Lupta, septembrie 1895 (Anul 12, nr. 2660-2683)
1895-09-19 / nr. 2673
ANUL XII.—No. 2613 ASOUMEnrE IN TARA Un an...............................................................40 lei Sense luni.................................................................................205 Trei lunil.................................................................Ql0 Pentru invățător! pe un au.................■Tj.'tHP IN STRAINATA I E . t Uu au .... ■ - • • ■£ Seasa luni.................................* • • l' Trei .................................................................../t r lisa de rasă SS S^Xul \ REDACTIUNEA : PASHCHUL HOMAIf no. 13 EDITIA A DOUAMARTI, 19 SEPTEMBRIE 189S AMUMCIUItl I Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . . 1 led linia n „ IV r » .... 25 linia lucerte si reclame , „ .... 2 lei linia Pautra ammeiuri u s« adresa: ' ••t ^ LA : Y H.â®iiîsl©tîra|;I^&ias"3!ijtaaV\ ____i -• C 'Ni, h'p \ ■ VL;::\ . Pia Hisfiwsii? QO, bant AD MI DISTRATI UN EA :STMM SFAUTO IOMICA No. 11. Ordinea zilei Zeflemele. Procesul Brenning Representarea proporţională a minorităţilor. Incendiile şi pompierii Oameni şi lucruri. ORDINEA ZILEI Nici o dată alegerile generale nu au făcut mai puţin sgomot ca acum. Toată lumea ştie că cel mult peste şase săptămâni o să avem alegeri generale şi cu toate acestea, nici cea mai mică agitaţie nu se observă în public. Partidul liberal abia dă o neînsemnată dovadă de mişcare, prin circulara care convoacă pe partisanii din provincie la o consfătuire, la centru. Dar afară de acest act oficial al conducătorilor partidului, care nu a produs nici o impresie, lumea și presa discută mai mult sgomotul ce s’a răspândit, că liberalii, în caz dacă disolvarea se va da guvernului actual, se vor abţine de la alegeri. Nu ştim cine a răspândit acest sgomot şi în ce scop, se afirmă însă că a fost scornit chiar de liberali, pentru a servi ca un fel de ameninţare la adresa regelui, în tot cazul acest sgomot a făcut mult rău opoziţiunea, pentru că lumea consideră abţinerea cao dovadă de slăbiciune, ca proba cea mai evidentă că liberalii au convingerea că nu vor putea reuşi în alegeri. De altfel, această interpretare să pare cea adevărată chiar şi după atitudinea presei liberale. De când s’a svonit cum că corpurile legiuitoare au să fie disolvate, presa liberală a început o campanie, dar nu o campanie pentru a agita şi a lămuri masele, pe alegători, asupra situaţiei guvernului şi aspiraţiunilor partidului liberal, ci pur şi simplu o discuţie asupra disolvărei, încercându-se să dovedească că se impune regelui să nu dea disolvarea d-lui L. Catargiu. Nu ştim dacă articolele «Voinţei» au convins pe rege, cea ce ştim însă, este, că aceste articole au avut darul să ne arate că privirile liberalilor sunt îndreptate tot la palat şi numai la palat. Şi toate lumea ştie ce grozav au criticat conducătorii şi oratorii liberalilor, mai ales pe junimişti, pentru faptul că ei se adresează la palat. Şi trebue să recunoaştem că, faptul acesta, că partidele noastre politice se ocupă numai de palat, este foarte trist şi cea mai bună dovadă că încă nu ne-am adaptat regimului constituţional. Ar fi bine să se schimbe această atitudine a partidelor vechi şi să vedem odată începându-se lupta în corpul electoral, dar nu lupta dusă cu trase goale şi umflate, cu insulte şi atacuri violente, ci lupta folositoare, a discuţiunilor de principii, a expunerei şi lămurirea reformelor ce sunt de făcut. Altfel, nu numai că niciodată nu vom vedea la noi schimbîndu-se guvernele prin alegeri, dar vom deosebi din ce în ce mai mult corpul electoral, în conducători şi conduşi. Ajungem fatal la regimul reacţionar şi domnia poporului cu tot bagajul de trase pompoase, cari se resfaţă în constituţia noastră, vor rămâne un moft, slove negre pe hârtie albă. Vom avea din ce în ce campanii electorale mai searbăde şi va dispare şi acea mică, acel început de independenţă cetăţenească, care se manifestă în unele oraşe ale ţărei. Şi nu este nevoe pentru a se duce lupta electorală, de violenţă, căci nu la capetele ce se aprind uşor, nu la potentaţii pământului trebue să facă apel partidele serioase, ci la oamenii liniştiţi, la cetăţenii capabili să urmărească şi să lupte pentru o idee. Şi desigur au să se găsească mulţi de acest fel, în ziua în care partidele vor da lupta, discutând principiile, arătând reformele pe care vor să le realizeze, făcând apel la sraţiunea cetăţenilor. Trebue cu orice preţ să se iasă din calea actuală şi să se dea lupta de idei. Altfel vom vedea că nimeni nu se mai ocupă de alegeri și că face mai mult zgomot căderea unui cal pe stradă, sau cursele de bicicletă, ca disolvarea unor Camere. ZEFLEMELE GUESDE AL ROMANIES Răspunzând la un articol al d-luî Miile asupra presei, am spus între altele, că mercenari ai condeiului, ar putea să fie socotiţi aceia cari trec de la un ziar la altul şi apără când o idee, când alta, iar în nici un caz, ziariştii cari colaborează la ziarele partidului din cari fac parte. Ieri am primit un răspuns la acel articol, nu de la d. Miile, ci de la d. Eugen Vaian. Cine e d. Eugen Vaian ? Toţi credeau până acuma că numele acesta este adevăratul nume al ilustrului scriitor socialist. Ei bine, toţi câţi credeau astfel, s’au înşelat. Eugen Vaian este un pseudonim, adevăratul nume al scriitorului este Guesde al României. Iată o descoperire care va face mare sensaţie. Şi d intr’adevăr, guesdul nostru are toate talentele şi apucăturile guesdului socialist din Franţa. Şi unul şi altul scriu prin mai multe ziare. O mică deosebire numai, franţuzul mai puţin fecund şi ceva mai mărginit în cunoştinţe, ori unde scrie, o ţine tot cu una şi aceiaşi idee, un fel de vioară cu o singură coardă. El, Guesde al nostru, are mai multe coarde la vioara sa. Aşa, când scrie la Lumea Nouă întrebuinţează una, când scrie la Ţara, alta, şi când scria la gazeta prefectului de Teleorman, cântă pe a treia, şi desigur mai are şi alte coarde de rezervă. Şi când te gândeşti ca până acum trei luni capitala ţărei era lipsită de acest celebru bărbat. Ascuns în gaura, ce-i zice Prefectura de Teleorman, nu-l puteau zări socialiştii nici cu lampa lui Diogene. Dar bicicletă mari sunt minunile tale ! gues de-românul ar fi rămas pe vecie la solda prefectului de Teleorman, dacă nu se inventa bicicleta. Mă rog, să-l vedeţi la şosea, este un călăreţ nou plus ultra, în amintirea legăturilor sale cu poliţia de Teleorman, îşi conduce bicicleta cu biciuşca. Ca idee originală, nu e rea de loc, nu este aşa ? Culegător PROCESUL BREWING Astăzi începe la Galat procesul Brenning. Procesul se judecă de seera II a tribunalului Covurluiu, presidată de d. Gr. Alexandrescu. D. Robescu va fi apărat de d-nii George Panu și Mihail Cornea, Brenning, de d. Petre Botzan, Sapira, de dr. Disescu. * Mai toate ziarele din capitală au trimis representanţi, cari să asiste la proces. * In Galaß a sosit din nou avocatul Venter, împuternicitul comunei Seghedin, care va asista la desfăşurarea procesului şi a cerceta întru cât sunt întemeiate învinuirile de mituire ale consiliului comunal de acolo. A sosit de asemenea pentru proces și avocatul cassei Georgi, Ferrier. Curtea de Apel, sceßa II, din Galaț, a admis apelul procurorului și a respins cererea dlui G. Robescu de a i se preschimba cauțiunea, sa pentru liberare provisorie, din numerar în ipotecă. REPRESENTAREA PROPORŢIONALA A MINORITĂŢILOR VI Votul Acumulat. Sistemul votului acumulat este următorul : dacă nu un colegiu oare care sunt trei deputaţi de ales, alegătorul este liber de a vota pe fiecare,sau de a da două voturi unuia din ei şi un vot altuia sau de aş da câte trele voturile unuia singur dintre candidaţi. Cu chipul acesta, în casca colegiul are trei locuri, dacă minoritatea are ca partizani o treime din colegiul electoral şi fiecare din ei dînd trei voturi candidatului lor, atunci poate fi sigură că va avea un representant în Cameră. De pildă, dacă colegiul este compus din 150 de alegători, una treime din ei, adică 50,acumulând câteştrele voturile unui singur candidat,alegerea acestuia va fi asigurată cu 150 voturi. Tot aşa şi în cazul când colegiul ar da şease deputaţi. Fiecare alegător este liber a vota pentru fiecare în parte dintre cei şease candidaţi; sau a da cite şease voturile unui singur candidat; sau de a da 5 sau 4 sau 3 voturi unui singur candidat şi restul unui altuia. In cazul acesta dacă minoritatea dispune de/„ din alegătorii colegiului şi din fiecare din minoritate căteş şease voturile unui singur candidat al lor va asigura alegerea. In Anglia, de la 1870, se întrebuinţează acest sistem de vot pentru alegerea consilierilor de şcoale . Se dă alegătorului buletinul pe care sunt scrise numele candidaţilor, şi el înscrie prin cifre în dreptul numelui candidaţilor numerite 2, 3, 4 spre a indica cite voturi dă fiecăruia din candidaţi. Acest sistem a fost propus în Anglia de James Gort Marshal; el este adoptat în Statele Unite in Pensylvania şi în Illinois. In Pensylvania americanii l-au încercat, la început în o singură municipalitate şi apoi au adoptat acest sistem pentru toate municipalităţile. In Illinois, fie-care colegiu dă trei deputaţi şi fie-care alegător are trei voturi pe care le poate da cum vrea, fie-căruia dintre candidaţi, unuia singur sau numai la o parte din ei. In acest stat s’a mers şi mai departe, un alegător poate da unuia dintre candidaţi chiar şi o jumătate de vot. Acesta este singurul exemplu de divisiunea votului. Acest sistem este fără îndoială de un mecanism foarte simplu. El nu-şi are însă pornirea decât în dorul legitim de a asigura minorităţilor o oarecare reprezentare. Dar nu se sprijină pe vreun principiu de proporţionalitate; de aceea noi, încă de la început, am făcut distincţiunea între sistemele de o «Representare a Minorităţilor» şi sistemele de «Representare proporţională a Minorităţilor». Fără încăoeală ca acest sistem poate da oareca pe roade în o ţară în care educaţiunea politică este mult răspândită în masele alegătorilor , în o ţară în care candidaţii precum şi partizanii unei opiniuni se duc în mijlocul alegătorilor nu numai cu prilejul alegelor, ci necurmat, şi le propagă prin grai şi scris opiniunile lor, cu acea Căldură, linişte şi dulceaţa pe care o dă convingerea adâncă a opiniunii lor. Poate ia roade dacă partidele sunt organizate şi ştiu mai dinainte numărul voturilor pe care pot să compteze. Căci dacă alegătorii nu se înţeleg mai dinainte, şi dacă se perd un număr care pare de voturi, atunci se perde de asemenea şi raportul dintre numărul alegatorilor şi numărul aleşilor şi se poate chiar întâmpla ca minoritatea să câştige sau mai multe scaune decât i se cuvine, sau chiar să iasă învingătoare asupra majorităţii. (Paul Laffite) Aceasta bineînţeles, presupunând ca corpul electoral nu ar fi influenţat decât de propriele sale opiniuni’. dacă însă se va amesteca şi influenţe guvernamentale, atunci nu mai poate ajunge la nici un resultat. Votul Limitat. Are un mare avantaj asupra votului acumulat. El asigură minorităţii o oarecare representare, Independent, de voinţa alegătorilor. Oricâte influenţe ar fi şi de orice soiu, minoritatea tot nu rămâne nerepresentatâ şi iată cum, dacă un colegiu trebue să dea 4 deputaţi, nici un alegător nu va putea vota pentru mai mulţi de trei candidaţi—minoritatea va avea deci în orice caz un representant. Acest sistem a fost dat la lumină în 1836 de către G. L. Craik, profesor de istorie la Queen’s College din Belfast. La 1854 fu propus de Lord Russel—propunerea la respinsă. La 1867 Lord Gallins, reuşi a trece acest sistem in Camera lorzilor cu 142 voturi contra 51. Iată cuprinsul acestui bill : «la oraşele sau comitatele cari au de ales trei deputaţi, alegătorii nu vor putea fi reprezentaţi decât prin doi candidaţi iar în florida care trebue să aleagă patru deputaţi, fiecare alegător nu va putea votade cit trei candidaţi». Acest bill a fost apoi adoptat şi de Camera Comunelor. Bineînţeles că colegiele care nu aveau de ales decit doi deputaţi alegerea urma a se face ca mai înainte prin majoritate simplă. Acest sistem ca şi sistemul votului acumulat este iarăşi născut din necesitatea de a da minorităţilor o representare oarecare. Tot aşa de impiric ca sistemul acumulativ ca şi el nu se sprijini pe vreun principiu oarecare de proporţionalitate. Atinge mai sigur scopul dorit, fiind, că independent de voinţa alegătorului minoritatea ajunge a fi representata. Dar tocmai aceasta este marele defect al acestui sistem. Cum? o minoritate chiar infimă să fie representata prin voinţa legii, chiar fără voinţa corpului electoral ? Apoi atunci am vedea in orice loc formanduse tot soiul de minorităţi, alcătuite pe soiu şi soiuri de interese a a încât şi prin acest sistem nu am ajunge a căpăta adevărata imagine a corpului electoral. Este adevărat că atunci cînd a fost adoptat acest sistem nu erau în Anglia decit două partide faţă în faţă, conservatorii şi liberalii. Azi acest sistem nu ar mai putea servi ca aparat reproductiv al Corpului social. iDe atunci pină acum în Anglia ca şi în toate cele l’alte ţări cu regim representativ s’au alcătuit incă şi alte partide politice. De acea acest sistem a fost părăsit în 1884 şi înlocuit prin reforma D-lui M. Gladstone. Din nenorocire în loc de a trece de la votul limitat la vreun sistem oarecare de representare proporţională a minorităţilor d-sa a trecut la votul uninominal, după care fiecare circonscripţie electorală voteză un singur deputat. Necesităţi de partid a făcut pe Dl. Gladstone de a adopta aceasta geografie și aritmetică electorală care atunci părea a fi in folosul partidului său. Ultimele alegeri au putut însă adeveri încă o dată vechea zicătoare: «orîce băț are două capete». In adevăr în ultimele alegeri conservatorii au întrunit 2,400,000 voturi iar grupurile liberale 2,309,000. Conservatorii au avut deci numai 37,000 voturi mai mult de cit liberalii şi cu toate acestea au obţinut 152 deputaţi mai mult decât ei. (Va urma) Dimitrie S. Neniţescu toţii ştim, cât lux de reclamă s’a făcut, pe toate căile, asupra unor pretinse reforme, ce se vor face în acest serviciu aşa de trebuincios. Spaima momentului a dispărut, impresia realităţei înfiorătoare a incendiilor s’a şters, presa şi lumea s’a potolit, iar marii noştri reformatori au uitat. Şi aceasta se petrece regulat, de câte ori se ’ntîmplă câte un incendiu, în care se poate constata de vis, insuficienţa şi reaua organisare a pompierilor. Marţi, nu mai departe, la focul din strada Icoanei, pompierii au sosit la spartul largului, după ce labirintul acela de clădiri nu mai era decât o grămadă înfiorătoare de ziduri fumegânde şi de tăciuni aprinşi. Aceasta în ce priveşte pe pompieri. Acum întrebăm : Pentru ce se tolerează construcţiile de lemn, chiar prin centrul Capitalei? Ni se pare, că există nişte regulamente comunale, cari opresc cu desăvârşire asemeni clădiri. Pentru ce nu se aplică aceste regulamente ? La immobilul incendiat din strada Icoanei, grajdul, şi şoproanele, de unde a pornit şi cari au alimentat incendiul, erau de scînduri, iar podul plin de fin şi pae. Se înţelege, că focul găsind astfel de elemente, a putut să se întindă şi sa ia acele proporţii, cari au îngrijit întregul cartier. Iată cum din neglijenţa autorităţilor, s’au nenorocit şi au rămas pe drumuri o mulţime de oameni, cărora li s’a prăpădit puţinul lor avut. Sperăm, cel puţin acum, după această nouă experienţă, că cei în drept se vor gîndi serios la îndreptarea unei rele stări de lucruri și la aplicarea regulamentelor. INCENDIILE ŞI POMPIERII Numai în zilelele Marţi şi Mercurea trecută s’au întîmplat mai multe focuri în Capitală. Unul însă, prin violenţa şi pagubele ce a ocasionat, cât şi prin sosirea târzie a pompierilor, merită reluarea discuţiunei asupra defectuosului serviciu al pompierilor şi a neaplicărei regulamentelor comunale, —cari nu permit construcţia de clădiri de scânduri în capitală şi mai ales în centrele populate.* De vre-o câţiva ani am avut în Capitală o mulţime de incendii, unele din ele îngrozitoare, în care s’a putut vedea, cât de reu funcţionează serviciul de ajutor, şi chiar de a doua zi presa şi opinia publică au dat alarma primejdiei ce ne ameninţă, oraşul întreg putînd să arză cu pompierii noştri. Alarma aceasta, precum şi faptele reale, au pus pe gînduri pe cei în drept şi cu minimum» ZIQ-Z-A-GIUIRI AMINTIRE (după Lenau) Nemişcat se ’ntinde lacul, Iară razele de lună Rose palide-l aşează Prin a trestiei cunună. Colo cerbii pasc pe coastă Şi privescîntins la stele ; Când şi când tresar în trestii Adormite păsărele. Plânsă îmi cobor privirea Şi prin suflet mi se duce, Ca o sfântă rugăciune, Amintirea ta cea dulce. I. Friscu OAMMI SS LITJEITII GARJILEDIDACTICE Scoalele s’au deschis şi librarii dau pe brânci de muncă, trebuind să satisfacă numeroasele cereri ale micilor clienţi. Judecând după această mişcare febrilă, s’ar crede că în ţara noastră nu mai există nici un copil nedat la şcoală, că România în privinţa instrucţiune! ţine recordul celorlalte. Dar cu toţii ştim, cât de departe este realitatea de această aparenţă înşelătoare, şi cîţi copii, prin forţa împrejurărilor economice şi sociale, sunt ţinuţi departe de şcoală, care le-ar lumina mintea şi i-ar face conştienţi, pentru timpul oportun, de nedreptatea întocmirilor din societatea noastră. Căci este incontestabil, că, ori cât de «oportun» ar fi aranjate programele, ori câtă minuţiositate s’ar pune în epuraţia lor, mintea omenească, sub chiar jugul moral ce i s’ar impune, face o selecţiune în cele ce o isbesc. Şi atât mai bine, dacă nedreptăţile şi inichităţile o vor isbi mai tare. * * * Progresăm, nici mai de vorbă. Voinţa omului, oricât de tenace ar fi, se pleacă sub înrâurirea vrera ei şi schimbări se operează fără să vrem. Prin urmare ie de discutat, dacă un om îşi poate însuşi meritul unei reforme mari şi folositoare. I se poate concede cel mult meritul de a nu se fi opus curentului, cea ce, în orî-ce cas, constituie un ce de lăudat, la activul lui. Şi la noi s’au făcut şi se fac necontenit reforme, şi în ce priveşte obiectul presentuluî articol, am mai spus deja, că s’a pus capăt unui monopol murdar şi scandalos, unui mijloc de îndobitocire a minţelor tinere şi fragede. Astăzi, relativ, avem cărţi şcolare bunicele, din toate punctele de vedere, astfel, ca toate inconvenientele din trecut