Lupta, noiembrie 1895 (Anul 12, nr. 2708-2729)
1895-11-26 / nr. 2727
26 NOEMBRIE 1895 ÎNCURCĂTURILE TURCIEI Revoluţia din Armenia Constantinopol, 6 Decembrie.—Se anunţă din sorginte oficială turcească, că insurgenţii armeni au pătruns în districtul Enderm.—Ei au dat foc palatului guvernatorului şi au prădat satele musulmane în vecinătatea lui Pias. S’au trimes trupe la faţa locului. La Zileh, în vilayetul Sivas, insurgenţii armeni au închis prăvăliile lor şi au tras asupra musulmanilor, dintre cari unu a fost omorît. S’au luat măsuri pentru a restabili ordinea. Reformele din provinciile europene Constantinopol, 6 Decembrie. — Ultimul consiliu de miniştrii a discutat reformele de introdus în Macedonia. Ministrul afacerilor străine a anunţat ambasadorilor trimiterea a trei inspectori în provinciile europene.--Această trimitere are de scop de a introduce pe acolo, ca şi în Asia Mică, reforme care să răspundă cerinţelor ţării. Știrea, după care Bulgaria ar fi încetat plata tributului pentru Rumelia orientală nu se confirmă. noastr, pe un devon prim-procuror, pe care mi-l cunosc, ca sa mă aresteze cu forţa, în modul cel mai arbitrar. Iată acum şi telegramele trimise la Bucureşti : C. Malaxa, preşedintele comisiunei interimare prin slugarnicul director a oficiului telegrafic, a reuşit a opri depeşa de protestare ce dl. C. Butculescu, a adresat-o ziarului «Lupta» relatînd arestarea ilegală a directorului nostru, dl. Ion G. Nebuneli.* * * Domnului Ministru de Interne, BUCUREŞTI „Dupe ce alegerile colegiului II-lea de Senat s’au petrecut sub cele mai mari ingerinţe şi ameninţări din partea agenţilor adrainistraţiuneî în curtea primăriei, pentru cari nu v’am fi importunat, astă-seară, agenţii cunoscuţi ai d-luî Malaxa, preşedintele cu misiune! interimare, sub ochii poliţiei au smuls cea mai mare parte din ediţia ziarului nostru »Dunărea de Jos*, al cărui prim număr apăruse astăzi, şi ’i au dat foc în stradă. Protestăm în contra acestui act incalificabil, care aruncă o pată, asupra partidului liberal, şi ve rugăm să binevoiţî a ordona cercetarea caşului şi darea în judecată a culpabililor». Acest act selbatic, care e un atentat în contra libertăţei presei, dovedeşte încă o dată de ce fapte sunt capabili Malaxiştii, care în 1876 Maiu 11, au udat cu singe curtea primăriei. Sperăm că cetăţenii, prin voturile lor, ne vor resbuna şi prin aceleaş voturi vor pedepsi pe aceşti siniştri părinţi ai lui 11 Maiu carii nu respectă nimic. G. N. Gamulea/Col. Ion Cotrutu, Ion Neniteacu, Emil Vulpe, C. G. Plesnită, Pavel Maori, Stefan V. Nenițescu, Stefan Stoikovici, Dionisie Popescu, Gh. Maori, Th. Paulo, Haralamb S. Nenițescu, Dimitrie V. Cerchez, Ioan Stoikovici, Sava Steriano etc.* * * N. Fleva, Ministru Interne BUCUREŞTI Bolnav în casă ni se anunţă arestarea fratelui meu Ion, directorul ziarului Galaţi. Causa , indignat de arderea în faţa Cafenelei Universelle a mai multor foi «Dunărea de Jos» neplătite, a protestat cu energie. Parisanii MAlara-Sechiaris găsiră cu cale de a cere procurorului prin poliţai de a-l aresta ridicîndu-l din Cafeneaua Universelle cu forţa. Se inaugurează un alt 11 Main in contra cărui protestez cu toată energia. Timoleon Nebuneli. * * * Domnului Ministru de Interne BUCUREŞTI. Regret că ordinele severe ce aţi dat în privinţa respectărei conştiinţei nu sunt respectate. Aveam dreptul a mă teme de aplicarea lor, avînd în capul comunei,pe d. C. Malaxa, autorul lui 11 Mai. D-sa continuă volumul al doilea al acelei fatale nefaste zi. Sergenţii de oraş, travestiţi în bătăuşi cu bande armate insultă, maltratează terorisează alegătorii pacînici ln localurile de alegeri, provoacă scandal. Agenţii poliţieneşti ne urmăresc pînă în casele alegătorilor, ameninţind pe aceştia cu persecuţiuni. Aseară agenţii poliţiei au rupt şi ars în str. Mare jurnalul liberalilor disidenţi „Dunărea de jos“. D. Nebuneli, jurnalist, intervenind, a fost luat cu forţa şi dus cu sălbătăcie la poliţie. După intervenţia d-lor Gamulea, Vulpe Neniţescu, Vlaicu, Saicovici, a fost liberat. Aţi apărat înaintea Curţei cu juraţi victimele de la 11 Maiu 1887, vă rog a ne apăra şi astă dată în contra acelor autori, din d or,due pentru încetarea acestor barbarii şi asigurarea liberelor alegeri. 24 Noembre 1895, Butculescu.* * * D-lui Nicolae Ileva Ministru de Interne BUCUREŞTI Suntem d-le ministru în plin 11 Maiu. Faţă cu arestarea directorului ziarului «Galaţii», faţa cu sequestrarea în una din odăile primăriei a cetăţeanului Drăgulescu, faţă cu cetele de bătăuşi care căutau a intimida pe alegătorii independenţi de la Senat, ce mai putem spera, d-le ministru, noi alegătorii de la Cameră? Vă rugăm deci să binevoiţi a ne garanta siguranţa persoanei şi libertatea de a manifesta votul nostru aşa precum înţelegem noi şi conform circulărilor d-niei voastre, încredinţînd paza noastră, nu în mîinele d-lor Sechiaris-Malaxa-Orleanu, ci în mîinele altor oameni, nepătimaşî şi neinteresaţi in luptele locale. 1. Gheorghiu, T. Vasiliu, N. M. Ionescu, S. V. Munteanu, D. Stefan loan, D. Epaminondas, I. Coman, G. Florescu, I. Drăgănescu, C V. Stoianovici, I. N. Stati, S. Dineacu, G. Ganea, D. Calin, Ivanciu Vasiliu, Stefan loan, Leon Teodorovici, H. Mihailescu, Z. Conatantinescu, St. Dimitriu, D. Melinte, I. Petreacu, Gh. Conatantinescu, C. Ivanoff, I. Economu, TrifănesCU, V. Caranton, N. Alexandrescu, Gh. Bujoreanu, V. Bordea, N. Vasilescu, etc., etc.* D-lui Nicolae Fleva Ministru de Interne BUCUREȘTI Aseară s*un fost arestat ilegal in cofetăria Universelle din ordinul d-lui primaprocuror şi al d-lui poliţaiă Ignat. Opunindu-mă la aceasta, am fost luat pe sus de comandantul de sergenţi, Athanasiu şi ofiţerul Trifănescu. Rog faceţi dreptate. Ion G. Nebuneli Director-proprietar al ziarului „Galaţii“ LEA VENTURA El a încetat din viaţă doamna Lea Ventura, societară a Teatrului Naţional din Bucureşti. Repausata era soţia confratelui meu de la Timpul de Grigore Ventura. Sunt cîţîva ani de cînd a urcat scena Teatrului această artistă, a căreia viaţă a fost un şir nesfîrşit şi neîntrerupt de lupte uriaşe pentru a ajunge tot mai sus în cariera dramatică pe care a îmbrăţişat-o cu o dragoste fără de margini. Lea Ventura era o femee bărbată, hotărîtă, ambiţioasă, mare de talie şi cu mari aspiraţiuni. Avea multe şi mari calităţi pentru scenă. Naltă, bine făcută, cu gesturi largi ar fi ajuns de sigur o mare tragediană, dacă nu ar fi avut două defecte. Una, vocea slabă, nu în proporţie cu corpul şi cu genul tragic pe care îl îmbrăţişase şi pentru care avea alte multe calităţi, al doilea, dicţiunea, care nu-i era tocmai clară, pronunţia care nu era tocmai romînească de multe ori. Desigur însă că jucînd mai des—şi am spus aceasta de mai multe ori—aceste defecte le-ar fi corijat, căci rar am văzut artista mai muncitoare, femee mai amorezată de arta pe care a îmbrăţişat-o, artistă mai devotată studiului şi mai rivnitoare de succes. Toată lumea să concentra pentru ea in Teatru şi nu se plîngea nici o dată de altceva—şi cu drept cuvînt—decit numai că joacă prea puţin. Ea nu era nici odată obosita şi nu se da înapoi de la nici un sacrificiu cînd era vorba de Teatru. Am văzut’o pentru prima oară în Crima celebră juca rolul mic al soţiei sergentului. In scena crimei era admirabilă şi nici una din artistele care a jucat acest rol după ea nu a putut s-o egaleze. Am vorbit de multe ori despre arta cu care a interpretat acest rol şi am spus, că dacă direcţia l-ar da mai des asemenea roluri i-ar fi procurat ocazia de a-şi îndrepta defectele corigiabile pe care le avea şi astfel ar fi putut juca cu adevărat succes rolurile mari de tragedie, pe cari le-a interpretat în urmă. A jucat pe Medea şi pe Rhedra, două din cele mai grele roluri de tragedie, roluri pe cari foarte puţine tragediane au curagiul să le joace şi n’a fost rau. A dovedit în tot-d’auna multă pricepere, multă hotărîre pentru studiu şi ca posedă admirabile calităţi pentru tragedie. Nu a reuşit cu toate acestea să se impue publicului şi aceasta pentru că, după cum am mai spus’o, jucînd foarte rar, publicul nu a putut să se obişnuiască cu dicţiunea şi intonaţiile ei particulare. A fost o greşala că direcţia Teatrului n’a căutat să ajute pe această artistă talentată, care ar fi putut să ajungă departe. Abia dacă apărea pe scenă de două sau de trei ori în stagiune. Ori ce s’ar zice tragedia clasică nu mai este de vremea noastră. Foarte greu ne hotărîm azi să mergem la teatru ca să auzim Medea şi Friedra. Trebue ca artiştii cari interpretă aceste piese, să aibă talent remarcabil pentru ca să ne poată atrage şi pe lîngă talent trebue ca ei să fie simpatici publicului. Este de asemenea ştiut că unii artişti chiar dintre cei mai talentaţi, dacă au unele particularităţi care se văd, trebue ca el să vie des în contact cu publicul, pentru ca să-i capete simpatia şi să facă ca acele particularităţi respingătoare la început, să devie plăcute publicului. Au fost artişti, cari la început erau nesuferiţi publicului pentru gesturile, sau pentru pronuncia lor, şi cari jucînd des, au ajuns să fie plăcuţi tocmai pentru aceia ce la început era defectul lor. Lea Ventura începuse în anii din mine, să capete simpatia publicului şi jucînd ro luri din cele mai grele, i s’a recunoscut de toţi calităţile mari pe cari le avea. Ea nu era însă decit la începutul carierei şi de sigur dacă ar fi trăit, în ciţiva ani ar fi ocupat un loc printre primele artiste ale teatrului nostru. Acum chiar era unica artistă a teatrului, capabilă să interprete marele rolur de tragedie. Cu moartea ei Medea și Phedra es din repertoriul teatrului pentru multa vreme. . . Ea a mai jucat rolurile principale în Tatiana Repina, Marcela, Lizi, etc. Repertorul ei nu era bogat, deoarece, cum am mai spus, juca foarte rar. Acum un an a jucat la Iași, unde a fost mult aplaudată în Magda, Greva şi alte piese. Fără îndoială, moartea ei e o perdere reala pentru Teatrul naţional, unde ţinea un loc de onoare şi da speranţe că va face o carieră frumoasă. După cum trăind, a luptat continuu şi din toate puterile, cu o energie şi hotărîre de admirat, pentru ca să cucerească publicul şi să-l facă să o aplaude cînd apărea pe scena, ca să înfăţişeze femeile extraordinare din tragedie, tot aşa a luptat cu o energie supraomenească pentru ca să scape din ghiarele morţei. Ea nu a murit decît după ce i s’au sleit cea din urmă putere, cînd din corpul ei voinic nu a rămas de cît o umbră. Ea a avut voința de fel a femeilor teribile pe cari le reprezenta pe scenă. E păcat că această artistă s’a stins așa de repede. I. C. B. FRANŢA Budgetul Cultelor la Cameră Se discută acum in Camera franceză budgetul general al Statului. Acolo, ca deosebire de cele ce se petrec la noi, budgetul dă loc la mari şi furtunoase desbateri, cam de multe ori, ocasionează căderea guvernului. Diversitatea grupărilor politice fac din aceste discuţiuni un adevărat duier, în care fie care partid caută să-şi afirme principiile şi să-şi realizeze, dacă se poate, pe cale budgetară, ceva dintr’însele. Mai alaltă-ieri a venit la ordinea zilei budgetul Cultelor. Şi cu această ocasiune vechea revendicare a partidelor democratice, separaţiunea bisericei de stat, s’a afirmat din nou şi discuţia a fost cu atît mai interesantă, cu cît miniştrii actuali au fost întot-d’a una —în oposiţie, bineînţeles—pentru această separaţiune. Resumăm după ziarele franceze discuţiunea urmată în această privinţă în Camera franceză, căci Agenţia Română, fidelă tradiţiunei sale, nu ne-a comunicat niciodată astfel de „nimicuri“. Propunerea D-lui Walter D-nul Walter, fost primar socialist al comunei St. Denis, din aglomeraţiunea parisiană, cere ca guvernul să emancipeze biserica, suprimînd budgetul cultelor. Propunerea este priimită în aplause furtunoase de către deputaţii extremei stingi. Dnu Walter nu aduce nici o notă originalâ în propunerea sa, mulţumindu-se a repeta cele ce s’au spus în fie-care an cu ocasiunea budgetului, in această privinţă. Răspunsul ministrului Cambes Răspunsul ministrului este ascultat cu multă atenţiune, căci dînsul fiind unul din cei mai fervenţi partisani ai separaţiune! bisericei de Stat, Camera era curioasă să cunoască vederile deputatului Cambes devenit ministru şi deci în putinţă să realizeze desideratul simplului deputat. D. Combes, ministrul Cultelor, declară că nu se poate aborda cu ocasiunea discuţiunei budgetului această arzătoare chestiune. Branşarea acestui proiect nu depinde decit de voinţa ţărei. — Or, pentru moment, nu se poate admite că ţara reclamă separaţiunea, care de altfel nu figurează în programul, pe care cabinetul actual voieşte să-l realizeze la guvern. — Admite insă, că o lege asupra asociaţiunilor este preludiul necesar despărţirei Bisericei de Stat. Spiritul de logică şi de libertate sunt de alt fel de acord pentru menţinerea budgetului cultelor. Incidente Ca în orice chestiune pasionată, incidentele n’au lipsit nici aici. Şi de astă dată deputatul reacţionar Baudry d’Asson a întrerupt violent pe ministru, zicîndu-i, că guvernul nu va aborda chestiunea despărţirel Bisericei de stat, niciodată, ca şi revizuirea constituţiunel. —Iar ultimele cuvinte ale declaraţiunel ministeriale au fost acoperite de vocile centrului, care acuză guvernul că face pur oportunism. Decisiunea Camerei se putea face altceva Car era de cît să aprobe declaraţiunile ministrului ? Cu 355 voturi contra 156, Camera respinge amendamentul D-lui Walter şi votează budgetul cultelor. Nici nu putea face altfel, majoritatea, servilă şi conruptă, cînd sabia lui Damocles, faimosul cecar Arton, stă atîrnat deasupra capului ei. Rep. Dr. Zeligher S’a mutat Str. Carol, 15 Consultaţiuni pentru boale interne şi sifilitice de la 2—4 p. m. ALEXANDRU DUMAS (FIUL) şi DREPTURILE FEMEEI O scrisoare preţioasă „Temps“ marele ziar parisian, a publicat mai alaltăeri, o scrisoare a lui Alexandru Dumas, cu data de 6 iulie, anul curent, adresată d-nei Cheliga-Loevy, care-i ceruse părerea sa în privinţa revendicărilor femeilor. Resumăm din această scrisoare părţile cele mai interesante şi în cari sunt expuse ideile marelui scriitor relativ la drepturile femeior, asupra cărora şi-a consacrat cele mai nemuritoare din operele lui. Legitimitatea mişcărei femeniste După ce arată nedreptatea condiţiunei actuale a femeei în pretinsa noastră societate civilisată, Dumas se declară părtaşul acelora, că el voesc ca drepturile civile şi politice ale femeilor să fie exact egale cu ale bărbaţilor, şi aceasta fiind că datoriile lor sunt egale. Ilustrul scriitor se ridică cu energie contra creştinismului, şi întreabă unde este faimoasa emancipare a fi mai, concretizată în legenda Virginei Maria . O peroraţie frumoasă pentru femeie «Toate argumentele, cari se opun revendicărilor femeniste sunt religuate din dreptul roman, cari se vor sdrobi de acele ale dreptului natural“. „Femeea este o fiinţă gînditoare şi inteligentă, de aceeaş origină şi formă ca şi bărbatul, afară de o mică diferenţă, şi aceasta în avantagiul ei ? Facem noi din ea fiinţa sacră, ca mamă, ca soţie, ca fiică? II impunem noi în acelaş timp tot atîtea îndatoriri, şi în oare-cari caşuri, mai multă răspundere ca bărbatului ? Da.—Atunci, dacă este aşa, b’o declarăm şi să o facem egală cu bărbatul. In ce priveşte egalitatea socială şi morală a ei, cu noi, nu este trebuinţă să ne mai ocupăm, căci singură ea se va impune, şi judecind după cum merg lucrurile, aceasta nu va intîrzia mult. Adevăraţi nebuni sunt aceia, cari voind libertatea pentru bărbat, n’au prevăzut că va trebui să fie dată şi femelelor*. Consequenţa lui Dumas Această scrisoare prin ideile generoase ce exprimă încoronează opera căria şi-a consacrat întreaga sa viață Alexandru Dumas fiul. A murit, cum a trăit, un adept fervent al emancipărei femeei. PĂŢANIA UNUI DIN JUAN iifDupă cite se vede, numărul sinuciderilor la Paris, se măreşte in fiecare an în proporţiuni însemnate. Mizeria împinge pe unii a se sinucide; amorul urmează braţul altora. Aceia, desigur,părăsesc vieaţa cu speranţa de a găsi dincolo de această lume o ţară în care toţi oamenii sunt constanţi, unde toate femeile sunt fidele. Această ţară—dacă exista—trebue să fie situată într-o planetă foarte depărtată de a noastră. Dar pe lîngă aceşti nenorociţi desperaţi cari, se omoară în adevăr, cîţi prefăcuţi care nu fac altceva decît să joace comedia sinuciderei 1♦ Astfel este cazul tînărului Compostrel, pe care lamn cunoscut foarte bine şi care minţea fără scrupul, servinduse de sinucidere ca de o ameninţare ca să îngrozească femeile care îl respingea. îmi aduc şi acum aminte cum îmi zicea cu vocea sa* batjocoritoare: Crede-mă, scumpul meu, ^cînd ştii să te prefaci că te omora eşti stăpînul tutulor iniiilor. Este un procedeu foarte sigur. A! dar trebue o înscenare foarte bine alcătuităl Aşa de exemplu: fac curte unei femei tinere; într’o seară, te arunci la picioarele el îi ceri o întîlnire, pe care ea ţi’ai refuză. Atunci este momentul ca să lucrezi. Te ridici de jos, şi fără să zici un cuvînt, cu un pas automatic te duci să’ţi el pălăria de pe masă, rămîi un moment nemişcat, cu privirea fixă, şi mina ta se încleştează pe redingotă în dreptul inimei; mergi pînă la uşă, pui mina pe clanţă, şi şi murmuri încet ca şi cum ţi’aş vorbi ţie însuţi: «Nu mă iubeşti? . Fie..! Ştiu ce’mi rămîne de făcut!... In acest moment, poţi fi sigur că frumoasa femeie va începe să plîngă şi să te întrebe cu desperare: «Ce vrei să zici?» Unde te duci? Iţi interzic de a pleca d’aci. Vreau sâ’mi răspunzi! »Bineînţeles, tu dai din cap, nu vrei să-i explici, te prefaci că vrei să pleci dacă caută să te oprească; şi concluziunea inevitabilă este că obţii făgăduiala pe care o doreai, in virtutea acelui principiu că o femeie nu poate nici o dată să refuze pe un om care era gata să’şi sacrifice viaţa pentru ea. Aceasta, dacă ’mi aduc bine aminte, erau cuvintele amicului meu Compostel. Şi cred că graţia sistemului săfl,—miserabil, dar ingenios,—trebue să fi reuşit la multe caşuri. Dar pe de altă parte ştiu că într’o zi i s’a întîmplat o nenorocire care l’a desgustat pentru un moment de orice încercare amoroasă.* Urmărea cu multă insistenţă pe d-na L.. o femeie foarte deşteaptă şi înzestrată cu o virtute departe de a fi bănuită; el însă işi jurase lui însuşi ca să triumfeze contra tutulor resistenţelor. Intr’o, seară cînd era numai între patru ochi se gindi că ocasiunea venise ca să în- I trebuințeze faimoasa comedie, care îl făcuse să răușească de atîtea ori" Dar cum era la sfirşitul scenei şi pronunţa cu o voce cavernoasă trasa descrisă : —Nu mă iubeşti ? Fie! Ştiu ce’mi rămîne de făcut !—în locul acelui strigăt de desperare pe care îl aştepta, fu foarte mirat că auzi pe tînăra femeie zicîndu’l foarte liniştită: — Te înţeleg, scumpul meu domn ! Eşti hotărît nu este așea ca să te omori. Mă gîndiam eu că nu o să mai poţi trăi în urma desperărei tale in cît am pregătit totul ca să poţi executa fatalul d-tale proect. Ori ce întîrziere te ar face să suferi. In această cutie vei găsi o sticlă laudanum pe această masă este revolver; m’am asigurat eu însumi dacă ai vrea să te spînzuri că vergeaua de fier care susține perdeaua este destul de solidă și cordonul de mătase forte bun. Aide sermanul meu amic alegeţi felul de moarte care ţi se va părea mai expeditiv. Și băgă deseamă să nu suferi mult. — Da, doamnă îngînă Compostel nu-mi dai voie să ? — Să te arunci pe fereastră ? O ! dacă preferi asta nu văz nici un inconvenient, încă o dată îți spun, fă cum ți se va părea măi bine. Cît pentru mine fiindcă mă tem de emoțiunile prea mari dă-mi voe te rog ca să nu fiu față la mica operație. Eu mă retrag în camera d’alături. Dar mă voi aşeza la piano şi îţi voi cînta marşul funebru de Chopin ca să te însoţesc cu musică în ultima d-tale călătorie. Amicul meu înţelese de data asta că aventura nu avusese desnodămîntul aşteptat; îngînă cîteva cuvinte şi eşi cu capul în jos. Să sperăm cel puţin că lecţia eI a fost destul de bună. INFORMATIUNI Ieri s’a judecat de consiliul de resbel al corpului II de armată, procesul locotenentului Eug. Vasiliu Christescu, acuzat de tentativă de omor asupra d-şoarei Alexandrina Manoliu, din Sinaia. Consiliul T a condamnat la 5 luni închisoare. La ediţia II vom face o dare de samă amănunţită asupra acestui proces. Conjunctiva face ravagie teribile în armată. Regele a sosit aseară la 7 juni. în Capitală. La gară a fost priimit de D-l D. Sturdza, ministrul preşedinte. Ministerul de Interne vezind lipsa de punctualita in serviciile administrative a luat decisiunea de a se Înfiinţa , la Minister, la Prefectărî. Şi la cele-lalt direcţiuni speciale registă in regulă In care să se treacă ordinile de urgenţă cu ziua şi ora în care s’au dat, resultatele obţinute şi observaţiunile, ce i's’ar putea face asupra lor. Actorul Al. B. Leonescu voind să joace în capitală piesele Brenningita şi Miş-Maş, a fost oprit de Direcţia Generală a Teatrului Naţional, in baza art. 6 din legea Teatrelor. D-l Al. B. Leonescu a făcut apel contra decisiunea Comitetului Teatral. Procesul se va judeca de Curtea de Apel, Secţia I, din capitală In ziua de 30 Noembrie curent. D-na Hortensia Racoviță, directoarea externatului secundar de fete No. 1 din București a fost permutată la Botoșani. In locul d-sale a fost numită directoare d-na Adela Proca. Militare In «"Monitorul» de azi a apărut următorul decret: Prin decretul regal cu No. 4.555 din 20 Noembre 1895, dupe propunerea făcută de acelaşi D. ministru prin raportul No. 3.080, oficierii demisionaţi din arma cavaleriei, mai jos notaţi, s’au trecut, pe ziua de 1 Decembre 1895, in cadrele oficierilor de reservă, repartisindu-se la regimentele notate in dreptul fiecăruia : Căpitan Milicescu Constantin, la regimentul 6 roşiori. Căpitan Slatineanu Constantin, la regimentul 3 roşiori. Căpitan Ursu Dimitrie, la regimentul 7 călăraşi. Căpitan Popovici Hristea, la regimentul 6 roşiori. Căpitan Cruţescu Gheorghe, la regimentul 4 roşiori. Căpitan Buhlea Constantin, la regimentul 11 călăraşi. Căpitan Filitis Barbu, la regimentul 1 roşiori. Locotenent Mehtupciu Constantin, la regimentul 1 călăraşi. Locotenent Adamescu Constantin, la regimentul 2 călăraşi. Locotenent Nicolescu Ion, la regimentul 2 roşiori. Locotenent Anghelescu Alfred, la regimentul 4 călăraşi. Locotenent Creţeanu Ion, la regimentul 16 călăraşi. Locotenent Cămărăşescu Stelian, la regimentul 6 călăraşi. Locotenent Racoviţă Dumitru, la regimentul 5 roşiori. * Tot azi a apărut, și decretul prin care și General Barozzi este numit. f