Lupta, noiembrie 1895 (Anul 12, nr. 2708-2729)

1895-11-26 / nr. 2727

26 NOEMBRIE 1895 ÎNCURCĂTURILE TURCIEI Revoluţia din Armenia Constantinopol, 6 Decembrie.—Se a­­nunţă din sorginte oficială turcească, că insurgenţii armeni au pătruns în distric­tul Enderm.—Ei au dat foc palatului gu­vernatorului şi au prădat satele musulma­ne în vecinătatea lui Pias. S’au trimes trupe la faţa locului. La Zileh, în vilayetul Sivas, insurgenţii armeni au închis prăvăliile lor şi au tras asupra musulmanilor, dintre cari unu a fost omorît. S’au luat măsuri pentru a restabili or­dinea. Reformele din provinciile europene Constantinopol, 6 Decembrie. — Ulti­mul consiliu de miniştrii a discutat refor­­mele de introdus în Macedonia. Ministrul afacerilor străine a anunţat ambasadorilor trimiterea a trei inspectori în provinciile europene.--Această trimitere are de scop de a introduce pe acolo, ca şi în Asia Mică, reforme care să răspundă cerinţelor ţării. Știrea, după care Bulgaria ar fi înce­tat plata tributului pentru Rumelia orien­tală nu se confirmă. noastr, pe un devon prim-procuror, pe care­­ mi-l cunosc, ca sa mă aresteze cu forţa, în modul cel mai arbitrar. Iată acum şi telegramele trimise la Bu­cureşti : C. Malaxa, preşedintele comisiunei in­terimare prin slugarnicul director a ofi­ciului telegrafic, a reuşit a opri depeşa de protestare ce dl. C. Butculescu, a a­­dresat-o ziarului «Lupta» relatînd ares­tarea ilegală a directorului nostru, dl. Ion G. Nebuneli.* * * Domnului Ministru de Interne, BUCUREŞTI „Dupe ce alegerile colegiului II-lea de Senat s’au­ petrecut sub cele mai mari in­gerinţe şi ameninţări din partea agenţilor adrainistraţiuneî în curtea primăriei, pen­tru cari nu v’am fi importunat, astă-seară, agenţii cunoscuţi ai d-luî Malaxa, preşe­dintele cu misiune! interimare, sub ochii po­liţiei au smuls cea mai mare parte din ediţia ziarului nostru »Dunărea de Jos*, al cărui prim număr apăruse astăzi, şi ’i au­ dat foc în stradă. Protestăm în contra acestui act incali­ficabil, care aruncă o pată, asupra parti­dului liberal, şi ve rugăm să bine­voiţî a ordona cercetarea caşului şi darea în judecată a culpabililor». Acest act selbatic, care e un atentat în contra libertăţei presei, dovedeşte încă o­ dată de ce fapte sunt capabili Malaxiştii, care în 1876 Maiu 11, au udat cu singe curtea primăriei. Sperăm că cetăţenii, prin voturile lor, ne vor resbuna şi prin aceleaş voturi vor pedepsi pe aceşti siniştri părinţi ai lui 11 Maiu carii nu respectă nimic. G. N. Gamulea/Col. Ion Cotrutu, Ion Neniteacu, Emil Vulpe, C. G. Plesnită, Pavel Maori, Stefan V. Nenițescu, Stefan Stoikovici, Dionisie Popescu, Gh. Maori, Th. Paulo, Haralamb S. Nenițescu, Dimitrie V. Cerchez, Ioan Stoikovici, Sava Ste­­riano etc.* * * N. Fleva, Ministru Interne BUCUREŞTI Bolnav în casă ni se anunţă arestarea fratelui meu Ion, directorul ziarului Ga­laţ­i­. Causa , indignat de arderea în faţa Ca­fenelei Universelle a mai multor foi «Du­­nărea de Jos» neplătite, a protestat cu energie. Parisanii MAlara-Sechiaris găsiră cu cale de a cere procurorului prin poliţai de a-l aresta ridicîndu-l din Cafeneaua Universelle cu forţa. Se inaugurează un alt 11 Main in con­tra cărui protestez cu toată energia. Timoleon Nebuneli. * * * Domnului Ministru de Interne BUCUREŞTI. Regret că ordinele severe ce aţi dat în privinţa respectărei conştiinţei nu sunt­ respectate. Aveam dreptul a mă teme de aplicarea lor, avînd în capul­ comunei,pe d. C. Ma­laxa, autorul lui 11 Mai. D-sa continuă volumul al doilea al acelei fatale ne­faste zi. Sergenţii de oraş, travestiţi în bătăuşi cu bande arm­ate insultă, maltratează te­rorisează alegătorii pacînici ln localurile de alegeri, provoacă scandal. Agenţii poliţieneşti ne urmăresc pînă în casele alegătorilor, ameninţind pe a­­ceştia cu persecuţiuni. Aseară agenţii poliţiei au rupt şi ars în str. Mare jurnalul liberalilor disidenţi „Dunărea de jos“. D. Nebuneli, jurnalist, intervenind, a fost luat cu forţa şi dus cu sălbătăcie la poliţie. După intervenţia d-lor Gamulea, Vulpe Neniţescu, Vlaicu, S­aicovici, a fost li­berat. Aţi apărat înaintea Curţei cu juraţi victimele de la 11 Maiu 1887, vă rog a ne apăra şi astă dată în contra acelor au­tori, din d or,due pentru încetarea aces­tor barbarii şi asigurarea liberelor ale­geri. 24 Noembre 1895, Butculescu.* * * D-lui Nicolae Ileva Ministru de Interne BUCUREŞTI Suntem d-le ministru în plin 11 Maiu. Faţă cu arestarea directorului ziarului «Galaţii», faţa cu sequestrarea în una din odăile primăriei a cetăţeanului Drăgu­­lescu, faţă cu cetele de bătăuşi care cău­­tau a intimida pe alegătorii independenţi de la Senat, ce mai putem spera, d-le ministru, noi alegătorii de la Cameră? Vă rugăm deci să bine­voiţi a ne ga­ranta siguranţa persoanei şi libertatea de a manifesta votul nostru aşa precum în­ţelegem noi şi conform circulărilor d-niei voastre, încredinţînd paza noastră, nu în mîinele d-lor Sechiaris-Malaxa-Orleanu, ci în mîinele altor oameni, nepătimaşî şi neinteresaţi in luptele locale. 1. Gheorghiu, T. Vasiliu, N. M. Ionescu, S. V. Munteanu, D. Stefan loan, D. Epaminondas, I. Coman, G. Florescu, I. Drăgănescu, C V. Stoia­­novici, I. N. Stati, S. Dineacu, G. Ganea, D. Calin, Ivanciu Vasiliu, Stefan loan, Leon Teodorovici, H. Mihailescu, Z. Conatantinescu, St. Dimitriu, D. Me­­linte, I. Petreacu, Gh. Conatantinescu, C. Ivanoff, I. Economu, TrifănesCU, V. Caranton, N. Alexan­­drescu, Gh. Bujoreanu, V. Bordea, N. Vasilescu, etc., etc.* D-lui Nicolae Fleva Ministru de Interne BUCUREȘTI Aseară s*un fost arestat ilegal in cofe­tăria Universelle din ordinul d-lui prima­­procuror şi al d-lui poliţaiă Ignat. Opunindu-mă la aceasta, am fost luat pe sus de comandantul de sergenţi, Atha­­nasiu şi ofiţerul Trifănescu. Rog faceţi dreptate. Ion G. Nebuneli Director-proprietar al ziarului „Galaţii“ LEA VENTURA E­l a încetat din viaţă doamna Lea Ventura, societară a Teatrului Naţional din Bucureşti. Repausata era soţia con­fratelui meu de la Timpul de Grigore Ventura. Sunt cîţî­va ani de cînd a urcat scena Teatrului această artistă, a căreia viaţă a fost un şir nesfîrşit şi neîntrerupt de lupte uriaşe pentru a ajunge tot mai sus în cariera dramatică pe care a îmbrăţi­­şat-o cu o dragoste fără de margini. Lea Ventura era o femee bărbată, ho­­tărîtă, ambiţioasă, mare de talie şi cu mari aspiraţiuni. Avea multe şi mari calităţi pentru scenă. Naltă, bine făcută, cu gesturi largi ar fi ajuns de sigur o mare tragediană, dacă nu ar fi avut două defecte. Una, vocea slabă, nu în propor­ţie cu corpul şi cu genul tragic pe care îl îmbrăţişase şi pentru care avea alte multe calităţi, al doilea, dicţiunea, care nu-i era tocmai clară, pronunţia care nu era tocmai romînească de multe ori. De­sigur însă că jucînd mai des—şi am spus aceasta de mai multe ori—a­­ceste defecte le-ar fi corijat, căci rar am văzut artista mai muncitoare, femee mai amorezată de arta pe care a îmbrăţişat-o, artistă mai devotată studiului şi mai riv­­nitoare de succes. Toată lumea să concentra pentru ea in Teatru şi nu se plîngea nici o dată de alt­ceva—şi cu drept cuvînt—de­cit nu­mai că joacă prea puţin. Ea nu era nici odată obosita şi nu se da înapoi de la nici un sacrificiu cînd era vorba de Teatru. Am văzut’o pentru prima oară în Crima celebră juca rolul mic al soţiei sergentului. In scena crimei era admi­rabilă şi nici una din artistele care a ju­cat acest rol după ea nu a putut s-o e­­galeze. Am vorbit de multe ori despre arta cu care a interpretat acest rol şi am spus, că dacă direcţia l-ar da mai des asemenea roluri i-ar fi procurat ocazia de a-şi îndrepta defectele corigiabile pe care le avea şi ast­fel ar fi putut juca cu adevărat succes rolurile mari de tra­gedie, pe cari le-a interpretat în urmă. A jucat pe Medea şi pe Rhedra, două din cele mai grele roluri de tragedie, roluri pe cari foarte puţine trage­diane au curagiul să le joace şi n’a fost rau. A dovedit în tot-d’a­una multă pricepe­re, multă hotărîre pentru studiu şi ca posedă admirabile calităţi pentru tra­gedie. Nu a reuşit cu toate acestea să se im­­pue publicului şi aceasta pentru­ că, după cum am mai spus’o, jucînd foarte rar, publicul nu a putut să se obişnuiască cu dicţiunea şi intonaţiile ei particulare. A fost o greşala că direcţia Teatrului n’a căutat să ajute pe această artistă talentată, care ar fi putut să ajun­gă departe. Abia dacă apărea pe scenă de două sau de trei ori în stagiune. Ori ce s’ar zice tragedia clasică nu mai este de vremea noastră. Foarte greu ne hotărîm azi să mergem la teatru ca să auzim Medea şi Friedra. Trebue ca ar­tiştii cari interpretă aceste piese, să aibă talent remarcabil pentru ca să ne poată atrage şi pe lîngă talent trebue ca ei să fie simpatici publicului. Este de asemenea ştiut că unii artişti chiar dintre cei mai talentaţi, dacă au unele particularităţi care se văd, trebue ca el să vie des în contact cu publicul, pentru ca să-i capete simpatia şi să facă ca acele particulari­tăţi respingătoare la început, să devie plă­cute publicului. Au fost artişti, cari la început erau nesuferiţi publicului pen­tru gesturile, sau pentru pronuncia lor, şi cari jucînd des, au ajuns să fie plăcuţi tocmai pentru aceia ce la început era de­fectul lor. Lea Ventura începuse în anii din mine, să capete simpatia publicului şi jucînd ro­ luri din cele mai grele, i s’a recunoscut de toţi calităţile mari pe cari le avea. Ea nu era însă de­cit la începutul ca­rierei şi de sigur dacă ar fi trăit, în ciţi­­va ani ar fi ocupat un loc printre pri­mele artiste ale teatrului nostru. Acum chiar era unica artistă a teatrului, capa­bilă să interprete marele r­olur­ de trage­die. Cu moartea ei Medea și Phedra es din repertoriul teatrului pentru multa vreme. . . Ea a mai jucat rolurile principale în Tatiana Repina, Marcela, Lizi, etc. Repertorul ei nu era bogat, de­oare­ce, cum am mai spus, juca foarte rar. Acum un an a jucat la Iași, unde a fost mult aplaudată în Magda, Greva şi alte piese. Fără îndoială, moartea ei e o perdere reala pentru Teatrul naţional, unde ţinea un loc de onoare şi da speranţe că va face o carieră frumoasă. După cum trăind, a luptat continuu şi din toate puterile, cu o energie şi hotărîre de admirat, pentru ca să cucerească pu­blicul şi să-l facă să o aplaude cînd apă­rea pe scena, ca să înfăţişeze femeile ex­traordinare din tragedie, tot aşa a luptat cu o energie supra­omenească pentru ca să scape din ghiarele morţei. Ea nu a murit de­cît după ce i s’au sleit cea din urmă putere, cînd din corpul ei voinic nu a rămas de cît o umbră. Ea a avut voința de fel a femeilor te­ribile pe cari le reprezenta pe scenă. E păcat că această artistă s’a stins așa de repede. I. C. B. F­RANŢA Budgetul Cultelor la Cameră Se discută acum in Camera franceză budgetul general al Statului. Acolo, ca deosebire de cele ce se petrec la noi, budgetul dă loc la mari şi furtu­noase desbateri, cam­ de multe ori, ocasio­­nează căderea guvernului. Diversitatea grupărilor politice fac din aceste discuţiuni un adevărat duier, în care fie­ care partid caută să-şi afirme principi­ile şi să-şi realizeze, dacă se poate, pe cale budgetară, ceva dintr’însele. Mai alaltă-ieri a venit la ordinea zilei budgetul Cultelor. Şi cu această ocasiune vechea revendi­care a partidelor democratice, separaţiunea bisericei de stat, s’a afirmat din nou şi discuţia a fost cu atît mai interesantă, cu cît miniştrii actuali au fost în­tot-d’a­ una —în oposiţie, bine­înţeles—pentru această separaţiune. Resumăm după zi­arele franceze dis­cuţi­unea urmată în această privinţă în Ca­mera franceză, căci Agenţia Română, fidelă tradiţiunei sale, nu ne-a comunicat nici­odată ast­fel de „nimicuri“. Propunerea D-lui Walter D-nul Walter, fost primar socialist al comunei St. Denis, din aglomeraţiunea pa­­risiană, cere ca guvernul să emancipeze biserica, suprimînd budgetul cultelor. Propunerea este priimită în aplause fur­tunoase de către deputaţii extremei stingi. D­nu Walter nu aduce nici o notă o­­riginalâ în propunerea sa, mulţumindu-se a repeta cele ce s’au spus în fie-care an cu ocasiunea budgetului, in această privinţă. Răspunsul ministrului Cambes Răspunsul ministrului este ascultat cu multă atenţiune, căci dînsul fiind unul din cei mai fervenţi partisani ai separaţiune! bisericei de Stat, Camera era curioasă să cunoască vederile deputatului Cambes de­venit ministru şi deci în putinţă să reali­zeze desideratul simplului deputat. D. Combes, ministrul Cultelor, declară că nu se poate aborda cu ocasiunea dis­­cuţiunei budgetului această arzătoare ches­tiune. Bran­şarea acestui proiect nu depinde de­cit de voinţa ţărei. — Or, pentru mo­ment, nu se poate admite că ţara reclamă separaţiunea, care de alt­fel nu figurează în programul, pe care cabinetul actual vo­ieşte să-l realizeze la guvern. — Admite insă, că o lege asupra asociaţiunilor este preludiul necesar despărţirei Bisericei de Stat. Spiritul de logică şi de libertate sunt de alt fel de acord pentru menţinerea budge­tului cultelor. Incidente Ca în ori­ce chestiune pasionată, inci­dentele n’au lipsit nici aici. Şi de astă dată deputatul reacţionar Baudry d’Asson a întrerupt violent pe mi­nistru, zicîndu-i, că guvernul nu va abor­da chestiunea despărţirel Bisericei de stat, nici­odată, ca şi revizuirea constituţiunel. —Iar ultimele cuvinte a­le declaraţiunel ministeriale au fost acoperite de vocile centrului, care acuză guvernul că face pur oportunism. Decisiunea Camerei se putea face alt­ceva Ca­r era de cît să aprobe declaraţiunile ministrului ? Cu 355 voturi contra 156, Camera respinge amendamentul D-lui Walter şi votează bud­getul cultelor. Nici nu putea face alt­fel, majoritatea, servilă şi conruptă, cînd sabia lui Damo­cles, faimosul cecar Arton, stă atîrnat dea­­supra capului ei. Rep. D­r. Zeligher S’a mutat Str. Carol, 15 Consul­taţi­uni pentru boale interne şi si­filitice de la 2—4 p. m. ALEXANDRU DUMAS (FIUL) şi DREPTURILE FEMEEI O scrisoare preţioasă „Temps“ marele ziar parisian, a publicat mai alaltăeri, o scrisoare a lui Alexandru Dumas, cu data de 6 iulie, anul curent, adresată d-nei Cheliga-Loevy, care-i ceruse părerea sa în privinţa revendicărilor fe­meilor. Resumăm din această scrisoare părţile cele mai interesante şi în cari sunt expuse ideile marelui scriitor relativ la drepturile femeior, asupra cărora şi-a consacrat cele mai nemuritoare din operele lui. Legitimitatea mişcărei femeniste După ce arată nedreptatea condiţiunei ac­tuale a femeei în pretinsa noastră societate civilisată, Dumas se declară părtaşul ace­lora, că el voesc ca drepturile civile şi po­litice ale femeilor să fie exact egale cu ale bărbaţilor, şi aceasta fiind că datoriile lor sunt egale. Ilustrul scriitor se ridică cu energie con­tra creştinismului, şi întreabă unde este faimoasa emancipar­e a fi m­ai, concretizată în legenda Virginei Maria . O peroraţie frumoasă pentru femeie «Toate argumentele, cari se opun reven­dicărilor femeniste sunt religuate din drep­tul roman, cari se vor sdrobi de acele a­le dreptului natural“. „Femeea este o fiinţă gînditoare şi in­teligentă, de aceeaş origină şi formă ca şi bărbatul, afară de o mică diferenţă, şi a­­ceasta în avantagiul ei ? Facem noi din ea fiinţa sacră, ca mamă, ca soţie, ca fiică? II impunem noi în acelaş timp tot atîtea îndatoriri, şi în oare-cari caşuri, mai multă răspundere ca bărbatului ? Da.—Atunci, dacă este aşa, b’o declarăm şi să o facem egală cu bărbatul. In ce priveşte egalitatea socială şi mo­rală a ei, cu noi, nu este trebuinţă să ne mai ocupăm, căci singură ea se va impune, şi judecind după cum merg lucrurile, a­­ceasta nu va intîrzia mult. Adevăraţi nebuni sunt aceia, cari voind libertatea pentru bărbat, n’au prevăzut că va trebui să fie dată şi femelelor*. Consequenţa lui Dumas Această scrisoare prin ideile generoase ce exprimă încoronează opera căria şi-a con­sacrat întreaga sa viață Alexandru Du­mas fiul. A murit, cum a trăit, un adept fervent al emancipărei femeei. PĂŢANIA UNUI DIN JUAN iifDupă cite se vede, numărul sinuciderilor la Paris, se măreşte in fie­care an în pro­porţiuni însemnate. Mizeria împinge pe u­­nii a se sinucide; amorul urmează braţul altora. Aceia, de­sigur,­părăsesc vieaţa cu spe­ranţa de a găsi dincolo de această lume o ţară în care toţi oamenii sunt constanţi, unde toate femeile sunt fidele. Această ţa­ră—dacă exista—trebue să fie situată în­tr-o planetă foarte depărtată de a noastră. Dar pe lîngă aceşti nenorociţi desperaţi cari, se omoară în adevăr, cîţi prefăcuţi care nu fac alt­ceva de­cît să joace come­dia sinuciderei 1♦ Ast­fel este cazul tînărului Compostrel, pe care lamn cunoscut foarte bine şi care minţea fără scrupul, servinduse de sinuci­dere ca de o ameninţare ca să îngrozească femeile care îl respingea. îmi aduc şi acum aminte cum îmi zicea cu vocea sa* batjoco­ritoare: Crede-mă, scumpul meu, ^cînd ştii să te prefaci că te omora eşti stăpînul tutulor i­­n­iiilor. Este un procedeu foarte sigur. A! dar trebue o înscenare foarte bine alcătuităl Aşa de exemplu: fac curte unei femei tine­re; într’o seară, te arunci la picioarele el îi ceri o întîlnire, pe care ea ţi’ai refuză. Atunci este momentul ca să lucrezi. Te ridici de jos, şi fără să zici un cu­­vînt, cu un pas automatic te duci să’ţi el pălăria de pe masă, rămîi un moment ne­mişcat, cu privirea fixă, şi mina ta se în­cleştează pe redingotă în dreptul inimei; mergi pînă la uşă, pui mina pe clanţă, şi şi murmuri încet ca şi cum ţi’aş vorbi ţie însuţi: «Nu mă iubeşti? . Fie..! Ştiu ce’mi rămîne de făcut!... In acest moment, poţi fi sigur că fru­moasa femeie va începe să plîngă şi să te întrebe cu desperare: «Ce vrei să zici?» Un­de te duci? Iţi interzic de a pleca d’aci. Vreau sâ’mi răspunzi! »Bine­înţeles, tu dai din cap, nu vrei să-i explici, te prefaci că vrei să pleci dacă caută să te oprească; şi concluziunea inevitabilă este că obţii făgă­­duiala pe care o doreai, in virtutea acelui principiu că o femeie nu poate nici o da­tă să refuze pe un om care era gata să’şi sacrifice viaţa pentru ea. Aceasta, dacă ’mi aduc bine aminte, e­­rau cuvintele amicului meu Compostel. Şi cred că graţia sistemului săfl,—mise­­rabil, dar ingenios,—trebue să fi reuşit la multe caşuri. Dar pe de altă parte ştiu că într’o zi i s’a întîmplat o nenorocire care l’a desgus­­tat pentru un moment de ori­ce încercare amoroasă.* Urmărea cu multă insistenţă pe d-na L.. o femeie foarte deşteaptă şi înzestrată cu o virtute departe de a fi bănuită; el în­să işi jurase lui însuşi ca să triumfeze con­tra tutulor resistenţelor. Intr’o, seară cînd era numai între patru ochi se gindi că ocasiunea venise ca să în- I trebuin­țeze faimoasa comedie, care îl făcuse s­­ă răușească de atîtea ori" Dar cum era la sfirşitul scenei şi pro­nunţa cu o voce cavernoasă trasa descrisă : —Nu mă iubeşti ? Fie! Ştiu ce’mi rămîne de făcut !—în locul acelui strigăt de des­­­perare pe care îl aştepta, fu foarte mirat că auzi pe tînăra femeie zicîndu’l foarte li­niştită: — Te înţeleg, scumpul meu domn ! Eşti hotărît nu este așea ca să te omori. Mă gîndiam eu că nu o să mai poţi trăi în urma desperărei tale in cît am pregătit to­tul ca să poţi executa fatalul d-tale proect. Ori ce întîrziere te ar face să suferi. In a­­ceastă cutie vei găsi o sticlă laudanum pe această masă este revolver; m’am­ asigurat eu însumi dacă ai vrea să te spînzuri că vergeaua de fier care susține perdeaua este destul de solidă și cordonul de mătase for­te bun. Aide sermanul meu amic alegeţi felul de moarte care ţi se va părea mai expeditiv. Și băgă de­­seamă să nu suferi mult. — Da, doamnă îngînă Compostel nu-mi dai voie să ? — Să te arunci pe fereastră ? O ! da­că preferi asta nu văz nici un inconvenient, încă o dată îți spun, fă cum ți se va pă­rea măi bine. Cît pentru mine fiind­că mă tem de emoțiunile prea mari dă-mi voe te rog ca să nu fiu față la mica operație. Eu mă retrag în camera d’alături. Dar mă voi aşeza la piano şi îţi voi cînta marşul fu­nebru de Chopin ca să te însoţesc cu mu­­sică în ultima d-tale călătorie. Amicul meu înţelese de data asta că aven­tura nu avusese desnodămîntul aşteptat; în­gînă cîte­va cuvinte şi eşi cu capul în jos. Să sperăm cel puţin că lecţia eI a fost des­tul de bună. INFORMATIUNI Ieri s’a judecat de consiliul de res­bel al corpului II de armată, proce­sul locotenentului Eug. Vasiliu Chris­­tescu, acuzat de tentativă de omor a­­supra d-şoarei Alexandrina Manoliu, din Sinaia. Consiliul T a condamnat la 5 luni închisoare. La ediţia II vom face o dare de samă amănunţită asupra acestui proces. Conjunctiva face ravagie teribile în armată. Regele a sosit aseară la 7 juni. în Capitală. La gară a fost priimit de D-l D. Sturdza, ministrul preşedinte. Ministerul de Interne vezind lipsa de punctualita in serviciile adminis­trative a luat decisiunea de a se În­fiinţa , la Minister, la Prefectărî. Şi la cele-l­alt direcţiuni speciale registă in regulă In care să se treacă ordinile de urgenţă cu ziua şi ora în care s’au dat, resultatele obţinute şi obser­­vaţiunile, ce i's’ar putea face asupra lor. Actorul Al. B. Leonescu voind să joace în capitală piesele Brenningita şi Miş-Maş, a fost oprit de Direcţia Generală a Teatrului Naţional, in ba­za art. 6 din legea Teatrelor. D-l Al. B. Leonescu a făcut apel contra decisiunea Comitetului Teatral. Procesul se va judeca de Curtea de Apel, Secţia I, din capitală In ziua de 30 Noembrie curent. D-na Hortensia Racoviță, directoa­rea externatului secundar de fete No. 1 din București a fost permutată la Botoșani. In locul d-sale a fost numită direc­toare d-na Adela Proca. Militare In «"Monitorul» de azi a apărut ur­mătorul decret: Prin decretul regal cu No. 4.555 din 20 Noembre 1895, dupe propune­rea făcută de acelaşi D. ministru prin raportul No. 3.080, oficierii demisio­naţi din arma cavaleriei, mai jos no­taţi, s’au trecut, pe ziua de 1 Decem­bre 1895, in cadrele oficierilor de re­­servă, r­epartisindu-se la regimentele notate in dreptul fie­căruia : Căpitan Milicescu Constantin, la re­gimentul 6 roşiori. Căpitan Slatineanu Constantin, la regimentul 3 roşiori. Căpitan Ursu Dimitrie, la regimen­tul 7 călăraşi. Căpitan Popovici Hristea, la regi­mentul 6 roşiori. Căpitan Cruţescu Gheorghe, la re­gimentul 4 roşiori. Căpitan Buhlea Constantin, la re­gimentul 11 călăraşi. Căpitan Filitis Barbu, la regimen­tul 1 roşiori. Locotenent Mehtupciu Constantin, la regimentul 1 călăraşi. Locotenent Adamescu Constantin, la regimentul 2 călăraşi. Locotenent Nicolescu Ion, la regi­mentul 2 roşiori. Locotenent Anghelescu Alfred, la regimentul 4 călăraşi. Locotenent Creţeanu Ion, la regi­mentul 16 călăraşi. Locotenent Cămărăşescu Stelian, la regimentul 6 călăraşi. Locotenent Racoviţă Dumitru, la regimentul 5 roşiori. * Tot azi a apărut, și decretul prin care și General Barozzi este numit. f

Next