Lupta, septembrie 1895 (Anul 12, nr. 2660-2683)

1895-09-19 / nr. 2673

ANUL XII.—No. 2613 ASOUME­nrE­­ IN TARA Un an...............................................................40 lei Sense luni.................................................................................20­­5 Trei lunil.................................................................Ql0 Pentru invățător! pe un au.................■Tj.'tHP IN STRAIN­ATA I E . t Uu au .... ■ - • • ■£ Seasa luni.................................* • • l' Trei .................................................................../t r lisa de rasă SS S^Xul \ REDACTIUNEA : PASHCHUL HOMAIf no. 13 EDITIA A DOUAM­ARTI, 19 SEPTEM­BRIE 189S AMUMCIUItl I Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . . 1 led linia n „ IV r » .... 25 linia lucerte si reclame , „ .... 2 lei linia Pautra ammeiuri u s« adresa: ' ••t ^ LA : Y H.â®iiîsl©tîra|;I^&ias"3!ijtaaV­­\ ____i -• C '­N­­i, h'p \ ■ VL;::\ . Pia Hisfiwsii? QO, bant AD MI DISTRATI UN EA :­STMM SFAUTO IOMICA No. 11. Ordinea zilei Zeflemele. Procesul Brenning Representarea proporţională a mi­norităţilor. Incendiile şi pompierii Oameni şi lucruri. ORDINEA ZILEI Nici o dată alegerile generale nu au făcut mai puţin sgomot ca acum. Toată lumea ştie că cel mult peste şase săptămâni o să avem alegeri generale şi cu toate acestea, nici cea mai mică agitaţie nu se observă în public. Partidul liberal abia dă o neîn­semnată dovadă de mişcare, prin circulara care convoacă pe partisanii din provincie la o consfătuire, la centru. Dar afară de acest act ofi­cial al conducătorilor partidului, care nu a produs nici o impresie, lumea și presa discută mai mult sgomotul ce s’a răspândit, că liberalii, în caz dacă disolvarea se va da guvernului actual, se vor abţine de la alegeri. Nu ştim cine a răspândit acest sgomot şi în ce scop, se afirmă însă că a fost scornit chiar de liberali, pentru a servi ca un fel de ame­ninţare la adresa regelui, în tot ca­zul acest sgomot a făcut mult rău opoziţiunea, pentru că lumea consi­deră abţinerea ca­­o dovadă de slă­biciune, ca proba cea mai evidentă că liberalii au­ convingerea că nu vor putea reuşi în alegeri. De alt­fel, această interpretare să pare cea adevărată chiar şi după a­­titudinea presei liberale. De când s’a svonit cum că corpurile legiuitoare au­ să fie disolvate, presa liberală a început o campanie, dar nu o cam­panie pentru a agita şi a lămuri masele, pe alegători, asupra situaţiei guvernului şi aspiraţiunilor partidu­lui liberal, ci pur şi simplu o dis­cuţie asupra disolvărei, încercându-se să dovedească că se impune regelui să nu dea disolvarea d-lui L. Ca­­targiu. Nu ştim dacă articolele «Voinţei» au convins pe rege, cea­ ce ştim însă, este, că aceste articole au avut darul să ne arate că privirile liberalilor sunt îndreptate tot la palat şi numai la palat. Şi toate lumea ştie ce grozav au criticat conducătorii şi oratorii libe­ralilor, mai ales pe junimişti, pentru faptul că ei se adresează la palat. Şi trebue să recunoaştem că, fap­tul acesta, că partidele noastre po­litice se ocupă numai de palat, este foarte trist şi cea mai bună dovadă că încă nu ne-am adaptat regimului constituţional. Ar fi bine să se schimbe această atitudine a partidelor vechi şi să vedem odată începându-se lupta în corpul electoral, dar nu lupta dusă cu trase goale şi umflate, cu insulte şi atacuri violente, ci lupta folosi­toare, a discuţiunilor de principii, a expunerei şi lămurirea reformelor ce sunt de făcut. Alt­fel, nu numai că nici­odată nu vom vedea la noi schimbîndu-se guvernele prin alegeri, dar vom deo­sebi din ce în ce mai mult corpul electoral, în conducători şi conduşi. Ajungem fa­tal la regimul reacţionar şi domnia poporului cu tot bagajul de trase pompoase, cari se resfaţă în constituţia noastră, vor rămâne un moft, slove negre pe hârtie albă. Vom avea din ce în ce campanii electorale mai searbăde şi va dis­pare şi acea mică, acel început de independenţă cetăţenească, care se manifestă în unele oraşe ale ţărei. Şi nu este nevoe pentru a se duce lupta electorală, de violenţă, căci nu la capetele ce se aprind uşor, nu la potentaţii pământului trebue să facă apel partidele serioase, ci la oamenii liniştiţi, la cetăţenii capabili să ur­mărească şi să lupte pentru o idee. Şi de­sigur au să se găsească mulţi de acest fel, în ziua în care parti­dele vor da lupta, discutând princi­piile, arătând reformele pe care vor să le realizeze, făcând apel la sraţiu­­nea cetăţenilor. Trebue cu ori­ce preţ să se iasă din calea actuală şi să se dea lupta de idei. Altfel vom vedea că nimeni nu se mai ocupă de alegeri și că face mai mult zgomot căderea unui cal pe stradă, sau cursele de bicicletă, ca disolvarea unor Camere. ZEFLEMELE GUESDE AL ROMANIES Răspunzând la un articol al d-luî Miile asupra presei, am spus între altele, că mercenari ai condeiului, ar putea să fie socotiţi aceia cari trec de la un ziar la altul şi apără când o idee, când alta, iar în nici un caz, ziariştii cari colaborează la ziarele partidului din cari fac parte. Ieri am primit un răspuns la acel ar­ticol, nu de la d. Miile, ci de la d. Eugen Vaian. Cine e d. Eugen Vaian ? Toţi credeau până acuma că numele acesta este adevă­ratul nume al ilustrului scriitor socialist. Ei bine, toţi câţi credeau ast­fel, s’au în­şelat. Eugen Vaian este un pseudonim, adevăratul nume al scriitorului este Gues­de al României. Iată o descoperire care va face mare sensaţie. Şi d intr’adevăr, guesdul nostru are toate talentele şi apucăturile guesdului socialist din Franţa. Şi unul şi altul scriu prin mai multe ziare. O mică deosebire numai, franţuzul mai puţin fecund şi ceva mai mărginit în cunoştinţe, ori unde scrie, o ţine tot cu una şi aceiaşi idee, un fel de vioară cu o singură coardă. El, Guesde al nostru, are mai multe coarde la vioara sa. Aşa, când scrie la Lumea Nouă întrebuinţează una, când scrie la Ţara, alta, şi când scria la gazeta pre­­fectului de Teleorman, cântă pe a treia, şi de­sigur mai are şi alte coarde de rezervă. Şi când te gândeşti ca până acum trei luni capitala ţărei era lipsită de acest celebru bărbat. Ascuns în gaura, ce-i zice Prefectura de Teleorman, nu-l puteau zări socialiştii nici cu lampa lui Diogene. Dar bicicletă­­ mari sunt minunile tale ! gues de-românul ar fi rămas pe vecie la solda prefectului de Teleorman, dacă nu se inventa bicicleta. Mă rog, să-l vedeţi la şosea, este un călăreţ nou plus ultra, în amintirea le­găturilor sale cu poliţia de Teleorman, îşi conduce bicicleta cu biciuşca. Ca idee originală, nu e rea de loc, nu este aşa ? Culegător PROCESUL BREWING A­stă­zi începe la Galat proces­ul Brenning. Procesul se judecă de seera II a tribunalului Covurluiu, presidată de d. Gr. Alexandrescu. D. Robescu va fi apărat de d-nii George Panu și Mihail Cornea, Bren­ning, de d. Petre Botzan, Sapira, de d­r. Disescu. * Mai toate zi­arele din capitală au trimis representanţi, cari să asiste la proces.­­ * In Galaß a sosit din nou avocatul Venter, împuternicitul comunei Se­­ghedin, care va asista la desfăşura­rea procesului şi a cerceta întru cât sunt întemeiate învinuirile de mi­tuire ale consiliului comunal de a­­colo. A sosit de asemenea pentru proces și avocatul cassei Georgi, Ferrier. Curtea de Apel, sceßa II, din Ga­laț, a admis apelul procurorului și a respins cererea d­lui G. Robescu de a i se preschimba cauțiunea, sa pentru liberare provisorie, din nu­merar în ipotecă. REPRESENTAREA PROPORŢIONALA A MINORITĂŢILOR VI Votul Acumulat. Sistemul votului acumulat este următorul : dacă nu un colegiu oare care sunt trei deputaţi de ales, alegătorul este liber de a vota pe fie­care,­sau de a da două voturi unuia din ei şi un vot altuia sau de aş da câte­ trele voturile unuia singur dintre candidaţi. Cu chipul acesta, în cas­ca cole­giul are trei locuri, dacă minoritatea are ca partizani o treime din colegiul electoral şi fie­care din ei dînd trei voturi candidatului lor, atunci poate fi sigură că va avea un representant în Cameră. De pildă, dacă colegiul este com­pus din 150 de alegători, una treime din ei, adică 50,acumulând câteş­trele voturile unui singur candidat,­­alege­rea acestuia va fi asigurată cu 150 voturi. Tot aşa şi în cazul când colegiul ar da şease deputaţi. Fie­care alegă­tor este liber a vota pentru fie­care în parte dintre cei şease­ candidaţi; sau a da cite şease voturile unui sin­gur candidat; sau de a da 5 sau 4 sau 3 voturi unui singur candidat şi restul unui altuia. In cazul acesta dacă minoritatea dispune de­­/„ din alegătorii colegiului şi din­ fie­care din minoritate căteş şease voturile u­­nui singur candidat al lor­­ va asi­gura alegerea. In Anglia, de la 1870, se întrebuin­ţează acest sistem de vot pentru ale­gerea consilierilor de şcoale . Se dă alegătorului buletinul pe care sunt scrise numele candidaţilor, şi el în­scrie prin cifre în dreptul numelui candidaţilor numerite 2, 3, 4 spre a indica cite voturi dă fie­căruia din candidaţi. Acest sistem a fost propus în An­glia de James Gort Marsh­al; el este adoptat în Statele­ Unite in Pensylva­­nia şi în Illinois. In Pensylvania americanii l-au în­cercat, la început în o singură muni­cipalitate şi apoi au­ adoptat acest sis­tem pentru toate municipalităţile. In Illinois, fie-care colegiu dă trei deputaţi şi fie-care alegător are trei voturi pe care le poate da cum vrea, fie-căruia dintre candidaţi, unuia sin­gur sau numai la o parte din ei. In acest stat s’a mers şi mai de­­parte, un alegător poate da unuia din­tre candidaţi chiar şi o jumătate de vot. Acesta este singurul exemplu de d­ivisi­unea votului. Acest sistem este fără îndoială de un mecanism­ foarte simplu. El nu-­şi are însă pornirea de­cât în dorul legitim de a asigura minorităţilor o oare­care reprezentare. Dar nu se sprijină pe vre­un principiu de proporţionalitate; de aceea noi, încă de la început, am făcut distincţiunea între sistemele de o «Representare a Minorităţilor» şi sis­temele de «Representare proporţională a Minorităţilor». Fără încăoeală ca acest sistem poate da oare­ca pe roade în o ţară în care educaţiunea politică este mult răspân­dită în masele alegătorilor , în o ţară în care candidaţii precum şi partizanii unei opiniuni se duc în mijlocul ale­gătorilor nu numai cu prilejul alege­­lor, ci necurmat, şi le propagă prin grai şi scris opiniuni­le lor, cu acea Căldură, linişte şi dulceaţa pe care o dă convingerea adâncă a opiniunii lor. Poate ia roade dacă partidele sunt organizate şi ştiu mai dinainte numă­rul voturilor pe care pot să compteze. Căci dacă alegătorii nu se înţeleg mai dinainte, şi dacă se perd un număr care pare de voturi, atunci se perde de asemenea şi raportul dintre numă­rul alegatorilor şi numărul aleşilor şi se poate chiar întâmpla ca minorita­tea să câştige sau mai multe scaune de­cât i se cuvine, sau chiar să iasă învingătoare asupra majorităţii. (Paul Laffite) Aceasta bine­înţeles, presupu­nând ca corpul electoral nu ar fi in­fluenţat de­cât de propriele sale opi­niuni’. d­acă însă se va amesteca şi in­fluenţe guvernamentale, atunci nu mai poate ajunge la nici un resultat. Votul Limitat. Are un mare avan­taj asupra votului acumulat. El asi­gură minorităţii o oare­care represen­tare, Independent, de voinţa alegători­lor. Ori­câte influenţe ar fi şi de ori­ce soiu, minoritatea tot nu rămâne ne­­representatâ şi iată cum, dacă un co­­legiu trebue să dea 4 deputaţi, nici un alegător nu va putea vota pentru mai mulţi de trei candidaţi—minori­tatea va avea deci în ori­ce caz un representant. Acest sistem a fost dat la lumină în 1836 de către G. L. Craik, profesor de istorie la Queen’s College din Bel­fast. La 1854 fu propus de Lord Rus­sel—propunerea la respinsă. La 1867 Lord Gallins, reuşi a trece acest sistem in Camera lorzilor cu 142 voturi con­tra 51. Iată cuprinsul acestui bill : «la o­­raşele sau comitatele cari au­ de ales trei deputaţi, alegătorii nu vor putea fi reprezentaţi de­cât prin doi candi­daţi iar în florid­a care trebue să a­­leagă patru deputaţi, fie­care alegă­tor nu va putea vota­­de cit trei can­didaţi». Acest bill a fost apoi adoptat şi de Camera Comunelor. Bine­înţeles că colegiele care nu aveau de ales decit doi deputaţi alegerea urma a se face ca mai înainte prin majoritate sim­plă. Acest sistem ca şi sistemul votului acumulat este iarăşi născut din ne­cesitatea de a da minorităţilor o re­­presentare oare­care. Tot aşa de im­­piric ca sistemul acumulativ ca şi el nu se sprijini pe vre­un principiu oare­care de proporţionalitate. Atinge mai sigur scopul dorit, fiind, că inde­pendent de voinţa alegătorului mino­ritatea ajunge a fi representata. Dar tocmai aceasta este marele defect al acestui sistem. Cum? o minoritate chiar infimă să fie representata prin voinţa legii, chiar fără voinţa corpului electoral ? Apoi atunci am vedea in ori­ce loc for­­manduse tot soiul de minorităţi, al­cătuite pe soiu şi soiuri de interese a a în­cât şi prin acest sistem nu am ajunge a căpăta adevărata imagine a corpului electoral. Este adevărat că atunci cînd a fost adoptat acest sistem nu erau în Anglia de­cit două partide faţă în faţă, con­servatorii şi liberalii. Azi acest sistem nu ar mai putea servi ca aparat re­­productiv al Corpului social. iDe a­­tunci pină acum în Anglia ca şi în toate cele­ l’alte ţări cu regim repre­­sentativ s’au alcătuit incă şi alte par­tide politice. De acea acest sistem a fost părăsit în 1884 şi înlocuit prin reforma D-lui M. Gladstone. Din nenorocire în loc de a trece de la votul limitat la vre­un sistem oare­care de representare proporţională a minorităţilor d-sa a trecut la votul uninominal, după care fie­care circonscripţie electorală vo­te­ză un singur deputat. Necesităţi de partid a făcut pe Dl. Gladstone de a adopta aceasta geo­grafie și aritmetică electorală care atunci părea a fi in folosul partidu­lui său. Ultimele alegeri au putut însă adeveri încă o dată vechea zică­­toare: «orî­ce băț are două capete­». In adevăr în ultimele alegeri con­servatorii au întrunit 2,400,000 voturi iar grupurile liberale 2,309,000. Con­servatorii au avut deci numai 37,000 voturi mai mult de cit liberalii şi cu toate acestea au obţinut 152 deputaţi mai mult de­cât ei. (Va urma) Dimitrie S. Neniţescu toţii ştim, cât lux de reclamă s’a făcut, pe toate căile, asupra unor pretinse reforme, ce se vor face în acest serviciu aşa de trebuincios. Spaima momentului a dispărut, impresia realităţei înfiorătoare a incendiilor s’a şters, presa şi lumea s’a potolit, iar marii noştri­ reformatori au uitat. Şi aceasta se petrece regulat, de câte ori se ’ntîmplă câte un incendiu, în care se poate constata de vis, insuficienţa şi reaua organisare a pompierilor. Marţi, nu mai departe, la focul din strada Icoanei, pompierii au sosit la spartul lar­gului, după ce labirintul acela de clădiri nu mai era de­cât o grămadă înfiorătoare de ziduri fumegânde şi de tăciuni aprinşi. Aceasta în ce priveşte pe pompieri.­­ Acum întrebăm : Pentru ce se tolerează construcţiile de lemn, chiar prin centrul Capitalei? Ni se pare, că există nişte re­gulamente comunale, cari opresc cu desă­vârşire asemeni clădiri. Pentru ce nu se aplică aceste regulamente ? La immobilul incendiat din strada Icoa­nei, grajdul, şi şoproanele, de unde a por­nit şi cari au alimentat incendiul, erau­ de scînduri, iar podul plin de fin şi pae. Se înţelege, că focul găsind ast­fel de e­­lemente, a putut să se întindă şi sa ia a­­cele proporţii, cari au îngrijit întregul cartier. Iată cum din neglijenţa autorităţilor, s’au nenorocit şi au rămas pe drumuri o mulţime de oameni, cărora li s’a prăpădit puţinul lor avut. Sperăm, cel puţin acum, după această nouă experienţă, că cei în drept se vor gîndi serios la îndreptarea unei rele stări de lucruri și la aplicarea regulamentelor. INCENDIILE ŞI POMPIERII Numai în zilele­­le Marţi şi Mercurea trecută s’au întîmplat­ mai multe focuri în Capitală. Unul însă, prin violenţa şi pagubele ce a ocasionat, cât şi prin sosirea târzie a pompierilor, merită reluarea discuţiunei a­­supra defectuosului serviciu al pompierilor şi a neaplicărei regulamentelor comunale, —cari nu permit construcţia de clădiri de scânduri în capitală şi mai ales în cen­trele populate.* De vre-o câţi­va ani am avut în Capi­tală o mulţime de incendii, unele din ele îngrozitoare, în care s’a putut vedea, cât de reu funcţionează serviciul de ajutor, şi chiar de a doua zi presa şi opinia publică au dat alarma primejdiei ce ne ame­ninţă, oraşul întreg putînd să arză cu pompierii noştri­. Alarma aceasta, precum şi faptele reale, au pus pe gînduri pe cei în drept şi cu minimum» ZIQ-Z-A-GIU­IRI AMINTIRE (după Lenau) Nemişcat se ’ntinde lacul, Iară razele de lună Rose palide-l aşează Prin a trestiei cunună. Colo cerbii pasc pe coastă Şi privesc­­întins la stele ; Când şi când tresar în trestii Adormite păsărele. Plânsă îmi cobor privirea Şi prin suflet mi se duce, Ca o sfântă rugăciune, Amintirea ta cea dulce. I. Friscu OAMMI SS LITJEITII GARJILEDIDACTICE Scoalele s’au deschis şi librarii dau pe brânci de muncă,­ trebuind să satisfacă numeroasele cereri a­le micilor clienţi. Judecând după această mişcare febrilă, s’ar crede că în ţara noastră nu mai e­­xistă nici un copil nedat la şcoală, că România în privinţa instrucţiune! ţine recordul celor­l­alte. Dar cu toţii ştim, cât de departe este realitatea de această aparenţă înşelătoare, şi cîţi copii, prin forţa împrejurărilor e­­conomice şi sociale, sunt ţinuţi departe de şcoală, care le-ar lumina mintea şi i-ar face conştienţi, pentru timpul opor­tun, de nedreptatea întocmirilor din so­cietatea noastră. Căci este incontestabil, că, ori cât de «oportun» ar fi aranjate programele, ori câtă minuţiositate s’ar pune în epuraţia lor, mintea omenească, sub chiar jugul moral ce i s’ar impune, face o selecţiune în cele ce o isbesc. Şi atât mai bine, dacă nedreptăţile şi inichi­­tăţile o vor isbi mai tare. * * * Progresăm, nici mai de vorbă. Voinţa omului, ori­cât de tenace ar fi, se pleacă sub înrâurirea vrera ei şi schimbări se o­­perează fără să vrem. Prin urmare ie de discutat, dacă un om îşi poate însuşi meritul unei reforme mari şi folo­sitoare. I se poate concede cel mult me­ritul de a nu se fi opus curentului, cea ce, în orî-ce cas, constituie un ce de lău­dat, la activul lui. Şi la noi s’au făcut şi se fac neconte­nit reforme, şi în ce priveşte obiectul presentuluî articol, am mai spus deja, că s’a pus capăt unui monopol murdar şi scandalos, unui mijloc de îndobitocire a minţelor tinere şi fragede. Astăzi, relativ, avem cărţi şcolare bu­nicele, din toate punctele de vedere, ast­­fel, ca toate inconvenientele din trecut

Next