Lupta, iulie 1922 (Anul 2, nr. 158-183)

1922-07-01 / nr. 158

Anul II, No. 158 Director Politic: CONST. ItUIILE ABONAMENTUL Pe 12 luni ........ 200 lei Pe 6 luni...................................100 lei Pe 3 luni ........ 50 lei REDACȚIA şi administraţia BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 de-acum înainte, gura lui nu se va mai deschide spre a rosti cuvinte dătătoare de speranţă şi înfiripă­­toare de iluzii. Vor rămânea între scoarţele cărţilor sale, mimsnaîeSe-s cuvântări şi se vor cita ca pildă mai aîes acelea dîn întruniri publice şi din parlament, prin «wwwtră ?« acţiw!*«* pentru * i se educe la îndeplinire idealul naţional. înaintea justiţiei nu se va mai auzi de-acum înainte glasul lui Take Ionescu. Văduv va fi baroul de acest minunat şi maeştru­ meşteşugar al vorbire!, care cap­tiva pe magistraţi, pe avocaţi, pe toţi aceia cari îl as­cultau. Nu vom mai citi în gazete cuvintele Sui de îmbăr­bătare, de luptă, de o bărbăţie mândră, de o logică fără greş. Mâna care le-a scris este de­ a pururi nemiş­cată şi creerul Sui, minunatul lui creer, nu va mai fi în fierbere de idei şi de concepţiuni. De azi înainte, el intră în istoria Neamului. Tot ce a fost mic şi inerent unei vieţi de lupte politice şi de multe ori personale, va dispare şi va rămâne numai ce a fost bun, măreţ, iubitor de oameni şi mai ales de ţară. Rămas bun, dar, îţi zic prietenii, cari te-au cunoscut şi te-a preţuit; rămas bun îţi zic aceia cari au stat în apropierea ta; rămas bun îţi spun şi adversarii. O ţară întreagă, un rămas bun şi prelung şi înecat în lacrimi, îţi spune; un rămas bun se aude chiar de peste ho­tare, căci tu ai avut marile privilegiu de a fi strălucit nu numai între graniţele înguste ale ţarei tale, dar gloria ta s’a răspândit în lumea întreagă. Rămas bun ! Rămas bun! €©ÜST. miLE Ist sunetul clopotelor, în lacrimile prietenilor, în ja­lea obştească, ace­a care a fost Take Ionescu, va piesa azi dintre noi, la Sinaia, unde şi-a ales, pe munte şi între brazi locuinţa cea de veci. RAMAS BUN MOŞTENIREA LUI TAKE IONESCU Nici un act al vieţei nu atin­ge puterea de moralizare a ac­tului ei final. Moartea morali­zează cele mai urîte deprinde­ri, făpturile­ cele mai ticălo­se. Sa fie frica pe care o insu­flă înspăimântătoarea ei neîn­durare ? Să fie justiţia pe ca­re o trezeşte recea ei majesta­­ta ? Fapt este că singură moar­tea reuşeşte să smulgă masca hipocriziei, să facă să facă ge­lozia şi calomnia. Nu a fost om public mai ca­lomniat în viaţa sa ca acela a cărui moarte a fost proclama­tă oficial de către adversarii săi ca un doliu naţional- Iată triumful morţei. Dacă inima lui continua să bată, dacă mintea lui conti­nua să cugete, dacă fapta lui urma să aibă însemnătatea pe care o avea —* Take Ionescu avea să audă poate şi după întregirea României că politi­ca lui, dacă nu chiar şi exis­tenţa lui, este un pericol na­ţional. at Fiindcă însă inima lui nu mai bate, fiindcă frumoasa lui minte nu mai deapănă minu­natul fir al inteligenţei sale, fiindcă fapta lui nu mai poate stârni geloziile politice — mpartirea lui e proclamată un doliu naţional. Ipocrizia în­­tr’adevăr, este omagiul pe ca­re viciul îl aduce virtuţei. Viaţa şi faptele omului a­­cesta n’au putut nici­odată să-i aducă dreptatea cuvenită şi unirea tuturor. Numai moar­tea a reuşit să împace suflete­le la sicriul lui. Ce trist ates­tat de paupertate umană ! Guvernul adversarilor săi a fost­ cel dintâi care s-a grăbit să proclame caracterul naţio­nal al doliului provocat de moartea lui Take Ionescu. Patruzeci de ani­ a colcăit însă calomnia, împotriva lui, în toate discursurile şi publi­­caţiunile liberale, denunţân­­du-l ca omul străinilor şi al străinătăţei, — vândutul vân­duţilor! Istoria are răzbunările ei! Doliul naţional la moartea lui Take Ionescu îl proclamă şi’l conduce azi oficial şeful par­tidului liberal- Moartea puri­fică, moartea moralizează... Au murit mulţi „patrioţi de­zinteresaţi“, * cari nici­odată n’au fost denunţaţi de vânduţi străinilor şi străinătăţei —* şi, veniţi pe lume săraci lipiţi pământului,, au lăsat moşteni­ri de milioane. Dacă Statul a fost vre­odată mai puţin folo­sit — apoi a fost pe urma mor­ţei lui Take Ionescu , taxele pe moştenirea ce lasă alor săi vor fi destul de slabe. Cu mult mai însemnată e moştenirea ce o lasă neamului şi tărei sale. Când a călcat în viaţa pu­blică, jumătate din neamul său robea în afară de hotare­le tărei, iar înlăuntru consu­lul austriac bătea încă din pi­cior. Ieşind din viaţă, Take Ionescu lasă urmaşilor lui o Românie sporită în 1913 şi în­tregită în 1918. Câţi sunt fericiţii cari pot lăsa asemenea moşteniri ? La mormântul lui să facem un legământ: acela de a go­ni din luptele noastre calom­nia care l-a nedreptăţit şi a­­mărât atâta pe el şi de a ui­ta, tot ce ne desparte ori de câte ori va fi de apărat ma­rea moştenire. Take Ionescu a murit. Tră­iască România Mare! EMIL D. FAGURE Pentru prestigiul Sfatului Cinci deţinuţi din Basara­bia, amnistiaţi de Rege, decla­raţi cu „acte neclare“ de gu­vernatorul militar de peste Prut au avut o soartă stra­nie : doi au dispărut, iar trei au fost găsiţi asasinaţi în pă­durea Vadul Vodei. Pentru prestigiul Statului, chestia aceasta trebue com­plect lămurită. De ce anume nu au fost am­nistiaţi cei cuprinşi în decre­tul regal, unde sunt cei doi dispăruţi şi cine a asasinat pe ceilalţi trei ? Asasinatele acestea prin pă­duri, în iharş şi fără urmare judiciară au costat în destul faima României până peste ocean. Guvernul d-lui Brătianu — sub care mereu se repetă ase­menea fapte — trebue să vor­bească limpede și cu acte ju­diciare neindoioase. O vom cere necontenit, ori cât s’ar obstina guvernul în tă­cerea sa. . - Sîl­ax . GRANITE Sa dea un ordin D. gheneral Mărdărescu într’un interview acordat „Viitorului"­ arată că nu se pot mări acum soldele. Dar dacă nu se pot mări, de ce nu dă d. ministru de războiu un ordin de zi pe toată armata, prin care să se reglementeze­­ şi felul de viaţă al ofiţerilor ? In definitiv, înţelegem ca un civil să mănânce de 2—3 ori pe zi, dar un ostaş, şi mai ales un ostaş român — adică un specimen care are şapte vieţi în pieptu-i de aramă — ostaşul acesta ar putea foarte bine să mănânce la o săptă­mână odată. Admiţând că în urma acestui regim alimentar ceva cam sobru, ar perie 3di vieţi, tot i-ar mai rămâne câte­va ! Ş-apoi, la Mărăşeşti nu s’au bătut soldaţii în cămăşi ? De ce n’ar um­bla ofiţerii, în timp de pace, în... ismene ? Dora s’a făcut odată. D. ministru n’ar trebui să prege­teze, să dea ordinul în chestiune, pentru că în armată c’un ordin se regulează totul !... Greutatea e să-l dea! DESCA A Amenintäiils iftlpiiiSiFMII HM! iliiiEţgliiif Guvernamentalii se plâng că o­­poziţia ameninţă şi cu deosebire se ridică în contra unei amenin­ţări a averiscanilor cari, printr’un comunicat, declară de ilegale toate lucrările acestor adunări, iar ace­­le cari vor fi promulgate se vor considera ca acte emanate de la puterea executivă fără tăria de lege. Pentru ce n'au averescanii drep­tul să ameninţe la fel cum ame­ninţau liberalii în opoziţie? Ofici­osul guvernului răspunde, fiindcă „d. Averescu a trebuit să părăseas­­că banca ministerială sub povara unor acuzaţii de ordin moral", fiindcă „avem dea face cu un par­tid creiat prin transfugii tuturor partidelor prin avalanşa ariviştilor, deziluzionaţi de a nu se fi putut căpătui în celelalte partide", etc., etc. _ " Am crezut că în România nouă politica aceasta, a anularei şi a desfiinţăreî legilor create de ad­versarii poliici, va încetai. Aceasta insă nu intră în capul liberalilor cari nu admit ca adver­sării lor la guvern să întreprindă vre­o legiferare serioasă şi dacă o întreprind, liberalii, revenind la guvern, o desfiinţează. Guvernarea lor de acum se ilu­strează tocmai prin această poli­tică de desfiinţare a mai tot­ ce s‘a făcut sub guvernele trecute. In această constă opera de... re­facere liberală. Aşa cind, cum îşi pot închipui liberalii că guvernul de mâine ra­re nu va mai fi un guvern Ave­rescu va respecta „legiferarea“ azi ? Dar cea­ d­intâiu obligaţiune mo­rală a opoziţii coalizate, a guver­nului de mâine, faţă de opinia pu­blică, va fi tocmai anularea tutu­ror nelegiuirilor samavolnice ale autocratiei iralieniste.­­ ^ Nu e vorba de­­ci o amenin­ţare, ci de angajamente solemne cari se vor respecta. R. P. Nou­ cabinet polonez Varşovia, 29. (Rador). — Noul mi­nister polonez, este definitiv consti­tuit. Compunerea sa este următoa­rea: prim-ministru Arthur Sliwins­­ki; interne Anton Kamienski; exter­ne Gabriel Narutowicz; război Casi­mir Sosnkowski; finanţe (provizo­riu) Casimir Zaczek; justiţie Waclaw Makowski; agricultură Joseph Ra­­czynski; comerţ Ştefan Ossowski ; comunicaţii Ludovic Zagomy-Mari­­nowski; lucrări publice’ Ladisla Zie­­minski; muncă Ludowic Darokski ; igienă Witold Chodzde; ministerele instrucţiunii publice şi poştelor n’au deocamdată nici un titular.\ ••«tU* »***«» 4« w.. «S#« i Cunoscutul conducător al socialiş­tilor belgieni, reîntors din Rusia a dat interesante amănunte asupra violenţei şi intoleranţei bolşevicilor. • ■ ‘Si*­­v.«.’.„ WANDERVELDE .5 -„ensiunii şi ai­ci H ali „Viitorul“ a pornit o ofensivă în potriva d-lui I. Maniu, de­sigur din ordinul şefului suprem. Sub titlul „Un om şi o atitudine“ ofi­ciosul guvernului elestăinueşte că d. Maniu s’a angajat faţă de ca­binetul Brătianu dela 1919 să nu semneze tratatul dela St. Germain Şi „Viitorul“ recunoscând că d. Maniu a refuzat guvernul după demisia d-lui Brătianu recunoaş­te implicit că d. Maniu s’a ţinut de angajament. Atunci pentru ce insinuaţia că d. Maniu n’ar fi un om sau ar fi avut o atitudine contrarie angaja­mentelor luate? Dar nu este într’adevăr o extra­ordinară îndrăzneală din partea oficiosului liberal să atribue d-lui Maniu o inconsecinţă sau o călca­re de angajament în chestiunea politicei de rezistenţă? Omul care ne-a încurcat la con­ferinţa de la Paris, din a cărui cauză n’am obţinut o fruntarie mai bună, omul care prin atitudi­nea lui ne-a dus la un ultimatum şi apoi a fugit de la guvern lă­sând ţara într’un conflict cu con­siliul suprem, acest om mai are Indrăsneala să acuze pe alţii de ce n’a continuat politica de rezis­tenţă! Şi acum ce vrea d. Brătianu?­ Revizuirea tratatului de la St. Germain şi reluarea politicei de rezistenţă?. S’o spună categoric. Cu doua atitudini în politica externă nu mai merge azi. K. X­ Telegraful din Berlin trâm­biţează în toată lumea că moartea lui Rathenau a zgu­duit elementele „republica­ne“ şi o concentrare a lor s’ar prepara împotriva elemente­lor imperialiste. Aşa a fost şi după asasina­rea lui Liebknecht şi după a­­ceea a lui Kurt Eisner şi du­­pă aceea a lui Erzberger — ceea ce n’a împiedecat achita­rea asasinilor şi o atitudine mai mult ca suspectă faţă de naţionaliştii imperialişti. Să fie de astă dată o trezire la realitate şi o concentrare serioasă şi sinceră a elemen­telor democrate şi republi­cane ? Numai evenimentele viitoa­re vor răspunde la această în­trebare şi până atunci rezer­va se impune. Se arată în telegramele din Berlin că a făcut impresie a­­colo vocea unei părţi din pre­sa franceză care a emis păre­rea că moartea lui Rathenau demonstrează interesul Fran­ţei de a susţine democraţia germană printr’o politică mai moderată. Franţa ar fi susţinut d© mult mai eficace „democraţia germană" dacă n’ar fi întâl­­nit-o mereu alături de reacţiu­­nea imperalistă. Numai o acţiune hotărîtă a democraţiei republicane ger­mane împotriva autorilor res­ponsabili ai războiului şi tul­­burărilor de azi poate salva Germania de o nouă aventură care poate să-i devie, de astă­­dată, cu totul fatală. SATURN *«*♦•**•* •««» Lucrările conferinţei reparaţiilor Lafayette 29. — Comisiunea re­paraţiilor a aprobat modificările introduse în aranjamentul dela 15 Martie 1922, relativ la prestările in natură cu începere din Iunie 1922. Subcomisiunea comitatulu­­de garanţii îşî continuă lucrările, când lucrările vor fi terminate, co­­mitetul se va întruni în şedinţă plenară. *«,*«*.*•«. 1 iu­lie 1922 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia zia­­rului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREMUL ACTP&LIVE! IN BASARABIA — Dom*te gheneral, a venit decretul re­gat de amnestie. — Eu î mi pasă! Regele dela București domnește pârei la Prut, nu până la Nistru! Statul ankilozaf funcţionari­ pitifci demisionează Punând taxe pe tot ceia ce este ta­xaţil şi netaxabil, ştampilând tot ce est© titlu, cerând cetăţeanului zeci de certificat© şi recipise, guvernul a complicat formalităţile , şi a­­încurcat astfel lucrările de biurou, in­cât ad­­n­mistraţia poate fi considerata azi ca o maşină înţepenită. Toată această complicaţie cere un număr formidabil de funcţionari. Dar iată că funcţionarii îşi pără­sesc posturile, din cauza salariilor in­suficiente, şi numărul lor scade, cu cât cresc operaţiile de biurou şi în­­­curcăturile. E suficient să fi avut treabă pe la vre-o administraţie, ca să-ţi dai sea­ma că lucrul nu merg© de loc. La casa de depuneri, d© pildă, arhi­va e supra­încărcată. Secretariatul a invadat de certificate pentru efecte e­vacua­te la Moscova, certificate ce se pretind la biuroul ştampilărei titlu­rilor de rentă din ministerul d© fi­nanţe. Casieria este extrem de aglomerată cu taxele de ştampilare şi chiriile. Contabilitatea, — inima instituţiei,— e aproape imobilizată. Situaţiile rămân neîncheiate câte 2—3 zile, fiindcă nu are cine să le închee. Funcţionarii altor servicii, — cel al verificărilor şi controlului, — au fost aduşi la contabilitate să umple golu­­l­u­rile aşa că şi acele biurouri suferă. Demisiile curg. Şi ori­unde te vei duce, vei găsi aceiaşi situaţie deplorabilii. II . Funcţionarii ministerului de finan­ţa ameninţă cu demisiile, sunt de alt­­fe enorm de mime vâcăifte.­­?i fina mare e numărul posturilor vacanta la C. F. R. In învăţământul primar sunt 700­1 de catedre fără învăţători. O parte din funcţionarii poliţiei din Ardeal s’au hotrât să demisioneze. Magistraţii se agită. In armată se strecoară idei subversi­­­ve. Anumiţi­ indivizi interesaţi, profi­­­­tă de neliniştea spiritelor, pentru a­ îndemna prin manifeste pe ofiţeri să demisioneze în bloc. Dar ofiţerii nu mai au nevoe de excitante . Statul îşî goneşte ofiţerii din armată... Toţi salariaţii Statului dezertează, când îşi pot câştiga aiurea o pâine, lăsând în administraţie pleava. Cei noi numiţi, — incomparabil mai puţini de­cât cei plecaţi, — nu au nici ,ci experienţă şi mai râu încurcă lucru­rile.... gestul!.. Dibielile financiare aie guvernului ankilozează Statul. Func­­­ţionarul moare de foame ; nu mai are răbdarea să aștepte rezultatul tribu­­lațiunilor experimentale ale guvernu­lui... Război­­ivii în China Cine­i generalei Chang-Tso-Lin „Excelsior“ publică o interesantă re­laţiiu­ne a trimisului său în Extre­mul Orient asupra vieţei aventuroa­se a generalului Chang-Tso-Lin, li­nul din dictatorii Chinei care a su­ferit de curând o înfrângere a răz­boiul civil. Chang-Tso-Lin, nu are nici o cul­tură și origina sa este din cele mai umile. Tatăl său a fost hamal. Foar­te de tânăr, Chang-Tso-Lin a fost mobilizat în războiul contra japone­zilor; dezertă de­oarece nu izbuti să suporte cismele în picioare, rătăci multă vreme şi găsi în sfârşit adă­post într’o fermă creştină din St. Josef în China, administrată de că­lugăriţe franceze. Călugăriţele îl ţinură ascuns. Chang-Tso-Lin se făcu servitor, mul­gea­ vacile, scotea apă din puţ şi sfârşi prin a se boteza. La sfârşitul războiului chino-japonez, dispăru pericolul pentru dezertor şi Chang- Tso-Lin, îngrijindu-se prea puţin de salvarea sufletului său, părăsi călu­găriţele­ şi se întoarse în locul său natal din sudul Chinei. Avea atunci 22 anii. Din călătorie aducea acasă 7 puşti. Adună şease prieteni cu cari formă o bandă şi dovedi imediat ca­lităţi de şef de bandă, încât faimoşii bandiţi din Manciuria „Hong huzes“ (mustăţile roşii) se aliară cu dânsul şi sfârşiră chiar prin a se pune sub dictatura lui. Chang-Tso-Lin ajunse astfel să domnească asupra unei pro­vincii. Trecură zece ani şi japonezii por­niră contra ruşilor. Chang-Tso-Lin se bucura de o oarecare autoritate­ pe câmpurile unde avea să se desfă­şoare lupta. Japonezii îl ademenesc, îi dau bani şi arme şi iată-l trans­format în franc-tiror. La terminarea războiului, Chang-Tso-Lin era bogat, întreaga Manciurie se afla sub căli­câiul lui; guvernul chinez nu­ mai putea ignora şi­ îi oferi gradul de colonel al armatei regulate şi deco-, raţia Tigrului de clasa treia. Chang- Tso-Lin acceptă, dar mareşalul tătar, care comanda la Mukden se temea de el şi pune să-l trimeată în Mon­golia. In 191 izbucni revoluţia chineză, mareşalul tătar face­ defecţiune şi vice-regele Siu, azi preşedintele repu­blicei, se adresează lui Chang-Tso- Lin care se întoarce din Mongolia şi bate pe mareşalul tătar. Republica e învigătoare; atunci Chang-Tso-Lin, fără a sta la îndoială, taie capetele în numele republicei. E numit gene­ral. Pentru a doua oară devine stă­pânul Manciuriei, de data asta în mod oficial. Apelează la prietenii săi briganzii şi-î numeşte căpitani ai armatei regulate. Se­ proclamă vice­rege, se face mareşal şi primeşte „sigiliul celor şapte lei“. Bolşevici năvălesc în Mongolia, intră la Ugra. Chang-Tso-Lin cere guvernului din Peking 30 milioane ca să-i alunge1. Bagă banii în buzu­nar, apoi consultă augurii şi, cum destinul răspunde — zice el —­ nu atacă pe bolşevici. Preferă să consti­­tue un minister, să-şi formeze un stat major şi să strângă în jurul său 800.000 de oameni cu cari sa por­nească războiul civil contra lui­ Wu- Pei-Fu. Acesta îi aplică însă o înfrângere zdrobitoare, în urma căreea cei doi generali, adversari înverşunaţi până eri, s’au împăcat.

Next