Lupta, iunie 1922 (Anul 2, nr. 133-157)

1922-06-10 / nr. 140

Anul II, Ho. 1, Director Politic: CONST. MILLE Pe 12 luni Pe 6 luni Pe 3 luni ABONAMENTUL * * . r « n v r * • 1 *■.'■!* •*' v o v * » 200 lei 100 lei 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 TAGMA călugărească . D. Dumitrescu-Iaşi, fostul profesor universitar de la Bu­cureşti, a fost în tinereţea sa un creier l­arg şi limpede. Acum 43 de ani mi-a fost pro­fesor şi nu am pierdut încă amintirea plăcută a lecţiuni­­lor sale. Mai târziu, mult mai târziu, l-am găsit la ziarul „Drape­lul“, organul dizidenţilor li­berali, de sub conducerea lui Costinescu şi Aurelian, com­bătând partidul liberal care de pe atunci devenise urât şi sectar şi pe care el îl boteza­se o tagmă călugărească. Acum bătrân pensionar stă retras la IT. Severin, dar tot mai este torturat de nevoia de a scrie şi de aceia îşi spu­ne gândurile sale într’un­ ziar care apare în Capitala Mehe­dinţilor. Dar, lucra curios, astăzi bă­­trânul profesor­ universitar a uitat de tagam călugărească. Şi ridică osanale şi se face teo­reticianul partidului brătie­­nist, ba încă ceva mai mult, vrea să dovedească că acest partid e un partid nou şi că Brătienii sunt oameni noui. Nu vi se pare o culme acea­stă pretenţiune ! Dar fără a ţine de rău pe fostul meu profesor, fără a-i face vre-o învinuire jignitoare să discutăm dacă partidul li­beral mai poate fi un partid nou şi dacă tejghetarii cari îi sunt şefi pot fi oameni noi ? * Ce înseamnă în România par­tid de oameni noui ? Nu este chestiune de vârstă, pot fi bătrâni tineri şi tineri bă­trâni, învechiţi în idei rugi­nite şi idei medievale­ Fără a face multă teorie, la noi de câţiva ani s’a dat votul universal. Cinstit este ca de îndată ce-l avem să-l aplicăm în mod onest şi să-l respectăm. Iată un program de partid nou şi de oameni noui. Votul univer­sal trebue în prima linie să fie liber, căci numai astfel el poate exprima ideile şi senti­mentele marii mulţimi. Apoi lăsându-l liber este natural că Parlamentul ieşit din aceste a­­legeri libere, el să desemneze guvernul. Nu ne interesează calitatea acestui Parlament şi nici des­toinicia oamenilor noi ieşiţi dintr’însul. In ori şi ce caz el este o ILUaua. Principalul este că dând mul­­ţîmei vot universal alegerile să nu fie făcute prin corup­ţie şi teroare, Parlamentul să lucreze liber. Dacă partidul liberal ar fi făcut aceasta el desigur ar fi avut dreptul să se numească nou fiindcă a rupt cu trecutul şi cu mijloacele ticăloase pen­tru a falsifica voinţa mul­­ţimea. S’ar putea ca alegerile fă­cute sub el în asemenea con­dii­ţiuni să nu-i dea majoritate-Sufragiul universal în cazul acesta a hotărît ca alt partid să guverneze ţara. Partidul liberal s’ar retra­ge cu demnitate în opoziţie, ar adopta un program în con­formitate cu directivele ce le-a arătat votul universal, ar lupta cu cuvântul şi cu scri­sul şi mâine când partidul de­semnat acum prin votul uni­versal ar cădea el, partidul li­beral ,ar avea dreptul să-i ia moştenirea, solicitând aceas­ta de la votul universal. Procedând astfel partidul liberal ar fi dovedit că a că­pătat altă mentalitate şi ar a­­vea dreptul să se numească­ partid nou. * , vţij •. . . Dar aşa urmat-a el ? Nu, tot vechiul sistem l’a între­buinţat. A venit prin Palat, nu prin Parlament, apoi odată in­stalat la guvern a început să lucreze corpul electoral, între­buinţând absolut aceleaşi mij­loace ca şi în trecut sub co­legiile cenzitare. Corupţia, violentarea, fu­rarea urnelor, măsluirea ale­gerilor, tot desfrâul adminis­trativ şi ceia ce este mai grav amestecul armatei în alegeri, toate fără excepţiune au fost întrebuinţate de partidul li­beral pentru ca să nu scape puterea din mâini. Nu s’a fa­sonat el după corpul electoral ci au voit să-l fasoneze pe a­­cesta după chipul şi asemăna­rea lui. Şi acest partid vechi şi în­vechit în rele, care are un tre­cut aşa de pătat, care chiar sub votul universal a rămas acelaşi partid, pretinde că es­te nou ,şi că învechiţii cari îl conduc sunt oameni noi ?, Să o creadă ei, să o creadă bătrânul dascăl Dumitrescu- Iaşi, dar nu o va crede ţara* Partidul liberal a rămas, rămâne şi va rămâne tagma călugărească, cum a fost bo­tezat tot de d. C. Dumitrescu- Iaşi. CONST. MILLE |u»n««i«n|iib Răsplata celor cari muncesc Directorul general al serviciului sanitar a demisionat. Nu cunoaştem, deocamdată cau­zele acestei demieiuni. Ea ne o­­bligă însă să ne oprim pentru un moment atenţiunea asupra servi­ciului, atât de vital pentru ţară, care este directiunea serviciului sanitar. Până acum serviciul acesta a făcut prea puţin pentru sănăta­tea publică. N’a lipsit poate pri­ceperea, n’a lipsit poate nici de­votamentul, rezultatele însă sunt lamentabile. Suntem o ţară în ca­re populaţia — cea rurală în deo­sebi — e secerată fără cruţare, pentru că pe lângă Incultura lo­cuitorilor, serviciul sanitar e a­­proape inexistent. Şi nu învinuim pe medicii ru­rali. Aceştia— fără să întrebuin­ţăm cuvinte mari — sunt adevă­raţii eroi, dacă pot lucra şi atât pe cât o fac, cu mijloacele cari li se pun la îndemână. Şi apoi ce re­tribuiţii de batjocura au aceşti paria ai medicinei. Cunoaştem ca­zuri de medici rurali cari trăesc într’o mizerie de roman-foileton şi de cari te minunezi că nu fug de slujba­ ocnă pe care o au în vremurile acestea de zvârliri cu milioanele în dreapta şi în stânga; în vremurile acestea, cînd elementele cele mai puţin valo­roase ale naţiunii se îmbogăţesc de la o zi la alta, tocmai acei cari sunt mai serios înzestraţi, cei cari muncesc mai mult, factorii cari sprijină Statul şi ordinea acefală de azi: magistraţii, profesorii, me­dicii, ofiţerii (vorbim de cei co­recţi, nu cei cari fac afaceri), toţi aceştia sunt siliţi să ducă o viaţă de privaţiuni, care îi desgustă şi-i face să vadă scăparea numai în abandonarea profesiunii în care au intrat cu atâtea visuri. Sunt adevăruri cari trebuesc mereu repetate, pentru că guver­nanţii noştri cred că dacă au 80 de milioane excedent şi câteva ba­talioane de jandarmi cu cari să re­prime mişcările „sediţioase" au salvat Statul, şi au înălţat nea­mul! G. M. GRAHATE CONDIŢII Viitorul" se crede obligat spre celor amnistiaţi să nu-şi ia nasul la purtare, că Siguranţa e calea şi maiorul Cernat Idem. După informaţiile noastre, mâine oficiosul liberal va publica un pro­gram amănunţit, după care vor tre­bui să-şi ducă viaţa, de azi inain­te şi până ce-şi vor da duhul, cei ier­taţi de Vodă. In primul rând toţi vor trebui să se înscrie, în secret, in partidul liberal şi să nu facă propagandă contra „ordinei stabilite" şi contra regelui, decât atunci când Brad­e­­nii vor fi in opoziţie şi când li se va face cu ochiul de clubul, li­beral. Fiecare din socialişti şi comunişti va trebui să dea câte un certificat celor trei fraţi prin care să-l decla­re ,,oameni noui", triplă esenţă de oameni noui. D-l comisar regal, maiorul Cer­cat, va trebui proclamat preşedinte de onoare al tuturor mişcărilor so­ciale, înaintate ca unul care le apro­bă şi mai ales le înţelege ! Şi, la sfârşit, toţi amnistiaţii tre­bu­­e să se aboneze la Viitorul" şi nu numai să-l primească, dar să-l şi citească ! Faţă de asemenea condiţii ni se spune că amnestiaţii vor cere să fie readuşi in carcerile închisorii acele ! DEŞCA CREIONUL ACTUALITATE! UMETRII D. PASIGI. — Ei, când declari război Serbiei ? D. IONEL BRATIANU.­­ După nuntă, după nuntă ! Despăgubirile Și această chestune a fost lăsa­tă m mtare de diferitele guverne cari s’m perindat la­ cârma statu­lui. Sunt zeci de mii d­e oameni cari și-au văzut gospodăria lor ni­micită, fie de armatele dușmane, fie de armatele noastre — in spe­cial pe liniile frontului. Acum trei ani s'a­ zorit toată lu­mea ca să formuleze şî să dove­dească daunele suferite. Şi s‘a fă­cut aceasta, cu chiu, cu vai şi mai ales cu cheltueli de tot soiul. Fie­care are în buzunar o sentinţă ca­re se poate bea cu apă neîncepută fiindcă statul nu se gândeşte la aceşti nenorociţi, cari, mulţi din ■(??, n’au fost în stare nici până a­­cum să-şi reconstituiască gospodă­riile distruse. Ştim că este o comisiune la mi­nisterul de finanţe , iar o com­i­­siune ! Dar nu vedem rezultatul prac­tic al lucrărilor ei şi mai ales nu vedem că se procedează în sfâr­şit la lichidarea daunelor. A. B. oo . 00­0 samavolnicie fintilista Euspsacarea lojei regimului apelor și anularea conce­­situnlor acordate Se știe că d. Vintilă Lrat'cin a dus o companie furioasă contra fostului ministru de lucrări pu­­blîce d. I. Petrovîcî care a avut curajul să rezolve chestiunea regi­m­ului apelor, să treacă legea în Parlament cu asentimentul între­­gei opoziţiuni şi chiar de votul d-lui Al. Constantinescu,­să pro­mulge, ba chiiar să înceapă apli­carea ei, îndrăzneala aceasta a d-lui Pe­trovici de a rezolvi o chestie pe care d. Vintilă Brătianu îşi o ro­­zo­vase pentru a cm arunca,unite unor întreprinderi patronate de d-sa, — trebuia pedepsită. La ministerul lucrărilor publi­ce este acum un ministru de car­ton, am putea spune un interpus al d-lui Vintilă Brătianu. De­si­gur că actualul ministru Cosma­­nu semnează o hârtie mai impor­tantă la acest departament fără avizul prealabil al ministrului de finanţe. Cu privire la legea care regu­lează regimul apelor, ministrul Cosma a executat ordinul d-lui Vintilă Brătianu şi a comis două samavolnicii. 1. A suspendat prin simplă de­cizie ministerială, de­şi avem par­lament, o lege promulgată şi pu­să în aplicare. 2. A anulat lucrările de conce­siune,­­ după cum afirmă. Se vede însă că d. Vintilă Bră- Ju­a nu are în vedere anumiţi con­cesionari , atunci principiul „prin noi înşi­ne" trebue să fie modifi­cat şi înlocuit cu deviza „pentru noi înşi­ne“. Iată --------- C ă legile şi conct ui* bră­tienist. i 'rintr‘0 simplă dt Crede d­­ că viitorul gi t să respecte c va acorda azi sta­re anarhică. ni­tă sa contii»­tă economică și i . C\ România Şi Liga Naţiunilor ne-am retras din Ligă şi nici nu plătim ceia ce datorăm Modul cum ne purtăm faţă de Liga Naţiunilor este pur şi simplu scandalos­ Avem de apărat şi susţinut înaintea a­­cestui areopag chestiuni de­ o importanţă vitală pentru cau­za noastră naţională. Se vede însă că d. Brătianu nu dă nici o importanţă Ligei Naţiunilor pe care, în opozi­ţie, a ridicatizat-o. Venind la guvern a suprimat unicul re­prezentant ce am avut la Ge­neva. Dacă nu i-a convenit persoana, putea s-o înlocuias­că, dar a suprimat pur şi sim­plu pe reprezentantul Româ­niei la Liga Naţiunilor, fapt care a fost considerat in sânul acestei instituţiuni ca un act de ostilitate a României, căci nici un alt Stat n’a procedat astfel. Mai mult decât atât, Ro­mânia s’a obligat să participe la bugetul Ligei. De trei ani n’a plătit nimic şi bine înţeles că nici guvernul Brătianu nu vrea să plătească. Sunt ţări cu o valută mai proastă, cum e Polonia, care s’a grăbit să a­­ranjeze im modalitatea de plată. Noi facem o excepţie şi in a­­ceastă privinţă. In schimb Ungaria care n’are reprezentant oficial în Ufo, are insă un birou la Ge­neva condus de contele Bara­­nay care este zilnic în contact cu biroul Ligei Naţiunilor. Aşa înţelegem noi consoli­darea intereselor noastre na­ţionale, aşa înţelegem să sa­tisfacem şi obligaţiunile inter­naţionale ce ne-am luat ? Şi când vom păţi ceva la Liga Naţiunilor, tot noi vom ţipa că suntem..., prigoniţi. R. X­ -----5-----o Xo——------­ Comunicatul legaţiunei bulgare Am primit ieri din partea lega­­ţiunei bulgare din Capitală, un Comunicat prin care se opune o dezminţire formală la ştirile apă­rute în unele ziare de la noi asu­pra evenimenteleor interne din Bulgaria. Legaţiunea bulgară ne asigură că nu s’a inc­­cat la Sofia nici o lovitură de Stat. Asupra păţaniei regelui Boris care a dispărut optt zile de la So­fia, comunicatul nu afirmă abso­lut­ nimic. Oficiosul guvernului român re­levând acest comunicat, arată cum d. Stambolistky a atacat pe regele Boris în congresul ţărănesc şi cum ţărăniştii bulgari au conside­rat ca prizonier în mâinile lor pe suveranul Bulgariei. De la Sofia ne vin multe comu­nicate cari sunt însă în flagrantă contrazicere cu rapoartele tuturor diplomaţilor Antantei. D. Stambolinsky tratează cu Moscova, dar nu-şi poate permite ca Germania­ să încheie pe față un tratat- L, T. A. ­ Sâmbătă 10 Iunie 1022 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia zia­rului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN TARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE Ziarul nostru a expus maltra­tarile la cari au fost supuşi foştii acuzaţi în­­ procesul comuniştilor. „VIITORUL*1. a­ încercat atunci să desmintă relatările noastre, contra oricărei­ evidenţi. Ca să nu­­mai încapă nici o îndoială, am încercat să vorbim cu câţiva amnistiaţi,­ şi prin con­firmarea făcuta de­ aceştia, sun­tem azi In măsură să dăm cea mai zdrobitoare desminţire. In adevăr, o minte omenească nu-şi poate închipui atrocităţile relatate de a în­estiati... O apariţie neaşteptată In mijlocul câtorva studenţi Ba­sarabeni, aşteptam pe Tiraotei Marin, care trebuia să sosească la prietenii lui, dintr’un moment într'altul. Aşezaţi în jurul unei vaste mese de brad, poftit cu multă amabili­tate de studenţi în cercul lor, as-­ cultam comentariile evenimentu­lui amnestiei, făcute in dulcele graiu „moldovenesc“­La zgomotul uşei care se deschi­se, toţi tăcură tresărind. Dar în lacul lui Timotei Marin, o femeie băt­rână şi slabă, spriji­nită de un tânăr basarabean, in­tră. Ne ridicarăm de pe scaune, o­­ferindu-i un loc. In lumina slabă a lam­peî, o figură veselă, dar pe care chinurile morale au lăsat ur­me adânci, ne zâmbi cu bunătate­­— „Caut pe băiatul meu... Spu­n­eţî-l să vio­ă mâine la mine“. De când Timotei a scăpat, săr­mana mamă ar vrea să-l aibă me­reu lângă ea... Fericită că-l ştie liber, după câ­te a suferit, bătrâna îşi deeschide sufletul cu încredere: — „A păţi uut atâta Timoteiu al meu, că poţi să scrii mult de tot de câte i-a­u făcut.­.. „Să-L vezi cum a slăbit, nu-l mai cunoşti“’. Şi scoase o fotografie a băiatu­lui, o privi înduioşată şi ne-o ară­tă Lam­ cerut vca să­­reproducem această fotogr­afie în ziar... — „Dar să mi-o daţi înapoi, că nu mai am alta şi eu eu mi-am dus dorul, cât î’au ţinut închis“. —­ „Dar un Proces nu l’ai vă­zut “. — „Ba da.... puţin... că m’au dat afară... Să vezi cum a fost. „­ martora care se dase drept nevastă de ofiţer, a minţ­it­ că l’a văzut pe Timotei în casa din str. Râpei... „Preşedintele a întrebat-o cum e Timotei. Şi i-a spus atunci, ba că e cu mustăţi, ba cu barbă, — când fiu-meu întotdeauna s’a pur­tat ras!... Când i s’a spus aceasta, maiorul Cern­at a vrut să se răs­tească... „Pe mine nu m’a răbdat inima atunci şi am strigat: —„ Asta nu e nevasta niciunui ofiţer, ci o vitregă dela siguran­ţă“. —„D-ta eşti martoră?1­ m’a în­trebat preşedintele. — ..D-ta eşti martoră?“. — „Nu.... Eu sunt mama MF“. „Şi a dat ordin să mă scoată afară“. „M’am dus la regină- Mi-a dat 2000 de lei... Dar mie îmi trebuia băiatul!’1. Văzând că Timotei întârzie, doamna Marin plecă. Timotei Marin In aşteptare prietenii lui e­­vocară figura tânărului student. Timotei Marin s’a născut în co­muna Chipesca din judeţul Or­­heiu şi e în vârstă de 24 ani. A participat la evenimentele din urmă şi a fost până în 1917 membru al partidului naţional moldovenesc. A studiat la Chişinău, apoi a venit la Iaşi, pentru a urma stu­diile universitare. Aci el a fost or­ganizatorul căminurilor basara­­bene şi preşedintele societăţii stu­denților basarabeni.... Deodată, atenţia ne este atrasă din nou de zgomotul uşii. O vi­ctime dureroasă, ne-a amuţit gla­surile.... Două umbre intrară sfioase, ui­tându-se par­că cu teamă în ju­rul lor... Timotei Marin venise însoţit de studentul Holostenko, fost şi el implicat în procesul comunişti­lor şi acum amnistiat­ Timotei Marin, este în adevăr înfiorător de slăbit. In lumina gal­benă a lămpii, faţa lui apare pă­mântie cu brazde adânci de dure­re, osoasă.... Ochii înconjuraţi de cearcăne vinete şi groase, mărtu­risesc suferinţele trecute... Şi totuşi, ochii lui Timotei Ma­rin au păstrat încă licăriri de as­cuţită inteligenţă.­­ „Privirea asta inteligentă, e tot ce i-au mai lăsat"... îmi şop­teşte un student... Dar celălalt: — Holestenco... Inchipuiţi-vâ o figură blândă de copil, din care a rămas pielea pe os. Holostenco are abia 22 de ani!... E neînchipuit de slab şi pare trudit de o muncă extenu­antă. În carceră Mă prezint şi întreb pe Timotei: „Sunteţi în adevăr nemulţu­mit de felul cum aţi fost tratat ca deţinut politic ?"... Cu o voce impresionant de so­noră în fraze bine legate și lu­cide, Timotei Marin începe: —„ Da ... Am fost bătut !.„ Crunt bătut!­. Bătaia era de altfel o parte integrantă din sistemul juridic ce ni s’a a­­plicat, „Dar carcera“, — carcera e teribilă !,„ Nu-șî poate imagi­na mintea omenească instru­ment mai rafinat de tor­tura... „Inchipueţi un sicriu verti­cal de 35 pe 45 mm. lărgime. Abia încapi în ei. Făreţii iţi strâng spatele şi pieptul şi coastele eu» „înşişi generalii Gondeescu şi Bividoglu s’au exprimat, — cu oarecare scepticism, — vă­­zându-ne, că li se pare că spa­ţiul acesta e în adevăr cam mic, pentru dimensiunile unui trup omenesc... „In acest sicriu numit car­ceră, nu ai aer ; te sufoci.... Dar cea mai grozavă tortură, e că nu te poţi aşeza jos. Pi­cioarele ţi se umflă, sângele ţi se urcă la cap, tâmplele îţi svâcnesc, gata să plesnească.» Tortura aceasta inchizito­rială te aduce într’o stare pr­­­n­a­ma­bilă de surescitare nervoasă, vecină cu nebunia... Afară de acestea, ţi se pun lanţuri de mâini şi de pi­cioare. Şi am stat aşa, unii din noi, timp de câte 5—10 zile. Cel puţin 20 la sută din cei implicaţi în proces, adică pe puţin ?fe© 20 de nenoro­ciţi, au fost pedepsiţi cu a­­ceastă tortură, nedemnă de civilizaţia modernă! „Chiar părinţii şi rudele noastre au fost mal­tratate. n — Au fost cazuri, m­otoamnă Timotei Marin, r­* când prigoa­na şî terorizarea au mers până la părinţi şi rudele noastre!... „Chiar mama mea a fost smu­cită fi brutalisaid, fiindcă a încercat să protesteze, ,JJn frate al meu, care acum se află în şcoala militară, a fost arestat odată cu mine. De ce, .. nu ştiu.., „După o lună, i s*a constat ne­vinovăţia, dar nu i s‘a da! dru­mul, decât în urma grevei foa­mei. „AU frate, învăţător in Basa­rabia, mi-a fost persecutat ei i s-au făcut şicane peste şicane. Au curs percheziţiile. „De altfel, acest, sistem e carac­teristic pentru întreaga Basara­bie. Situaţia acolo e dintre cele m­ai tragice­’... * Vom da în numerile viitoa­re declaraţiile lui Timotei, Marin, Holostenco şi alţi Am­nistiaţi asupra felului cinic cum se bătea la siguranţa din Iaşi şi la Văcăreşti, părerile lui Marin asupra aplicării amnistiei, atrocităţile suferite de Dobrogeanu Gherea, cum a fost arestat Timotei Marin, ideile lui şi impresia asupra studenţimei basarabene­. Faţă de importanţa intrin­secă a acestor mărturisiri cre­dem că nu mai e nevoe de nici un comentariu. DAN ----------000X000---------­ TORTURILE DE LA INCHIZIŢIA MILITARĂ îngropaţi de vii, in sicriuri verticale Persecuţia părinţilor celor acuzaţi Interview cu Timotei Marin ?■# i • ' . ' ' .. v ■ ..... ‘ : TIMOTEI MARIN Să fugim de politică LOTERIA La fiecare colţ de bulevard a­vut câte un UITE-POPA, NU­ E­­POPA“ modernizat E vorba da ral indivizi, cari speculează avhitate actuală de câştig fără mască ţi vând publicului hotete Mtiaa da lo­terie, ademenindu-ta: — Câştigul se plăteşte imediat!.. In jurul acestor bănet ambulanţa, zac maldăre de Duete trase, să­ mai lipseau murdăriei de pe bulevar­de !_ Murdăria nu e singurul şi înavt­­rahitul inconveninent al lotarM. Ia loterie câştigi bani fără să mun­ceşti, ceea ce este a imoralitate. Dar loteria are şi avantaje, pa care Francisc I le-a formulat încă de acum patru sute de ani: — „In timp ce vor jucă la lote­rie, supușii mei vor uită să se In­jure, să se bată și să hab­a sei pe Dumnezeu". Ludovic al XIV intension loteri­e particulare, iar „viciul privat devi­ne viciu oficial". Regele Soare se o­­bicinuise să câștige, prin astfel de procedee, câte 12 milioane pa an. Erau desigur loterii de Stat, dar Ludovte adoptând formula "STA­TUL SUNT EU". identificase și a­­versa Statului cu a sa. Ca venit al Statului, în momen­tul de jenă financiară, sau pentru opere de binefacere, loteria asta scuzabilă. Dar în serii interminabile, ca a­­cea loterie română da Stat, eau in forma potopului de loterii particu­lare, ce inundă azi bulevardele noastre, loteria devine o imoralita­te publică. Prea desele loterii în­mulţesc numărul jucătorilor, asmu­ţă patima jocului şi trase materia­lismul avid şi lenea soriptftilf.­e»«*«*. SANDU VORNEA INVATATURI Numai calomnia desarmează scep­ticismul nostru. Nu cercetăm atâtea lucruri frumoase, de frică să nu 1* credem. In calomnie, însă credem fără să cercetăm. * Sentimentele, gândirea, imagine!« s'au epuizat. Ceia ce-a rămas inedit, în poezie, e vocabularul. Prin ei, lu­crul comun se poate ridica la fru­museţea artistică. Să privim, deci, şi să cultivăm grădina plină de flori rare a Cuvântului Victor Eftfcofer

Next