Lupta, mai 1895 (Anul 12, nr. 2573-2585)
1895-05-02 / nr. 2573
ANUL pil.—No. 2573 IBB ABONAMENTE: IN TARA Un an ......................................................................30/IeI Sease luni.......................................................0. tfi „ Trei luni..................................................dOa)/, 8 " Pentru învățători pe un an . . . . | V. j25 » IN STRAINETATE W /JvV) Un an.......................................................V‘A\ *° » Șease luni ............................. \ r 20 „ Trei luni . ....................................... . 10 . Humorul IO Bani REDACȚIUNEA: PAR AC1IIL ItOMAH Mo ediția a doua ORGAN DEMOCRAT-RADICAL UMOMU ■ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . » iv Inserte și reclame , „ . 1 leii linia ,25 bani linia. . . 2 lei lini Pentru anuncturl a se adresa: LA /''V- L*N} Adminintrntîn Einfwlwî:^ -—♦ * St Un numfip vocfiiiu 50 V fd. ADMINISTRATIUNEA : STRADA SI AATIONCA Ho. 11. Legea electorală Zeflemele. O bună măsură. De la Cameră. Oameni şi lucruri. Telegramele de ieri. Memoriele Regelui. Amantul femeei sale (Forţă). LEGEA ELECTORALA III. Prin noua redacţie pe care guvernul a dat-o art. 133 din legea electorală nu se mulţumeşte numai să dea tribunalelor ordinare o serie de delicte, cari se judecau până acum de juraţi, dar ia încă şi o măsură din cele mai teribile, prevede pentru acel cari ar comite aceste delicte, şi arestul preventiv. Desigur că această modificare este cât se poate de reacţionară şi periculoasă pentru libera exercitare a dreptului de vot. Camerele admiţând modificările propuse de d. L. Catargiu au dat alegerile pe mâna agenţilor, a comisarilor şi a ipistaţilor, pe mâna tuturor celor interesaţi şi puşi ca să împedice libertatea alegerilor. Arestul preventiv pentru delictele prevăzute la art. 126, 128, 129, 130 şi 131 din legea electorală, este o armă periculoasă în mâna guvernului. Agenţii provocatori vor putea uşor să dea naştere la scandaluri, la bătăi şi tulburări, pentru ca în urmă să intervie procurorii şi comisarii şi să aresteze pe alegătorii îndoioşi pentru administraţie, pe cei mai activi alegători opozanţi, pe toţi aceia cari ar fi bănuiţi că sunt partizani ai opoziţiei. Unde mergem cu acest sistem ? Ce mai rămîne din libertatea alegerilor ? Prin votarea acestor disposiţiuni s’au nimicit absolut toate garanţiele luate până acum, şi s’a dat o putere extraordinară guvernului, punându-se oposiţiunea în o situaţiune vădită de inferioritate. Pentru noi, democraţii asemenea măsuri sunt odioase şi ne ridicăm din toate puterile noastre în contra lor. Sub guvernele cele mai bune asemenea dispoziţiuni sunt funeste. Agenţii cei mici, şefii de căprarii electorale, întreaga ceată de oameni de scandal, pot uşor să împingă la cele mai grave neorândueli şi să facă părtaş guvernul, fără voia lui la nişte ingerinţe nemaipomenite. Pentru ce îi a trebuit guvernului această armă ? Nu s’au gândit oare conservatorii că armele acestea periculoase au două tăişuri şi că mâine au să se căiască amar, că le au dat în mâna guvernului ? Nu înţelegem de loc această nechibzuită procedare a guvernelor, cari închipuindu-se că au să stea vecinie la putere, se apucă să făurească la legi anti-liberale, cari nu fac decât să pue la îndemână guvernului tot felul de mijloace, ca să poată încătușa libertatea alegerilor. Faceți rău, domnilor conservatori, că votaţi asemenea legi, ele nu au să servească numai contra opoziţiei de azi, dar şi contra opoziţiei de mâine. O altă modificare, tot atât de periculoasă, este și aceea pe care guvernul a propuso la art. 90 din legea electorală. Până acum preşedintele nu putea chema forţa armată , decât numai în caz de neorândueli, după modificarea ce s’a făcut însă, preşedintele va putea chema forţa armată şi pentru a fi reîntîmpina neorînduelile. Cu alte cuvinte de aci înainte, de la 3 ore de dimineaţă, guvernul va putea să instaleze armata în localul de vot şi alegerile se vor face sub presiunea forţei militare. Dar nu vede oare guvernul că legea de faţă—pornită, după cât au afirmat miniştrii, din cea mai bună intenţie şi pentru a veni în ajutorul cetăţenilor liniştiţi ferindu-i de atacurile bandelor de bătăuşi — poate fi întrebuinţată şi în alt scop de un guvern fără scrupule şi doritor de a se menţine la putere cu orice preţ ? Nu vede guvernul că cu această lege punându-se alegătorii la discreţia tuturor celor plătiţi ca să provoace tulburări, atârnând deasupra capetelor lor judecata tribunalelor ordinare şi arestul preventiv, aducându-i între baionete, nu mai rămâne nimic din libertatea alegerilor ? Nu vede guvernul că a cerut corpurilor legiuitoare să voteze o lege susceptibilă de cea mai reacţionară interpretare, căci cu ea să poate lovi în cel mai mare drept al cetăţeanului, să poate lua garanţia cea mai serioasă pentru funcţionarea in mod cinstit a regimului constituţional ? Sau dacă vede toate acestea, cum îndrăsneşte guvernul să vie la sfârşitul unei legislaturi, în ajunul alegerilor să primejduiască garanţii atât de serioase ? Noi desaprobăm acest act al guvernului, care nu poate decât să nască bănuială că guvernul este hotărât să nu facă alegeri libere, adresată unei persoane de o condiție socială mai bună. In afară de aceasta, mai e un alt fapt. Telegramele între oamenii de afaceri sunt de obicei foarte scurte şi aceasta pentru 2 motive: ei sciu să exprime foarte concis ideile lor, ştiu să omită tot cea ce este de prisos, pe când oamenii săraci, şi lucrul acesta , şieorîcine ce s’a ocupat de această cestiune, se prezintă de obiceiul la ghişeu cu telegrame chilometrice şi depinde numai de bună voinţa impiegaţilor, ca să scurteze aceste telegrame. Al doilea motiv este că mai întotdeauna, telegramele pentru oamenii bogaţi, nu sunt decât rezultatul unei prealabile înţelegeri, prin mijloacele pe care i le pune la dispoziţie poşta şi în afaceri de mai înainte puse la cale, aşa, că 5—6 cuvinte sunt suficiente, pentru a lămuri cu deseverşire o situaţie oarecare, pe când între ceilalţi, cei săraci, afacerea se regulează prin însăşi telegrama şi e evident că numărul cuvintelor necesare, în acest caz este cu mult mai mare. Acestea sunt motivele, cari ne face pe noi să fim satisfăcuți de noua măsură introdusă. ZEFLETVCELE ALT PLAGIAT De la un timp încoace, par’că-i un făcut, trebuie să prindem cu mâţa ’a sac, pe toţi autorii noştri mai de valoare. Toate gloriile publicisticei române, toţi câţi au tipărit proză sau versuri, au suferit pedeapsa ruşinoasă a punere! pe două coloane. Unu d’al noştri l'a scris ceva; citim din gura căscată, admirăm câteva zile opul său,«fi apoi regulat ne pomenim cu cineva, care dovedeşte că onorabilul a ciupit de colo un rînd, de dincolo o pagină şi numai astfel a putut ajunge autor. Aşa bunăoară Matadorul era decis, să dea la tipar o Economie politică. S’a dovedit însă cu citaţii din scriitori serioşi, ca Moralescu, că profunda operă a Matadorului, nu-i de cât o compilare după nişte manuale pentru clasele primare ! Descoperirea aceasta a descurajat pe Matador şi l’a făcut să ’şi retragă manuscrisul de la tipografie. Matadorul, și-a făcut insă discipoli, cu mihnire vestim pe cititori, că am descoperit un alt plagiat în gazeta Matadorului. Intr’un articolaș de pe prima pagină intitulat «Scârboasă lichea» am întâlnit fraza de mai jos, care după „energia" stilului, bănuesc că e furată din Nicu Meţ. «Trebuia un parşiv care să fie raportorul unei «asemenea infamii.» Plagiatul este evident şi desfid pe oricine să’mi dovedească contrariul. V’am prins cu ocaua mică stimabililor ! Va să zică din broşurile lui Meţ furaţi D-v6stră acele articole d’o decenţă neîntrecută, cu care combăteaţi infama reacţiune ? Terminând, sfătuesc pe părinţii de familie liberali, să nu care cumva să uite pe masă „Gazeta Poporului“, după ce vor fi citit-o. Poate să cadă în mâinile copiilor lor şi, de.... e ruşine ! Coco O BUNA MĂSURĂ Direcţiunea Generală a Poştelor şi Telegrafelor, a luat dispoziţiunea de a reduce taxa unui cuvânt intr’o telegramă de la 8 la 5 bani, fixând în afară de aceasta o suprataxă de 25 bani, pentru fiecare telegramă. Deşi un ziar din Capitală, a combătut această măsură, pe motiv că reducerea nu va folosi câtuşi de puţin claselor sărace, cu toate acestea pe noi ne mulţumesce tocmai din pricină că contrariu părerea ziarului în cestiune, aceste clase vor beneficia de măsura aceasta. Primul motiv care ne face să avem această convingere, este faptul că adresele oamenilor săraci sunt mai lungi, decât acelea ale oamenilor cu avere. Unui om sărac, unui necunoscut trebue să îi dai în adresă numele, strada şi numărul casei. De aceste detalii, în majoritatea cazurilor, eşti dispensat când telegrama e IDE LA CAMERA E FINITA LA COMEDIA Zi de doliu. Deputaţii noştrii sunt plouaţi, şi ’n ciuda lor parcă soarele străluce cu mai multă intensitate.— Doar perspectiva încasărei a 500 lei, diurna cucuvenită, le mai surîde şi-i mângâie. Tribuna Damelor mai garnisită ca oricând. Toate sunt cu batistele la ochi, iar oftaturi duioase le respund din incintă. Deputaţii sunt mărinimoşi pe ziua de astăzi, votează până şi legea sanitară militară presentată de generalul Posnaru, care smerit ca un copil se ţine de pulpana redingotei lui Euconu Lascar. — Coane Lascare, nu mă lăsa, îi spune generalul. Şi Kukonu Lascar, ca un alt Isus, nu lasă pe ministrul de resbel pe marea nesigură a votărei. Dl. Dobrescu-Argeş, ce-i mai zice şi Chitanţă, avea un amendament la o lege, dar nu voia să-l dea. Atunci presidentul îi spune: — Presintaţi amendamentul, şi ve dăm chitanţă de priimire. Dl. Popovici-Răcăciune a fost astăzi eroul zilei. A isbutit să i se treacă un amendament. — Ei, el, feţilor, zice el înfigându-se ţanţoş pe picioare, am luat eu gosgogeamite casă de fier, dar un articol să nu pot lua... La ordinea zilei este : merg sau nu bătăuşii din alegeri la puşcărie ? Dl. Grădişteanu Ionel, un băiat blajin de altfel, s’a făcut foc şi pară contra lui Kukonu Lascar. Excelenţa de la Externe e mîurcat nevoie mare contra acelora, cari nu voiesc să-şi dea părul, în alegeri, pe mâna guvernului. In sfârşit, şi cu toate opintelele lui Dobrescu- Argeş, care dădea tutulor chitanţe, că vor fi târnuiţi in alegeri şi băgaţi la dubă de guvern, legea este votată. — Ce mai tura-vura, spunea un deputat, de ne-a mai ţinut guvernul până acum. Mai bine iscăleam cu toţii şi treaba era sfirşită. — Aicii plecaţi acum, spune D-nul Lahovari Alecu, nu mai am nevoie de voi ! Şi citeşte mesagiul de închidere. Cu toţii dau buzna spre ieşire. — Dar Ciuflea ne-o da diurnele, ori ne-o purta iară ’şi pe la Club..... şopteşte unul. — Pe el, să nu-l slăbim, respunde un altul. Dar cestorul cu punga o tulise. — Să-l pândim la uşa ministerului de interne, de unde o să-şi ia decretul de prefect, strigă mai mulţi. Şi acum caută pe Cector. Amint în afară, dar a neglijeat cu desăvîrşire trebile lăuntrice ale Franţei. Sub el s’au făurit coduri, care consacră cele mai mari nedreptăţi sociale şi care înarmează într’un chip teribil pe cei privilegiaţi. A suprimat libertatea prin centralizarea administraţiei, a restabilit influenţa clerului pentru a-’şi face din el un instrument, a alcătuit o lume în care banul e totul. Iată opera lui Napoleon. Pe de alta parte aceia care vor să se păstreze neştirbită gloria lui Napoleon, încep să înşire binele pe care, după ei, l’a făcut Napoleon pentru Franţa şi aduc argumente d’o temeinicie egală cu a potrivnicilor lor, pe care spaţiul nu ne permite să le cităm. # Disputele de natura acesteia sunt veşnic legate de oamenii mari, de figurile care au o deosebită strălucire într’o anumită epocă. Diversitatea judecăţilor omeneşti e nemărginită. Iată o pilda strălucită cu Napoleon. Acelaşi om mare poate fi apoteoizat de legende, s’au terfelit în noroi de pamfletari. Şi să ni se spună că aceste cazuri sunt rari, că oamenii geniali se impun admiraţiei tuturor contemporanilor lor, că în corul mulţimei care le cântă osanale, nu răsună nici o notă discordantă. Să nu ni se obiecteze aceasta; căci cui oare nu i se poate găsi cusururi? Dacă în viaţa publică a unui om, răutatea omenească n’a găsit prilej de bârfeală, atunci ea începe să descoase micele mizerii, să desfacă cele mai ascunse cute ale vieţei lui intime. Şi câţi sunt la număr oamenii, zice nu ştiu care scriitor,—al căror renume poate să rămână neatins, înaintea unei critice, care o prigoneşte până în odaia lor de culcare ? Foarte puţini, fără îndoială. Din cauza aceasta pururi Istoria omenireî va fi plină de contraziceri, cât timp se va îndeletnici numai cu povestirea vieţei oamenilor mari şi nu va da nici o însemnătate studiereatraiului celor mulţi , poporul care singur determină cele mai importante evenimente istorice. OAMENI SI LTCItllIU JUDECATA OMENEASCA O polemică nostimă s’a încins zilele acestea între câteva ziare pariziane, cu prilejul alergărilor de la Hypodrom. Una din aceste gazete, publică un articol plin de indignare în potriva unor sportsman!, cari au botezat caii lor de cursă cu numele învingătorului de la Austerlitz , Napoleon. Cum au îndrăznit, zice gazeta ’n cestiune, să batjocărească amintirea celei mai măreţe figuri din istorie, dând numele sau glorios, unei mîrţoage de cal ? Şi de aici războiul... Alte ziare intervin, caută să dovedească că „micul Caporal“* * 1 n’a fost lucru mare, că victoriile de la Jena, Austerlitz şi Marengo, se datoresc mai mult bravurei câtorva generali, decât geniului militar al lui Napoleon. Ce bine a fâcut pentru Franţa «banditul corsican», se întreabă antinapoleoniştii? A câştigat câteva victorii, e adevărat ; drapelul francez pretutindeni biruitor a văzut plecându-se înaintea s’a aquila atotputernică a Prusienilor. Dar uitaţi cât ne-a costat aceste biruinţe ; nu pomeniţi nimic de vieţile stinse a atîtor mii de soldaţi, uitaţi că Franţa a fost adusă în sapă de lemn din pricina cheltuielilor, cum au necesitat războaele acestea. Și-apoi Napoleon prin isbînzile sale războinice a ştiut să impună respect MARTI, 2 MAIU 1865 mă, garanţie de pace şi de siguranţă. D-na Ribot a desvoltat apoi proiectele de reforme financiare care vor fi prezentate in sesiunea viitoare spre a stabili echilibrul (aplauze prelungite). Primul ministru francez a rostit un discurs politic la Bordeaux prin care laudă acţiunea ministerului sǎu, şi mai cu seamă găseşte ocasiunea să strecoare câteva alusiuni fine la adresa alianţei franco-ruse, despre care nu se vorbea nimic de câtăva vreme. Fi-va acesta un imbold pentru Rusia ? * Borna, 11 Mai.—O scrisoare a d-luî de Rudini adresată amicilor sei politici conţine programul său de reforme în administraţie. D. di Rudini combate reformele prin decrete care au putere de legi; declară că Camera va avea de examinat dacă d-na Giolitti trebuia să fie tradus înaintea Senatului constituit în înaltă Curte de Justiţie. — Termină exprimând speranţă unui triumf al oposiţiei. D’abia s’a publicat data alegerilor şi agitaţia a reînceput. Oamenii politici se dedau la gimnastică de falci, iar manifestele electorale înegresc zidurile. D. di Rudini, fost prim-ministru, prin scrisoarea adresată amicilor săi, îşi desfăşoară programul seu politic, în care pomeneşte şi de arzătoarea chestiune Giolitti, a cărui deznodământ a fost aşa de surprinzător pentru d. Crispi. * Laibach, 11 Main. — Un cutremur tare s’a produs ori la 6 ore dimineaţă şi un altul mai slab azi diminiaţă la 4 ore. Telegraful ne anunţă iară şi cutremure în această nenorocită provincie aAustriei, deja destul de greu încercată în această din urmă vreme. Din fericire nu se înregistrează nici o victimă. .TELEGRAMELE DE IERI Evenimentul din Germania. Respingerea de către Reichstag a profetului contra uneltirilor răsvrătitoare. — Un discurs politic. O scrisoare a d-lui di Rudini.—Cutremurele din Austria. Berlin, 11 Mai. — Reichstagul a respins paragraful 112 al proiectului în contra resvrătirilor subversive şi a renunţat la orice discuţie a proiectului. Moţiunile care modifică proiectul au fost retrase şi proiectul întreg a fost respins paragraf cu paragraf fără discuţie. Şedinţa s-a ridicat. Această depeşă ne-a fost transmisă ieri şi dânsa ne dă socoteala de cele petrecute în Reichstag-ul german în şedinţa de Sâmbătă. Intr’adevăr resultatul este surprinzător, dar nu e mai puţin adevărat, că se putea aştepta, dacă ne raportăm la toate împrejurările, cari l’au pregătit: nemulţumirile agrarienilor, agitaţia stârnită în toate grupările politice din Reichstag, în urma celor petrecute cu ocasiunea aniversare a naşterea Prinţului de Bismarck, agitaţie adusă cu putere şi întreţinută în toate stratele societăţei germane. La acest resultat fericit pentru mişcarea culturală germană a contribuit şi nu în mică parte şi congresul de protestare al municipalităţilor din imperiu. Oricine ar fi contribuit, rezultatul interesează şi orice cetăţean german se poate felicita, că a scapat de o lege, care-i subjuga cuvântul şi chiar gândirea. * Bordeaux, 11 Mai.—Dni! Lebon şi Trarieux au presidat in timpul dimineţei inaugurarea expoziţiei. D-na Ribot a rostit, la banchetul dat in timpul zilei un discurs în care a zis, că ministerul a ajuns să aducă liniştea în spirite prin tăria sa împăciuitoare. Francia deşi angajată în Madagascar nu putea să nu se unească cu celelalte puteri pentru a regula interesele europene în extremul orient.. Legăturile care ne unesc de la 1891 cu Rusia s’au întărit, lumea întreagă a înţeles că acţiunea comună a acelor doue puteri aliate este, peste tot unde interesele lor le chea Memoriele Regelui 18 vo Contele Andrassy şi arată temerea să nu isbucnească o catastrofă în România. Strat răspunde că prinţul ar putea conta pe armată în cas când făptuitorii de neorândueli s’ar fi hotărât să treacă de la cuvinte la fapte. De altminteri, el adaogă: «dacă în adevăr credeţi in putinţa unei revoluţii, bine voiţi a’mi spune cui ar folosi ? Revoluţionarii, sprijiniţi de Rusia, ar proclama neatârnarea ţarei şi ar da astfel celorl’alte popoare din Orient semnalul ca să facă şi ele tot aşa. Cu chipul acesta chestia orientală ar fi redeschisă, spre cel mai mare avantagiu al Rusiei lui.După ce Strat a făcut interlocutorului sau o expunere fidelă situaţiei interioare a ţărei şi după ce l’a asigurat formal că România n’are de gând să facă vre-o propagandă în Transilvania, contele Andrassy a făgăduit să facă demersuri la Viena, ca să aplaneze dificultăţile ce proveniau din chestia israelită, să închee o convenţie consulară şi să facă să i se recunoască României dreptul să aibă representanţî în străinătate. Strat, în momentul in care s’a întors la postul lui, la sfârşitul lui iunie, a presentat ducelui Gramont aproape aceeaşi dare de seamă despre situaţia internă a ţărei. Atunci făcea să reiasă cât de important ar fi sa se probeze prinţului cu acte oficiale că poate să conteze pe simpatiile împăratului şi ale Franţei. Dar, în restimpul acesta, furtuna chestiei spaniole a răsturnat totul şi prinţul Carol e bănuit că a conspirat cu aceea care sunt desemnaţi ca aluşmanî al Franţei. îndată ce Strat a auzit vorbindu-se de aceste imputări, s’a grăbit să se ducă la ducele de Gramont să-l întrebe, dacă ’i adevărat că prinţul Carol este înglobat în chestia candidature! fratelui sau? Ducele a răspuns grav că nu poate să tăgăduiască şi a terminat cu aceste cuvinte grave: «De îndată ce prinţul Carol cons-E iră contra intereselor francese, e răs- 01 firesc să facem ce ne-o sta pri.11 putinţă ca să-l răsturnăm şi să începem cu asta în caşul unui rasboiu cu Prusia, ca să dăm oarecare satisfacție opiniunei publice, care de