Lupta, noiembrie 1922 (Anul 2, nr. 263-287)
1922-11-25 / nr. 283
Anul II No. 283 Director Politia CONST. MILLE ABONAMENTUL . 12 Inai » . . • • • . 200 !• 'Pe 8 Inal » • • • • 100 lei *• S Inni ' . V& “* 60 W BSBAOIEA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 Sâmbătă 25 Noemvrie 1922 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia statuluiui la toate Agenţiile de unbicitat* 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE »PARAREA libériáiéi pressi Obertatea presei este ameninţată de partidul liberal. In apărarea ei trebue să sară celelalte partide, întreaga opoziţie. Nu este vorba de câţiva trarişti cari vor fi loviţi. Va fi lovită singura libertate reală care ne-a mai rămas şi singurul sprijin al celor nedreptăţiţi, al ţarei întregi molestate şi nedreptăţite de un guvern ţăcătos. Opoziţia apărând libertatea presei, se apără pe ea însăşi şi în acelaş ti tip apără una din instituţiunile fundamentale ale organizaţiei noastre de Stat. E vorba de a împiedica cu orice preţ această lovitură proectată împotriva presei. Lupta extraparlamentară este de sigur bună. Ea nu este suficientă însă pentru a împiedica lovitura. Trebue dar luptat şi în Parlament. Cu o sută şi ceva de deputaţi cari aparţin opoziţiei se poate face mult. Cea mai mare parte însă refuză să reintre în Parlament şi astfel se dă răgaz guvernului ca să voteze ori şi ce şi să, modifice Constituţiunea în sensul restrângerei libertăţei presei. Ştim că cei dintâi cari au luat hotărârea retragerei din Parlament sunt ardelenii şi ei nu vor să se dezică. O scuză temeinică a acestei deziceri ar fi însă că, în Parlament se făuresc lanţuri pentru presă şi ei sunt datori să meargă în Cameră s’o apere şi să împiedice săvârşirea acestui atentat. * ştim că cei cari se abţin de la lucrările Parlamentului pretind că nu vor recunoaşte nimic din aceia ce va, legifera el, că ei nu recunosc în prima linie puterea de constituantă a Camerelor actuale şi că aşa fiind dânşii iau angajamentul de a desfiinţa tot ce vor face liberala. Această afirmare, această făgăduială nu ne asigură de loc. S’au mai luat asemenea asigurări solemne şi totuşi legile votate n’au fost desfiinţate, ci dimpotrivă, toate partidele s’au folosit de ele, ba încă le-au modificat şi perfecţionat, în sens reacţionar şi s’au servit de ele în scopuri strâmte de partid, uitând făgăduelile lor şi principiile. Nu avem de cât să cităm în această privinţă legea minelor şi jandarmeria rurală, votată de conservatori, pe cari liberalii făgăduiseră să nu le aplice şi ele de treizeci de ani fiinţează şi au fost aplicate de toate partidele. Prin urmare ne este teamă că opoziţia odată venită la guvern, sau nu va putea, — căci mai este şi regele la mijloc — sau se va codi să repare ticăloşia pe care liberalii o pun la cale. Prin urmare trebue de vegheat ca libertatea presei să nu fie desfiinţată, căci odată desfiinţată, va trebui mult timp şi multe lupte pentru ca principiul libertăţei presei să capete iarăşi câştig de cauză, reprezentantul guvernului din Angora Opoziţia va căpăta un vot la Constantinopol a fost înlocuit cu Sedeslam de la opinia publică, de la ţară întreagă, dacă va lăsa ca presa să fie încătuşată. Ea singură, va pătimi pe urma acestei încătuşeri, căci cel mai bun ajutor al ei este presa, care denunţă toate abuzurile şi toate fărădelegile, toate pungăşiile unui guvern de bandiţi. * .r'*-' Cum am zis nu este vorba numai de câţiva ziarişti cari vor fi loviţi. E vorba de o libertate publică — cea mai principală şi cea mai esenţială pe care liberalii vor s’o desfiinţeze şi opoziţia se poate opune cu succes la acest atentat. Intrarea în Parlament deci se impune şi este a dezerta de la datorie, neintrând acolo şi nedând lupta eroică contra bandiţilor cari vor să suprime toate libertăţile publice. CONST. MILLE Ciummx 200 Ziarele străine arată că dupa fuga Sultanului din Constantinopol, a fost panică mare nu numai în oraş, ci şi in harem, unde se mai găsea încă ‘un mieic de.... 290 de femei, adică un mic rest din ceea ce avusese, padişahul mai înainte. Cu acest prilej aflăm deci că cu toate asigurările junilor turci, cu toată modernizarea viele osmanlâilor, haremurile lor mai există şi n’au o duzină-două de femei, ci posedă câte 2—360 de exemplare, ceea ce — oricum — e un lux chiar pentru un Stăvanu. Dar mă întreb, ca românul imparţial : ce făcea padişahul — om treput de 51 de ani — cu atâtea neveste, chiar admiţând că Sultanul nu mai avea şi alte ocupaţiuni ? O să-i batem o depeşă la Malta unde l-au plasat englezii, ca să ne lămurească numaidecât nedumerirea, ca să nu zicem... invidia I DESCA repitem înlocuit laheddin-Adil bey REFET PAȘA Partid țărănesc la o răspânt;şi Partid muncitoresc sau partid agrarian? Partidul ţărănesc se găseşte, astăzi, la o grea răspântie. Conducătorii lui, divizaţi în două tabere, evită, pentru moment, imprimarea definitivă a caracterului politic al partidului de teama eventualei rupturi care, poate, va auce slăbirea momentană a întregului organism. Oricum ar fi, situaţia neclară de astăzi nu rai poate continua şi ciocnirea celor două curente, fundamental opuse, cari agită pe conducătorii partidului, ţărănesc, trebuie să seproducă, dacă nu înainte de congresul de la Iaşi, cu siguranţă, însă, în momentul în care, la congres, se va aduce şi discuţiune programul de guvernământ, aşa cum a fost întocmit din colaborarea vremelnică a celor două curente. O expunere obiectivă a adevăratei situaţii din partidul ţărănesc, este necesară, O vom face , pe baza înformaţiunilor pe care le deţinem, din sorgintea cea mai lipsită de patimi, în consecinţă, cea mai adevărată. Partidul ţărănesc este agitat de două curente cari interesează însăşi structura intimă a partidului. La întrebarea : Ce reprezintă astăzi partidul ţărănesc ? două sunt răspunsurile pe cari le poţi obţine, după cum acel căruia ie vei adresa kt ce parte din grupul d-lui Constantin Sfere sau din grupar‘*m* m,vlt m■uAumeroasă — a dr lui. y, iha,V IL C. Sfere şi ţărăniştii haşarabeni care trăesc, exclusiv, din ideile programatice ale d-sale, vor afirma : „Martiriul ţărănesc este partid muncitoese, al muncitorilor de la sate şi de la oraşe”. „Partidul ţărănesc este partid agrarian” vor răspunde adepţii d-lui I. Mihalache. Cum se vede, două conceptimi cavi, se diferenţiază aşa de adânc, încât convieţuirea nu mai poate dăinui multă vreme. orgas«teîs d-lui I. Stere D. Stere insusţinerea tezei sale „Partidul ţărănesc este partidul muncitorilor de la sate şi oraşe”, aduce o serie de argumente, din care alegem, următoarele : 1. Partidul ţărănesc are nevoie — neapărată nevoie — de aportul electoral al moaşelor muncitoreşti de la oraşe. Acest aport trebuie înglobat un partid, prin înscrierea muncitorilor în organizaţiile partidului ţărănesc, care, daci, în programul de guvernământ, trebuie să ţină seamă şi de idealul urmărit de lumea muncitoare. 2- Partidul ţărănesc, însuşindu - şi idealul muncitorimei de la oraşe, trebuie să înfăptuiască şi Să păstreze legături cu lumea muncitoare internaţională. In programul de guvernământ să se înscrie, deci, ca primul pas spre internaţionalism, „proprietatea folosinţii”. Cu alte cuvinte propune Ioa* este în funcţie de folosinţa colectivităţii. Ea poate fi luată de la acei cari o stăpânesc, astăzi, în caizul când nu o muncesc un interes colectiv, şi dată altora care îşi iau angajamentul şi prezintă garanţie că vor îndeplini această obligaţiune. •* Este lesne de închipuit ce perturbare ar aduce partidului ţarănesc adoptarea principiilor susţinute cu îndârjire de d. Const. Stere. Admiterea acestui punct. — trecem peste celelalte prncipii înscrise în Constituţia d-lui C. Stere—dacă ar avea poate darul să atragă în sfera de activitate a partidului ţărănesc pe o parte din muncitori de la oraşe, înstrăinează pătura rurală care este însăşi sufletul partidului şi baza luptelor întreprinse de acest partid împotriva partidelor oligarhice, împotriva punctului de vedere susţinut de d. C. «Stere şi de fără nişti basarabeni, se ridică curentul partizanilor d-lui I. Mihalache, cari opun argumentelor d-lui C. Stere, concepţia „partidului agrarian” pe care o vom analiza în articolul viitor-TON ROATA RASPUNSUL președintele partidului national, primind, la Cluj, telegrama semnală de top. acel cari au votat unirea, cu partidul national, a răspuns printr’o călduroasă tetegramă care va pune capăt multor intrigi cari s’au încercat să se facă din chiar prima zi de. unii adversari aî partidelor unite I). J Martin a ţinut, înainte de toate siă accentueze recunoştinţa Ardealului pentru cei doi mari dispăruţi pake Ionescu şi glrit pitpescu. Într'adevăr care partid din vechiul regat putea să atragă mai mult partidul nafional din Ardeal dacă nu acel partid care a secondat cu atâta abnegaţie şi exart pe Take Ionescu şi fiica pilipescu? Ar fi fost ceva informat atât din partea democraţilor cât şi din partea ardelenilor să nu se înfrăţească şi politiceşte după ce atât Take Iimescu cât $1 'Steu pilipescu, au sacrificat totul pentru auza nafonală.)• 7. Meniu a cărţii arzătoare dorinţă este să dea policei interne o îndrumare nouă nu putea, atunci când s’a hotărât la o efectivă acţiune comună cu partidele din regat să uite obligaţiunea morală a ardelenilor faţă de partidul condus de Take Ionescu şi Iificu Filipescu în lupta pentru dezrobirea neamului Şi această consideraţiune de ordin moral, în afară de acele de ordin politic şi de afinitate deprincipii, a determinat ■ partidul naţional ca să grăbească unirea cu democraţii unire care cu certitudîne va fi întărită prin o apropiată colaborare cu alte elemente democratice cu cari, de altfel, ardelenii stăruesc de mult să se înţeleagă. D. Maniu îşi exprimă nădejdea, că prin frăţeasca înţelegere care s’a realizat, luptând umăr la umăr, steagul democraţiei va triumfa. (Ca şi în toate cuvântările ce le-a rostit în ultimul timp preşedintele partidului naţional repetă şi prin telegrama sa către democraţi ţinta acţiunei pe care o desfăşura ardelenii anume înlăturarea sistemului de guvernare medievală şi întronarea. In viaţa de stat a României noul, a concepţiilor naţionale şi de dreptate socială. Politica aceasta apare mereu ca un leit-motiv în gura d-luî Jo faniu. partidul naţional s’a identificat cu aceste concepţii cari intră azi Şi în crezul democratei din vechiul regat. In hoc signo vînces! L. T-A. *-Mr. «ii , i»«rafilor SAVI MIHI 1 wiwmmk Mied Antante Conferinţa de la Lausanne începe să aibă retaliate pentru politica din Orientul apropiat. Cu o uimire împărtăşită de toţi ceilalţi aliaţi, lordul Curzon a Întâmpinat cu un NON POSSUMUS pretenţiile turceşti cari vizeaza acual graniţele din 1913. Dacă primul rezultat al călcarea tratatului de la Mudania care negativ pentru ksmalişti, politica aceasta, tradiţional turcească, de a veni cu pretenţii sporite ocupă aranjamente cari au precizat limita lor, a avut însă un rezultat pozitiv pentru statele din Orient: ele au văzut apropiindu-se şi acele ţări cari până acum se ţineau de o parte. Grecia prin Venizelos, Bulgaria prin d. Stambolisky simt nevoia de a sta umăr la umăr cu statele Micei Antante în cari s’au convins că găsesc singurul reazăm serios pentru o politică de realizări practice. Rezultatul acesta va deschide poate ochii Turciei şi o va readuce la realitatea pe care vertigiul uşoarei victorii militare a făcut-o să n’o mai vadă. E singurul lucru care ar putea-o reţine de a provoca un răsboi in care Turcia, o clipă resuscitată în Europa, şi-ar putea pierde o situaţiune cu care nu s’ar mai întâlni atât de lesne. P. O. i CREIONUL ACTUALIZAT 31 Preten|iunil@ Turciei LMmâHUL mme (către Junele Turc) Ascuitâ-mâ pe mine, üeí®, prea ţi-ai rMîeat moţul deli ies. Laşi’l mai jos că pe urmă ţi-i taie de tot î CUM A FUGIT SULTANUL Impresia în ora Califul către Surprise pregătită kemaliştilor de sultanul Mehmed VI în conivenţă cu autorităţile engleze din Constantinopol, a produs asupra celor dintâi o impresie nu tocmai plăcută. (u toate declaraţiunile comandamentului kemalîst că prin fuga sa, Mehmed VI a dovedit, că merită dispreţul ce-i i’a arătat Adunarea dela Angara, că ia , avut curajul să înfrunte judecata compatrioţilor Şi a preferat să solicite protecţia creştinilor, ei nu-şi poate ascunde neliniştea şi necazul de a fost păcălit, cu atâta abilitate. Nu credem sa fim departe de adevăr dacă bănuim că rechemarea lui Refet Paşa din postul de guvernator al Constări Unopolului se datorește faptului că englezii au izbutit să-l facă evadat, pe sultan aproape sub nasul lui și al gărzilor kemaliste puse să-l supravegheze. Organizarea fuget De fapt, plecarea sultanului s'a organizat In cel mai mare mister încă acum două săptămâni, în momentul detronăreî sale de către Adunarea dela Angora, englezii Si oferiseră cu multă bunăvointă să-l pună la adăpost de primejdiile ce-l puteau amenința rămânând la palat, insistând asupra datoriei califului de a salva în persoana lui cea mai înaltă autoritate religioasă a Islamului. Sultanul mulţumise, dar declarase că înţelege să rămâie la postul său, întrucât nu recunoaşte decretele Angorei. Dar atitudinea în transigenţă a nouilor autorităţi kemaliste cari, la ultimul selamb’k, în loc să salute pe sultan, i-au întors spatele, şi în special, deda iş şi in harem. iferea de a-i da in judecată, hau făcut să-şi schimbe gândul şi au făcut jocul Angliei care poate astfel sa apară in ochii lume! musulmane cu salvatoarea Califului. Marţea trecută, sultanul trîmise pe Zeky Bei, şeful orchestrei de la Haidiz Kiosk,să se puie di acord cu autoritatea engleză asupra plecărei. Generalul Harrington luă repede toate dispoziţiunile necesare, pregătirile au fost ţinute secreteşî la palatul sultanului; numai doi Intimi ai sultanului ştiau deapre proiect; toţi demnitarii şi însăşi nevestele sultanului nu bănu, iau nimic. In ziua plecărei — gineri — trebuia să se celebreze obişnuitul selamlîk. Mareşalul curtei dăduse ca de obicei ordinile necesare gărzei imperiale rama să credincioasă şi în moschee se făcură de asemenea pregătirile obişnuite pentru ceremonie, nevestele Sultanului Dar sultanul plecase de trei ceasuri. Se sculase, mai curând ca de obiciu, şi ieşise din palat prin poarta numită „a Maltei“, care nu se mai deschisese de câţiva ani, însoţit de şeapte funcţionari de încredere, traversa parcul Dolma Bagtce până la un punct convenit unde îl aştepta automobilul englez care avea să-l transporte 1« vapor Suita se urcă In alte automobile la cari se adâoga şî un automobil misterios cu perdelele 16 sate, înainte de a se îmbarca, sultanul se apropie de automobilul misterios din care coborî micul principe Ertogrul, fiul său, şi-şi (Citiţi continuarea în pag. ÎI-a) AFlInIiE! UToMaM POTOPUL NEGRU Morţii» usrsirl â® N. BMirescu. ••intre Menus si Marte â® âiezis ¥. Drâealea. — Prietenie şi iubire Se Clucerul Dinu. — Muvernul femeii î de â. Icra Se scrie prea mult... Se.tipă*eşte prea mult... In obsesia scrisului tipărit, vezi maldăre de cărţi crescând, rupând zăgazurile rafturilor din librării, inundând străzile şi acoperind oraşele sub formidabile troane de maculatură... E poate sortit umanităţii viitoare sa piară in potopul negru de cerneală tipografică. Soriţi nebunia rotativelor, turnaţi-te apă în foc de cerneală, zăgăzuiţi potopul negru, care ne înăbuşă arta... Arta e linişte, şi seninătate, şi contemplaţie. Nebunia asta febrilă a maşinilor înebuneşte pe artist. Se scrie repede şi prost. Se fabrică o nuvelă cu febrilitate de reporter, poesia devine o notaţie halucinantă şi superficială a unui moment, a unei senzaţii... Arta este în primul rând formă, expresie, relief. Nimeni nu are, timpul să cizeleze. Nu maiexistă stil. Toţi scrim la fel, amorf, gazetăreşte. Epoca noastră de febrilitate, de avioane şi expresse, de biele cu rotaţii vertiginoase şi radiograme repezi ca fulgere invizibile, epoca noastră este profund inartistică. Sau, poate, o nouă artă a celerităţii, arta dinamică, răsări-va în locul degenerat al clasicităţii. • Alexandru Bilciurescu este un poet foarte tânăr şi volumul său de versuri — Morţii, — conţine scăderi inerente unui începător. Nota funebră care obsedează pe tânărul poet pare când o remniscenţă din Maeterlinck, când din Baudelaire. Din Maeterlinck nu a putut opri idealitatea inconştientului, nici din Baudelaire plastica stranie. Sunt departe de realizarea expresivă a Stârvuhd beaudelaireian versurile : Un craniu hidos — pe care &ti mişcă viermii, ca m» rău In leneşă mişcare. Poetul Al. George a utilizat pe vremuri imagina.... Este cert că d. Bilciurescu se inspiră din poesie, nu direct din natură. Inspiraţia sa extrasă din lecturi e lipsită de sevă. Reuşeşte însă a realiza — relativ — schiţe mici, frânturi de visiuni realiste, nuanţate de o ironie lugubră, iar un cioclu ‘n urmă, Sudoarea ce-i curge pe faţă ‘n broboane, Şi-o şterge grav Cunglica unei coroane. Şi aci însă punem accentul mai apăsat pe intenţie, decât pe infăptuire expresivă, căci şi acea ironie macabră este uneori prozaică: Popa ‘mprăştiind adieri de ţuică. Spunea, dascălul 'ncet: ,,Păcătoşii! „Să facă ‘nmormântare pe-aşa vreme... ,,Am uitat să-mi iau c/c.roşii!“ * Scrise corect şi atrăgător «ant schiţele d-lui Alexis Drăculea din volumul Intre Venus şi Marte, cărora autorului îi place să le zică ,,nuvele‘‘. Schiţa, Conrad, repede şi concentrată, dovedeşte că d. Drăculea poate stăpâni viguros subiectul şi poate exterioriza cu preciziune plastică. Pe front, soldaţii au prins un prizonier, pe Conrad, un băiat răsărit, care pare de bună familie şi cu inima bună. Fondul lor de umanitate e răscolit. Se stabileşte inconştient o comunicare afectuoasă între sufletele soldaţilor şi prizonier. Sunt înconjuraţi. Cine poate, să scape ! — „Dar ce facemi cu prizonierul?.— Impuşcaţi-l!..- dă ordin comandantul-E un moment de un dramatism pe deplin înfăptuit în schiţa d-lui Drăculea. Sergentul face sama lui Conrad- Prizonierul , urmează bl&, jin, ca un miel: nu ştie ce-l aşteaptă-Ordinul se respectă, crima se comite, dar sergentul s’a ameţit şi şi-a uitat arma acolo, unde a omorît. Autorul a reuşit să dea o pagină de cald umanitarism- O undă dureroasă de milă îţi umple inima... Bietul Conrad... Arte şi-a împlinit menirea înfrăţitoare: ai uitat că neamţul Cosorad ţi-a fost duşman.. Sunt, par’eă, nume sortite să nu isbutească în literatură. Este una din raţiunile oculte de a fi ale pseudonismului Sunt însă şi pseudonime care supără. Clucerul Dinu, de pildă. Clucerul Dinu este desigur un începător, care ar trebui să-şi schimbe pseudonismul, sau să ia un pseudonim dacă îl chiamă . Clucerul Dinu. Sus numitul Chicer a scos până acum un „roman sentimental**Sergiu (Locul uteelor) cu această supărătoare paranteză în titlu, căci sunt și titluri menite să nu se impună în literatură, dintr’o nenorocită alegere- Clucerul a mai publicat un volum de versuri Zări albastre și un mare roman în două volume: Din zbuciumul vieţei, cu subtitlurile : Prietenie şi Iubire. Sunt iară eroi, cari din cauza numelui lor, îşi ratează orice perspectivă de eternitate: Mircea Percaru sau Mişu Prioreanu, buni prieteni în romanul domnului Clucerul Dinu, îndrăgostiţi de aceiaşi fată: Lelia Dinaru. De aci, un şir de evenimente,— printre care şi războiul, — redate în stil obişnuit, cu grabă. Arta este înainte de toate formă, expresie. Clucerul Dinu are câteva analize psichologice interesante şi precise, care ne fac să regretăm şi mai mult lipsa calităţilor formale-Clucerul Dinu scrie prea mult, față de Puterea sa de concen-Citiți continuare_ In pagina Il-a. L