Lupta, ianuarie 1923 (Anul 2, nr. 327-338)
1923-01-31 / nr. 338
Anul 11 Rp. 333 Director Folitic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 lni . . .... 200 lei e 6 leni • • • . .*e 3 leni • • . .. 100 lei . . . 60 lei REDACTIA SI ADMITFISTRATIA BUCURESII, STR. SARINDAR 12 Ce aşteaptă ţara de la opoziţie Faţă în faţă ţara şi guvernul, arabele stau în atitudineduşmănoasă. Ţara este îngrijorată faţă de atitudinea guvernului, guvernul vrea s’o înjcalice şi să o stăpânească în vod definitiv. Şi ceia ce e mai ciudat şi extraordinar estte că, această minoritate guiîvernamentală este cu mult »nai slabă de cât tara organizata In partide politice. Dară, aceste partide ar fi unite. In acţiunea contra guvernului, el an cădea ridicol în 24 ici© ore. Dar unirea partidelor jrie opoziţiune nu s’a făcut înră şi cine ştie dacă se va faie. E o banalitate de a constata ca guvernul traeşte numai graţie dezunirei opoziţiei, dezunire pe care el face tot ce-i stă în putinţă pentru a o menţine şi a o întări cât mai mult. Pentru ca să sfideze ţaraşi mai mult, familia Brătianu vrea să modifice Constituţia ca singură, nerespectând cel puţin formele constituţionale şi asigurându-şi astfel stăpânirea acestei ţări. Dacă Constituţia familiei Brătianu va lua fiinţa, atunci nu se va mai putea trăi în această ţară, decât cu învoirea neamului Brătienist. La guvern şi în opoziţie el va guverna şi guvernele din cari dânsul nu va face parte, vor trebui socotite, ca nişte guverne interimare, fără, viaţă proprie, guverne cari vor avea menirea ca să asigure partidului liberal liniştea şi odihna pentru un moment iar mai epoi refâcându-se, să reia puterea, Stăpâni pe Corpurile lejduitoare, prin liberalizarea Senatului, stăpâni pe suprafaţa pământului românesc şi pe bogăţiile lui interioare, stăpâni pe toată viaţa economică a ţarei vor constitui cea mai puternică mafie, un colosal parazit, încrustat pe corpul ţării, din care îşi trag ei viaţa, in dauna ei. Acesta este viitorul care ne aşteaptă dacă vom lăsa ca să fie votată Constituţia, lor. Ea a fost depusă în ambele Corpuri legiuitoare şi aşteaptă să fie votată, cu trenul fulger căci Brătienii nu vor să aştepte, vor să siluiască ţara cu orice preţ. In faţa guvernului de bandiţi, stă opoziţia divizată şi deci neputincioasă, opoziţia care, de abia acum discută cum să se unească într-un singur bloc contra guvernului. Toţi vor dărâmarea partidului la ţintere, dar aproape nimeni nu face nimic, ca întinzând mâna celorlalte partide să facă imposibilă guvernarea liberală şi ca o consecinţă votarea Constituţiei. Până acum atâta s’a făcut că s’a protestat şi s'a apelat la rege. Aceasta înseninează pur şi simplu o bătaie de joc. Nu se apelează la un complice, de concursul căruia Brătieniştii sunt siguri. De altfel Suveranul a fost sincer şi a declarat şefilor opoziţiunei că „Constituţiunea treime sa fie votată“. Acum de abia s’a gândit opoziţia că mai sunt şi alte mijloace de luptă contra guvernului. D. dr. Lupu a declarat regelui că pentru a vota Constituţia, guvernul trebuie să treacă peste corpurile cetăţenilor. Foarte bine şi frumos. Dar pentru aceasta trebuie mai întâiu să se facă înţelegere între partidele de opoziţiune şi apoi trebue de început să se lucreze. Şi timpul nu mai este de pierdut, căci până s’a organiza lupta, se prea, poate ca crima guvernului să fie consumată şi Constituţia votată. Nu aducem nici o acuzare nimânui. Constatăm însă lucrurile aşa cum sunt. Dacă opoziţia va lăsa ca această infamă Constituţie să fie votată, ea va lua în faţa ţarei o răspundere foarte mare. Dânsa este răspunzătoare de faptele guvernului şi va fi trasă la răspundere mâine când va face din nou apel la tara. Istoria care va judeca faptele o va condamna. CONST. MILLE AM ÎNŢELES O. ARGSTOIANU D. Argetoianu n’a prea ştiut sâ-şi cultive raporturile cu cele, falte partide de opoziţie şi de aceia azi rolul său pe lângă ele nu e tocmai comod. Aşa se explică de te raporturile acestea sunt întreţinute acum din numele Partidului Poporului, de către d. general Averescu ~~ ceea ce e poate azi în avantajul acestui partid. D- Argetoianu nu înţelege insă să lase mână liberă generalului Averescu în raporturile cu partidele de opoziţie Şi această atitudini îşi are scopul ei, . D-sa a pus mâna pe o chestie pe care o crede probabil nouă: 'Agravarea crizei economice şi financiare. In consecinţă, d-sa tratează orice luptă de înlăturare a reformei constituţionale, şi a guvernului drept o „diversiune ” principalul fiindcă mergem spre dezastm economic şi financiar, trezutalul acestei convingeri a d-lui, Argetoianul care este? „Pe mine, declară d-sa, nu mă interesează nici liberalii, nici ţărăniştii, nici naţionaliştii, nici oligarhia, nici democraţia, nici Parlamentul, nici Constituţia. Mă interesează oamenii cari au soluţii in problema financiară şi în problema economică“. Auzindu l vorbind, s’ar crede că d-sa nu e tot una cu fostul ministru Argetoianu care nu mai departe de cât acum un an avea guvernul şi parlamentul în partid. Dar noi am înţeles pe d. Argetoianu. D-sa vrea să arate d-lui Brătianu şi regelui că nu-l interesează Constituţia, nici democraţia, ci î l interesează ca după ce o va vota, şi promulga d. Brătianu, sa plece de la putere şi să fie chemaţi. »,oamenii cu soluţiile financiare şi economice” cari sânt de sifand-sa cu d. Marghiloman şi ceilalţi financiari de la *,Banca Naţiunii“. Să ne ierte d. Argetoianu, dar nimeni nu e dispus a înghiţi asemenea „soluţii“. Situaţia, firainciară şi economică e în adevăr extrem de gravă. Pentru aceasta trebue dată la o varie şi preocuparea de Constituţie şi soluţiile bizantine şî instalat un guvern al ţarei, care să aibă încrederea şi autoritatea de a înfăptui cu curaj soluțiile impuse de împrejurări. I.. .T. A. Criza neiversitari Acţiunea studenţilor cari vor sa înveţe După luni de zile de tulburări, era firesc să ajungem pe de o parte la conflict între guvern şi studenţime, iar pe de altă parte la spărtură în sânul studenţimei. Guvernul ameninţă închiderea la 1 Februarie a universităţior, suprimarea amânărilor de servici tmiilar pentru studii şi urmărirea individuală a celor ce provoacă nepruiudneli. Studenţii cari nu vor să se exipue acestor măsuri, ci vor să înveţe şi să dea examenele, au început o acţiune separată în scopul de a frecventa cursurile şi a cere autorităţilor universitare concursul măsurilor legale în acest scop. Credem că sunt in dreptul lor şî că autorităţile trebue să facă dovada că pot asigura funcţionarea facultăţilor. SILEX INCIDENTELE DELA CAMERA © punere In scenă. ~ Cei doi fuzionaţi. -- Alţi doi cari protestează.--atitudinea ţărăniştilor. Expozeul d-lui Duca. »Replica d-rului Lupu. Guvernul şi în special d- Ionel Brătianu este preocupat ca prin diferite incidente să risipească atmosfera creată în lumea politică şi parlamentară, de dezastrul leului. E o goană în lagărul guvernamental după diversiuni mai ales că partidul naţional şi avereseant se abţin de la lucrările parlamentului. Eri, la Cameră, s'a încercat să se arunce o rachetă în politica internă şi una la politica externă spre a se mai ridica moralul majoritaţei- Dar punerea în scenă n'a fost deloc abilă. Racheta în politica internă a fost fuziunea d-lor Inculeţ şi Nistor cu guvernul- Bineînţeles că ,,evenimentul” a fost prezenttat ca o fuziune a Basarabiei şi Bucovinei cu partidul liberal! Însuşi d. Ionel Brătianu a ţinut să prezideze solemnitatea, şi să s consacre prin declaraţiuni solemne. Dar aceste focuri de artificii hau reuşit, au făcut explozii când s’a pus chibritfuziune. Doi basarabeni sau urcat după d. Inculeţ la tribună şi au contestat cu o extraordinară vigoare d-lui Inculeţ dreptul de a vorbi în numele întregului partid ţărănesc din Basarabia care în marea lui majoritate a părăsit pe ministrul acestei provincii Protestările d-lor Crihan şi Beţianu au exasperat majoritatea care a vociferat aproape o oră în care interval d-Ionel Brătianu se plimba pe banca ministerială între d-nii Inculeţ şi Nistor, ca un leu rănit-Efectul pe care la urmărit d. Brătianu prin »,solemnitatea“ unei consacrări parlamentare a acestei „fuziuni“ — o comedie care se joacă de mult — s’a întors în potriva guvernului. S’a simţit ca d- Inculeţ a rămas izolat, că această fuziune este o bună afacere politică pentru d-nii Inculeţ şi Nistor, dar ca gruparea d-lui Inculeţ, s'a evaporat, iar acea a d-lui Nistor nici n'a existat. Peste câte-Va zile se va vedea pentru ce au fuzionat d-nii Încuieţ Şi Nistor- Ei vor primi portofolii efective. Ţărăniştii au avut eri o zi bună. Ei, fireşte, au aplaudat pe acei cari au părăsit pe d- Inculeţ şi prin incidentele la cari a dat loc „fuziunea“ aceasta, ţărăniştii sunt acei cari au tras foloase. ■A doua rachetă a fost cu caracter extern-D. Duca venise la Cameră să facă un expozeu asupra acţiunei sale de la Lausanne. Atmosfera era, insă prea încărcată. Dar fără de incidentele din politica internă, în afară de condiţiile în care guvernul vrea să se delibereze asupra nouei Constituţii, dezastrul leului nu oferă un prilej pentru a se vorbi de succes diplomatic chiar dacă ea ar fi realist- Duca venise însă la Cameră când se încurcaseră lucrurile. A intrat în incintă când majoritatea era aproape încăierată cu ţărăniştii. Expozeul era dlat pe trei sferturi compromis într’o astfel de furtună parlamentară* Totuşi d. Duca nu mai putea da înapoi- A vorbit* dar a trebuit să mărturisească din capul locului că nu va spune nimic. Totuşi în chestiunea rusă a declarat că Cicerin întinzându-i ramura de măslin delegaţia română a primit-o. Dar d- Duca a adâugat că în lipsa d-sale din ţară s’a vorbit şi său scris multe despre propunerea rusă, ba chiar prea multe şi a asigurat majoritatea că în tratativele cu Rusia sovietică să n11 aibe teamă că va fi sacrificat vre-un interes al Statului. D- dr. Lupu a replicat ministrului de externe pentru a releva faptul că atunci când d- Duca luase contact cu d. Cicerin, la Bucureşti d. Mârzeacu răsfoia archiva ministerului de externe pentru a-l denunţa că sub guvernul Vaida era considerat ca cel mai indicat să trateze cu Rusia sovietică. De aci alte incidente, intervenţia d-lui Brătianu, — chestiuni despre care vorbim în corpul ziarului RP. Lealitatea d-lui Brătianu Pentru ce n’a fost Tatee Ionescu la conterima din Paris Câtă vreme a trăit Take Iones cu actualul prim-ministru a fugit de orice discuţie asupra apiniei sale diplomatice din timpul conferinţei de la Paris. Actura când nu raai are in fata lui pe Take Ionescu şi când nici foştii lui partizani nu sunt în Cameră, d. Brătianu a prins curaj și cu o îndrăzneală postumă a aruncat erî la Cameră o adevărată injurie memoriei marelui dispărut. Iată cum s’a petrecut incidentul. Vorbea d. Duca asupra conferintei de la Lausanne si reproşa* indirect d-luî Lupu, ca n’avem front unic măcar în politica externă.* Atunci d. dr. Lupu i-a răspuns : — D-voastră să faceţi astfel de încriminări ? D. Brătianu a avut front unic la conferinţa din Paris ? Cât l-am rugat eu ca să se împace cu Take Ionescu? La această replică d. Duca a voit să continue. începuse chiar a spune că o politică diametral opusă despărţise pe d. Brătianu de Take Ionescu şi nici nu terminase bine aceasta frază, căruţ se ridică d. Brătianu şi continuă d-sa destăinuitul următoarele: — Oricând pot stabili cu acte că eu am oferit înainte de a mă duce la conferinţa din Paris chiar ministerul de externe lui Take lonescu! El a refuzat. Ce puteam să-i ofer mai mult ? ! Eu sunt real, d-la dr. Lupu! D. Duca n’a mai stăruit asupra politicei... diametral opuse dintre şeful său şi Take lonescu şi a trecut la alte aprecieri. Nimeni nu era în Cameră, dintre foştii amici ai marelui dispărut, care să releveze injurioasa destăinuire a d-lui Brătianu. Aceasta râvnea Take Ionescu in ajunul conferinţei de la Paris? Rolul regretatului Porumbaru în cabinetul Brătianu ? Take Ionescu să-l facă pe Porumbaru la Bucureşti şi d. Brătianu singur la conferinţă? Fireşte că dacă d. Brătianu într’adevăr a făcut o asemenea, ofertă lui Take Ionescu acesta de sigur că, i-a respins-o cu dispreţ. Ceia ce insă n'a destăinuit d. Brătianu, dar ceia ce se ştie pre cît de mai mulţi, şi probabil şi de rege, este că d. Brătianu, plecând la conferinţa, de la Paris a spus regelui ca va lua şi pe Take lonescu la conferinţă» ba s’a afirmat atunci la Paris că a adus chiar un decret in alb în acest scop. Sosind la Paris d. Brătianu nici. n’a dat ochi cu Take lonescu! In ziua deschiderei conferinţei scriitorul acestor rânduri se afla la Take lonescu în apartamentul său de la hotelul Meurtce. Tocmai atunci Take lonescu se întâlnise cu un delegat britanic şi unul american care se pregăteau să meargă la conferinţă. După ce a schimbat câteva vorbe cu ei, ambii delegaţi şi-au exprimat satisfacţia că-l vor revedea la conferinţă. Când Take Ionescu le-a comunicat că el nu este delegatul României, ambii, uimiţi l-au întrebat: — Bine posibil? România fără d-ta la conferinţă ? Iată adevărul, real destăinuit aşa precum îl cunosc mulţi oameni politici la noi. m. A. H. lisei® logodit DUCELE DE YORK care s’a logodit zilele trecute cu Lady Elisabeth Bowes-Lyon SA iigim de politică am dispăruţi Faptul că am lipsit din Bucureşti, ma împiedicat să-mi îndeplinesc o pioasă datorie. N am luat parte la parastasul de un an de zile al lui Alex. Ciurcu şi nu m’am putut duce la înmormântarea lui Ionel Mihăilescu care a aparţinut im sfert de veac atelierelor Adevărului. Ciurcu a fost gazetarul strălucit şi cunoscut care î şi iscălea articolele şi care aparţinând şi presei şî lumei politice şî intelectuale, ocupa un loc considerabil în viaţa românească. El va rămâne un nume în istoria ziaristicei române. De Alex. Ciurcu este legată istoria politică şî gazetărească a acestor din urmă 40 de ani. A sghita această figură originală şî veşnic în coluţiune, astăzi, este prea devreme. Moartea lui este prea aproape pentru ca chipul şî opera lui Ciurcu să poată răsări în toată puritatea ei. Dacă a prăznuit Adevărul şî Dimineaţa un an dela moartea regretatului lor colaborator, să mi se dea voe şî mie, cu care Ciurcu a lucrat la aceleaş ziare, timp de zece anî de zile, să aduc şî eu prinosul meu de admiraţie şi de părere de rău că o inteligenţă aşa de vastă şî complexă a dispărut înainte de vreme. Ionel Mihăilescu a fost un lucrător modest în marele laborator care se numeşte un ziar. De mic, ca ucenic, el a aparţinut Adevărului pe vremea când încă era instalat în pasagiul Vilagros şî când tot atelierul nostru se compunea din câteva case cu litere şî două maşini simple de tipărit. Ionel Mihăilescu a fost multă vreme paginator şi în această calitate el ajunsese să fie un adevărat colaborator intelectual al ziarului. Când era vreo eroare, Mihăilescu ni-o semnala, când era un clişeu greşit, Mihăilescu ne atrăgea atenţiunea. Cât despre mine el singur mai rămăsese care îmi citea manuscrisul, îl copia şî astfel îl împărţea la culegători sau la linotipişti. Ciurcu şî Mihăilescu sunt ceva din viaţa mea, din viaţa ziarelor întemeiate de mine şî când mă gândesc la dispariţia lor, mi se pare că Ceva din mine s‘a rupt, a intrat în pământ. CLSL Miercuri 31 Samiari® ÎS23 E . Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia ziaului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREICOTL ACTUALIT&TE1 Nici mort! D_ Corbescu nu vrea at nici urchin să rtemisioneze dela Primărie CORBESCU (sâtre Brittana si Văitoainn). O să-vni smulgeţi pantalonii, dar mi’mi veţi smulge demisia! ! POLITICA EXTERNA a Ungariei , de statele succesoare ? Credincioşi politicei lor de duplicitate, ungurii pe când tolerează şi încurajează cele mai de şanţate agitaţii contra statelor vecine, lansează din cînd în cînd în ziarele străine câte un balon, care să arate străinătăţii că sunt inspiraţi de cele mai bune şi mai paşnice intenţii, şi că nu e vina lor dacă vecinii nu ştiu să aprecieze la justa lor valoare aceste intenţii. Astfel, o corespondenţă publicată în „Neue Preie Presse“ revine asupra ideii, exprimate acum câtva timp în aceeaş ziară a unei apropieri de statele succesoare pe care cei dela Budapesta ar fi dorind-o acum, după demersul marei și micei Antanta, mai mult ca oricând. Ziarul vienez scrie că până acum principiul în politica externă a factorilor conducători ungari a culminat în concluzia că cea mai bună politică externă ce poate s’o facă Ungaria este să nu facă nici un fel de politica externă. Dar urmarea firească a acestui principiu a fost că Ungaria nu şi-a creiat niciun prieten. De la dezastru şi până în timpul din urmă, diplomaţia ungară a fost complect sterilă. Unicile succese înregistrate sunt admiterea Ungariei în Liga naţiunilor şi încheierea unui tratat de arbitraj cu Austria. Speranţele puse multa vreme în scrisoarea de trimitere a d-lui Millerand au tulburat privirile tuturor factorilor cari au contat pe ea ca deschizând posibilitatea unei regulări a frontierelor mai favorabile pentru Ungaria. Dar această speranţă a pierit şi dacă mai rămăsese vre-o urmă, ea a fost spulberată complect acum, după demersul comun al mare şi micei Antante cu prilejul incidentului dela Arad. Izolarea Ungariei Izolarea complectă a Ungariei care s’a manifestat în mod atât de uimitor cu prilejul energicilor note de protestare ale marilor tp micilor puteri, pe timpul celor două „lovituri“ ale defunctului rege Carol, s’a revelat tot mai apăsător în cursul anilor Grave insuccese economice și politice se datoresc acestei izolări. Demersul recent care a găsit Ungaria din nou complect izolată, pare a fi învedereat factorilor autorizaţi că această situaţie nu poate dăinui, şi multe indicii arată că Ungaria caută să iasă din singurătatea ei. Prima condiţie este însă înlăturarea neîncrederei statelor succesoare şi creiarea unei atmosfere de siguranţă. Se crede ca situaţia încordată din Europa nu este defavorabilă unei explicaţii între Ungaria şi statele succesoare. Criza din Orient şi primejdia rusească fac să sporească valoarea neu-,tralităţii unei Ungarii, chiar dezarmate, pentru toate statele succesoare. Consideraţiuni de ordin economic pledează de asemenea în favoarea unei apropieri. Împăcarea cu statele succesoare Sub impresia «t ranmaentelor recente, grupul celar „țară partid“, compus din cincisprezece parlamentari unguri, a hotărâ să iasă din rezerva de până acum şi să lucreze la Adunarea naţională pentru iniţierea unei politici externe care să ţie seamă de realitate. Acest grup parlamentar cuprinde bărbat politici ca fostul ministru contele Ivan Zichy, Gabriel Ugran, dr .Ştefan Barczy, dr. Ferencz Paupera, Ludovic Szilagyi, Ştefan Strausz şi alţii. Ei vor să ceară în parlament împăcarea cu statele succesoare, pe baza economică, deocamdată. E primul caz de la dezastru, continuă ziarul vienez, că o fracţiune parlamentară din Ungaria preconizează o politică de împăcare faţă de statele succesoare, din motive economice şi oportuniste. Se credecă preşedintele consiliului Bethlen va primi binevoitor această iniţiativă. In cercurle economice politica de împăcare este foarte populară şi mulţi bărbaţi politici intransigenţi până acum încep să se împace cu situaţia pe care n’o pot schimba. In tot cazul, există toată buna voinţă din partea ungurilor. Acordul încheiat de curînd cu Austria e considerat ca punctul de plecare al unei noui orientări în politica externă care să îmbrăţişeze şi statele succesoare. Chestiunile vitale economice şi de politică internă împing Ungaria spre o politică externă reală şi activă. Majoritatea ţărei şe poate şî a parlamentului pare a se fi raliat acestei concepţii sub impresia evenimentelor de acum două săptămâni. E foarte frumos decât, printre numele parlamentarilor cari ar fi, după ziarul de la Viena, promotorii aproprierei de statele învecinate, găsim pe acela al deputatului Szilagyi, cel cu faimoasa interpelare cu prilejul încoronărei, şi al lui Gabriel Ugron care chiar acum câteva zile, a ţinut la Adunarea naţională un discurs, denunţând pacifismul prea mare al guvernului şi declarând că Ungaria trebue sa lupte pentru a redobândi Transilvania şi Ungaria de Nord. Ce să nu menţionăm decât pe aceştia doi, ne vine greu să credem în conversiunea lor subită. 19