Lupta, mai 1895 (Anul 12, nr. 2573-2585)

1895-05-02 / nr. 2573

ANUL pil.—No. 2573 IBB ABONAMENTE: IN TARA Un an ......................................................................30/IeI Sease luni.......................................................0. tfi „ Trei luni..................................................dOa)/, 8 " Pentru învățători pe un an . . . . | V. j25 » IN STRAINETATE W /JvV) Un an.......................................................V‘A\ *° » Șease luni ............................. \ r 20 „ Trei luni . .......................................­ . 10 . Humorul IO Bani REDACȚIUNEA: PAR AC1II­L ItOM­AH Mo ediția a doua ORGAN DEMOCRAT-RADICAL UMOMU ■ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . » iv Inserte și reclame , „ . 1 leii linia ,25 bani linia. . . 2 lei lini Pentru anuncturl a se adresa: LA /''V- L*N} Adminintrntîn Einfwlwî:^ -—♦ * St Un numfip vocfiiiu 50 V fd. ADMINISTRATI­UN­EA : STRADA SI AATI­­ON­CA Ho. 11. Legea electorală Zeflemele. O bună măsură. De la Cameră. Oameni şi lucruri. Telegramele de ieri. Memoriele Regelui. Amantul femeei sale (Forţă). LEGEA ELECTORALA III. Prin noua redacţie pe care guver­nul a dat-o art. 133 din legea electo­rală nu se mulţumeşte numai să dea tribunalelor ordinare o serie de delicte, cari se judecau până acum de juraţi, dar ia încă şi o măsură din cele mai teribile, prevede pen­tru acel cari ar comite aceste de­licte, şi arestul preventiv. De­sigur că această modificare este cât se poate de reacţionară şi periculoasă pentru libera exercitare a dreptului de vot. Camerele admi­ţând modificările propuse de d. L. Catargiu au­ dat alegerile pe mâna a­­genţilor, a comisarilor şi a ipistaţi­lor, pe mâna tuturor celor interesaţi şi puşi ca să împedice libertatea ale­gerilor. Arestul preventiv pentru delictele prevăzute la art. 126, 128, 129, 130 şi 131 din legea electorală, este o armă periculoasă în mâna guvernu­lui. Agenţii provocatori vor putea u­­şor să dea naştere la scandaluri, la bătăi şi tulburări, pentru ca în ur­mă să intervie procurorii şi comisa­rii şi să aresteze pe alegătorii îndoioşi pentru administraţie, pe cei mai ac­tivi alegători opozanţi, pe toţi aceia cari ar fi bănuiţi că sunt partizani ai opoziţiei. Unde mergem cu acest sistem ? Ce mai rămîne din libertatea ale­gerilor ? Prin votarea acestor disposiţiuni s’au nimicit absolut toate garanţiele luate până acum, şi s’a dat o pu­tere extraordinară guvernului, pu­­nându-se oposiţiunea în o situaţiune­­ vădită de inferioritate. Pentru noi, democraţii asemenea măsuri sunt odioase şi ne ridicăm din toate puterile noastre în con­tra lor. Sub guvernele cele mai bune a­­semenea dispoziţiuni sunt funeste. Agenţii cei mici, şefii de căprarii e­­lectorale, întreaga ceată de oameni de scandal, pot uşor să împingă la cele mai grave neorândueli şi să facă părtaş guvernul, fără voia lui la nişte ingerinţe nemai­pomenite. Pentru ce îi a trebuit guvernului această armă ? Nu s’au gândit oare conservatorii că armele acestea periculoase au două tăişuri şi că mâine au să se căiască amar, că le au dat în mâna guvernului ? Nu înţelegem de loc această ne­chibzuită procedare a guvernelor, cari închipuindu-se că au să stea vecinie­­ la putere, se apucă să făurească la legi anti-liberale, cari nu fac de­cât să pue la îndemână guvernului tot felul de mijloace, ca să poată încătușa libertatea alegerilor. Faceți rău, domnilor conservatori, că votaţi asemenea legi, ele nu au să servească numai contra opoziţiei de azi, dar şi contra opoziţiei de mâine. O altă modificare, tot atât de pe­riculoasă, este și aceea pe care gu­vernul a propuso la art. 90 din le­gea electorală. Până acum preşedin­tele nu putea chema forţa armată , de­cât numai în caz de neorându­­eli, după modificarea ce s’a făcut însă, preşedintele va putea chema forţa armată şi pentru a fi reîntîm­­­pina neorînduelile. Cu alte cuvinte de aci înainte, de la 3 ore de dimineaţă, guvernul va putea să instaleze armata în localul de vot şi alegerile se vor face sub presiunea forţei militare. Dar nu vede oare guvernul că le­gea de faţă—pornită, după cât au afirmat miniştrii, din cea mai bună intenţie şi pentru a veni în a­­jutorul cetăţenilor liniştiţi ferindu-i de atacurile bandelor de bătăuşi — poate fi întrebuinţată şi în alt scop de un guvern fără scrupule şi dori­tor de a se menţine la putere cu ori­ce preţ ? Nu vede guvernul că cu această lege punându-se alegătorii la discreţia tuturor celor plătiţi ca să provoace tulburări, atârnând deasu­­pra capetelor lor judecata tribunalelor ordinare şi arestul preventiv, adu­­cându-i între baionete, nu mai ră­mâne nimic din libertatea alegerilor ? Nu vede guvernul că a cerut cor­purilor legiuitoare să voteze o lege susceptibilă de cea mai reacţionară interpretare, căci cu ea să poate lovi în cel mai mare drept al cetăţeanului, să poate lua garanţia cea mai se­rioasă pentru funcţionarea in mod cinstit a regimului constituţional ? Sau dacă vede toate acestea, cum îndrăsneşte guvernul să vie la sfâr­şitul unei legislaturi, în ajunul ale­gerilor să primejduiască garanţii atât de serioase­ ? Noi desaprobăm acest act al gu­vernului, care nu poate de­cât să nască bănuială că guvernul este ho­tărât să nu facă alegeri libere, adresată unei persoane de o condiție so­cială mai bună. In afară de aceasta, mai e un alt fapt. Telegramele între oamenii de afaceri sunt de obicei foarte scurte şi aceasta pentru 2 motive: ei sciu să exprime foarte con­cis ideile lor, ştiu să omită tot cea ce este de prisos, pe când oamenii săraci, şi lucrul acesta , şi­eorî­cine ce s’a ocupat de această cestiune, se prezintă de obi­­ceiul la ghişeu cu telegrame chilometrice şi depinde numai de bună voinţa impie­gaţilor, ca să scurteze aceste telegrame. Al doilea motiv este că mai în­tot­dea­­una, telegramele pentru oamenii bogaţi, nu sunt de­cât rezultatul unei prealabile înţelegeri, prin mijloacele pe care i le pune la dispoziţie poşta şi în afaceri de mai înainte puse la cale, aşa, că 5—6 cu­vinte sunt suficiente, pentru a lămuri cu deseverşire o situaţie oare­care, pe când între cei­l­alţi, cei săraci, afacerea se re­gulează prin însă­şi telegrama şi e evi­dent că numărul cuvintelor necesare, în acest caz este cu mult mai mare. Acestea sunt motivele, cari ne face pe noi să fim satisfăcuți de noua măsură introdusă. ZEFLE­TVC­ELE ALT PLAGIAT De la un timp încoace, par’că-i un făcut, tre­buie să prindem cu mâţa ’a sac, pe toţi autorii noştri mai de valoare. Toate gloriile publicisticei române, toţi câţi au tipărit proză sau versuri, au suferit pedeapsa ruşinoasă a punere! pe două co­loane. Unu d’al noştri l'a scris ceva; citim din gura căscată, admirăm câte­va zile opul său,­«fi apoi regulat ne pomenim cu cine­va, care dovedeşte că onorabilul a ciupit de colo un rînd, de dincolo o pagină şi numai ast­fel a putut ajunge autor. Aşa bună­oară Matadorul era decis, să dea la tipar o Economie politică. S’a dovedit însă cu ci­taţii din scriitori serioşi, ca Moralescu, că pro­funda operă a Matadorului, nu-i de cât o compi­lare după nişte manuale pentru clasele primare ! Descoperirea aceasta a descurajat pe Matador şi l’a făcut să ’şi retragă manuscrisul de la tipo­grafie. Matadorul, și-a făcut insă discipoli, cu mihnire vestim pe cititori, că am descoperit un alt plagiat în gazeta Matadorului. Intr’un articolaș de pe prima pagină intitulat «Scârboasă lichea» am întâlnit fraza de mai jos, care după „energia" stilului, bănuesc că e furată din Nicu Meţ. «Trebuia un parşiv care să fie raportorul unei «asemenea infamii.» Plagiatul este evident şi desfid pe ori­cine să’mi dovedească contrariul. V’am prins cu ocaua mică stimabililor ! Va să zică din broşurile lui Meţ furaţi D-v6stră acele articole d’o decenţă neîntrecută, cu care combăteaţi infama reacţiune ? Terminând, sfătuesc pe părinţii de familie libe­rali, să nu care cum­va să uite pe masă „Gazeta Poporului“, după ce vor fi citit-o. Poate să cadă în mâinile copiilor lor şi, de.... e ruşine ! Coco O BUNA MĂSURĂ Direcţiunea Generală a Poştelor şi Te­legrafelor, a luat dispoziţiunea de a re­duce taxa unui cuvânt­­ intr’o telegramă de la 8 la 5 bani, fixând în afară de a­ceasta o supra­taxă de 25 bani, pentru fie­care telegramă. De­şi un ziar din Capitală, a combătut această măsură, pe motiv că reducerea nu va folosi câtuşi de puţin claselor sărace, cu toate acestea pe noi ne mulţumesce tocmai din pricină că contrariu părerea ziarului în cestiune, aceste clase vor be­neficia de măsura aceasta. Primul motiv care ne face să avem a­­ceastă convingere, este faptul că adresele oamenilor săraci sunt mai lungi, de­cât acelea ale oamenilor cu avere. Unui om sărac, unui necunoscut trebue să îi dai în adresă numele, strada şi numărul ca­sei. De aceste detalii, în majoritatea ca­zurilor, eşti dispensat când telegrama e IDE LA CAMERA E FINITA LA COMEDIA Zi de doliu. Deputaţii noştrii sunt plouaţi, şi ’n ciuda lor par­că soarele străluce cu mai multă intensitate.— Doar perspectiva încasărei a 500 lei, diurna cu­­cuvenită, le mai surîde şi-i mângâie. Tribuna Damelor mai garnisită ca ori­când. Toate sunt cu batistele la ochi, iar oftaturi du­ioase le respund din incintă. Deputaţii sunt mărinimoşi pe ziua de astă­zi, votează până şi legea sanitară militară presentată de generalul Posnaru, care smerit ca un copil se ţine de pulpana redingotei lui Euconu Lascar. — Coane Lascare, nu mă lăsa, îi spune gene­ralul. Şi Kukonu Lascar, ca un alt Isus, nu lasă pe ministrul de resbel pe marea nesigură a votărei. Dl. Dobrescu-Argeş, ce-i mai zice şi Chitanţă, avea un amendament la o lege, dar nu voia să-l dea. Atunci presidentul îi spune: — Presintaţi amendamentul, şi ve dăm chi­tanţă de priimire. Dl. Popovici-Răcăciune a fost astă­zi eroul zi­lei. A isbutit să i se treacă un amendament. — Ei, el, feţilor, zice el înfigându-se ţanţoş pe picioare, am luat eu gosgogeamite casă de fier, dar un articol să nu pot lua... La ordinea zilei este : merg sau nu bătăuşii din alegeri la puşcărie ? Dl. Grădişteanu Ionel, un băiat blajin de alt­fel, s’a făcut foc şi pară contra lui Kukonu Lascar. Excelenţa de la Externe e mîurcat nevoie mare contra acelora, cari nu voiesc să-şi dea părul, în alegeri, pe mâna guvernului. In sfârşit, şi cu toate opintelele lui Dobrescu- Argeş, care dădea tutulor chitanţe, că vor fi târ­­nuiţi in alegeri şi băgaţi la dubă de guvern, legea este votată. — Ce mai tura-vura, spunea un deputat, de ne-a mai ţinut guvernul până acum. Mai bine is­căleam cu toţii şi treaba era sfirşită. — Aicii plecaţi acum, spune D-nul Lahovari Alecu, nu mai am nevoie de voi ! Şi citeşte mesagiul de închidere. Cu toţii dau buzna spre ieşire. — Dar Ciuflea ne-o da diurnele, ori ne-o purta iară ’şi pe la Club..... şopteşte unul. — Pe el, să nu-l slăbim, respunde un altul. Dar cestorul cu punga o tulise. — Să-l pândim la uşa ministerului de interne, de unde o să-şi ia decretul de prefect, strigă mai mulţi. Şi acum caută pe Cector. Amint în afară, dar a neglijeat cu desăvîrşire trebile lăuntrice ale Franţei. Sub el s’au făurit coduri, care consa­cră cele mai mari nedreptăţi sociale şi care înarmează într’un chip teribil pe cei privilegiaţi. A suprimat libertatea prin centraliza­rea administraţiei, a restabilit influenţa clerului pentru a-’şi face­ din el un in­strument, a alcătuit o lume în care banul e totul. Iată opera lui Napoleon. Pe de alta parte aceia care vor să se păstreze neştirbită gloria lui Napoleon, încep să înşire binele pe care, după ei, l’a făcut Napoleon pentru Franţa şi a­­duc argumente d’o temeinicie egală cu a potrivnicilor lor, pe care spaţiul nu ne permite să le cităm. # Disputele de natura acesteia sunt­ veş­nic legate de oamenii mari, de figurile care au o deosebită strălucire într’o a­­numită epocă. Diversitatea judecăţilor omeneşti e ne­mărginită. Iată o pilda strălucită cu Na­poleon. Acelaşi om mare poate fi apoteoi­zat de legende, s’au terfelit în noroi de pamfletari. Şi să ni se spună că aceste cazuri sunt rari, că oamenii geniali se impun admi­raţiei tuturor contemporanilor lor, că în corul mulţimei care le cântă osanale, nu răsună nici o notă discordantă. Să nu ni se obiecteze aceasta; căci cui oare nu­ i se poate găsi cusururi? Dacă în viaţa publică a unui om, răutatea omenească n’a găsit prilej de bârfeală, atunci ea în­cepe să descoase micele mizerii, să des­facă cele mai ascunse cute ale vieţei lui intime. Şi câţi sunt la număr oamenii, zice nu ştiu care scriitor,—al căror renume poate să rămână neatins, înaintea unei critice, care o prigoneşte până în odaia lor de culcare ? Foarte puţini, fără îndoială. Din cauza aceasta pururi Istoria ome­­nireî va fi plină de contraziceri, cât timp se va îndeletnici numai cu povestirea vie­­ţei oamenilor mari şi nu va da nici o în­semnătate studierea­­traiului celor mulţi , poporul care singur determină cele mai importante evenimente istorice. OAMENI SI LTCItllIU JUDECATA OMENEASCA O polemică nostimă s’a încins zilele acestea între câte­va ziare pariziane, cu prilejul alergărilor de la Hypodrom. Una din aceste gazete, publică un arti­col plin de indignare în potriva unor sportsman!, cari au botezat caii lor de cursă cu numele învingătorului de la Auster­litz , Napoleon. Cum au îndrăznit, zice gazeta ’n cestiune, să batjocărească amin­tirea celei mai măreţe figuri din istorie, dând numele sau glorios, unei mîrţoage de cal ? Şi de aici războiul... Alte ziare intervin, caută să dovedească că „micul Caporal“* * 1 n’a fost lucru mare, că victoriile de la Jena, Austerlitz şi Marengo, se da­­toresc mai mult bravurei câtor­va gene­rali, de­cât geniului militar al lui Na­poleon. Ce bine a fâcut pentru Franţa «bandi­tul corsican», se întreabă antinapoleoni­­ştii? A câştigat câte­va victorii, e ade­vărat ; drapelul francez pretutindeni bi­ruitor a văzut plecându-se înaintea s’a aquila a­tot­puternică a Prusienilor. Dar uitaţi cât ne-a costat aceste biruinţe ; nu pomeniţi nimic de vieţile stinse a a­­tîtor mii de s­oldaţi, uitaţi că Franţa a fost adusă în sapă de lemn din pricina cheltuielilor, cum au necesitat războaele a­­cestea. Și-apoi Napoleon prin isbînzile sale războinice a ştiut să impună respect MARTI, 2 MAIU 1865 mă,­­ garanţie de pace şi de sigu­ranţă. D-na Ribot a desvoltat apoi proiec­tele de reforme financiare care vor fi­ prezentate in sesiunea viitoare spre a stabili echilibrul (aplauze prelungite). Primul ministru francez a rostit un dis­curs politic la Bordeaux prin care laudă acţiunea ministerului sǎu, şi mai cu seamă găseşte ocasiunea să strecoare câte­va alu­­siuni fine la adresa alianţei franco-ruse, despre care nu se vorbea nimic de câtă­va vreme. Fi-va acesta un imbold pentru Rusia ? * Borna, 11 Mai.—O scrisoare a d-luî de Rudini adresată amicilor sei poli­tici conţine programul său de refor­me în administraţie. D. di Rudini combate reformele prin decrete care au putere de legi; declară că Camera va avea de exami­nat dacă d-na Giolitti trebuia să fie tradus înaintea Senatului constituit în înaltă Curte de Justiţie. — Termi­nă exprimând speranţă unui triumf al oposiţiei. D’abia s’a publicat data alegerilor şi a­­gitaţia a reînceput. Oamenii politici se de­dau la gimnastică de falci, iar manifestele electorale înegresc zidurile. D. di Rudini, fost prim-ministru, prin scrisoarea adresată amicilor săi, îşi desfă­şoară programul seu politic, în care pome­neşte şi de arzătoarea chestiune Giolitti, a cărui deznodământ a fost aşa de surprinză­tor pentru d. Crispi. * Laibach, 11 Main. — Un cutremur tare s’a produs ori la 6 ore dimineaţă şi un altul mai slab azi diminiaţă la 4 ore. Telegraful ne anunţă iară­ şi cutremure în această nenorocită provincie a­­Austriei, deja destul de greu încercată în această din urmă vreme. Din fericire nu se înregistrează nici o victimă. .TELEGRAMELE DE IERI Evenimentul din Germania. Respinge­rea de către Reichstag a profetu­­lui contra uneltirilor răsvrăti­­toare. — Un discurs politic. O scrisoare a d-lui di Ru­­dini.—Cutremurele din Austria. Berlin, 11 Mai. — Reichstagul a res­pins paragraful 112 al proiectului în contra resvrătirilor subversive şi a re­nunţat la orice discuţie a proiectului. Moţiunile care modifică proiectul au fost retrase şi proiectul întreg a fost res­pins paragraf cu paragraf fără dis­cuţie. Şedinţa s-a ridicat. Această depeşă ne-a fost transmisă ieri şi dânsa ne dă socoteala de cele petrecute în Reichstag-ul german în şedinţa de Sâm­bătă. Intr’adevăr resultatul este surprinzător, dar nu e mai puţin adevărat, că se putea aştepta, dacă ne raportăm la toate împre­jurările, cari l’au pregătit: nemulţumirile agrarienilor, agitaţia stârnită în toate gru­pările politice din Reichstag, în urma ce­lor petrecute cu ocasiunea aniversare a naş­­terea Prinţului de Bismarck, agitaţie adusă cu putere şi întreţinută în toate stratele societăţei germane. La acest resultat feri­cit pentru mişcarea culturală germană a con­tribuit şi nu în mică parte şi congresul de protestare al municipalităţilor din imperiu. Ori­cine ar fi contribuit, rezultatul in­teresează şi ori­ce cetăţean german se poate felicita, că a scapat de o lege, care-i sub­juga cuvântul şi chiar gândirea. * Bordeaux, 11 Mai.—D­ni! Lebon şi Trarieux au presidat in timpul di­­mineţei inaugurarea expoziţiei. D-na Ribot a rostit, la banchetul dat in timpul zilei un discurs în care a zis, că ministerul a ajuns să aducă liniştea în spirite prin tăria sa împă­ciuitoare. Francia de­şi angajată în Madagascar nu putea să nu se u­­nească cu cele­l­alte puteri pentru a regula interesele europene în extre­mul orient.. Legăturile care ne unesc de la 1891 cu Rusia s’au întărit, lu­mea întreagă a înţeles că acţiunea co­mună a acelor doue puteri aliate este, peste tot unde interesele lor le chea­ Memoriele Regelui 1­8 v­o Contele Andrassy şi­ arată temerea să nu isbucnească o catastrofă în România. Strat răspunde că prinţul ar putea conta pe armată în cas când făptui­torii de neorândueli s’ar fi hotărât să treacă de la cuvinte la fapte. De alt­minteri, el adaogă: «dacă în adevăr credeţi in putinţa unei revoluţii, bine voiţi a’mi spune cui ar folosi ? Revoluţionarii, sprijiniţi de Rusia, ar proclama neatârnarea ţarei şi ar da ast­fel celor­l’alte popoare din Orient semnalul ca să facă şi ele tot aşa. Cu chipul acesta chestia orien­tală ar fi redeschisă, spre cel mai mare avantagiu al Rusiei l­ui.După ce Strat a făcut interlocuto­rului sau o expunere fidelă situaţiei interioare a ţărei şi după ce l’a asi­gurat formal că România n’are de gând să facă vre-o propagandă în Transilvania, contele Andrassy a fă­găduit să facă demersuri la Viena, ca să aplaneze dificultăţile ce proveniau din chestia israelită, să închee o con­venţie consulară şi să facă să i se re­cunoască României dreptul să aibă representanţî în străinătate. Strat, în momentul in care s’a în­tors la postul lui, la sfârşitul lui iunie, a presentat ducelui Gramont aproape aceeaşi dare de seamă despre situaţia internă a ţărei. Atunci făcea să reiasă cât de im­portant ar fi sa se probeze prinţului cu acte oficiale că poate să conteze pe simpatiile împăratului şi ale Franţei. Dar, în restimpul acesta, furtuna chestiei spaniole a răsturnat totul şi prinţul Carol e bănuit că a conspirat cu aceea care sunt desemnaţi ca aluş­­manî al Franţei. îndată ce Strat a auzit vorbind­u-se de aceste imputări, s’a grăbit să se ducă la ducele de Gramont să-l în­trebe, dacă ’i adevărat că prinţul Carol este înglobat în chestia candi­dature! fratelui sau? Ducele a răs­puns grav că nu poate să tăgăduiască şi a terminat cu aceste cuvinte grave: «De îndată ce prinţul Carol cons-E iră contra intereselor francese, e răs- 01 firesc să facem ce ne-o sta pri.11 putinţă ca să-l răsturnăm şi să în­cepem cu asta în caşul unui rasboiu cu Prusia, ca să dăm oare­care sa­tisfacție opiniunei publice, care de

Next