Lupta, ianuarie 1923 (Anul 2, nr. 327-338)

1923-01-31 / nr. 338

Anul 11 Rp. 333 Director Folitic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 l­ni . . .... 200 le­i e 6 leni •­­ • • . .*e 3 leni • • . .­­. 100 lei . . . 60 lei REDACTIA SI ADMITFISTRATIA BUCURESII, STR. SARINDAR 12 Ce aşteaptă ţara de la opoziţie Faţă în faţă ţara şi guver­nul, arabele stau în atitudine­­duşmănoasă. Ţara este îngri­jorată faţă de atitudinea gu­vernului, guvernul vrea s’o în­­jcalice şi să o stăpânească în v­od definitiv. Şi ceia ce e m­ai ciudat şi extraordinar es­­tte că, această minoritate gu­­iîvernamentală este cu mult »nai slabă de cât tara orga­nizata In partide politice. Da­ră, aceste partide ar fi unite. In acţiunea contra guvernu­lui, el an cădea ridicol în 24 ici© ore. Dar unirea partidelor jrie opoziţiune nu s’a făcut în­­­ră şi cine ştie dacă se va fa­i­e. E o banalitate de a con­stata ca guvernul traeşte nu­mai graţie dezunirei opozi­ţiei, dezunire pe care el face tot ce-i stă în putinţă pentru a o menţine şi a o întări cât m­ai mult. Pentru ca să sfideze ţara­­şi mai mult, familia Brătia­­­nu vrea să modifice Consti­tuţia ca singură, nerespec­­tând cel puţin formele consti­tuţionale şi asigurându-şi ast­fel stăpânirea acestei ţări. Dacă Constituţia familiei Bră­tianu va lua fiinţa, atunci nu se va mai putea trăi în acea­stă ţară, de­cât cu învoirea neamului Brătienist. La gu­vern şi în opoziţie el va guver­na şi guvernele din cari dân­sul nu va face parte, vor tre­bui socotite, ca nişte guverne interimare, fără, viaţă pro­prie, guverne cari vor avea menirea ca să asigure parti­dului liberal liniştea şi odihna pentru un moment iar mai e­poi refâcându-se, să reia pu­terea, Stăpâni pe Corpurile le­jduitoare, prin liberalizarea Senatului, stăpâni pe supra­faţa­ pământului românesc şi pe bogăţiile lui interioare, stă­pâni pe toată viaţa economi­că a ţarei vor constitui cea mai puternică mafie, un co­losal parazit, încrustat pe cor­pul ţării, din care îşi trag ei viaţa, in dauna ei. Acesta este viitorul care ne aşteaptă dacă vom lăsa ca să fie votată Constituţia, lor. Ea a fost depusă în ambele Cor­puri legiuitoare şi aşteaptă să fie votată, cu trenul fulger căci Brătienii nu vor să aş­tepte, vor să siluiască ţara cu ori­ce preţ. In faţa guvernului de ban­diţi, stă opoziţia divizată şi deci neputincioasă, opoziţia care, de abia acum discută cum să se unească într-un sin­gur bloc contra guvernului. Toţi vor dărâmarea partidu­lui la ţintere, dar aproape ni­meni nu face nimic, ca întin­­zând mâna celorlalte partide să facă imposibilă guvernarea liberală şi ca o consecinţă vo­tarea Constituţiei. Până acum atâta s’a făcut că s’a protestat şi s'a apelat la rege. Aceasta înseninează pur şi simplu o bătaie de joc. Nu se apelează la un complice, de concursul căruia Brătieni­­ştii sunt siguri. De altfel Su­veranul a fost sincer şi a de­clarat­ şefilor opoziţiunei că „Constituţiunea treime sa fie votată“.­­­ Acum de abia s’a gândit o­­poziţia că mai sunt şi alte mij­loace de luptă contra guver­nului. D. dr. Lupu a declarat regelui că pentru a vota Con­stituţia, guvernul trebuie să treacă peste corpurile cetăţe­nilor. Foarte bine şi frumos. Dar pentru aceasta trebuie mai întâiu să se facă înţele­gere între partidele de opozi­­ţiune şi apoi trebue de înce­­put să se lucreze. Şi timpul nu mai este de pierdut, căci până s’a organiza lupta, se prea, poate ca crima guvernu­lui să fie consumată şi Consti­tuţia votată. Nu aducem nici o acuzare ni­mânui. Constatăm însă lucru­rile aşa cum sunt. Dacă opoziţia va lăsa ca a­­ceastă infamă Constituţie să fie votată, ea va lua în faţa ţa­rei o răspundere foarte mare. Dânsa este răspunzătoare de faptele guvernului şi va fi trasă la răspundere mâine când va face din nou apel la tara. Istoria care va judeca faptele o va condamna. CONST. MILLE AM ÎNŢELES O. ARGSTOIANU D. Argetoianu n’a prea ştiut sâ-şi cultive raporturile cu cele­, falte partide de opoziţie şi de ace­ia azi rolul său pe lângă ele nu e tocmai comod. Aşa se explică de te raporturile acestea sunt între­ţinute acum d­in numele Partidu­lui Poporului, de către d. general Averescu­ ~~ ceea ce e poate azi în avantajul acestui partid. D- Argetoianu nu înţelege insă să lase­ mână liberă generalului Averescu în raporturile cu par­tidele de opoziţie Şi această a­­titudini îşi are scopul ei, . D-sa a pus mâna pe o chestie pe care o crede probabil nouă: 'Agravarea crizei economice şi fi­nanciare. In consecinţă, d-sa tratează ori­ce luptă de înlăturare a refor­mei constituţionale, şi a guvernu­lui drept o „diversiune ” princi­palul fiindcă mergem spre dezas­tm economic şi financiar, trezutalul acestei convingeri a d-lui, Argetoianul care este? „Pe mine, declară d-sa, nu mă interesează nici liberalii, nici ţărăniştii, nici naţionaliştii, nici oligarhia, nici democraţia, nici Par­lament­ul, nici Constituţia. Mă­ interesează oamenii cari au soluţii in problema financiară şi în problema economică“. Auzindu­ l vorbind, s’ar crede că d-sa nu e tot una cu fostul ministru Argetoianu care nu mai departe de cât acum un an avea guvernul şi parlamentul în par­tid. Dar noi am înţeles pe d. Ar­getoianu. D-sa vrea să arate d-lui Bră­tianu şi regelui că nu-l interesea­ză Constituţia, nici democraţia, ci î l interesează ca după ce o va vota, şi promulga d. Brătianu, sa plece de la putere şi să fie chemaţi. »,oamenii cu soluţiile fi­nanciare şi economice” cari sânt de sifan­­d-sa cu d. Marghiloman şi ceilalţi financiari de la *,Ban­ca Naţiunii“. Să ne ierte d. Argetoianu, dar nimeni nu e dispus a înghiţi a­­semenea „soluţii“. Situaţia, firainciară şi economi­că e în adevăr extrem de gravă. Pentru aceasta trebue dată la o varie şi preocuparea de Constitu­ţie şi soluţiile bizantine şî insta­lat un guvern al ţarei, care să aibă încrederea şi autoritatea de a înfăptui cu curaj soluțiile im­puse de împrejurări. I.. .T. A. Criza ne­iversit­ari Acţiunea studenţilor cari vor sa înveţe După luni de zile de tulburări, era firesc să ajungem pe de o par­te la conflict între guvern şi stu­­denţime, iar pe de altă­ parte la spărtură în sânul studenţimei. Guvernul ameninţă închiderea la 1 Februarie a u­­niversităţior, suprimarea amânărilor de se­rvi­­­ci tmiilar pentru studii­ şi urmă­rirea individuală a celor ce pro­voacă nepruiudneli. Studenţii cari nu vor să se exi­pue acestor măsuri, ci vor să în­veţe şi să dea examenele, au înce­put o acţiune separată în scopul de a frecventa cursurile şi a cere autorităţilor universitare concur­sul măsurilor legale în acest scop. Credem că sunt in dreptul lor şî că autorităţile trebue să facă dovada că pot asigura f­uncţiona­rea facultăţilor. SILEX INCIDENTELE DELA CAMERA © punere In scenă. ~ Cei doi fuzionaţi. -- Alţi doi cari protestează.--atitudinea ţărăniştilor. Expozeul d-lui Duca. »Replica d-rului Lupu. Guvernul şi în special d- Io­nel Brătianu este preocupat ca prin diferite incidente să risi­pească atmosfera creată în lu­mea politică şi parlamentară, de dezastrul leului. E o goană în lagărul guvernamental după di­versiuni mai ales că partidul naţional şi avereseant se abţin de la lucrările parlamen­tului. Eri, la Cameră, s'a încercat să se arunce o rachetă în politica internă şi una la politica ex­ternă spre a­ se mai ridica mo­ralul majoritaţei- Dar punerea în scenă n'a fost de­loc abilă. Racheta în politica internă a fost fuziunea d-lor Inculeţ şi Nistor cu guvernul- Bine­înţe­les că ,,evenimentul” a fost pre­zenttat ca o fuziune a Basara­biei şi Bucovinei cu partidul li­beral! Însuşi d. Ionel Brătianu a ţinut să prezideze solemnita­tea, şi să s­ consacre prin decla­­raţiuni solemne. Dar aceste focuri de artificii hau reuşit, au făcut explozii când s’a pus chibritfuziu­ne­. Doi basarabeni sau urcat după d. Inculeţ la tribună şi au contestat cu o extra­ordinară vigoare d-lui Inculeţ dreptul de­ a vorbi în numele întregului partid ţărănesc din Basarabia care în marea lui majoritate a părăsit pe ministrul acestei provincii­ Protestările d-lor Crihan şi Be­ţianu au exasperat majoritatea care a vociferat aproape o oră în care interval d-Ionel Brătianu se plimba pe banca ministerială între d-nii Inculeţ şi Nistor, ca un leu rănit-Efectul pe care la urmărit d. Brătianu prin »,solemnitatea“ unei consacrări parlamentare a acestei „fuziuni“ — o comedie care se joacă de mult — s’a­ în­­tor­s în potriva guvernului. S’a simţit ca d- Inculeţ a rămas izo­lat, că această fuziune este o bună afacere politică pentru d-nii Inculeţ şi Nistor, dar ca gruparea d-lui Inculeţ, s'a evapo­rat, iar acea a d-lui Nistor nici n'a existat. Peste câte-Va zile se va vedea pentru ce au fuzionat d-nii În­cuie­ţ Şi Nistor- Ei vor primi portofolii efective. Ţărăniştii au avut eri o zi bună. Ei, fireşte, au aplaudat pe acei cari au părăsit pe d- Incu­­leţ şi prin incidentele la cari a dat loc „fuziunea“ aceasta, ţă­răniştii sunt acei cari au tras foloase. ■A doua rachetă a fost cu ca­racter extern-D. Duca venise la Cameră să facă un expozeu asupra acţiu­ne­i sale de la Lausanne. Atmosfera era, insă prea încăr­cată. Dar fără de incidentele din politica internă, în afară de condiţiile în care guvernul vrea să se delibereze asupra nouei Constituţii, dezastrul leului nu oferă un prilej pentru a se vorbi de succes diplomatic chiar dacă ea ar fi reali­s­t- Duca venise însă la Came­ră când se încurcaseră lucru­rile. A intrat în incintă când majoritatea era aproape încăie­­rată cu ţărăniştii. Expozeul era dlat pe trei sferturi compromis într’o astfel de furtună parla­mentară* Totuşi d. Duca nu mai putea da înapoi- A vorbit* dar a tre­buit să mărturisească d­in capul locului că nu va­ spune nimic. Totuşi în chestiunea rusă a declarat că Cicerin întinzându-i ramura de măslin delegaţia ro­mână a primit-o. Dar d- Duca a­ adâugat că în lipsa d-sale din ţară s’a vorbit şi său scris multe despre propunerea rusă, ba chiar prea multe şi a asigu­rat majoritatea că în tratativele cu Rusia sovietică să n11 aibe teamă că va fi sacrificat vre-un interes al Statului. D- dr. Lupu a replicat minis­trului de externe pentru a re­leva faptul că atunci când d- Duca luase contact cu d. Cice­rin, la Bucureşti d. Mârzeacu răsfoia archiva ministerului de externe pentru a-l denunţa că sub guvernul Vai­da era conside­rat ca cel mai indicat să trateze cu Rusia sovietică. De aci alte incidente, interven­ţia d-lui Brătianu, — chestiuni despre care vorbim în corpul ziarului­ R­P. Lealitatea d-lui Brătianu Pentru ce n’a fost Tatee Ionescu la conte­rima din Paris Câtă vreme a trăit Take Iones cu actualul prim-ministru a fu­git de ori­ce discuţie asupra ap­iniei sale diplomatice din tim­pul conferinţei de la Paris. Actura când nu raai are in fa­ta lui pe Take Ionescu şi când ni­ci foştii lui partizani nu sunt în Cameră, d. Brătianu a prins cu­raj și cu o îndrăzneală postumă a aruncat erî la Cameră o adevă­rată injurie memoriei marelui dispărut. Iată cum s’a petrecut inciden­tul. Vorbea d. Duca asupra confe­rintei de la Lausanne si reproşa* indirect d-luî Lupu, ca n’avem front unic măcar în politica ex­ternă.* Atunci d. dr. Lupu i-a răs­puns : — D-voastră să faceţi astfel de încriminări ? D. Brătianu a avut front unic la conferinţa din Paris ? Cât l-am rugat eu ca să se împace cu Tak­e Ionescu? La această replică d. Duca a voit să continue. începuse chiar a spune că o politică diametral opusă despărţise pe d. Brătianu de Take Ionescu şi nici nu termi­nase bine aceasta frază, căruţ se ridică d. Brătianu şi continuă d-sa destăinuitul următoarele: — Ori­când pot stabili cu acte că eu am oferit înainte de a mă duce la conferinţa din Paris chiar ministerul de ex­terne lui Take lonescu! El a refuzat. Ce puteam să-i ofer mai mult ? ! Eu sunt real, d-la dr. Lupu! D. Duca n’a mai stăruit asupra­­ politicei... diametral opuse dintre­ şeful său şi Take lonescu şi a trecut la alte aprecieri. Nimeni nu era în Cameră, dintre foştii amici ai marelui dis­­părut, care să releveze injurioasa destăinuire a d-lui Brătianu. Aceasta râvnea Take Ionescu in ajunul conferinţei de la Paris? Rolul regretatului Porumbaru în cabinetul Brătianu ? Take Iones­cu să-l facă pe Porumbaru la Bu­cureşti şi d. Brătianu singur la­ conferinţă? Fireşte că dacă d. Brătianu într’adevăr a făcut o asemenea, ofertă lui Take Ionescu acesta de sigur că, i-a respins-o cu dispreţ. Ceia ce insă n'a destăinuit d. Brătianu, dar ceia­ ce se ştie pre cît de mai mul­ţi, şi probabil şi de rege, este că d. Brătianu, plecând la conferinţa, de la Paris a spus regelui ca va lua şi pe Take lo­nescu la conferinţă» ba s’a afir­mat atunci la Paris că a adus chiar un decret in alb în acest scop. Sosind la Paris d. Brătianu ni­ci. n’a dat ochi cu Take­ lonescu! In ziua deschiderei conferinţei scriitorul acestor rânduri se afla la Take lonescu în apartamentul său de la hotelul Meurtce. Toc­mai atunci Take lonescu se întâl­nise cu un delegat britanic şi u­­nul american care se pregăteau să meargă la conferinţă. După ce a schimbat câteva vorbe cu ei, ambii delegaţi şi-au exprimat sa­tisfacţia că-l vor revedea la con­ferinţă. Când Take Ionescu le-a comu­nicat că el nu este delegatul Ro­mâniei, ambii, uimiţi l-au între­bat: —­ Bine posibil? România fără d-ta la conferinţă ? Iată adevărul, real destăinuit aşa precum îl cunosc mulţi oame­ni politici la noi.­­ m. A. H. lisei® logodit DUCELE DE YORK care s’a logodit zilele trecute cu Lady Elisabeth Bowes-Lyon SA iigim de politică am dispăruţi Faptul că am lipsit din Bu­cureşti, ma împiedicat să-mi îndeplinesc o pioasă datorie. N am luat parte la parastasul de un an de zile al lui Alex. Ciurcu şi nu m­’am putut duce la înmormântarea lui Ionel Mi­­hăilescu care a aparţinut im sfert de veac atelierelor Adevă­rului. Ciurcu a fost gazetarul strălu­cit şi cunoscut care î şi iscălea ar­ticolele şi care aparţinând şi presei şî lumei politice şî inte­lectuale, ocupa un loc conside­rabil în viaţa românească. El va rămâne un nume în istoria ziaristicei române. De Alex. Ciurcu este legată istoria politi­că şî gazetărească a acestor din urm­ă 40 de ani. A sghita aceas­tă figură originală şî veşnic în c­oluţiune, astăzi, este prea de­vreme. Moartea lui este prea a­­proape pentru ca chipul şî ope­ra lui Ciurcu să poată răsări în toată puritatea ei. Dacă a prăznuit Adevărul şî Dimineaţa un an dela moartea regretatului lor colaborator, să mi se dea voe şî mie, cu care Ciurcu a lucrat la aceleaş ziare, timp de zece anî de zile, să aduc şî eu prinosul meu de admiraţie şi de părere de rău că o inteli­genţă aşa de vastă şî complexă a dispărut înainte de vreme. Ionel Mihăilescu a fost un lu­crător modest în marele labora­tor care se numeşte un ziar. De mic, ca ucenic, el a aparţinut Adevărului pe vremea când în­că era instalat în pasagiul Vi­­lagros şî când tot atelierul nos­tru se compunea din câteva case cu litere şî două maşini simple de tipărit. Ionel Mihăilescu a fost multă vreme paginator şi în această ca­litate el ajunsese să fie un a­­devărat colaborator intelectual al ziarului. Când era vreo eroa­re, Mihăilescu ni-o semnala, când era un clişeu greşit, Mihăi­lescu ne atrăgea atenţiunea. Cât despre mine el singur mai rămăsese care îmi citea manus­crisul, îl copia şî astfel îl îm­părţea la culegători sau la li­­notipişti. Ciurcu şî Mihăilescu sunt ce­va din viaţa mea, din viaţa zia­relor întemeiate de mine şî când mă gândesc la dispariţia lor, mi se pare că Ceva din mine s‘a rupt, a intrat în pă­mânt. CL­SL Miercuri 31 Samiari® ÎS23 E . Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia zia­­ului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREICOTL ACTUALIT&TE1 Nici mort! D_ Corbescu nu vrea at nici ur­­chin să rtemisioneze dela Primărie CORBESCU (sâtre Brittana si Văitoainn). O să-vni smulgeţi pantalonii, dar mi’mi veţi smulge demisia! ! POLITICA EXTERNA a Ungariei , de statele succesoare ? Credincioşi politicei lor de du­plicitate, ungurii pe când tole­rează şi încurajează cele mai de şanţate agitaţii contra statelor vecine, lansează din cînd în cînd în ziarele străine câte un balon, care să arate străinătăţii că sunt inspiraţi de cele mai bune şi mai paşnice intenţii, şi că nu e vina lor dacă vecinii nu ştiu să aprecieze la justa lor valoare a­­ceste intenţii. Astfel, o corespondenţă publi­cată în „Neue P­reie Presse“ revi­ne asupra ideii, exprimate acum câtva timp în aceeaş ziar­ă a u­­nei apropieri de statele succe­soare pe care cei dela Budapes­ta ar fi dorind-o acum, după de­mersul marei și micei Antanta, mai mult ca oricând. Ziarul vienez scrie că până a­­cum principiul în politica exter­nă a factorilor conducători un­gari a culminat în concluzia că cea mai bună politică externă ce poate s’o facă Ungaria este să nu facă nici un fel de politica externă. Dar urmarea firească a acestui principiu a fost că Unga­ria nu şi-a creiat niciun prieten. De la dezastru şi până în timpul din urmă, diplomaţia ungară a fost complect sterilă. Unicile suc­cese înregistrate sunt admiterea Ungariei în Liga naţiunilor şi în­cheierea unui tratat de arbitraj cu Austria. Speranţele puse mul­ta vreme în scrisoarea de trimi­tere a d-lui Millerand au tulbu­rat privirile tuturor factorilor cari au contat pe ea ca deschi­zând posibilitatea unei regulări a frontierelor mai favorabile pentru Ungaria. Dar această spe­ranţă a pierit şi dacă mai rămă­sese vre-o urmă, ea a fost spul­berată complect acum, după de­mersul comun al mare­ şi micei Antante cu prilejul incidentului dela Arad. Izolarea Ungariei Izolarea complectă a Ungariei care s’a manifestat în mod atât de uimitor cu prilejul energici­lor note de protestare ale mari­lor tp micilor puteri, pe timpul celor două „lovituri“ ale defunc­tului rege Carol, s’a revelat tot mai apăsător în cursul anilor Grave insuccese economice și po­litice se datoresc acestei izolări. Demersul recent care a găsit Ungaria din nou complect izola­tă, pare a fi învedereat factori­lor autorizaţi că această situaţie nu poate dăinui, şi multe indicii arată că Ungaria caută să iasă din singurătatea ei. Prima condi­ţie este însă înlăturarea neîncre­derei statelor succesoare şi cre­­iarea unei atmosfere de siguran­ţă. Se­ crede ca situaţia încorda­tă din Europa nu este defavora­bilă unei explicaţii între Unga­ria şi statele succesoare. Criza din Orient şi primejdia rusească fac să sporească valoarea neu-,­tralităţii unei Ungarii, chiar de­zarmate, pentru toate statele suc­cesoare. Consideraţiuni de ordin economic pledează de asemenea în favoarea unei apropieri. Împăcarea cu statele suc­­cesoare Sub impresia «t ranm­aentelor recente, grupul celar „țară par­tid“, compus din cincisprezece parlamentari unguri, a hotărâ să iasă din rezerva de până a­cum şi să lucreze la Adunarea naţională pentru iniţierea unei politici externe care să ţie sea­mă de realitate. Acest grup par­lamentar cuprinde bărbat poli­tici ca fostul ministru contele Ivan Zichy, Gabriel Ugran, dr­ .Ştefan Barczy, dr. Ferencz Pau­pera, Ludovic Szilagyi, Ştefan Strausz şi alţii. Ei vor să ceară în parlament împăcarea cu sta­tele succesoare, pe baza econo­mică, deocamdată. E primul caz de la dezastru, continuă ziarul vienez, că o fracţiune parlamen­tară din Ungaria preconizează o politică de împăcare faţă de statele succesoare, din motive e­­­conomice şi oportuniste. Se crede­­că preşedintele consi­liului Bethlen va primi binevoi­tor această iniţiativă. In cercu­­rle economice politica de împă­care este foarte populară şi mulţi bărbaţi politici intransi­genţi până acum încep să se îm­pace cu situaţia pe care n’o pot schimba. In tot cazul, există toa­tă buna voinţă din partea ungu­rilor. Acordul încheiat de curînd cu Austria e considerat ca punc­tul de plecare al unei noui orien­tări în politica externă care să îmbrăţişeze şi statele succesoa­re. Chestiunile vitale economice şi de politică internă împing Un­garia spre o politică externă rea­lă şi activă. Majoritatea ţărei şe poate şî a parlamentului pa­re a se fi raliat acestei concepţii sub impresia evenimentelor de acum două săptămâni. E foarte frumos decât, prin­tre numele parlamentarilor cari ar fi, după ziarul de la Viena, pro­motorii aproprierei de statele în­vecinate, găsim pe acela al depu­tatului Szilagyi, cel cu faimoa­sa interpelare cu prilejul încoro­nărei, şi al lui Gabriel Ugron ca­re chiar acum câteva zile, a ţi­nut la Adunarea naţională un discurs, denunţând pacifismul prea mare al guvernului şi de­clarând că Ungaria trebue sa lupte pentru a redobândi Tran­silvania şi Ungaria de Nord. Ce să nu menţionăm decât pe ace­ştia doi, ne vine greu să credem în conversiunea lor subită. 19

Next