Lupta, septembrie 1922 (Anul 2, nr. 210-232)

1922-09-27 / nr. 232

r I Director Politie CONST. M I LLB ABOSA^HTul. Pe 12 luai ...... Pe 6 luai • '... Pe 3 Iuii * « BBSACPA SI AD BUCURESTI, STR. Anul n, No. 2320 Sierenic 27 Septembrie 19226 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia ziarului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEU IN STRĂINĂTATE EVITAREA războiului m Orient încă odată acordul între marile puteri aliate atât de constant urmărit şi de sincer dorit de puterile Micei Antante, e pe cale să evite răsboiul ce era gata să isbucnească de astă-dată în Orientul Europei pe urma victoriei turcești în Asia Mică. La finele sâptămâneî trecute o notă oficioasă a agenţiei Reuter care arăta că Anglia ar fi hotărîtă să apere şi singură Constantinopolul şi Strâmtorile împotriva turcilor, a alarmat considerabil opinia publică europeană, alarmă care s’a repercutat până în svonurile de mobilizare dela noi. Astăzi este evident că nota agenţiei Reuter, publicată fără autorizarea Foreign Office-ului din Londra, dacă a făcut să transpire intenţiile de intimidare ale cabinetului din Londra nu a tradus însă tendinţele reale ale politicei engleze. Vizita spontană a lordului Curzon la paris şi nota ulterioară a agenţiei Reuter, care stabilea că guvernul din Londra înţelege să nu se opuie ca turcii să ocupe punctele din Asia Mică în cari aveau să Înlocuiască pe greci, dar înţelege să nu admită trecerea turcilor în Europa înainte ca o conferinţă sa fi hotărît condiţiile de pace, au fost preliminariile optimiste ale fericitului rezultat obţinut de conferinţa dintre lordul Curzon, d. Poincaré şi contele Sforza la Paris. Necontestat că acest rezultat se datorează în primul pA*»a politicei de prudenţi şi de pace urmată de Franţa care şi-a dat bine seama şi de situaţia din Asia Mică, şi de consecinţele ce ar fi putut avea o atitudine inutil provocatoare faţă de trupele turceşti victorioase. Franţa a fost cea dintâi, a sfătui pe Kemal Paşa să nu-şi compromită succesele din Asia Mică cu o înaintare pe teritoriul european, dar în acelaş timp a arătat turcilor că o asemenea atitudine le va asigura bună-voinţa ei şi a tuturor amicilor pâc«m La politica aceasta nu puts* să nu se asocieze' Italia care are sub dominaţia ei mari netani şi toate statele aliate . Orient cari vor garantarea libertăţei şi internaţionalizărei Strâmtorilor, dar vor în acelaş timp în mod sincer şi pacea. In Anglia, de altfel, Sir Grey n'a ezitat a ieşi din rezervă şi a cere şi în chestia orientală menţinerea acordului anglofrancez şi al tuturor aliaţilor, iar pe de altă parte Labour- Party a votat o moţiune opunându-se trimiterei de forţe in Grient; bună parte din presa engleză a cerut convocarea Parlamentului spre a arăta că mediul burghez şi financiar nu e mai puţin emoţionat ca cel uvrier de ceia ce „Times“ a mers până a califica de „politică de provocaţiune“. S-a încercat prin ştiri alarmante, care continuă, asupra unei acţiuni comune între guvernul din Angola şi cel din Moscova, a se înfăţişa, posibilitatea unei cooperări militare kemaliste cu armatele Sovietelor. Pe cât se pare alarma nu corespunde realităţei, ci e mai mult tendenţioasă, Kemal Paşa nefiind cunoscut ca un om care ar lăsa armatele sale în contact cu bolşevismul trupelor roşii. Pe deasupra falselor alarme avem astăzi rezultatul conferinţei de la Paris. Nu numai că s-a stabilit un acord, dar de unde se credea că cele trei mari puteri vor lucra separat în scopul comun al reţinerei turcilor in Asia Mică până la obţinerea rezultatului unei conferinţe de pace, ele au stabilit lesne o acţiune comună — ceiace are o deosebită importanţă. Mai mult, spre a lucra repede, s’a decis o conferinţă prealabilă la Mudania până la ţinerea conferinţei, proectată la Veneţia sau oricare altă localitate. România, care consultată, n’a ezitat a sublinia interesele sale vitale de a vedea triumfând garanţiile libertăţei şi internaţionalizărei Strâmtorilor, a ţinut însă să afirme încă odată intenţiile sale pacifice. In acest spirit ea va merge la conferinţa orientală care se anunţă sub bune auspicii în urma acordului anglo-francoitalian salutat cu o reală mulţumire de întreaga lume civilizată ca „,un succes al aliaţilor“ cum a ţinut să-l califice d. Poincaré. EMIL D. FAGURE Tetegreaels Vin-Ragelui VIce-Regele României care s’a încurcat rău cu încoronarea, a organizat un schimb de telegrame, care să-i dea iluzia că Ardealul e alăturea de d-sa în exploatarea politică a încoronărei Ca armă de partid. In afară de mergerea d-lui Goga in audiență la rege, d. Brătianu a primit până acum o telegramă de aprobare dela părintele Lucaci, care nu uită să declare că s’a retras din politică și a doua dela d. Theodor Mihály, un guvernamental constant și la postul său sub toate guvernele. D. Brătianu n’a uitat să publice aceste telegrame de aderare, nici răspunsul P® care d-sa l-a dat. Ba a profitat chiar de răspunsul către d. Mihály spre a decreta că num® când îl prezida d. Mihály Partidul Naţional „reprezenta o necesitate”. Azi nu mai reprezintă o necesitate pentru d. Brătianu, ba reprezintă chiar o primejdie pentru d-sa... Telegramele Vice-Regelui nostru sunt extrem de amuzante. S. U. R. ai ACORDUL ALIAŢILOR ministru de externe al Angliei care a rprezentat guvernul său la conferinţa din Paris a aliaţilor în care s’a stabilit acordul în chestiunea orientală. LORDUL CURZON RusminDâlcâli Sub ministeriatul marelui financiar definttiă Brătianu Una din ruşinile vârtejului de milioane de după războiu a fost dezastrul de la Banca Naţiunei, pe care un om necompetent dar de sigur de treabă l-a plătit cu viaţa, sburăndu-şi creerii. Pe când victima era dusă la groapă, directorul arestat un exagent electoral de mâna a treia, îşi aranja la Văcăreşti, în linişte, o apropiată clasare a afacerei în dauna băncilor străine păcălite şi mai ales în dauna creditului ţatei în afară. Sub guvernarea d-lui Brătianu, care a venit să asaneze moravurile şi finanţele tă'.tif, şi pentru a consacra cuvâtdv^ nu-_ nt0fvTuP de 'finanţe ăăUban&îenlor lezaţi, că răspunderile vor fi stabilite în crachul de la Banca Nafiunei, singurul arestat a fost liberat şi în urmă scos de sub urmărire. Muşamaua a fost întinsă, iar acum încasăm comentariile de pe piaţa Parisului. Aşa a asanat d. Vintilă Brătianu şî piaţa, financiară. Halal să-i fie! L. T. !A. Firi lumină Capitala este fără lumină de o săptămână. Focul de la uzina electrică este cauza că ne băgăm degetele în ochi. Mai plicticos este că aproape toată lumea a abandonat, pentru electricitate, gazul aerian şi lămpile cu petrol cari nu mai sunt întrebuinţate decât la periferie. Care ar fi datoria Primăriei? Să fi avizat pe cetățenii cari uzeză de lumină electrică ce anume cartiere vor fi lipsite de electricitate și cât timp. Oamenii în cazul acesta ar fi putut chibzui, dacă este nevoe să schimbe sistemul de lumină sau dacă se resemnează cu starea actuală de chiorărie. Dar Primăria n’a făcut nimic în acest sens. Mai este încă timp s’o facă. Ii punem întrebarea deci și o rugăm să publice cari cartiere vor fi lipsite de electricitate și cât timp va dura aceasta? Poate să ne timp va dura aceasta. Poate să ne spuie mai bine mai mult timp de cât va fi în realitate, de cât mai puţin timp decât va fi în adevăr. IA. B. I II1ITIT1III &zi se împlinesc o sută de ani dela darea primei constituţii a Moldovei, sub Ioniţă Sturza Vodă. Am vorbit ori despre această constituţie, inspirată după declaraţiunea drepturilor omului, din timpul marei revoluţiuni franceze. • f ,.v, tL, f .;*j L ' . După o sută de ani şi după mai multe constituţii, ne întrebăm, dacă într-adevăr avem o constituţie, o lege a legilor, care fiind oşită din raporturi re’ de forte, să fie în adevăr o realitate. Răspund categoric nu. Nu avem decât o declaraţie platonică, fără aplicare în practică, avem ceea ce Lasalle numea, o coală de hârtie. Şi aşa este firesc să fie. O constituţie nu poate fi reală decât dacă izvorăşte din raporturi reale de clasă, dacă este impusă de o clasă alteia, nu hărăzită ca o milă clasei asuprite şi nerespectată niciodată. Or, aşa a fost şi vai, este şi acum. Oligarhia nu are legi, nici constituţie. Legea ei este bunul plac, legile sunt pentru cei mici. Pentru căţei nu este lege, cum zice Grigore Alexandrescu, care să-i proteguiască ei numai legi pentru ca să veşnicească stăpânirea celor puternici. Cu ce jale cetim noi pontul al 18-lea din constituţia Cărvunară de acum o sută de ani, cu câtă jale, constatăm noi că ceea ce cereau strămoşii noştri, tot literă moartă este şi astăzi: „înaintea pravilei să fie socotiţi toţi deopotrivă şi fără deosebire, având a fi şi pravila una şi aceeaşi pentru toţi sau pentru a ocroti sau pentru a pedepsi în pravilă nu poate să se hotărască decât ceea ce este drept şi folositor, nu poate să se oprească decât ceeace este nedrept şi stricător”. Cu alte cuvinte în pontul al optsprezecilea se vorbeşte de egalitatea înaintea legilor. Ea nu a existat nici acum o sută de ani şi nu există nici acum, fiindcă pravila nu există decât pentru clasa de sus. Desigur că într’o sută de ani am făcut progrese. Cei cari dau dreptate nu mai sunt îmbrăcaţi în giubele şi nu mai poartă pe cap işlicul legendar. Ei sunt imbrăcati în togă şi au re cap o tichie care se numeşte tocă. Progres netăgăduit, nu este aşa? şi mulţumitor pentru amorul propriu naţional. Evident că ne-ara civilizat. E vorba de modificat constituţia. Pentru căţei, da, pentru a da tuturor infamiilor aparenţa legală. Pentru cei de sus nu este nevoie de constituţie, căci ea nu are aplicare. Şi începutul îl face cel mai de sus, regele, care domneşte şi guvernează cum vrea şi cu cine vrea, având totdeauna la dispoziţie partide şi oameni politici, cari i se închină cu umilinţă ; ştiind că numai prin el pot veni le putere, se fac complicii domniei absolutiste de la noi. Constituţia va fi o realitate atunci când clasele stăpânite, ţărănimea, se va putea împotrivi claselor de sus, când votul universal va deveni o realitate, când cei trimişi în parlament vor înceta să fie numiţi, falsificânduse voinţa alegătorului. Dar însuşi alegătorul se face complice acestei falsificări. In adevăr, corpul electoral sau se lasă a fi cumpărat, sau se lasă a fi terorizat de o administraţie fără scrupul. Până atuncea, constituţia, care de o sută de ani nu este decât o foaie de hârtie, va fi şi în viitor ceia ce a fost în trecut. Cărvunarii la 1822 au avut iluzii şi dacă ei ar trăi acum, sau dacă ar eşi din mormânt, ar vedea că degeaba au conspirat şi au sperat în îndreptarea stărei de lucruri de la noi. CONST. MILLE ACIM UN SECOL Ziarul franţuzesc al partidului liberal publică o descriere a ţarei româneşti de acum o sută de ani- E descrierea unui contemporan- In această bucată se face portretul societăţei noastre de pe vremuri şi el pare că este portretul societăţei noastre de azi- Aceiaşi nesiguranţă de ziua de mâine, aceiaşi zăpăceală în spirite, anarhie pretutindeni, boeri hoţi, aceleaşi incendii provocate, în sfârşit eri seamănă ca o picătură de apă cu azi* Ceia ce însemnează cănara progresat de loc- O simplă spoială pretutindeni, pe care dacă o dai jos apare starea sălbatecă- Singura deosebire ar fi că atunci pe boerii cari furau, Domnii din când în când îi pedepseau, dar tot ei îi ertau, aşa că cel bătut la tălpi ca hoţ a doua zi te bătea el pe tine şi era reintegrat în toate drepturile şi onorurile- Dar azi? La câţi hoţi la câţi Puşcăriaşi nu strângem noi mâna, la cafenea sau în societate şi ne simţim foarte onoraţi în societatea lor-Azi hoţia şi frauda de tot soiul nu sunt numai monopolul boerilor- Lumea s'a democratizat în acest sens şi s’a amestecat- Poţi fura laolaltă şi cel ce fură nu se numeşte ihoţ,, »dacă nu e prins, ci deştept, ba sau inventat câteva cuvinte anume pentru a desemna acţiunea acestor oameni- Cică sau învârtit, iar cei cari mituesc pe miniştri sau pe alţi funcţionari, se chiamă că „mişcă din urechi“! Ne lipseşte însă omul care să zugrăvească societatea de azi în toate culorile-i negre, ca după o altă sută de ani, să se poată face comparaţia între azi şi mâine-E de sperat că această comparaţie, nu va fi ca aceia de acum pe care o facem între societatea anului 1822 şi societatea anului 1922-A- B RRANATE Primidii şi asiensații ,,Viitorul” a început să ia pe rând toate partidele politice care le bănueşte că sunt acele cari vor mânca mei prompt coliva guvernului, ei le denunţă vendetei opiniei publice ! Partidul naţional e o primejdie pentru existenţa Statului român întregit; partidul ţărănist o anomalie în Stat. „Viitorul" nu e graţios nici cu celelalte organizaţiuni politice, dar socotîndu-le mai puţin primejdioase, nu le înfierează aşa de grav ! Aşadar, în România Mare n-ar trebui să existe decât un singur partid: al şobolanilor ! Tot ce trece dincolo de cercul rozătoarelor, n’are nici o raţiune de a exista şi trebuie extirpat! Luminat, luminat organ al opiniei publice e şi „Viitorul” dragul de el, DESCA i I-a venit apa la moară Turcul. — Să mai plătească şi alţii, că restul ara plătit cu o viaţă întreagă. Paris, 1 Septembrie Victoria l®i Mustafa Kemal asupra armatelor greceşti a făcut să speră faţă în faţă în Orient politica engleză. Şi cea franceză Teoria politicei orientale engleze era în rezumat foarte simplă: trebue distrus echivocul care face ca Sultanul să fie şi conducătorul religios şi moral al Musulmanilor şi îi dă astfel persibilitatea ca în toate chestiunile cari nu interesează decât Turcia, să se poată baza pe concursul întregului Islam; sau, ca în schimb, să poată obţiine beneficii politice pentru Turcia prin influenţa pe care o exercita asupra populaţiunilor musulmane din diferitele colonii ale Marilor Puteri. Consecinţa aplicării acestei teorii a fost că Anglia a încercat mai întâi să deplaseze califatul dându-l unui principe arab, iar apoi, nereuşind acest sistem, şi văzându-se silită să revie la situaţia tradiţională a califatuluisultan în Constantinopole, a încercat să reducă cât mai mult prestigiul acestui calif şi să-l transforme într’un simplu instrument al politicei engleze.Pe de altă parte, guvernul englez, în schimbul sprijinului pe care îl acorda regimului constantinian, îşi asigură devotamentul Greciei, care prin situaţia ei maritimă nu î şi poate permite luxul unei politici anti-engleze şi care în definitiv nu putea dori mai mult decât a face o astfel de politică încât în acelaş timp să satisfacă şi dorinţele ei şi necesitatea de a fi bine cu Anglia. Greşala profundă pe care a făcut-o Angla a fost însă de a nesocoti interesele Franţei în Orient. Crezând că Franţa va fi complet paralizată pe toate celelalte terenuri, prin dificultăţile ce le întâmpina în realizarea tratatului de pace şi mai ales a Reparaţiilor, politica engleză, a complicat cât se putea situaţia între Franţa şi Germania iar pe de ală parte, folosindu-se de Grecia urmărit acapararea completă a situaţiei în Orient* Ocupaţia interaliată a Constantinopolului deveni o simplă ficţiune în dosul căreia se ascunde dominaţia exclusivă şi fără jenă a comandamentului, militar englez, iar în Palestina şi în Asia Mică toate şcolile franceze dispărură şi comerţul şi industria franceză fură pur şi simplu suprimate deşi căile ferate, uzinele, docurile şi instauţiunile din portul Smirnei, marile întreprinderi comerciale şi aproape toată viaţa economică era opera Francezilor şi mai aparţineau capitalului francez. Dacă pentru Anglia care sute de ani dominase ,Indiile prin antagonismul pe care îl creia sprijinind pe musulmanii indieni faţă de restul populaţiei, rezultatul nouei sale politici anti-musulmane, a fost crearea unei situaţii extrem de penibile în Asia, în schimb Franţa, care are şi ea un imperiu colonial în care trăesc 50 de milioane de musulmani, a înţeles întotdeauna să-şi ataşeze aceste populaţiuni atât prin spiritul ei de clemenţă cât şi prin tradiţia seculară a politicei sale de prietenie faţă de sultan şi de califate Bazându-se pe această tradiţie politică Franţa a putut începe o serie de tratative cu naţionaliştii turci dându se tot spun (Cititi continuare în pagina: H-a) „Lupta“ la Paris ANGLIA ŞI GRIZA ORIENTALA FERICIREA de VICTOR OFTIMIS Vă urmăresc, frumoasă Doamnă, peregrinările de-a lungul ţării şi-al Europei, febrilul neastâmpăr ce vă mână din peisaj în peisaj, şi ştiu că nu sunteţi mulţumită. Nu mi-aţi destăinuit-o niciodată — sânt ani de când nu ne-am mai întâlnit — dar îmi dau seama că belşugul în care trăiţi, or, goliul de-a vă permite orice capriciu, nu v'a adus isbânda totală a vieţii: fericirea. Sufletul vostru, fastuosşi neliniştit, ar mai vrea ceva şi nu ştie ce mai vrea. E plin de m®lancolii, de nehotărîri, de mici revolte, ce fac că vă tremure vârful degetelor fine. » Legenţa miliardarilor ce mor de Spleen începe să se piardă: ei umplu, cu muncă, golul unei existenţe excepţionale. Ca şi ea, frumoasă Doamnă, ar trebui să vă reîntoarceţi la arta pe care aţi trădat-o şi care, singură, în taina inimii, în bucuria lăuntrică, în calmul şi furtunile ei auguste, ar putea realiza minunata feerie, pe care viaţa de lux rece şi de sarbădă strălucire, iu, v’au putut-o de aitâţia ani. Vă evoc, — e mult de atunci— săracă şi strivită de bogăţia celor ce vă încoruprau şi vă jicneau cu admiraţia lor protectoare; vă văd visând şi urmărind căsătoria fabuloasă, care să vă smulgă şi să vă ridice deasupra, mult mai presus de cei ce vă înconjurau şi vă orbeau cu splendoarea lor pretenţioasă şi factice. Inteligenţa voastră, pervertită de atâtea zadarnice năzuinţi, fantezia voastră caldă şi torturată întruchipa vederii somptuoase, în Cetăţile apusului: Parisul miriadar, din care abia aţi ciugulit —sărmană vrăbiuţă,—cucerit, învins, dominat pe singurul lucru care într’adevăr îl domină: averea... In sfârşit, Parisul cucerit, umilit’, el care v’a umilit de-atâtea ori! Şi, alături de Paris, Veneţia, această Mecca, nouă a sufletelor vagabonde, pietre vechi şi ape verzui, luminate halucinant de roşul amurgului, cascar’" de garoafe pe domuri şi gondole. Şi, în vreme ce visaţi râuri de perle, pe rochii de basm, în echipagii legendare. — arta voastră, si*' 'iml bine, singura frumusețe, realitatea un mă. era uitată, nesocotită, dispreţuită, ca o rudă săracă, biată cenuscreasă, o păsărică plumburie, cu perne urâte, ca privighetoarea, un bănuț de arginti, colo, sub tăciu"', stinşi, în chilia împăienjenită... - . .» Și iată că dorul s’a înfăptuit, e mai plin şi mai luminos decum l- ţi fi visat vreodată. V’aţi măritat cu un nabab, care nu e nici bătrân, nici urât, nici prost, ca nababii din poveste. Dimpotrivă. Şi vă adoră. E uimit, încă, de fiinţa voastră, obsedat, şi-acuma, de farmecul ochilor candizi şi perfizi. V’a dat tot ce n’afi cerut. Aţi sorbit, lână’n fund, ameţită, uluită, cutia cu vinul vieţii. Ati turnat în el lumini de pietre scumpete şi armonii divine. L-ati risipit pe blănuri şi covoare grele, pe mătăsuri diafane. Vile mobilate somptuos, în Capitalele Apusului, interioare cu mister de Orient, călătorii improvizate, în automobile proaspete. Pe yachturi albe, nimic n’afost refuzat copilului stăpân pe magasinul de jucării al lumii. Ati gustat și egoismul suprem: generozitatea. Tuturora, împrejurul vostru, le-ati dăruit bani, pentru voluptatea de-a vă contempla în ochi fericiţi şi recunoscători. Fireşte, aţi cunoscut şi ingratitudinea, unde nu te târăşte această splendidă omidă catifelată? Ca o broşe de smarald purtaţi şi-acum pe inima rănită ~~ şi n’aveţi curaj s’o aruncaţi — inevitabila reptilă galeşă, insinuantă, moale şî respingătoare... Trandafirii facerei de bine nu pot înflori, fără sa cheme viermele nerecunoştintei: în fond, e un lux și el, tot din lux născut si crescut.* Şi-acum, frumoasă doamnă, vă ştiu tristă, enervată, plictisită. Un cerc de fier vă’ncinga fruntea. E, poate, oboseala atâtui fast şi, în acelaş timp, e frica de-a nu-l pierde. Şi mai e zădărnicia tuturor acestor pompe, cari nu sunt reflexul unor imagini interioare. Sufletul vostru tină dorul beatitudinei complete, beţia artei, delirul creaţiunii, tumultul orchestrelor din adânc; nervilor voștri li s’a părut că cere sgomotul vulgar al aurului. Nu, doamna mea, fericirea e un mic resort care stă pitit în fundul inimei noastre» și pe care mâna viabilă nu se pricepe să-l pună în mișcare. De cele mai multe ori îl rupem, căci l-am întins prea tare. Ne risipim energia trăgând lanţuri grele, cari fac sgomot mult, dar prea puţină muzică, şi nu ştim cum să deşirăm, cu dibăcie, firul delicat al armoniilor sublime. Fericirea trebuie concepută în mic, nuanţă la nuanţă, după cum eternitatea e făcută din clipe. Nu căutaţi, în afară de voi, fericirea violentă, ci mulţumirea măruntă şi tainică, pe care numai voi înşivă v-o puteţi dărui. Ceilalţi nusânt în stare să vă dea nimic. Nici lumea, cu aspectele ei multiple nu vă poate da nimic; smulgeţi-vă singuri, prin sacrificiu, destinul vostru. In grădinile cu mii de flori mierea n’o veţi găsi decât printr’o cercetare şi-o muncă migăloasă, prin consumarea propriilor virtuţi, ceas cu ceas, poate spre folosul adora, dar, totuşi, în baie de lumină şi parfum, subt cer albastru. ■ . . Imparte-ţi sufletul, chieltueşte-ţi nervii, sângele, inteligenţa, dă tot cei ai ca să laşi loc primirilor proaspete; numai aşa te reîneieşti.Şi, în renoire, e veşnica tinereţe. Iar tinereţea veşnică e singura fericire, căci e generoasă, se risipeşte — deci, nu mai păstrează nici o povară. Aruncă din tine toate simţirile cari s’au adunat, toate gândurile cari te chinuesc, scăpat de aburii (Citiţi wntiîjuar© îa pag. lîa). *’ ■ ; i ■’' •>/.