Lupta, septembrie 1922 (Anul 2, nr. 210-232)

1922-09-15 / nr. 222

. JL Anul II, No. ?S2 tm Director Politia li " COW ST. MILL & ABONAMENTUL, ' Pe 12 luni . «. « . . . , 200 le Pe 6 Iuni . 0 . . . •. 100 lei Pe 3 Iuni ' ‘ ~ . . . . 60 lei BSDAOTTA SI ADMINISTRA’­iA BUCUREȘTI, STR. SĂRINDAR 12 Trăiască PoloniaCine scrie ’Azi pune piciorul pe pământul României prezidentul Republieî Poloneze, mareşalul Iosef Pilsud­­sk. Presa română salută Pe acest reprezentant al poporului, pe în­tâiul său magistrat, care dacă vi­ne să salute pe regele României, vine să salute şî poporul româ­­tresc. Istoria tarei româneşti şi mai cu seamă a Moldovei este strâns legată cu istoria vecinei sale Polonia. Pentru moldoveni, Polo­nia — ţara leşească — era Occi­dentul, izvorul de unde se adăpau la cultme..cumpean­ă cât din văr —tilimnidei sociale. La univer­sităţile poloneze cele mai vechi din Europa, mulţi boeri români, căpătau cunoştinţi pe cari nu a­­veau de unde să le capete în ţara lor. Tot de acolo ne veneau docto­rii si putinii oameni de stiintă de care aveam nevoe pe acele vre­muri îndepărtate. Dacă între amândouă ţările au fost sî războaie, asta­­ nu însem­nează nimic. Nu au fost războaie între munteni şi moldoveni?. Bar când Polonia a încetat ca să existe, în România s’a putut re­fugia elita intelectuală care nu mai putea trăi în patria poloneză împărţită între trei împărăţii şi supusă la cele mai cumplite tira­nii. România a primit cu braţele deschise pe toţi refugiaţii, pe toţi revoluţionarii, pe toti prigoniţii. Mulţi s’au românizat şi au întă­rit pătura Cultă a României. A­zi Polonia liberă, Polonia ma­re, vine să salute poporul româ­nesc şi, trecând veste, secole de ro­­­mi va participa bie şi de durere, se leagă din nou cu ţările româneşti prin legături de prietenie cari le-au unit şi altă dată. — Bine a venit,­­ zicem noi mareşalului Pilsudsky, și­ în per­soana lui salutăm pe bravul, no­bilul și simpaticul popor polone. Trăiască Polonia! CONST. MILLE Politica de cii ferata Sub titlul „Politica de căi fera­­te“ „Neamul Românesc“ publică un articol al d-lui Iorga, prin care se atinge chestiunea între­girii reţelei noastre de căi ferate altfel de­cât prin linii punctate trase pe hărţile C. F. R., pe care generaţia de azi le-a moştenit şi le va trece urmaşilor cu aceleaşi linii punctate, la cari se vor mai adăoga altele „ca singură amin­tire a unui gând bun, care a fost odată“. D-sa îşî dă seama că Sfatul, care n’a fost în stare până azi să facă circulaţie liniile, pe cari le are şi pe cari va trebui să mer­gem încă multă vreme de aci înnainte — vorba d-lui Tan­­sred — cu frica în sân de teama prăbuşirilor de poduri sau a al­tor accidente, că acelaşi Stat, care a „pierdut patru ani fără ca, mă­car traseul“ acelor linii de inte­res imediat, „fără de cari este im­posibilă acea zilnică intercircula­­ţie românească prin care singură s’ar consolida Unirea, îndeplinită, să fie studiată“, va mai pierde şi de aci înnainte timpul, fără a face cel mai mic pas pentru în­făptuirea technică a a­cestor linii. De aceia d-l Iorga propune ca die să fie concesionate unor par­ticulari sau judeţelor. Printre liniile citate de d-sa e şi aceia de la Toplița la Piatra- Neamt, care este concesionată pe temeiul legii în vigoare unor in­gineri români, pe cari însă guver­nul actual nu-i lasă să lucreze. La cererea de aprobare a planu­rilor depuse încă din Martie tre­cut pentru a putea încep© lucră­rile, ministerul de comunicaţii, care trebuia să răspundă după cea mai largă interpretare a legii încă din iunie, nu a răspuns nici până azi, cu toate interven­ţiile şi chiar somaj­ de făcute. Prin noi înşi­ne!?. A­ lfa alta meserie ? In suplimentul ziarului ,,Figaro“ poetul Ernest Prévost, a lansat în­trebarea: ,,Trebue scriitorii să aibă şi o altă meserie?“. Cele mai multe răspunsuri au fost: da. S’a zis că o altă meserie este o recreaţie pen­tru muncitorul intelectual, că nu­mai din scris nu pot­ trăi, că cel ce scrie mult scrie prost, că şi Jean-Jaques Rousseau sau Renan au sfătuit pe intelectuali să munceas­că şi cu braţele, că Ludovic XVI era lăcătuş, că Finot cerea înfiinţarea şcolilor de meserii pentru intelec­­tuali.... Torentul acesta de argumente nu ne convinge. O viaţă de om e prea scurtă ca să isbuteşti în două direc­ţii, de activitate, dacă nu ai o pute­re de muncă şi o diversitate de ta­lente cu totul excepţionale. Intelectualul meseriaş e un hibrid, neputincios în ambele manifestări. Ta­lentul scriitorului nu este suficient. El trebue desvoltat prin eforturi sus­ţinute şi convergente. O altă mese­rie i-ar răpi timpul necesar perfec­ţionării talentului său. Mai mult, chiar în domeniul inte­lectual este nevoe de restrângere a activităţii în cât mai puţine direcţii. Risipindu-ţi talentul în încercări me­reu întrerupte, în roman, în teatru, în critică, în poezie, nu vei atinge în nici una din aceste ramuri perfec­ţiunea. Un Leonardo da Vinci, — sa­vânt, poet şi artist, — se naşte o sin­gură dată în istoria omenirii. Vor­bim aci pentru massa scriitorilor. Azi, cealaltă meserie, cea mai po­trivită meserie şi mai des îmbrăţi­şată de literaţi este gazetăria. Dar sunt atât de puţini cei ce au pute­rea de muncă necesară pentru a stră­luci, in ambele manifestări !... De obiceiu, literatul ajuns gazetar se lasă de literatură. Iar cel ce conti­nuă să facă şi literatură, nu va a­­vea timpul trebuincios pentru a de­veni vreodată un bun gazetar sau un bun scriitor. Nu negăm câteva excepţii... Nici necesitatea unei alte meserii, pentru a-ţi câştiga traiul.... Sandu Romea H­ini! Dintr’o recentă polemică albci­tăm că poetul Octavian Gog a ară­tat că s’ar fi oferit n seri un Imn al Incoronărei, «­mis lucrurile la punct arătînd că a fost, solicitat să scrie un asemenea imn, dar a declinat propunerea. Rezultă, deci, că guvernul e ,*« căutarea unui poet căruia să-i comande un Imn al Incoronărei. Poate că dacă mi se făcea din încoronare o afacere politică n­ fa­miliei Brătianu, unul din poetii României­ Mari ar fi găsit­ în­­­tr'însul avântul spre a cânta acest act naţional. Sub guvernul săraciei politice, e firesc să fie nevoie a se scoate la licitaţie publică Imnul Incoro­­nărei. Ca să se scutească însă ţara de asemenea ruşini liberale, ce­rem să se dea, prin bună învoială, comanda Imnului Incoronărei, unui pod acreditat al Clubului li­beral — şi să isprăvim cu come­dia! S. U. B. Şobolanii la disperare Brătienii nimeresc ca legen­darul Eremia. Ca să contraca­reze congresul partidului na­ţional de la Alba Iulia, ei au in­ventat încoronarea, care nu e exclus să mai sufere totuşi o amânare. Dar chiar dacă nu se va amâna, ea va fi o liturghie cu bragă, o încoronare în fa­milie la care ţara adevărată Văzând că nici această ma­noperă nu reuşeşte să dezar­meze opoziţia şi partidul na­ţional, ei au inventat o alta, a­­ceia de a convoca un congre liberal tot la Alba Iulia, în care Brătienii, disperaţi că sunt nevoiţi să plece de la gu­vern, vor vărsa contra frunta­şilor ardeleni, toate hârdaiele de murdărie, de care sunt ca­pabili. Ce dovedesc toate acestea ? Că regimul brătienist e pe drojdie, că acum şi ei s-au con­vins că sunt incapabili să gu­verneze singuri, şi cum nici o coaliţiune cu dânşii nu este acceptată, ei văd minutul când trebue să se retragă şi să pără­sească cu părere de rău guver­nul. In retragere, vor cel puţin să-şi săreze inima şi să spurce pe aceia caii i-au împiedecat să guverneze ca nişte satrapi şi să facă afaceri necurate. Din proectul de convocare a congresului liberal de la Alba Iulia reiese limpede că Brătie­nii sunt disperaţi ca nişte şo­bolani otrăviţi, şi în disperare, ce nu încearcă să facă omul A. B. tiRÂNâTZ VINE? Mă rog, am vrea să ştim: I. Mar­ghiloman ia parte şi încoronare, sau se abţine şi dumnealui ? Văd că ziarele se ocupă zilnic de ceia ce va face partidul naţional, de atitudinea pe care o vor lua, faţă de încoronare, ţărăniştii şi avereşeani. Dar asta e prea puţin. Opinia pu­blică arde de curiozitate si ştie ce va face d. Marghiloman. D-sa e un­­actor decisiv şi în politica ţării, nu numai in politica alergărilor dela Baneasa şi nu vedeai cum s’ar pu­tea face încoronarea fără eleganta­­ sale prezenţă. Cerem deci un comunicat catego­­ric şi urgent, ca să ştim: vine sau nu vine?! Sunt chestiuni arzătoare şi palpi­tante cari nu suferă amânări ! DEŞCA zi i m mmmm partidului naţional cu celelalte partide Un articol apărut în „Pa­tria" diîl C1«!, ’arma constă tuîrei Cam*îet$«i executiv al Partidului. Naţional, arată că hotărîrea acestuia este nici de a „descăleca“, nici de a „iaci. leca" pe cineva în vechiul re­aat. înţelegem foarte bine moti­vele cari determină o aseme­nea tactică a Partidului Naţio­nal. Ea rezultă dintre exami­nare serioasă a siuaţiilei ce­lorlalte partide din vechiul re­­gat; ea corespunde, de sigur, convingerilor democratice, că orice partid treane să fie expre­siunea mediului politic, social şi naţional din care iesă. Iar dacă formula „nu desc®lecä“ şi nu ,■încalecă, este menită a risipi aprehensiunile unora din oamenii politici ai vechiu­lui regat şi a împiedeca insi­­mraţiunile cercurilor guverna­mentale interesate, nu mai pu­ţin formula aceasta rămâne ne­gativă. Ea arată ce nu va face partidul Naţional, dar pre­cizează ce va face acest partid spre a consolida serios rapor­turile sale cu aite partide cu opoziţie din vechiul regat. Consolidarea aceasta nu poate privi numai acţiunea de opoziţie. Ea trebue să îmbrăţi­şeze pregătirea guvernului de mâine. Situaţiunea actuală a Feu­­delor de opoziţie e că unul ezi­­tă faţă de celălalt, neînţal©­gând a scoate castanele din foc pentru altul. Câtă vreme va dura­ această situaţie, guvernul va sta la pu­tere cu concursul opoziţiei, că­­ci concursul real e acţiunea disp­­ată a opoziţiei. Nici indicaţia că acele gru­pări sau individualităţi ma şi în mod serios şi din convingere ar adera la principiile Partidu­lui Naţional în orice parte a ţărei ar locui ei, vor fi bineve­niţi în rândurile lui, nu e sufi­cientă spre a da rezultate po­zitive. Gruparea naţionalistă-demo­crată a dat indicaţii cam de a­­ceiaş fel şi rezultatele­ nu se văd. Rămâne deci, ca din contac­tul opoziţiei ardeleneşti cu cea din vechiul regat, să iasă nu formule vagi şi mult ne­gative, ci soluţiuni practice cari să puie opoziţia in situa­ţie de a răsturna guvernul şi a-î lua succesiunea. L. T. A. Colonelul Verzet, condamnat la moarte sî căruia apoi i s’a schim­bat pedeapsa în muncă silnică pe viață, a căpătat acum d­in nou o reducere la cincisprezece ani de muncă silnică. Nu avem nimic de zis contra acestei măsuri de cle­mentă. Dacă colonelul Verzea este vinovat de trădare el si-a expiat fapta sa prin scoaterea din viata publică sî socială a tarei. Restul pedepsei nu ne importă. El este si rămâne un declasat, în afară de societate, cât timp nu va fi rea­bilitat, cât timp nu va putea do­vedi că e­ste victima unei erori judiciare. Dar colonelul Verzea este osân­dit pentru trădare pe timp de răs­boi. Tot pentru trădare esta însă osândit șî locotenentul Cobesc­u, dar trădare comisă în timp de pace. In paranteză fie zis, pedeap­sa c© i s’a aplicat era pentru tră­dare în timp de război. Dacă a avut atâtea reduceri Verzea care a fost osândit pentru trădare în timpul campaniei, cu atât mai des cu mult merită graţiere Goliescu, ca­re dacă a trădat, a trădat în timp de pace. Două măsuri nu trebue să fie. Goliescu n’a beneficiat de nici o reducere de şi se poartă foarte bine, deşî sub nemţi, a eva­dat şî a voit să străbată frontul pentru a veni să lupte şi el ca sol­dat în Moldova, dar a fost prins, deşi se ocupă cu lucruri ştiinţi­fice de mare valoare. D-l general Burileanu ar putea­ spune ceva în această privinţă. Pentru acest om, care ar m­ai putea fi folositor societăţii, nu s’a găsit un pic de milă în inima celora cari au redus pedeapsa lui Verzea. Şi nu uitatî ca Goliescu, dacă nu ne înşelăm, ispăşeşte fapta lui, dacă a comis-o, de zece ani de zile! Să se ia dar în cercetare şi ca­zul lui Goliescu. Ministrul de raz­boi va face o faptă umană inter­venind pentru graţierea lui Golie­scu sau cel puţin pentru reduce­rea pedepsei lai. A. R Prim doaraaa a Enste! PARIS. — Un articol al lui George Popoff, publicat în „Daily News*’, es­te pe deantregul dedicat ,jârfenei detun­ne a Rusiei“. Este vorba de soţia lui Lenin, căreia ii se dă acest titlu. Po­­pofi descrie biroul extraordinar de încărcat cu hârtii şi plin de dezordine în care s‘a întâlnit cu această mun­citoare neobosită care s‘a dedat cu trup şi suflet serviciului sovietelor. Activitatea ei e enormă , ea concen­trează lângă dânsa trei servicii prin­cipale : controlul politic al şcoalei, e­­ducaţia politică şi culturală a ţărani­lor şi propaganda politică in armata roșie. D-NA LENIN Si ss interzică exportul unturei Populaţia ţărei sî în special a Capitalei e dusă la exasperare. După ce nu are apă, nu are lu­mină, imnoată in praf sî murdărie gunoaele nu sunt ridicate cu luni­le, ea nu se mai poate nici hrăni pe urma măsurilor guvernului. După lipsa continuă de carne si scumpirea tuturor alimentelor, lipsa de untură face imposibilă prepararea alimentelor. Kilogramul de untură râncedă și, murdară e speculat cu 80 și 90 de lei în București, fără a putea fi găsit. Bonurile Primăriei sunt o farsă sinistră, căci nu se poate c­ăpăta un kilogram de untură ori câte bonuri ar avea. Dispoziția ministerială privitoa­re la untură prevede ca la un porc exportat, exportatorul să dea un porc pentru consumul in­tern. Contingentarea aceasta e al­tă farsă, căci s’a dat exportato­rului dreptul de a depune 500 de lei până să dea porcul pentru con­sumul intern — aşa că dă cei 500 lei, îi lasă pierduţi şi în schimb ex­portă doi porci în loc de unul Re sulfatul e înfometarea populaţiei. Ei bine, lucrurile au ajuns aco­lo că d. Sassu nu mai poate întâr­zia măsura oprirea exportului de untură. A nu o face ar însemna să se acrediteze că danţul milioanelor a început în jurul speculei cu mtu­ra. * P­O. t fmeri­­i Septembrie 1922 Director: ER/3IL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia arac­ului şi la toate Agenţiile de publicitase 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITATE! O reamintire utili! Piisu­cisky: isar &-ta — cm© ești ! Nargtenevian: Ru sunt Mai’gMIossaâ... Piisutisky: Rí, ai văzut ce au ajuns „fantezii!©*1 lui Tale loueses asupra Micei antante Ti pana la înfrângerea grecilor Cum e târât un popor In prăpastie Hegele Constantin a nenorocit poporul grecesc Războiul care se­ sfârşeşte acum cu înfrângerea zdrobitoare a gre­cilor datează încă de înainte de semnarea tratatului de la Sevres. Aproape doi ani trecuseră din ziua în care Turcia, aliata puteri­lor centrale în războiul mondial, trebuise să accente armistiţiul de la Mudros — 30 Octombrie­ 1018­ până în ziua când marile puteri învingătoare se puseră de acord asupra condifiriilor impuse tur­cilor prin tratatul de la Sevres — 10 August 1920. La elabora­rea acestui tratat prevalase teza engleză a dezmembrărei aproape totale a vechiulu imperiu oto­­man. Această teză găsise un sus­ţinător firesc în Veni zelos care vedea deschizându-se astfel trium­ful grandios al elenismului pe cele două ţărmuri ale Mărei Egere, încă înainte ca con­di­­u­nile de impus Turciei să fi fost fixate, Grecia obţinuse să­ i se făgăduiască vilaietul Smirna şî în­­15 Maiu 1919 forţe greceşti debarcară la Smirna. De atunci începu poziţia antagonistică în­tre greci şî turci. Rezistenţa naţionaliştilor test Guvernul turc din Constantino­­pol nu avea putinţa­ să se opule acţiuneî greceşti; dar în Asia Mi­că, sentimentul national otoman câştigând tot mai multă consis­tentă, pregăti o rezistentă dârză. Acest nationalism reînoit al turci­lor găsi un conducător în Mu­stafa Kemal, general turc care luptase la Dardanele şî care din patriotism se răscula contra gu­vernului neputincios din Constan­tinopol. In curând, Kemal deveni reprezentantul patriotismului oto­man sî revendicatorul drepturilor Cablatului. Dar Anglia sî Grecia nu crezură în capacitatea lui de a apăra cu succes acele drepturi. Pentru a ţine în frâu vilaetele po­sibile de revoltă otomană, Anglia considera suficientă ocuparea mi­litară a Constantinopolului şi a zonei strâmtorilor. Bandele kema­liste nu întârziară să sâcâie for­ţele britanice staţionate pe coasta asiatică a strâmtorilor. Atunci Venizelos se oferi să rezolve cu armele chestia orientală şi între Iunie şi Iulie 1920, alte şease di­vizii greceşti debarcară la Smirna cu intenţia de a elimina radical pe­ricolul kemaîist. Tratatul (lela Se­vres, semnat puţin m­ai târziu, det© grecilor, afară de vilaietul s­»ina­ ivirea ca Traci­e până la vreo treizeci kilometri la Constan­tinopol. Cu Mustafa Kemal care își constituise la­­Angora un gu­vern propriu, grecii n’aveau deo­camdată decât mici hărtueli. Răsturnarea Mi Venizelos Dar în Noembrie 1920 Venize­­los fu răsturnat pe neaşteptat® șî trebui să plece în exil, în timp ce regele Constantin se înapoia la A­­tena. Faptul avu darul să răcea­scă mult sentimentele Franţei fa­ţă de Grecia; Anglia, deasemenea părea dispusă la prudenţă şi la conferinţa de la Londra din 21 Fe­bruarie 1921 cele trei mari pu­teri interesate fură de acord să recomande grecilor si kemaliştilor încetarea ostilităţilor. La aceiaşi conferinţă, reprezentantul Italiei încheie cu Bekir Sami Bei, repre­zentantul guvernului din Angola, un acord economic italo-turc, Ita­lia, angajându-se să sprijine re­stituirea Smirnei şî Traciei că­tre Turcia. Regele Constantin, văzând diver gintel© puterilor, crezu să poată revendica pentru sine darul făcut d-lui Venizelos şi, încrezător în sprijinul Angliei, voi să puie An­tanta în faţa unor fapte împlinite. Războiul greco-turc deveni efectiv tocmai după conferinţa de la Lon­dra, în primăvara anului 1921. Trupele elene înaintară cu inten­ţia d© a ocupa linia de cale fe­rată dela Afiun-Karahissar şî Eskicheir. In vreme ce puterile An­tantei continuaseră în nehotărâ-­ rea lor şî Franţa trata cu Kemal pe baza evacuărei Ciliciei, coman­dantul grecesc avu­ iluzia de a pu­tea da o lovitură decisivă adversa­rului, ocupând Angora. Urmară bătăliile din August şi Septembrie, 1921. Sfârşitul kemaliştilor pă­rea sigur când grecii, după ce iz­butiseră să înainteze până pe malurile Sangariului, fură opri­ţi, turcii trecând la contra-ofen­­sivă şî bătându-i în toată regula. Dar turcii nu erau încă destul de tari pentru a-i putea urmări maî departe șî grecii rămaseră toată iarna în posesiunea centrelor de cale ferată șî strategice. Bivergeitele fran­co-engtaz© Divergintele anglo-franceze asu­pra acestei probleme ■ se agrava­seră de când Franţa încheiase, prin reprezentantul ei Franklin Bouillon, un acord cu Mustafa Kemal despre care Anglia susti­ (Cititi J/l<ana 11,0 l

Next