Lupta, septembrie 1922 (Anul 2, nr. 210-232)
1922-09-15 / nr. 222
. JL Anul II, No. ?S2 tm Director Politia li " COW ST. MILL & ABONAMENTUL, ' Pe 12 luni . «. « . . . , 200 le Pe 6 Iuni . 0 . . . •. 100 lei Pe 3 Iuni ' ‘ ~ . . . . 60 lei BSDAOTTA SI ADMINISTRA’iA BUCUREȘTI, STR. SĂRINDAR 12 Trăiască PoloniaCine scrie ’Azi pune piciorul pe pământul României prezidentul Republieî Poloneze, mareşalul Iosef Pilsudsk. Presa română salută Pe acest reprezentant al poporului, pe întâiul său magistrat, care dacă vine să salute pe regele României, vine să salute şî poporul româtresc. Istoria tarei româneşti şi mai cu seamă a Moldovei este strâns legată cu istoria vecinei sale Polonia. Pentru moldoveni, Polonia — ţara leşească — era Occidentul, izvorul de unde se adăpau la cultme..cumpeană cât din văr —tilimnidei sociale. La universităţile poloneze cele mai vechi din Europa, mulţi boeri români, căpătau cunoştinţi pe cari nu aveau de unde să le capete în ţara lor. Tot de acolo ne veneau doctorii si putinii oameni de stiintă de care aveam nevoe pe acele vremuri îndepărtate. Dacă între amândouă ţările au fost sî războaie, asta nu însemnează nimic. Nu au fost războaie între munteni şi moldoveni?. Bar când Polonia a încetat ca să existe, în România s’a putut refugia elita intelectuală care nu mai putea trăi în patria poloneză împărţită între trei împărăţii şi supusă la cele mai cumplite tiranii. România a primit cu braţele deschise pe toţi refugiaţii, pe toţi revoluţionarii, pe toti prigoniţii. Mulţi s’au românizat şi au întărit pătura Cultă a României. Azi Polonia liberă, Polonia mare, vine să salute poporul românesc şi, trecând veste, secole de romi va participa bie şi de durere, se leagă din nou cu ţările româneşti prin legături de prietenie cari le-au unit şi altă dată. — Bine a venit, zicem noi mareşalului Pilsudsky, și în persoana lui salutăm pe bravul, nobilul și simpaticul popor polone. Trăiască Polonia! CONST. MILLE Politica de cii ferata Sub titlul „Politica de căi ferate“ „Neamul Românesc“ publică un articol al d-lui Iorga, prin care se atinge chestiunea întregirii reţelei noastre de căi ferate altfel decât prin linii punctate trase pe hărţile C. F. R., pe care generaţia de azi le-a moştenit şi le va trece urmaşilor cu aceleaşi linii punctate, la cari se vor mai adăoga altele „ca singură amintire a unui gând bun, care a fost odată“. D-sa îşî dă seama că Sfatul, care n’a fost în stare până azi să facă circulaţie liniile, pe cari le are şi pe cari va trebui să mergem încă multă vreme de aci înnainte — vorba d-lui Tansred — cu frica în sân de teama prăbuşirilor de poduri sau a altor accidente, că acelaşi Stat, care a „pierdut patru ani fără ca, măcar traseul“ acelor linii de interes imediat, „fără de cari este imposibilă acea zilnică intercirculaţie românească prin care singură s’ar consolida Unirea, îndeplinită, să fie studiată“, va mai pierde şi de aci înnainte timpul, fără a face cel mai mic pas pentru înfăptuirea technică a acestor linii. De aceia d-l Iorga propune ca die să fie concesionate unor particulari sau judeţelor. Printre liniile citate de d-sa e şi aceia de la Toplița la Piatra- Neamt, care este concesionată pe temeiul legii în vigoare unor ingineri români, pe cari însă guvernul actual nu-i lasă să lucreze. La cererea de aprobare a planurilor depuse încă din Martie trecut pentru a putea încep© lucrările, ministerul de comunicaţii, care trebuia să răspundă după cea mai largă interpretare a legii încă din iunie, nu a răspuns nici până azi, cu toate intervenţiile şi chiar somaj de făcute. Prin noi înşine!?. A lfa alta meserie ? In suplimentul ziarului ,,Figaro“ poetul Ernest Prévost, a lansat întrebarea: ,,Trebue scriitorii să aibă şi o altă meserie?“. Cele mai multe răspunsuri au fost: da. S’a zis că o altă meserie este o recreaţie pentru muncitorul intelectual, că numai din scris nu pot trăi, că cel ce scrie mult scrie prost, că şi Jean-Jaques Rousseau sau Renan au sfătuit pe intelectuali să muncească şi cu braţele, că Ludovic XVI era lăcătuş, că Finot cerea înfiinţarea şcolilor de meserii pentru intelectuali.... Torentul acesta de argumente nu ne convinge. O viaţă de om e prea scurtă ca să isbuteşti în două direcţii, de activitate, dacă nu ai o putere de muncă şi o diversitate de talente cu totul excepţionale. Intelectualul meseriaş e un hibrid, neputincios în ambele manifestări. Talentul scriitorului nu este suficient. El trebue desvoltat prin eforturi susţinute şi convergente. O altă meserie i-ar răpi timpul necesar perfecţionării talentului său. Mai mult, chiar în domeniul intelectual este nevoe de restrângere a activităţii în cât mai puţine direcţii. Risipindu-ţi talentul în încercări mereu întrerupte, în roman, în teatru, în critică, în poezie, nu vei atinge în nici una din aceste ramuri perfecţiunea. Un Leonardo da Vinci, — savânt, poet şi artist, — se naşte o singură dată în istoria omenirii. Vorbim aci pentru massa scriitorilor. Azi, cealaltă meserie, cea mai potrivită meserie şi mai des îmbrăţişată de literaţi este gazetăria. Dar sunt atât de puţini cei ce au puterea de muncă necesară pentru a străluci, in ambele manifestări !... De obiceiu, literatul ajuns gazetar se lasă de literatură. Iar cel ce continuă să facă şi literatură, nu va avea timpul trebuincios pentru a deveni vreodată un bun gazetar sau un bun scriitor. Nu negăm câteva excepţii... Nici necesitatea unei alte meserii, pentru a-ţi câştiga traiul.... Sandu Romea Hini! Dintr’o recentă polemică albcităm că poetul Octavian Gog a arătat că s’ar fi oferit n seri un Imn al Incoronărei, «mis lucrurile la punct arătînd că a fost, solicitat să scrie un asemenea imn, dar a declinat propunerea. Rezultă, deci, că guvernul e ,*« căutarea unui poet căruia să-i comande un Imn al Incoronărei. Poate că dacă mi se făcea din încoronare o afacere politică n familiei Brătianu, unul din poetii României Mari ar fi găsit într'însul avântul spre a cânta acest act naţional. Sub guvernul săraciei politice, e firesc să fie nevoie a se scoate la licitaţie publică Imnul Incoronărei. Ca să se scutească însă ţara de asemenea ruşini liberale, cerem să se dea, prin bună învoială, comanda Imnului Incoronărei, unui pod acreditat al Clubului liberal — şi să isprăvim cu comedia! S. U. B. Şobolanii la disperare Brătienii nimeresc ca legendarul Eremia. Ca să contracareze congresul partidului naţional de la Alba Iulia, ei au inventat încoronarea, care nu e exclus să mai sufere totuşi o amânare. Dar chiar dacă nu se va amâna, ea va fi o liturghie cu bragă, o încoronare în familie la care ţara adevărată Văzând că nici această manoperă nu reuşeşte să dezarmeze opoziţia şi partidul naţional, ei au inventat o alta, aceia de a convoca un congre liberal tot la Alba Iulia, în care Brătienii, disperaţi că sunt nevoiţi să plece de la guvern, vor vărsa contra fruntaşilor ardeleni, toate hârdaiele de murdărie, de care sunt capabili. Ce dovedesc toate acestea ? Că regimul brătienist e pe drojdie, că acum şi ei s-au convins că sunt incapabili să guverneze singuri, şi cum nici o coaliţiune cu dânşii nu este acceptată, ei văd minutul când trebue să se retragă şi să părăsească cu părere de rău guvernul. In retragere, vor cel puţin să-şi săreze inima şi să spurce pe aceia caii i-au împiedecat să guverneze ca nişte satrapi şi să facă afaceri necurate. Din proectul de convocare a congresului liberal de la Alba Iulia reiese limpede că Brătienii sunt disperaţi ca nişte şobolani otrăviţi, şi în disperare, ce nu încearcă să facă omul A. B. tiRÂNâTZ VINE? Mă rog, am vrea să ştim: I. Marghiloman ia parte şi încoronare, sau se abţine şi dumnealui ? Văd că ziarele se ocupă zilnic de ceia ce va face partidul naţional, de atitudinea pe care o vor lua, faţă de încoronare, ţărăniştii şi avereşeani. Dar asta e prea puţin. Opinia publică arde de curiozitate si ştie ce va face d. Marghiloman. D-sa e unactor decisiv şi în politica ţării, nu numai in politica alergărilor dela Baneasa şi nu vedeai cum s’ar putea face încoronarea fără eleganta sale prezenţă. Cerem deci un comunicat categoric şi urgent, ca să ştim: vine sau nu vine?! Sunt chestiuni arzătoare şi palpitante cari nu suferă amânări ! DEŞCA zi i m mmmm partidului naţional cu celelalte partide Un articol apărut în „Patria" diîl C1«!, ’arma constă tuîrei Cam*îet$«i executiv al Partidului. Naţional, arată că hotărîrea acestuia este nici de a „descăleca“, nici de a „iaci. leca" pe cineva în vechiul reaat. înţelegem foarte bine motivele cari determină o asemenea tactică a Partidului Naţional. Ea rezultă dintre examinare serioasă a siuaţiilei celorlalte partide din vechiul regat; ea corespunde, de sigur, convingerilor democratice, că orice partid treane să fie expresiunea mediului politic, social şi naţional din care iesă. Iar dacă formula „nu desc®lecä“ şi nu ,■încalecă, este menită a risipi aprehensiunile unora din oamenii politici ai vechiului regat şi a împiedeca insimraţiunile cercurilor guvernamentale interesate, nu mai puţin formula aceasta rămâne negativă. Ea arată ce nu va face partidul Naţional, dar precizează ce va face acest partid spre a consolida serios raporturile sale cu aite partide cu opoziţie din vechiul regat. Consolidarea aceasta nu poate privi numai acţiunea de opoziţie. Ea trebue să îmbrăţişeze pregătirea guvernului de mâine. Situaţiunea actuală a Feudelor de opoziţie e că unul ezită faţă de celălalt, neînţal©gând a scoate castanele din foc pentru altul. Câtă vreme va dura această situaţie, guvernul va sta la putere cu concursul opoziţiei, căci concursul real e acţiunea dispată a opoziţiei. Nici indicaţia că acele grupări sau individualităţi ma şi în mod serios şi din convingere ar adera la principiile Partidului Naţional în orice parte a ţărei ar locui ei, vor fi bineveniţi în rândurile lui, nu e suficientă spre a da rezultate pozitive. Gruparea naţionalistă-democrată a dat indicaţii cam de aceiaş fel şi rezultatele nu se văd. Rămâne deci, ca din contactul opoziţiei ardeleneşti cu cea din vechiul regat, să iasă nu formule vagi şi mult negative, ci soluţiuni practice cari să puie opoziţia in situaţie de a răsturna guvernul şi a-î lua succesiunea. L. T. A. Colonelul Verzet, condamnat la moarte sî căruia apoi i s’a schimbat pedeapsa în muncă silnică pe viață, a căpătat acum din nou o reducere la cincisprezece ani de muncă silnică. Nu avem nimic de zis contra acestei măsuri de clementă. Dacă colonelul Verzea este vinovat de trădare el si-a expiat fapta sa prin scoaterea din viata publică sî socială a tarei. Restul pedepsei nu ne importă. El este si rămâne un declasat, în afară de societate, cât timp nu va fi reabilitat, cât timp nu va putea dovedi că este victima unei erori judiciare. Dar colonelul Verzea este osândit pentru trădare pe timp de răsboi. Tot pentru trădare esta însă osândit șî locotenentul Cobescu, dar trădare comisă în timp de pace. In paranteză fie zis, pedeapsa c© i s’a aplicat era pentru trădare în timp de război. Dacă a avut atâtea reduceri Verzea care a fost osândit pentru trădare în timpul campaniei, cu atât mai des cu mult merită graţiere Goliescu, care dacă a trădat, a trădat în timp de pace. Două măsuri nu trebue să fie. Goliescu n’a beneficiat de nici o reducere de şi se poartă foarte bine, deşî sub nemţi, a evadat şî a voit să străbată frontul pentru a veni să lupte şi el ca soldat în Moldova, dar a fost prins, deşi se ocupă cu lucruri ştiinţifice de mare valoare. D-l general Burileanu ar putea spune ceva în această privinţă. Pentru acest om, care ar mai putea fi folositor societăţii, nu s’a găsit un pic de milă în inima celora cari au redus pedeapsa lui Verzea. Şi nu uitatî ca Goliescu, dacă nu ne înşelăm, ispăşeşte fapta lui, dacă a comis-o, de zece ani de zile! Să se ia dar în cercetare şi cazul lui Goliescu. Ministrul de razboi va face o faptă umană intervenind pentru graţierea lui Goliescu sau cel puţin pentru reducerea pedepsei lai. A. R Prim doaraaa a Enste! PARIS. — Un articol al lui George Popoff, publicat în „Daily News*’, este pe deantregul dedicat ,jârfenei detunne a Rusiei“. Este vorba de soţia lui Lenin, căreia ii se dă acest titlu. Popofi descrie biroul extraordinar de încărcat cu hârtii şi plin de dezordine în care s‘a întâlnit cu această muncitoare neobosită care s‘a dedat cu trup şi suflet serviciului sovietelor. Activitatea ei e enormă , ea concentrează lângă dânsa trei servicii principale : controlul politic al şcoalei, educaţia politică şi culturală a ţăranilor şi propaganda politică in armata roșie. D-NA LENIN Si ss interzică exportul unturei Populaţia ţărei sî în special a Capitalei e dusă la exasperare. După ce nu are apă, nu are lumină, imnoată in praf sî murdărie gunoaele nu sunt ridicate cu lunile, ea nu se mai poate nici hrăni pe urma măsurilor guvernului. După lipsa continuă de carne si scumpirea tuturor alimentelor, lipsa de untură face imposibilă prepararea alimentelor. Kilogramul de untură râncedă și, murdară e speculat cu 80 și 90 de lei în București, fără a putea fi găsit. Bonurile Primăriei sunt o farsă sinistră, căci nu se poate căpăta un kilogram de untură ori câte bonuri ar avea. Dispoziția ministerială privitoare la untură prevede ca la un porc exportat, exportatorul să dea un porc pentru consumul intern. Contingentarea aceasta e altă farsă, căci s’a dat exportatorului dreptul de a depune 500 de lei până să dea porcul pentru consumul intern — aşa că dă cei 500 lei, îi lasă pierduţi şi în schimb exportă doi porci în loc de unul Re sulfatul e înfometarea populaţiei. Ei bine, lucrurile au ajuns acolo că d. Sassu nu mai poate întârzia măsura oprirea exportului de untură. A nu o face ar însemna să se acrediteze că danţul milioanelor a început în jurul speculei cu mtura. * PO. t fmerii Septembrie 1922 Director: ER/3IL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia aracului şi la toate Agenţiile de publicitase 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITATE! O reamintire utili! Piisucisky: isar &-ta — cm© ești ! Nargtenevian: Ru sunt Mai’gMIossaâ... Piisutisky: Rí, ai văzut ce au ajuns „fantezii!©*1 lui Tale loueses asupra Micei antante Ti pana la înfrângerea grecilor Cum e târât un popor In prăpastie Hegele Constantin a nenorocit poporul grecesc Războiul care se sfârşeşte acum cu înfrângerea zdrobitoare a grecilor datează încă de înainte de semnarea tratatului de la Sevres. Aproape doi ani trecuseră din ziua în care Turcia, aliata puterilor centrale în războiul mondial, trebuise să accente armistiţiul de la Mudros — 30 Octombrie 1018 până în ziua când marile puteri învingătoare se puseră de acord asupra condifiriilor impuse turcilor prin tratatul de la Sevres — 10 August 1920. La elaborarea acestui tratat prevalase teza engleză a dezmembrărei aproape totale a vechiulu imperiu otoman. Această teză găsise un susţinător firesc în Veni zelos care vedea deschizându-se astfel triumful grandios al elenismului pe cele două ţărmuri ale Mărei Egere, încă înainte ca condiunile de impus Turciei să fi fost fixate, Grecia obţinuse să i se făgăduiască vilaietul Smirna şî în15 Maiu 1919 forţe greceşti debarcară la Smirna. De atunci începu poziţia antagonistică între greci şî turci. Rezistenţa naţionaliştilor test Guvernul turc din Constantinopol nu avea putinţa să se opule acţiuneî greceşti; dar în Asia Mică, sentimentul national otoman câştigând tot mai multă consistentă, pregăti o rezistentă dârză. Acest nationalism reînoit al turcilor găsi un conducător în Mustafa Kemal, general turc care luptase la Dardanele şî care din patriotism se răscula contra guvernului neputincios din Constantinopol. In curând, Kemal deveni reprezentantul patriotismului otoman sî revendicatorul drepturilor Cablatului. Dar Anglia sî Grecia nu crezură în capacitatea lui de a apăra cu succes acele drepturi. Pentru a ţine în frâu vilaetele posibile de revoltă otomană, Anglia considera suficientă ocuparea militară a Constantinopolului şi a zonei strâmtorilor. Bandele kemaliste nu întârziară să sâcâie forţele britanice staţionate pe coasta asiatică a strâmtorilor. Atunci Venizelos se oferi să rezolve cu armele chestia orientală şi între Iunie şi Iulie 1920, alte şease divizii greceşti debarcară la Smirna cu intenţia de a elimina radical pericolul kemaîist. Tratatul (lela Sevres, semnat puţin mai târziu, det© grecilor, afară de vilaietul s»ina ivirea ca Tracie până la vreo treizeci kilometri la Constantinopol. Cu Mustafa Kemal care își constituise laAngora un guvern propriu, grecii n’aveau deocamdată decât mici hărtueli. Răsturnarea Mi Venizelos Dar în Noembrie 1920 Venizelos fu răsturnat pe neaşteptat® șî trebui să plece în exil, în timp ce regele Constantin se înapoia la Atena. Faptul avu darul să răcească mult sentimentele Franţei faţă de Grecia; Anglia, deasemenea părea dispusă la prudenţă şi la conferinţa de la Londra din 21 Februarie 1921 cele trei mari puteri interesate fură de acord să recomande grecilor si kemaliştilor încetarea ostilităţilor. La aceiaşi conferinţă, reprezentantul Italiei încheie cu Bekir Sami Bei, reprezentantul guvernului din Angola, un acord economic italo-turc, Italia, angajându-se să sprijine restituirea Smirnei şî Traciei către Turcia. Regele Constantin, văzând diver gintel© puterilor, crezu să poată revendica pentru sine darul făcut d-lui Venizelos şi, încrezător în sprijinul Angliei, voi să puie Antanta în faţa unor fapte împlinite. Războiul greco-turc deveni efectiv tocmai după conferinţa de la Londra, în primăvara anului 1921. Trupele elene înaintară cu intenţia d© a ocupa linia de cale ferată dela Afiun-Karahissar şî Eskicheir. In vreme ce puterile Antantei continuaseră în nehotărâ- rea lor şî Franţa trata cu Kemal pe baza evacuărei Ciliciei, comandantul grecesc avu iluzia de a putea da o lovitură decisivă adversarului, ocupând Angora. Urmară bătăliile din August şi Septembrie, 1921. Sfârşitul kemaliştilor părea sigur când grecii, după ce izbutiseră să înainteze până pe malurile Sangariului, fură opriţi, turcii trecând la contra-ofensivă şî bătându-i în toată regula. Dar turcii nu erau încă destul de tari pentru a-i putea urmări maî departe șî grecii rămaseră toată iarna în posesiunea centrelor de cale ferată șî strategice. Bivergeitele franco-engtaz© Divergintele anglo-franceze asupra acestei probleme ■ se agravaseră de când Franţa încheiase, prin reprezentantul ei Franklin Bouillon, un acord cu Mustafa Kemal despre care Anglia susti (Cititi J/l<ana 11,0 l