Lupta, august 1894 (Anul 11, nr. 2357-2379)

1894-08-05 / nr. 2360

­ AUGUST 1894 şcoalelor de meserii sunt fii şi fiice de pă­rinţi neavuţi, este de interesul statului a înzestra pe absolvenţii şi absolventele ata­­relor şcoale, cu atât necesariul atingâtor de meseria lor, la primirea diplomei, cum se urmează şi la alte şcoale din ţară. Precum sta văzut din expunerea de mai sus, expoziţiunea şcoalei de meserii Sf. Sava din Iaşi era lipsită anul acesta de multe şi însemnate obiecte, aşa spre exemplu, la lenjărie, capoate şi capotele pe talie şi fără, colţuri şi mănuşi lucrate cu undrele şi la maşină, cămeşi bărbăteşti cu guler şi manşete separate — atât de pânză albă cât şi colorată, la croitorie , jaghete, mantelele,­­ paltoane, pardesiuri etc., la mode, legături­­ de gât şi manşoane. Toate acestea constitu- i­esc o mare lipsă la şcoala de meserii unde­­ nu se confecţionează. Există în Iaşi încă o şcoală profesională de fete, înfiinţată, întreţinută şi condusă de un comitet de dame din localitate, în care şcoală se practică lenjăria şi croitoria — şi, după informaţiunile căpătate, se bucură­­ de un frumos renume. Aş fi dorit a face un paralelism între­­ progresul altor 2 şcoale de meserii ale­­ laşului, dar la aceasta din urmă, din îm-­­ prejurarea că s’a întreprins reconstruirea localului ei încă din luna Malu, nu s’a ţi­nut nici examen, şi nici expoziţiunea n’a avut loc anul acesta. In fine, şcoalele noastre de meserii re­clamă ameliorare şi reorganizare, pentru ca să atingă — pe deplin — scopul menirei lor. In comunile care nu dispun de mijloace pentru a mai întreţine atari şcoale, acestea e de dorit să se ia pe contul statului —­­ iar nu să se lase a fi desfiinţate, nota bile ■ când au şi o zestre oare­care — după vechi-­­ mea de 12 ani cum e cea din Iaşi, în care se practică 6 specii de meserii: ciobotărie şi croitorie (bărbătească), stolărie şi strun­­gărie, tinichigerie și alămărie*). V. Săghiuescu Iaşi. CURIERUL BĂILOR din­­Unicul Moldovei Animozităţi şi pasiuni născute din ne­­mulţămirele personale au împins pe un oare­care domn, de a căuta să discrediteze prin presă administraţia Băilor Slănic, zic ad­ministraţia fiind că în ea caută a să lovi. Imparţial şi indiferent fără a fi amic­al el, însă pentru restabilirea adevărului, m’am decis a lua şi eu condeiul şi a seri aceste câte­ va linii. Cu toate sacrificiele ce anual face actuala Epitropie, e departe încă de a fi ajuns idealul ce urmăreşte, totuşi e de necontestat că s’au făcut mari progrese de vr’o câţi­ va ani încoace. Pentru a putea ajunge de a se pune aceste băi la nivelul celor din străinătate, ar trebui ca Epitropia să dispună de-o­dată de milioanele ce s’au cheltuit acolo; şi apoi aceia cari au voia­­giat cunosc că şi pe acolo nu poţi avea pretutindeni un confort ireproşabil. Din partea mi, le pot să afirm că nu cunosc în România o staţiune balneară unde con­fortul să fie macar egal cu acel de aici, şi unde administraţia să ’şi dea atâta oste­neală, pentru a mulţumi pe vizitatori. Epitropul Eugen Ghyca, cu gentileţa şi amabilitatea bine cunoscută de toţi aici, e tot­d’a-una gata de a satisface orî-ce ne­mulţumire, care de altmintrelea se poate întâmpla ori-unde zilnic, acordă băi gra­tuite sărăcimei suferinde, şi, zilnic încura­­giază actele de bine-facere. In ceea­ ce priveşte resultatul bine-făcător al apelor de aici, nu am nimic de adaos la elogiile ce i s’au adus chiar de aceia ce au criticat administraţia, căci efectele lor bine­făcătoare sunt necontestate. Un visitator. *). O dorinţă încă de exprimat: Bogătaşii români cari moştenesc sentimente părinteşti şi strămoşeşti de-a hărăzi moşii şi sume de bani pentru diferite scopuri filantropice în ţara lor, atrăgânduşi prin aceasta gloria cereescă şi pământească, — fie miş­caţi şi în sentimentul de a oferi părţi din avutul lor şcoalelor de meserii, producătoare de comori naţionale. Un grosnic incendiu a izbucnit în co­muna Bogdaneşti din judeţul Tutova, arzând strânsoare locuitorilor, compusă din 13 arii, secară, orz, ovăş şi grofi. Această recoltă nu era asigurată. Un trăsnet căzând în grădina publică din oraşul Bârlad, a distrus 4 plopi mari şi un teifi, apoi a trecut pe lângă locuinţa grădinarului, dar n’a cauzat nici o strică­ciune­ înecată. — Maria Bancianu din orașul Bârlad, suferind de epilepsie, s’a înecat în apa râului Bârlad. Cadavrul ei s’a găsit sub podul drumului de fer. ­OUTĂŢI „L’Europe politique». Acesta este titlul unei opere, ce d. Leon Sentupéry fost şef de cabinet al Ministerului de Justiţie, cavaler al regiunei de onoare şi membru onorar al ligei pentru unitatea culturală a Românilor publică în Paris. In lucrarea sa au­torul şi-a propus să studieze toate statele Europei, relaţiunile şi situaţiunea lor politică, organizarea administrativă şi financiară, constituţiunea­­ parla­mentului şi presa. Din acest studiu deja început au­ apărut Germania (Allemagne) se urmează în ordine alfabetică până la Italia, de unde continua pentru a ajunge la România şi Români în general. Studiul asupra Românilor va apare în curând. Pentru Români, această lucrare va presinta un în­doit interes, de­oare­ce Sentapéry se ocupă în de­taliu, cu multă competenţă de situaţiunea Româ­nilor din Transilvania şi Ungaria. Aci autorul trece în revistă istoria politică a poporului român, arată persecuţiunile maghiare şi inconstituţionalitatea le­gilor de escepţiune la care românii sunt supuşi. In ce priveşte Regatul României d. Sentapély se ocupă de politica externa şi comercială, de organizarea ad­ministrativă, financiară, de partidele politice, de parlament şi de presă, după ce espune şi diferitele cestiuni politice de actualitate. întreaga această lucrare, este o espunere clară care dă o idee justă, asupra situaţiuneî şi relaţiu­­nilor generale ale Statelor Europene. LAPTA Diverse Regele Coreanilor.— Regele Coreei este considerat de poporul său ca o esenţă di­vină şi inviolabilă. Nimeni n’ar îndrăsni nici să-l atingă şi mai puţin încă să in­troducă vre-un ^instrument de hirurgie în gura lui sacră. Se întîmplă însă că neno­rocitul suveran să ’şi aibă măselele cariate, boală ce necesitează imediat ajutorul unui dentist. E nevoie să credem că acest invio­labil va şti să aprecieze după justa ei va­loare credinţa supuşilor săi şi că va pune pe inviolabilitatea persoanei sale acelaşi preţ ce Esan a pus pe dreptul său de pri­­mogenitură. Coreanii au un dispreţ suveran pentru popoarele cari pun efigia suveranului pe monede, pentru că—zic ei—sfânta imagine a suveranului va fi necontenit atinsă de de­getele murdare ale mulţimei, iar moneda însă-şi poate cădea în noroifi. Ei merg a­­tât de departe în­cât cred, că o simplă pri­vire aruncată pe fotografia suveranului, nu este nici mai mult nici mai puţin de­cât un sacrilegiu. Regele biliardului. — Campionul ame­rican Yves a părăsit aseară Parisul, spre a se întoarce în patria sa (New-York). Cu o zi înainte el a jucat cu maistrul francez Vignaux o splendidă partidă de ca­­rambolege în sala cunoscutului fabricant, de biliarde William St. Martin. Partida era la 300 punte și se reprezintă înaintea unui public ales. Ambii campioni s’au distins cel d’întâi și prin o delicateță de joc neîntrecută până astă­zi, cel d’al doilea printr’o maes­­tria nedisputată încă. In rezumat mare succes atât pentru ca­­ramboliști, cât și pentru fabricant, reputat ca cel d’întâi din lume. Un criminal numai de doi ani.—Fe­­meea Justine Coursant este mama a doi copii. Cel mai mic n’avu mai mult de cât șease luni, cel mai mare de doi ani. Acesta din urmă era foarte gelos de micul seu frate, care credea el ’î furase afecţiunea mamă-sei. Adese­ori el nu ’și putea stăpâni ura in contra micului sou frate şi chiar în prezența mă-seî, dar pe furiş, îl pişcă până la sânge. Intr’o zi biata mamă, avend o cursă de făcut lăsă ambi copil acasă, pe cel mai mare jucându-se, iar pe cel mai mic adormit în leagăn. Imediat după ce plecă tînărul criminal luă un ac cu gămălie și -1 înfipse în ochiul sărmanului copilaș, care după câte­va minute de tortură oribilă, ex­piră. Când se întoarse mama găsi copilul cel mic mort, iar pe cel mare jucându-se, ca şi când nu se petrecuse nimic. ’Şi poate închipui ori­cine disperarea mamei, care e pe puntul de a’şî perde mintea. Ca măsură de precauţiune vecinii au depărtat pe in­­conscientul criminal de lângă mamă-sa. Accident în mină. — Puţul St Barbe din minele de la Carmaux, s’a dărămat, a­­coperind trei lucrători cari se scoborîse. Unul din ei a putut fi scăpat ca prin mi­nune. Un duel popular.—Totul se populari­zează, până și duelul. Do­i tineri muncitori din Molenbeek se înamorase de o tânără și drăguță cusutoreasă. Cât­va timp tânăra fată nu se pronunţă pentru nici unul, iar în cele din urmă ea se decise pentru Charlie D.... Celălalt neputând suporta această res­trişte, provocă pe fericitul concurent la duel. Zis şi făcut. Ambii luară câte o frânghie şi se aşezară într’un colţ mai retras al bu­levardului. Şi lupta începu groaznică între cei două adversari. Când veni poliţia la faţa locului, provocatorul avea obrazul sângerat de lovituri. Cel­alt nu era într’o stare mai bună. Ambii fură duşi la post, unde li se dede primele îngrijiri, asezonate cu un oare­care proces-verbal din cele mai bine reuşite. Un procuror model. — Tribunalul din Bordeaux, s’a găsit mai zilele trecute într’o curioasă încurcătură. Se judeca o afacere de escitare de deboserie a unor minoare, în care afacere erau implicate şease prostituate. Mai multe ziare pretindeau că justiţia as­cunde publicului o parte din adevăr şi că printre persoanele vinovate se găseauă unele care, de s’ar fi cunoscut, ar fi făcut oare­care sensaţie în oraş. In ziua de 31 Iulie parchetul a citat pe redactorii ziarelor cari se ocupa şi cu această chestie. Unul din redactori, Jules Vincent, fu invitat de preşedintele tribunalului să declare în public numele personajelor ce pretindea că cunoaşte. Acesta însă refuză, invocând secretul profesional. Un alt jurnalist însă înaintează la bară şi declară că, dacă Vincent nu voeşte să vorbească, se pot cita şi asculta două din victimile afacerii, cari au dat lui Vincent informaţii precise. Cele două fete sunt chemate şi declaraţia lor a produs o vie emoţie în publicul, care asista la această sensaţională şedinţă. Ele au declarat că însuşi procurorul republicei Pompei, era acela care făcuse apel la ser­­viciele femeei Porchaire, şi că fusese de mai multe ori în casa acesteia. Tablou 1 S’a constatat însă că pretinsele victime nu erau nişte victime, iar incidentul s’a în­­chis în mijlocul emoţiunei generale. INFORMAŢIUHÎI Dezbinarea conservatorilor din Iaşi s-a sfârşit prin următoarea combi­naţie: D. Sculy, primar; Gr. Gogalni­­ceanu, epitrop la Sf. Spiridon în lo­cul d-lui Ghica Deleanu , iar acesta, director al creditului urban în locul d-luî Sturdza Scheianu. Junimiştilor, de­sigur, li se va oferi din locurile de ajutor de primar. * . ----------»-* ___—_. No. 2360 Dintre liberalii din Iaşi numai d. George Scorţescu face disidenţă ; d-sa va prezenta o listă aparte. * * * Constituţionalul spune că, minis­terul de răsboiu a comandat în stră­inătate elementele necesare nouei arme Mannlicher. De asemenea s’a comandat în stră­inătate şi maşinele necesare fabrica­­ţiunei în ţară a cartuşelor model 1893. Dar cu pulberea pentru puşca Mann­licher cum a rămas ? Ordinul de la Guvern a făcut pe ofiţeri s’o inven­teze ?* * * Ni se scrie din Curtea de Argeş . Marţi ora 4. Doamna şi domnul Take Ionescu, ministrul instrucţiune! publice şi cultelor, însoţiţi de d-nul inspector şcolar Vlădescu şi de prefecţii de Argeş şi Muscel, au sosit la Cur­tea de Argeş. Pe tot parcursul pri­marii le-au făcut o primire entu­­siastă, cu arcuri de triumf, discur­suri, etc. Prânzul s-a luat la d-nul Nae Gheorghiu, iar seara au mâncat la ss episcopul de Argeş, însoţit de d. Leconte de Noüy, care a dat toate desluşirile, domna mi­nistru a vizitat toate lucrările de aci. Miercuri la orele 6 dimineaţa a plecat la Arefu , iar de acolo va trece munţii la Avrig.* * * Sub-inspectorul financiar Vivescu a descoperit grave neregularităţi la casieria comunei Argeş în sarcina fostului casier Ion N. Popescu. Cer­cetările continuă. Culpabilul va fi dat judecăţii. * * * Ministrul de interne a autorizat 66 de comune rurale din judeţul Ia­lomiţa să perceapă taxe conform le­gei maximului.* * * La 14 iulie se va face sfinţirea catedralei din Dorohoiu. După cât aflăm serviciul divin la această sfin­ţire va fi făcut de către S. Mitropo­lit al Moldovei Iosif. Corul mitropo­liei, sub conducerea distinsului seu şef d. G. Musicescu, va lua parte la această serbare. De la Dorohoiu Mitropolitul va pleca în inspecţiunea mănăstirelor. * * D-nii Patrichius şi Sclavia, cum­naţi ai dispărutului Valsamos, au fost depuşi în arestul preventiv, sub învinuirea că ar fi fost complici cu escrocul, care acum să află la Corfu. * * * Ziarului «Galaţii» se denunţă că la bariera Tecuciului din Galaţi nu e zi lăsată de d-zeu ca să nu se în­tâmple bătăi şi scandaluri provocate de nişte bătăuşi, cari se pretind a fi misiţi. Aceşti bătăuşi pe lângă m­is­tia lor cu bâta, ca să forţeze pe ţăranii ve­nind la oraş să le dea lor marfa spre vânzare, mai neliniştesc şi tul­bură pe cetăţenii domiciliaţi în acele locuri, luându-i chiar la bătaie, fără alt motiv de­cât fiind că ei se cred a fi stăpâni pe ţara românească. Aducem această denunţare la cu­noştinţa d-luî poliţan­­, spre a lua măsurile cuvenite * * La forturi se fac exerciţii de tra­gere asupra cupolelor in vederea ma­nevrelor generale. Să ştie că la aceste manevre, au să asiste mulţi ofiţeri streini şi de aceea să ia măsuri ca exerciţiile artileriei să dea rezultate bune. * * * Prietenul nostru d. profesor Nico* Ian Gosăcescu s’a întors în Capitală cu familia de la Gălimăneştî unde ’şi căutase de sănătate în cursul lunei Iulie.* * * «Agenţia Reuter», află că o luptă navală ar fi avut loc între chinezi şi japonezi. Chinezii au fost respinşi. * * Galaţii ne aduce ştirea următoare : Eri la orele 12 leii în momentul când va­porul de Brăila trecea în dreptul vărsătu­­rei Siretului în Dunăre, un pasager căzu în apă. Doi luntrași cari se aflafi din fe­ricire în apropiere, zărind nenorocirea ce se întâmplase, săriră de grabă în ajutorul persoanei căzute de pe vapor, care se scotea în apă și reușiră s’o scape din locul valu­rilor. Căpitanul vaporului pe dată ce i s’a semnalat căderea pasagerului peste bord, a întors vasul său înapoi, scoborând scara de îmbarcare și a ordonat la doi matelăți ca să ridice pasagerul căzut în vapor. Pasagerul căzut în Dunăre este un misit cunoscut, din portul Brăila. * Tot relativ la această chestie gă­sim la «Apărarea» din Brăila ur­­mătoarele rânduri : Crisa teribilă ce bântue oraşul nostru, fuse zilnic câte o nouă victimă. Azi,“când vaporul pornea la Galaţi, un căminciant de cereale ”. aflându-se într’o stare disperată, s’a aruncat în Dunăre. Vaporul imediat fu oprit şi nenorocitul fu salvat, de personalul vaporului. -------------------------------------------------- T­elegrame Vernet Ies­ Bains, 15 August.— D. Dupuy e mai bine. Cu toate acestea a trebuit să cheme doctorul pentru a-i calma durerea de inimă de care suferă. Boala nu este gravă, însă e foarte dureroasă. Viena, 15 August. — Prințul de Groy, general de cavalerie a luurii. Gravesand, 15 August. — împă­ratul Wilhelm a plecat la Kiel pe bordul văditului «Hohenzollern.» B­ULGARIA Gradarea osândiţilor. Sofiia 15 August.—Cu ocaziunea suitei sale pe tron, prinţul a graţiat 245 con­damnaţi de drept comun, dintre cari vre­o 15 de întreaga lor pedeapsă. El a gra­ţiat de asemenea pe toţi condamnaţii po­litici, şi anume: pe fostul ofiţer Rizoff şi Arnantoff, condamnați în procesul Panitza. FOIŢA Ţ­­­ARULUI „LUPTA“ Destinul Teatrale Luni să reîncep repetiţiile la Teatrul Na­ţional. Să sperăm că sacrificiul făcut de ministerul instrucţiei, care a dat artiştilor din Teatrul Naţional 10.000 lei pentru­ ca să facă mai mult timp repetiţii, nu va ră­mâne fără nici un rezultat Am stigat mult, ca să se asigure artiştii şi pe vacanţă, să nu fie lăsaţi şase luni fără nici o lăscae, acum s’a făcut un început. Rămâne la el să dovedească că merită şi şti­i să apre­cieze sacrificiile pe cari statul le face pen­tru el. Avem dreptul dar să ne aşteptăm anul acesta, ca piesele să fie mai bine studiate, cu mai multă îngrijire puse in scenă şi să nu vedem nici un artist apărând cu rolul ne­ştiut. In toate ţărîle civilisate, Teatrul princi­pal din capitală servă că model tuturor ac­torilor. Reprezentaţiile de la comedia fran­ceză, de la Burg sunt considerate ca şcoală. Şi este destul să vezi un singur artist din trupele acestor două teatre, pentru­ ca să -ţi faci idee de interesul care se pune acolo în executarea celor mai mici amănunte. Ar fi bine ca şi Teatrul Naţional din Bucureşti să ajungă a fi un model pentru toate teatrele ,din ţară. Până acum, afară au mijloacele de care dispune Teatru pen­tru punerea în scenă a pieselor, el nu în­trece cu mult cele alte trupe. Am avut şi avem câţi­va artişti de va­loare, dar aceasta nu înseamnă lucru mare. La o trupă stabilă c­eea­ ce să cere mai mult este ensemblul, şi acesta­­tocmai lipseşte societăţei noastre dramatice. De acea cer ca repetiţiile să fie foarte serioase, să se oblige toţi artiştii, or care ar fi situaţia lor în teatru, să repete serios, ca şi cum s’ar afla înaintea publicului. Re­petiţiile făcute serios, de către principalii artişti, nu numai că impun un fel de res­pect celor tineri, dar încă le serveşte e­­norm, îi face să vadă cum să studiază un rol. Afară de aceasta, numai făcând o serie de repetiţii serioase se poate ajunge la a­­cea egalitate de ton, una din cele mai im­portante cestiuni, pentru­ ca conversaţiile de pe scenă să pară naturale. Să ne închi­puim de exemplu o conversaţie într’un sa­lon, la care iau parte trei, sau patru per­soane, dacă toate aceste persoane, vor fi în acelaşi ton, nu încape îndoială că convor­birea va interesa, va ţine încordată aten­ţia publicului şi toată frumuseţea sa şi în­semnătatea ei pentru desvoltarea şi conclu­zia piesei, vor fi prinse de auditori. Dacă din potrivă, fie­care actor va vorbi în alt ton, auditorul să plictiseşte repede, pierde trase cari au poate cea mai mare însemnătate în piesă şi ajunge la un mo­­ment dat de nu mai înţelege nimic din tot ce să petrece pe scenă. * O altă chestie de cea mai mare impor­tanţă, dar care este neglijată cu desăvâr­şire, este chestia figuraţii. Sunt cinci­zecci de ani, o jumătate de se­col­­ de când avem un teatru regulat şi totuşi pe statişti ’I prindem cu arcanul noaptea, dupe strade şi ’i vârâm în scenă îmbrăcaţi într’un mod oribil­ Apariţia a­­cestor chinezi, cari fac un contrast de ne­­descris cu tot restul scenei, este tot ce poate e mai hidos. Tot efectul, toată fru­museţea unei scene, sunt prăpădite. In nici un teatru, subvenţionat nu se mai practică acest sistem, şi chiar dacă 8*'ar m­aî petrece asemenea lucru pe unde­va, aceasta nu este un motiv, ca să o fa­cem şi noi. Imităm destule rele, ca să cău­tăm să luăm şi lucruri bune, din alte părţi. Ştiu că este o luptă teribilă, şi această luptă este veche, ca să se hotărască mai ales femeile, să iasă în figuraţie. Dar de unde a început acest scandal? Din lipsa de seriozitate şi imparţialitate a directorilor de scenă şi a regizorilor. cu bărbaţii te poţi juca, între ei poţi împărţi favoruri şi persecuţii, fără multă bătae de cap. Nu este însă tot aşa şi cu femeile. Imediat ce au protejat pe una, i­­mediat ,şi au scutit nevasta sau iubita de o corvoadă, nu mai poţi să le supui nici pe cele alte. Femeile în mare parte nu trăiesc cu ce câştigă de la teatru şi amenzile date pentru nesupunere, nu le atinge de loc. Să le dau afară din teatru ? Dar atunci lucru­rile se încurcă şi mai mult. Cunosc o mulţime de caşuri, în care ga­­gistele şi chiar elevele au refuzat să figu­reze. Tot­ d’auna însă curajul lor de a se opune hotărîrilor direcţiei, a luat naştere dintr’o nedreptate făcută de acei însărcinaţi cu aplicarea regulamentului. S’au găsit până şi membrii din comitet cari să întindă aripi­­protectoare asupra u­­nor eleve şi să le dea bilete de scutire de la figuraţie. Şi cât veai aduce acest fapt teatrului! Fi­guranţii sunt desgustători. Se ia fete şi flă­căi din Dealul Spirei şi d. Ilie Bergher, care figurează de doue-zeci de ori pe an, pe afişul teatrului, cu cuvintele : „Costume noi de d. Ilie­ Bergher“, găseşte ocazia să desfunde toate garderoburile şi trânteşte în spatele nenorocitelor figurante o serie de catifele, atlasuri chembrice şi postavuri, cari au acoperit odată umerii Margaretei, Lucreţiei, Donei Sol, Traviatei, sau mai ştiu eu cărei ilustre ipochimene din repertoriul nesfârşit al trupelor de operă. Vă închipuiţi ce impresie, ce aer de mu­cigai, ce suveniruri din istoria antică şi medie, răspândeşte acest mozaic de costume când apare în scenă sub etichetă: „Damele de onoare ale reginei X“. “Invitatele rege­lui cutare*, etc. etc. Dar să trecem de la înfăţişare, la jocul de scenă, căci or cât de neînsemnată ar­e figuraţia dintr’o piesă, tot are un rol oare­care. Ce vroiţi să facă oameni cari pentru prima oară apar pe scenă. Rămân cu gura cascată la public, se uită la scenă şi trebue ca cei obişnuiţi în general aceştia sunt ser­vitori ai teatrului să-i tragă de mânecă, ca să iasă din scenă. Atunci vezi pe biata contesă, sau pe domnul conte, tresărind şi ne­ştiind încotro să fugă. S’a zis multe asupra iluziuneî teatrale şi de sigur că, dacă este un punt în care a­­ceastă iluziune lasă foarte mult de dorit, la noi, apoi acela este acesta de care mă ocup. Este neapărată nevoe, la Teatrul Naţio­nal să angajeze un număr de figuranţi, cari să ia parte şi la repetiţii, pe cari croito­rul să aibă grija să-i îmbrace cum trebue şi frizerul să-i deguiseze conform rolulu pe care o joacă. Apoi conţi şi baroni cu ciorapi de bum­bac, fără mănuşi, cu haine mucigăite şi cu feţele ca tingirea, această este o culme. Când o piesă se reprezintă în aşa con­diţii, nu suntem departe de timpul în care decorul consta din tăblile, cari anunţa şi lo­cul în care să petrecea acţiunea. Aceasta însă nu este reprezentare demnă de primul teatru al unei ţări civilizate şi care are o subvenţie destul de mare. Contele trebue să fie conte; cerşetorul, cerşetor; lucrătorul, lucrător , aşa cum sunt în lumea reală.­­ Lupta cea mai mare care să duce în tea­tru, este ca să apropie scena de natură, ca lumea, decorul şi costumele de pe scenă să nu se deosebească de lumea reală. Şi nu este destul ca să introduci asemenea modi­ A v t .

Next