de o corvoadă, nu mai poţi să le supui nici pe cele alte. Femeile în mare parte nu trăiesc cu ce câştigă de la teatru şi amenzile date pentru nesupunere, nu le atinge de loc. Să le dau afară din teatru ? Dar atunci lucrurile se încurcă şi mai mult. Cunosc o mulţime de caşuri, în care gagistele şi chiar elevele au refuzat să figureze. Tot d’auna însă curajul lor de a se opune hotărîrilor direcţiei, a luat naştere dintr’o nedreptate făcută de acei însărcinaţi cu aplicarea regulamentului. S’au găsit până şi membrii din comitet cari să întindă aripiprotectoare asupra unor eleve şi să le dea bilete de scutire de la figuraţie. Şi cât veai aduce acest fapt teatrului! Figuranţii sunt desgustători. Se ia fete şi flăcăi din Dealul Spirei şi d. Ilie Bergher, care figurează de doue-zeci de ori pe an, pe afişul teatrului, cu cuvintele : „Costume noi de d. Ilie Bergher“, găseşte ocazia să desfunde toate garderoburile şi trânteşte în spatele nenorocitelor figurante o serie de catifele, atlasuri chembrice şi postavuri, cari au acoperit odată umerii Margaretei, Lucreţiei, Donei Sol, Traviatei, sau mai ştiu eu cărei ilustre ipochimene din repertoriul nesfârşit al trupelor de operă. Vă închipuiţi ce impresie, ce aer de mucigai, ce suveniruri din istoria antică şi medie, răspândeşte acest mozaic de costume când apare în scenă sub etichetă: „Damele de onoare ale reginei X“. “Invitatele regelui cutare*, etc. etc. Dar să trecem de la înfăţişare, la jocul de scenă, căci or cât de neînsemnată are figuraţia dintr’o piesă, tot are un rol oarecare. Ce vroiţi să facă oameni cari pentru prima oară apar pe scenă. Rămân cu gura cascată la public, se uită la scenă şi trebue ca cei obişnuiţi în general aceştia sunt servitori ai teatrului să-i tragă de mânecă, ca să iasă din scenă. Atunci vezi pe biata contesă, sau pe domnul conte, tresărind şi neştiind încotro să fugă. S’a zis multe asupra iluziuneî teatrale şi de sigur că, dacă este un punt în care această iluziune lasă foarte mult de dorit, la noi, apoi acela este acesta de care mă ocup. Este neapărată nevoe, la Teatrul Naţional să angajeze un număr de figuranţi, cari să ia parte şi la repetiţii, pe cari croitorul să aibă grija să-i îmbrace cum trebue şi frizerul să-i deguiseze conform rolulu pe care o joacă. Apoi conţi şi baroni cu ciorapi de bumbac, fără mănuşi, cu haine mucigăite şi cu feţele ca tingirea, această este o culme. Când o piesă se reprezintă în aşa condiţii, nu suntem departe de timpul în care decorul consta din tăblile, cari anunţa şi locul în care să petrecea acţiunea. Aceasta însă nu este reprezentare demnă de primul teatru al unei ţări civilizate şi care are o subvenţie destul de mare. Contele trebue să fie conte; cerşetorul, cerşetor; lucrătorul, lucrător , aşa cum sunt în lumea reală. Lupta cea mai mare care să duce în teatru, este ca să apropie scena de natură, ca lumea, decorul şi costumele de pe scenă să nu se deosebească de lumea reală. Şi nu este destul ca să introduci asemenea modi A v t .