Lupta, iunie 1922 (Anul 2, nr. 133-157)
1922-06-10 / nr. 140
Anul II, Ho. 1, Director Politic: CONST. MILLE Pe 12 luni Pe 6 luni Pe 3 luni ABONAMENTUL * * . r « n v r * • 1 *■.'■!* •*' v o v * » 200 lei 100 lei 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 TAGMA călugărească . D. Dumitrescu-Iaşi, fostul profesor universitar de la Bucureşti, a fost în tinereţea sa un creier larg şi limpede. Acum 43 de ani mi-a fost profesor şi nu am pierdut încă amintirea plăcută a lecţiunilor sale. Mai târziu, mult mai târziu, l-am găsit la ziarul „Drapelul“, organul dizidenţilor liberali, de sub conducerea lui Costinescu şi Aurelian, combătând partidul liberal care de pe atunci devenise urât şi sectar şi pe care el îl botezase o tagmă călugărească. Acum bătrân pensionar stă retras la IT. Severin, dar tot mai este torturat de nevoia de a scrie şi de aceia îşi spune gândurile sale într’un ziar care apare în Capitala Mehedinţilor. Dar, lucra curios, astăzi bătrânul profesor universitar a uitat de tagam călugărească. Şi ridică osanale şi se face teoreticianul partidului brătienist, ba încă ceva mai mult, vrea să dovedească că acest partid e un partid nou şi că Brătienii sunt oameni noui. Nu vi se pare o culme această pretenţiune ! Dar fără a ţine de rău pe fostul meu profesor, fără a-i face vre-o învinuire jignitoare să discutăm dacă partidul liberal mai poate fi un partid nou şi dacă tejghetarii cari îi sunt şefi pot fi oameni noi ? * Ce înseamnă în România partid de oameni noui ? Nu este chestiune de vârstă, pot fi bătrâni tineri şi tineri bătrâni, învechiţi în idei ruginite şi idei medievale Fără a face multă teorie, la noi de câţiva ani s’a dat votul universal. Cinstit este ca de îndată ce-l avem să-l aplicăm în mod onest şi să-l respectăm. Iată un program de partid nou şi de oameni noui. Votul universal trebue în prima linie să fie liber, căci numai astfel el poate exprima ideile şi sentimentele marii mulţimi. Apoi lăsându-l liber este natural că Parlamentul ieşit din aceste alegeri libere, el să desemneze guvernul. Nu ne interesează calitatea acestui Parlament şi nici destoinicia oamenilor noi ieşiţi dintr’însul. In ori şi ce caz el este o ILUaua. Principalul este că dând mulţîmei vot universal alegerile să nu fie făcute prin corupţie şi teroare, Parlamentul să lucreze liber. Dacă partidul liberal ar fi făcut aceasta el desigur ar fi avut dreptul să se numească nou fiindcă a rupt cu trecutul şi cu mijloacele ticăloase pentru a falsifica voinţa mulţimea. S’ar putea ca alegerile făcute sub el în asemenea condiiţiuni să nu-i dea majoritate-Sufragiul universal în cazul acesta a hotărît ca alt partid să guverneze ţara. Partidul liberal s’ar retrage cu demnitate în opoziţie, ar adopta un program în conformitate cu directivele ce le-a arătat votul universal, ar lupta cu cuvântul şi cu scrisul şi mâine când partidul desemnat acum prin votul universal ar cădea el, partidul liberal ,ar avea dreptul să-i ia moştenirea, solicitând aceasta de la votul universal. Procedând astfel partidul liberal ar fi dovedit că a căpătat altă mentalitate şi ar avea dreptul să se numească partid nou. * , vţij •. . . Dar aşa urmat-a el ? Nu, tot vechiul sistem l’a întrebuinţat. A venit prin Palat, nu prin Parlament, apoi odată instalat la guvern a început să lucreze corpul electoral, întrebuinţând absolut aceleaşi mijloace ca şi în trecut sub colegiile cenzitare. Corupţia, violentarea, furarea urnelor, măsluirea alegerilor, tot desfrâul administrativ şi ceia ce este mai grav amestecul armatei în alegeri, toate fără excepţiune au fost întrebuinţate de partidul liberal pentru ca să nu scape puterea din mâini. Nu s’a fasonat el după corpul electoral ci au voit să-l fasoneze pe acesta după chipul şi asemănarea lui. Şi acest partid vechi şi învechit în rele, care are un trecut aşa de pătat, care chiar sub votul universal a rămas acelaşi partid, pretinde că este nou ,şi că învechiţii cari îl conduc sunt oameni noi ?, Să o creadă ei, să o creadă bătrânul dascăl Dumitrescu- Iaşi, dar nu o va crede ţara* Partidul liberal a rămas, rămâne şi va rămâne tagma călugărească, cum a fost botezat tot de d. C. Dumitrescu- Iaşi. CONST. MILLE |u»n««i«n|iib Răsplata celor cari muncesc Directorul general al serviciului sanitar a demisionat. Nu cunoaştem, deocamdată cauzele acestei demieiuni. Ea ne obligă însă să ne oprim pentru un moment atenţiunea asupra serviciului, atât de vital pentru ţară, care este directiunea serviciului sanitar. Până acum serviciul acesta a făcut prea puţin pentru sănătatea publică. N’a lipsit poate priceperea, n’a lipsit poate nici devotamentul, rezultatele însă sunt lamentabile. Suntem o ţară în care populaţia — cea rurală în deosebi — e secerată fără cruţare, pentru că pe lângă Incultura locuitorilor, serviciul sanitar e aproape inexistent. Şi nu învinuim pe medicii rurali. Aceştia— fără să întrebuinţăm cuvinte mari — sunt adevăraţii eroi, dacă pot lucra şi atât pe cât o fac, cu mijloacele cari li se pun la îndemână. Şi apoi ce retribuiţii de batjocura au aceşti paria ai medicinei. Cunoaştem cazuri de medici rurali cari trăesc într’o mizerie de roman-foileton şi de cari te minunezi că nu fug de slujba ocnă pe care o au în vremurile acestea de zvârliri cu milioanele în dreapta şi în stânga; în vremurile acestea, cînd elementele cele mai puţin valoroase ale naţiunii se îmbogăţesc de la o zi la alta, tocmai acei cari sunt mai serios înzestraţi, cei cari muncesc mai mult, factorii cari sprijină Statul şi ordinea acefală de azi: magistraţii, profesorii, medicii, ofiţerii (vorbim de cei corecţi, nu cei cari fac afaceri), toţi aceştia sunt siliţi să ducă o viaţă de privaţiuni, care îi desgustă şi-i face să vadă scăparea numai în abandonarea profesiunii în care au intrat cu atâtea visuri. Sunt adevăruri cari trebuesc mereu repetate, pentru că guvernanţii noştri cred că dacă au 80 de milioane excedent şi câteva batalioane de jandarmi cu cari să reprime mişcările „sediţioase" au salvat Statul, şi au înălţat neamul! G. M. GRAHATE CONDIŢII Viitorul" se crede obligat spre celor amnistiaţi să nu-şi ia nasul la purtare, că Siguranţa e calea şi maiorul Cernat Idem. După informaţiile noastre, mâine oficiosul liberal va publica un program amănunţit, după care vor trebui să-şi ducă viaţa, de azi inainte şi până ce-şi vor da duhul, cei iertaţi de Vodă. In primul rând toţi vor trebui să se înscrie, în secret, in partidul liberal şi să nu facă propagandă contra „ordinei stabilite" şi contra regelui, decât atunci când Bradenii vor fi in opoziţie şi când li se va face cu ochiul de clubul, liberal. Fiecare din socialişti şi comunişti va trebui să dea câte un certificat celor trei fraţi prin care să-l declare ,,oameni noui", triplă esenţă de oameni noui. D-l comisar regal, maiorul Cercat, va trebui proclamat preşedinte de onoare al tuturor mişcărilor sociale, înaintate ca unul care le aprobă şi mai ales le înţelege ! Şi, la sfârşit, toţi amnistiaţii trebue să se aboneze la Viitorul" şi nu numai să-l primească, dar să-l şi citească ! Faţă de asemenea condiţii ni se spune că amnestiaţii vor cere să fie readuşi in carcerile închisorii acele ! DEŞCA CREIONUL ACTUALITATE! UMETRII D. PASIGI. — Ei, când declari război Serbiei ? D. IONEL BRATIANU. După nuntă, după nuntă ! Despăgubirile Și această chestune a fost lăsată m mtare de diferitele guverne cari s’m perindat la cârma statului. Sunt zeci de mii de oameni cari și-au văzut gospodăria lor nimicită, fie de armatele dușmane, fie de armatele noastre — in special pe liniile frontului. Acum trei ani s'a zorit toată lumea ca să formuleze şî să dovedească daunele suferite. Şi s‘a făcut aceasta, cu chiu, cu vai şi mai ales cu cheltueli de tot soiul. Fiecare are în buzunar o sentinţă care se poate bea cu apă neîncepută fiindcă statul nu se gândeşte la aceşti nenorociţi, cari, mulţi din ■(??, n’au fost în stare nici până acum să-şi reconstituiască gospodăriile distruse. Ştim că este o comisiune la ministerul de finanţe , iar o comisiune ! Dar nu vedem rezultatul practic al lucrărilor ei şi mai ales nu vedem că se procedează în sfârşit la lichidarea daunelor. A. B. oo . 000 samavolnicie fintilista Euspsacarea lojei regimului apelor și anularea concesitunlor acordate Se știe că d. Vintilă Lrat'cin a dus o companie furioasă contra fostului ministru de lucrări publîce d. I. Petrovîcî care a avut curajul să rezolve chestiunea regimului apelor, să treacă legea în Parlament cu asentimentul întregei opoziţiuni şi chiar de votul d-lui Al. Constantinescu,să promulge, ba chiiar să înceapă aplicarea ei, îndrăzneala aceasta a d-lui Petrovici de a rezolvi o chestie pe care d. Vintilă Brătianu îşi o rozovase pentru a cm arunca,unite unor întreprinderi patronate de d-sa, — trebuia pedepsită. La ministerul lucrărilor publice este acum un ministru de carton, am putea spune un interpus al d-lui Vintilă Brătianu. Desigur că actualul ministru Cosmanu semnează o hârtie mai importantă la acest departament fără avizul prealabil al ministrului de finanţe. Cu privire la legea care regulează regimul apelor, ministrul Cosma a executat ordinul d-lui Vintilă Brătianu şi a comis două samavolnicii. 1. A suspendat prin simplă decizie ministerială, deşi avem parlament, o lege promulgată şi pusă în aplicare. 2. A anulat lucrările de concesiune, după cum afirmă. Se vede însă că d. Vintilă Bră- Jua nu are în vedere anumiţi concesionari , atunci principiul „prin noi înşine" trebue să fie modificat şi înlocuit cu deviza „pentru noi înşine“. Iată --------- C ă legile şi conct ui* brătienist. i 'rintr‘0 simplă dt Crede d că viitorul gi t să respecte c va acorda azi stare anarhică. nită sa contii»tă economică și i . C\ România Şi Liga Naţiunilor ne-am retras din Ligă şi nici nu plătim ceia ce datorăm Modul cum ne purtăm faţă de Liga Naţiunilor este pur şi simplu scandalos Avem de apărat şi susţinut înaintea acestui areopag chestiuni de o importanţă vitală pentru cauza noastră naţională. Se vede însă că d. Brătianu nu dă nici o importanţă Ligei Naţiunilor pe care, în opoziţie, a ridicatizat-o. Venind la guvern a suprimat unicul reprezentant ce am avut la Geneva. Dacă nu i-a convenit persoana, putea s-o înlocuiască, dar a suprimat pur şi simplu pe reprezentantul României la Liga Naţiunilor, fapt care a fost considerat in sânul acestei instituţiuni ca un act de ostilitate a României, căci nici un alt Stat n’a procedat astfel. Mai mult decât atât, România s’a obligat să participe la bugetul Ligei. De trei ani n’a plătit nimic şi bine înţeles că nici guvernul Brătianu nu vrea să plătească. Sunt ţări cu o valută mai proastă, cum e Polonia, care s’a grăbit să aranjeze im modalitatea de plată. Noi facem o excepţie şi in această privinţă. In schimb Ungaria care n’are reprezentant oficial în Ufo, are insă un birou la Geneva condus de contele Baranay care este zilnic în contact cu biroul Ligei Naţiunilor. Aşa înţelegem noi consolidarea intereselor noastre naţionale, aşa înţelegem să satisfacem şi obligaţiunile internaţionale ce ne-am luat ? Şi când vom păţi ceva la Liga Naţiunilor, tot noi vom ţipa că suntem..., prigoniţi. R. X -----5-----o Xo——------ Comunicatul legaţiunei bulgare Am primit ieri din partea legaţiunei bulgare din Capitală, un Comunicat prin care se opune o dezminţire formală la ştirile apărute în unele ziare de la noi asupra evenimenteleor interne din Bulgaria. Legaţiunea bulgară ne asigură că nu s’a inccat la Sofia nici o lovitură de Stat. Asupra păţaniei regelui Boris care a dispărut optt zile de la Sofia, comunicatul nu afirmă absolut nimic. Oficiosul guvernului român relevând acest comunicat, arată cum d. Stambolistky a atacat pe regele Boris în congresul ţărănesc şi cum ţărăniştii bulgari au considerat ca prizonier în mâinile lor pe suveranul Bulgariei. De la Sofia ne vin multe comunicate cari sunt însă în flagrantă contrazicere cu rapoartele tuturor diplomaţilor Antantei. D. Stambolinsky tratează cu Moscova, dar nu-şi poate permite ca Germania să încheie pe față un tratat- L, T. A. Sâmbătă 10 Iunie 1022 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia ziarului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN TARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE Ziarul nostru a expus maltratarile la cari au fost supuşi foştii acuzaţi în procesul comuniştilor. „VIITORUL*1. a încercat atunci să desmintă relatările noastre, contra oricărei evidenţi. Ca să numai încapă nici o îndoială, am încercat să vorbim cu câţiva amnistiaţi, şi prin confirmarea făcuta de aceştia, suntem azi In măsură să dăm cea mai zdrobitoare desminţire. In adevăr, o minte omenească nu-şi poate închipui atrocităţile relatate de a înestiati... O apariţie neaşteptată In mijlocul câtorva studenţi Basarabeni, aşteptam pe Tiraotei Marin, care trebuia să sosească la prietenii lui, dintr’un moment într'altul. Aşezaţi în jurul unei vaste mese de brad, poftit cu multă amabilitate de studenţi în cercul lor, as- cultam comentariile evenimentului amnestiei, făcute in dulcele graiu „moldovenesc“La zgomotul uşei care se deschise, toţi tăcură tresărind. Dar în lacul lui Timotei Marin, o femeie bătrână şi slabă, sprijinită de un tânăr basarabean, intră. Ne ridicarăm de pe scaune, oferindu-i un loc. In lumina slabă a lampeî, o figură veselă, dar pe care chinurile morale au lăsat urme adânci, ne zâmbi cu bunătate— „Caut pe băiatul meu... Spuneţî-l să vioă mâine la mine“. De când Timotei a scăpat, sărmana mamă ar vrea să-l aibă mereu lângă ea... Fericită că-l ştie liber, după câte a suferit, bătrâna îşi deeschide sufletul cu încredere: — „A păţi uut atâta Timoteiu al meu, că poţi să scrii mult de tot de câte i-au făcut... „Să-L vezi cum a slăbit, nu-l mai cunoşti“’. Şi scoase o fotografie a băiatului, o privi înduioşată şi ne-o arătă Lam cerut vca săreproducem această fotografie în ziar... — „Dar să mi-o daţi înapoi, că nu mai am alta şi eu eu mi-am dus dorul, cât î’au ţinut închis“. — „Dar un Proces nu l’ai văzut “. — „Ba da.... puţin... că m’au dat afară... Să vezi cum a fost. „ martora care se dase drept nevastă de ofiţer, a minţit că l’a văzut pe Timotei în casa din str. Râpei... „Preşedintele a întrebat-o cum e Timotei. Şi i-a spus atunci, ba că e cu mustăţi, ba cu barbă, — când fiu-meu întotdeauna s’a purtat ras!... Când i s’a spus aceasta, maiorul Cernat a vrut să se răstească... „Pe mine nu m’a răbdat inima atunci şi am strigat: —„ Asta nu e nevasta niciunui ofiţer, ci o vitregă dela siguranţă“. —„D-ta eşti martoră?1 m’a întrebat preşedintele. — ..D-ta eşti martoră?“. — „Nu.... Eu sunt mama MF“. „Şi a dat ordin să mă scoată afară“. „M’am dus la regină- Mi-a dat 2000 de lei... Dar mie îmi trebuia băiatul!’1. Văzând că Timotei întârzie, doamna Marin plecă. Timotei Marin In aşteptare prietenii lui evocară figura tânărului student. Timotei Marin s’a născut în comuna Chipesca din judeţul Orheiu şi e în vârstă de 24 ani. A participat la evenimentele din urmă şi a fost până în 1917 membru al partidului naţional moldovenesc. A studiat la Chişinău, apoi a venit la Iaşi, pentru a urma studiile universitare. Aci el a fost organizatorul căminurilor basarabene şi preşedintele societăţii studenților basarabeni.... Deodată, atenţia ne este atrasă din nou de zgomotul uşii. O victime dureroasă, ne-a amuţit glasurile.... Două umbre intrară sfioase, uitându-se parcă cu teamă în jurul lor... Timotei Marin venise însoţit de studentul Holostenko, fost şi el implicat în procesul comuniştilor şi acum amnistiat Timotei Marin, este în adevăr înfiorător de slăbit. In lumina galbenă a lămpii, faţa lui apare pământie cu brazde adânci de durere, osoasă.... Ochii înconjuraţi de cearcăne vinete şi groase, mărturisesc suferinţele trecute... Şi totuşi, ochii lui Timotei Marin au păstrat încă licăriri de ascuţită inteligenţă. „Privirea asta inteligentă, e tot ce i-au mai lăsat"... îmi şopteşte un student... Dar celălalt: — Holestenco... Inchipuiţi-vâ o figură blândă de copil, din care a rămas pielea pe os. Holostenco are abia 22 de ani!... E neînchipuit de slab şi pare trudit de o muncă extenuantă. În carceră Mă prezint şi întreb pe Timotei: „Sunteţi în adevăr nemulţumit de felul cum aţi fost tratat ca deţinut politic ?"... Cu o voce impresionant de sonoră în fraze bine legate și lucide, Timotei Marin începe: —„ Da ... Am fost bătut !.„ Crunt bătut!. Bătaia era de altfel o parte integrantă din sistemul juridic ce ni s’a aplicat, „Dar carcera“, — carcera e teribilă !,„ Nu-șî poate imagina mintea omenească instrument mai rafinat de tortura... „Inchipueţi un sicriu vertical de 35 pe 45 mm. lărgime. Abia încapi în ei. Făreţii iţi strâng spatele şi pieptul şi coastele eu» „înşişi generalii Gondeescu şi Bividoglu s’au exprimat, — cu oarecare scepticism, — văzându-ne, că li se pare că spaţiul acesta e în adevăr cam mic, pentru dimensiunile unui trup omenesc... „In acest sicriu numit carceră, nu ai aer ; te sufoci.... Dar cea mai grozavă tortură, e că nu te poţi aşeza jos. Picioarele ţi se umflă, sângele ţi se urcă la cap, tâmplele îţi svâcnesc, gata să plesnească.» Tortura aceasta inchizitorială te aduce într’o stare prnamabilă de surescitare nervoasă, vecină cu nebunia... Afară de acestea, ţi se pun lanţuri de mâini şi de picioare. Şi am stat aşa, unii din noi, timp de câte 5—10 zile. Cel puţin 20 la sută din cei implicaţi în proces, adică pe puţin ?fe© 20 de nenorociţi, au fost pedepsiţi cu această tortură, nedemnă de civilizaţia modernă! „Chiar părinţii şi rudele noastre au fost maltratate. n — Au fost cazuri, motoamnă Timotei Marin, r* când prigoana şî terorizarea au mers până la părinţi şi rudele noastre!... „Chiar mama mea a fost smucită fi brutalisaid, fiindcă a încercat să protesteze, ,JJn frate al meu, care acum se află în şcoala militară, a fost arestat odată cu mine. De ce, .. nu ştiu.., „După o lună, i s*a constat nevinovăţia, dar nu i s‘a da! drumul, decât în urma grevei foamei. „AU frate, învăţător in Basarabia, mi-a fost persecutat ei i s-au făcut şicane peste şicane. Au curs percheziţiile. „De altfel, acest, sistem e caracteristic pentru întreaga Basarabie. Situaţia acolo e dintre cele mai tragice’... * Vom da în numerile viitoare declaraţiile lui Timotei, Marin, Holostenco şi alţi Amnistiaţi asupra felului cinic cum se bătea la siguranţa din Iaşi şi la Văcăreşti, părerile lui Marin asupra aplicării amnistiei, atrocităţile suferite de Dobrogeanu Gherea, cum a fost arestat Timotei Marin, ideile lui şi impresia asupra studenţimei basarabene. Faţă de importanţa intrinsecă a acestor mărturisiri credem că nu mai e nevoe de nici un comentariu. DAN ----------000X000--------- TORTURILE DE LA INCHIZIŢIA MILITARĂ îngropaţi de vii, in sicriuri verticale Persecuţia părinţilor celor acuzaţi Interview cu Timotei Marin ?■# i • ' . ' ' .. v ■ ..... ‘ : TIMOTEI MARIN Să fugim de politică LOTERIA La fiecare colţ de bulevard avut câte un UITE-POPA, NU EPOPA“ modernizat E vorba da ral indivizi, cari speculează avhitate actuală de câştig fără mască ţi vând publicului hotete Mtiaa da loterie, ademenindu-ta: — Câştigul se plăteşte imediat!.. In jurul acestor bănet ambulanţa, zac maldăre de Duete trase, să mai lipseau murdăriei de pe bulevarde !_ Murdăria nu e singurul şi înavtrahitul inconveninent al lotarM. Ia loterie câştigi bani fără să munceşti, ceea ce este a imoralitate. Dar loteria are şi avantaje, pa care Francisc I le-a formulat încă de acum patru sute de ani: — „In timp ce vor jucă la loterie, supușii mei vor uită să se Injure, să se bată și să haba sei pe Dumnezeu". Ludovic al XIV intension loterie particulare, iar „viciul privat devine viciu oficial". Regele Soare se obicinuise să câștige, prin astfel de procedee, câte 12 milioane pa an. Erau desigur loterii de Stat, dar Ludovte adoptând formula "STATUL SUNT EU". identificase și aversa Statului cu a sa. Ca venit al Statului, în momentul de jenă financiară, sau pentru opere de binefacere, loteria asta scuzabilă. Dar în serii interminabile, ca acea loterie română da Stat, eau in forma potopului de loterii particulare, ce inundă azi bulevardele noastre, loteria devine o imoralitate publică. Prea desele loterii înmulţesc numărul jucătorilor, asmuţă patima jocului şi trase materialismul avid şi lenea soriptftilf.e»«*«*. SANDU VORNEA INVATATURI Numai calomnia desarmează scepticismul nostru. Nu cercetăm atâtea lucruri frumoase, de frică să nu 1* credem. In calomnie, însă credem fără să cercetăm. * Sentimentele, gândirea, imagine!« s'au epuizat. Ceia ce-a rămas inedit, în poezie, e vocabularul. Prin ei, lucrul comun se poate ridica la frumuseţea artistică. Să privim, deci, şi să cultivăm grădina plină de flori rare a Cuvântului Victor Eftfcofer