Lupta, februarie 1925 (Anul 4, nr. 943-966)
1925-02-02 / nr. 943
y r I Anul IV, No. 944 Director Politic CONST. HILLS ABONAMENTUL pe 12 luni • • . . 480 lei Pa 6 luni • . . . 200 lei Pe 3 luni ..... 100 iei REDACȚIA $1 ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Str. Sărindar, 12 Constituţia şi legiuirea liberală In cele 10 puncte ale apelului-program al d-lui Iuliu Maniu, nu este trecut şi punctul relativ la Constituţia şi legiuirile liberale pe care partidul naţional nu le recunoaşte luându-şi angajamentul solemn de a nu le ţine în seamă, în ziua când va veni la guvern, ci de a le declara nule şi neavenite aşa cum au făcut liberalii cu legislaţia guvernului nemţesc al d-lui Marghiloman. * D. Maniu, de altfel, nu le-a putut trece în programul său deoarece, probabil îşi rezervă aceste puncte pentru „programul de guvernământ" al nouei grupări politice. Şi e firesc aşa căci numai în linii generale este alcătuit programul pe baza căruia se face fuziunea. De altminterea această se înţelege de la sine, căci mai toate punctele programului sunt împotriva celor făptuite de către partidul liberal. Aşa, de pildă, în partea relativă la capitalurile străine pe cari d. Maniu înțelege să se primească să colaboreze, în condițiuni de egalitate cu capitalul român, se arată că va fi necesară abrogarea tuturor legilor liberale, întocmite tocmai în spiritul contrariu adică în acela al punerei capitalului străin în conditiuni de inferioritate. ,i(1 ij.-i i • De altfel nici nu se poate adopta altă linie de conduită. D. Maniu și-a luat angajamentul solemn ca să facă tabula rasa de toate legiuirile liberale dimpreună cu Constituția d-lui Brătianu. E acesta un punct de onoare. A nu-i îndeplini ar fi o dovadă de neconsecvenţă politică, ar fi dovadă că şi d-sa este plămădit din acelaş aluat ca toţi oamenii noştri politici cari promit în opoziţie, marea cu sarea şi, odată ajunşi la guvern, uită totul şi fac tocmai contraiul celor promise. De acest lucru nu ne putem teme din partea d-lui Maniu care este intransigenţa şi corectitudinea personificat. Pe lângă aceasta este şi o necesitate politică şi o lecţiune. Liberalii au crezut că ţara românească este sat fără de câini, că ei pot face tot ce le place, fără nici o urmare urîtă pentru dânşii, că toate legile lor infame şi de interes personal făcute contra tuturor şi în dispreţul ţării, vor rămâne neatinse şi că puterea lor economică, căpătată prin ele, va rămânea aceiaşi la guvern şi în opoziţie. Ei bine, trebue ca odată pentru totdeauna să se rupă acest cerc viţios şi să-şi ia fiecare pedeapsa pentru vina de a desconsidera totul şi toate. Dacă opoziţia nu a putut împiedica votarea Constituţiei şi a legilor liberale, ea este datoare ca, odată venită la putere, să desfiinţeze, cu o trăsătură de condei, printr-un simplu vot al parlamentului, toată legiuirea liberală. De altfel, cum am spus, faptul că cele zece puncte ale proectului de program principial al d-lui Maniu, nu cuprind şi punctul privitor la desfiinţarea legislaţiei liberale, se explică prin aceea că el este, cum am zis, de domeniul programului de guvernământ al nouei grupări.Așteptăm, dar, cu încredere, CONST. MILLE HUBIWIHI infamia electori dela Dej înaintea Camerei Am denunţat ori opiniei publice ce urmăreşte guvernul cu alegerea de la Dej. Neputând cuceri mandatul de deputat, cu toate infamiile săvârşite la Dej unde generalul Moşoiu a condus alegerea, neputând nici aâdărnici aceasta alegeri alegatorii din Dej opunând o dârză rezistenţă, neîndrăznind nici s’o invalideze în Cameră, s’a recurs la o altă infamie josnică şi anume, ca sub pretextul unei anchete parlamentare, să se ţină la uşa Camerei deputatul de opoziţie ales la Dej. Raportul comisiei de validare conchide la o anchetă parlamentară şi ori guvernamentalii făceau pariuri că alesul Dejului nu va mai intra în această Cameră. Discuţia asupra raportului a început eri. După un expozeu de poet sentimental al d-lui Soricu, deputat partizan al generalului Moşoiu, părintele Manu, din partidul naţional, a povestit, întemeiat pe documente incontestabile, cum a decurs alegerea aceasta care va rămânea în analele electorale ca un monument de ruşine pentru regimul actual, dar în acelaşi timp şi ca o pildă de eroică rezistenţă cetăţenească. Generalul Moşoiu înfrânt ruşinos la Dej, crede că-şi va putea reabilita situaţia de „elector” în Ardeal printr’un act de străşnicie... parlamentară amânând validarea alegerii, căci nici guvernul, nici Camera, nu au curajul să invalideze alegerea. Infamia aceasta nu este numai manifestarea unui sentiment urât de ură şi patimă politică contra unui partid advers ceia ce nu se obicinuia în trecut chiar în toiul celor mai sfâşietoare lupte politice, dar constitue o primejdioasă , provocare a alegătorilor din Dej şi bun îndrăzneţ, dispreţ, pentru sufragiul universal şi opinia publică. E o bătaie de joc fără precedent. Guvernele cari perd alegerile se resemnează şi validează pe aleşii opoziţiei. Nu întreţin agitaţia, nu provoacă incidente cari pot exaspera un corp electoral. Dar guvernele cari îşi pierd capul, cari pentru ambiţia de-a salva un ministru agent electoral, şi cari alunecă pe panta infamiilor de natura aceleia care se discută acum la Cameră, primejduesc ordinea publică. Partidul naţional se va duce la Dej să expună alegătorilor cele petrecute la Cameră, să arate că parlamentul urnelor furate a gonit din Cameră pe alesul lor. Cei de la Dej nu s’au liniştit până ce nu s’a proclamat în faţa lor pe alesul lor. Ei vor reacţiona şi acum, ei îşi vor apăra un drept cetăţenesc cu aceiaşi energie cu care au ştiut să înfrunte urgia electorală de sub comanda ministrului general Moşoiu. Duminica viitoare partidul naţional va convoca pe alegătorii din Dej. L. T. A. D-l Daesfhsaer las eseistele issrleei noul ambasador al Franţei la Washington care a prezentat preşedintelui Coolidge scrisorile de acreditare. : BIBLIOT*«' ^snM Pagini 2 Lei Politica Franţei e una şi aceiaşi — DECLARAŢIILE D-LUI HERRIOT Anul trecut, când m’am întors în Februarie de la Paris, deşi guvernul Poincaré era încă în funcţiune, am arătat că toate cercetările făcute în sferele politice şi diplomatice, duc la concluzia că oricum ar fi rezultatul alegerilor generale şi oricare ar fi guvernul care ar urma eventual cabinetului Poincaré, politica generală a Franţei în raporturile internaţionale rămâne una şi aceeaşi o politică naţională de pace, bazată pe respectul tratatelor şi pe îndeplinirea reală a angajamentelor luate de Germania. In focul polemicelor din cursul şi după alegerile generale diferiţi conducători ai partidelor din blocul stângei au crezut că discursurile pot schimba o politică dictată de interesele superioare ale Franţei, de rănile încă sângerânde şi de mormintele încă deschise ale celor ce au pătimît pentru ca ţara lor să nu mai trăiască sub vecinica ameninţare a invaziei şi distrugerei. Azi realitatea şi-a reluat drepturile. Ultimul discurs al d-lui Herriot arată că decepţia a luat locul iluziunilor în sufletul real al primuluiministru francez. Decepţie şi în ce priveşte Berlinul şi în ce priveşte Moscova. Germania nu-şi ţine angajmentele. Ea nu a dezarmat şi spiritul german nu s’a schimbat. Instalarea unui guvern al „dreptei“ după alegerile generale, guvern prevăzut de „Lupta" a doua zi după rezultatul acestor alegeri, a deschis definitiv şi ochin d-lui Herriot. Prezenţa aliaţilor pe Rin este ultima pavăză pentru securitatea Franţei, declară azi şeful guvernului francez. Blocul stângei e ţinut să-l urmeze, căci altfel d. Herriot ar putea guverna şi cu blocul naţional, căci prin gura d-sale a vorbit de astă dată nu d. Poincaré, cum spune presa germană, ci politica naţională a Franţei , una şi aceiaşi ca atare o garanţie solidă pentru noua aşezare a Europei. E. D. F. Oameni, oameni Cu multă pompă, s-a anunţat legea prin care se va creia un mare consiliu legislativ, menit să pună regulă în labirintul legislaţiei noastre. Am citit acest proect.. Intenţiile d-lui ministru de Justiţie sunt desigur foarte lăudabile. Este a întrona în legislaţia noastră regula. Azi, legile se bat cap în cap, nimic nu este pregătit şi coordonat. S’a mărit numărul volumurilor colecţiei Hamangiu, dar tot cu atât s’a mărit zăpăceala în legile existente. E dar desigur de dorit ca această stare de lucruri să înceteze cu un minut mai înainte. Dar... este un dar. De unde să luăm atâtia oameni de drept, jurisconsulţi de mâna întâia, care să se consacre acestei opere ? Din magistra- I tură ? Dar ştim, slavă Dom* ■ nului, că magistraţii într’adevăr de valoare reală sunt puţini. Din avocaţi ? Dar oare sunt aceştia nebuni, ca să vină la o muncă plictisitoare, cu un salar care nu le poate ajunge nici pentru chiria casei. Fatalmente dar se va ajunge la umpluturi, la mediocrităţi şi nu aceasta este scopul legei. Atunci proectul, care de altfel a mai fost elaborat sub ministeriatul de Justiţie al lui Stătescu şi dacă nu ne înşelăm sub acela al d-lui Disescu — dacă se va vota, oricât de bun ar fi, nu va avea nici un rezultat practic. Legea aceasta va da rezultate bune,, numai atunci când vom avea oameni, îndeajuns şi pentru magistratură şi pentru barou şi pentru profesorat. Atunci numai se va putea vorbi de existența reală a consiliului legislativ. A. B. ! ni» ..Lupta“ la Belgrad Situatia politică in Jugo-slavia Criza partidului radical.— Diplomaţii in funcţie candidează.— Adevărul asupra lui Rădici.»Greşala guvernului. Incertitudine Odată cu intrarea în luptaelectorală pentru alegerile generale determinate de lipsa în Skupcina trecută a unei majorităţi pentru guvernul Pasic’, situaţia politică în Iugoslavia a început să fie un izvor de ştiri senzaţionale prin măsurile excepţionale luate, în special, de guvernul din Belgrad contra lui Rădici şi a partizanilor săi din partidul republican croat — partid țărănesc, al cărui conducător necontestat e Rădici. Am căutat să-mi dau seama aci de realitatea lucrurilor și am ascultat rând pe rând vocile tuturor partidelor, cântărind interesul politic al fiecăruia în expunerea sa. * Mi-am făcut convingerea că vechiul partid radical — azi partid conservator — condus de d. Pasici trece printr’o criză destul de grea. Prezenţa sa la guvern nu se mai datoreşte preponderenţei sale în favoarea opiniei publice, ci în special prestigiului politic al d-lui Pasici câştigat în luptel3 trecute şi în cursul războiului. însuşi acest prestigiu a fost micşorat de abuzurile partiunilor şi de îmbogăţirea sa vertiginoasă de la război - coace. însuşi fiul d-lui Pasia, care însă se ţine departe de lupta politică, este atacat în mod viu pe această temă. Pe lângă aceasta, greşelile comise şi în special elementul violent din cabinet, d. Pribcevici au provocat numeroase disidente, zdruncinând partidul d-lui Pasici pe care mâna slăbită a şefului octogenar nu-l mai poate stăpâni cu autoritatea de mai înainte. Măsura de dare în judecată a foştilor miniştri Velizar Iancovici, Coici şi Lazar Marcovici, urmăriţi pentru delicte de drept comun de către guvernul Davidovici a contribuit de asemenea mult la compromiterea partidului radical al d-lui Pasici. Numai o înaltă intervenţie a reuşit să suspende urmărirea fiului d-lui Pasici odată cu cei trei foşti miniştri. Disidentele au provocat escomunicări cari au divizat şi mai mult partidul Paski Rezultatul a fost că în actualele alegeri în vre-o 27 de circumscripţiuni partidul radical prezintă câte 2 şi 3 liste în aceiaş circumscripţie. Şeful guvernului îşi dă toate silinţele de a mai reduce numărul acestor disidente. Sistemul electoral are la bază scrutinul de listă. Fiecare listă are o urnă şi se votează, în sistemul sufragului universal, cu bile de cauciuc pe care votantul le primeşte şi închizând pumnul, o lasă să cadă apoi în urna aleasă de el. Una din curiozităţile vieţei politice a vecinilor noştri este, şi candidarea în alegeri a unor diplomaţi în funcţiune. Astfel miniştrii iugoslavi dela Paris, Praga, Budapesta, d-nii Spalatkovici, Neşici, Popovici, ba şi un domn consul sunt candidaţi în alegeri, fără a fi demisionat dela posturile lor. In unele cercuri mi s’a afirmat că se prepară minis-* trului de externe, d. Nincici, un eșec electoral în circumscriptiunea sa și că în candidarea d-lui Spalaikovici, ministrul la Paris, ar trebui văzut eventualul succesor al d-lui Nincici în cazul când rezultatul alegerilor va permite rămânerea cabinetului Paski. Bineînţeles că notez aceasta ca un ecou din multele ce răsună aci în focul luptei. ♦ Fireşte că am căutat să discern din ciocnirea patimilor politice — ciocnire adesea destul de violentă şi chiar sângeroasa — care este adevărul în chestia Rădici. Asupra şefului partidului republican croat mi s’a dat şi în lumea politică şi în lumea diplomatică indicaţiuni cari convergează toate în sensul că, fără a avea prea dezvoltat simţul răspunderilor politice, Rădici este un agitator stăpân pe sufletele partizanilor săi cari încă acum trei ani erau de 60—70 la sută din votanţi în toată Croaţia. Orice discurs el şi el începe, invocând spiritul Mântuitorului şi al Fecioarei Maria. E un orator care înflăcărează şi limbuţia sa e proverbială. Multe din acuzaţiile ce i se aduc se datoresc abuzului ce face de cuvânt, de declaraţiuni şi de angajamente. Astfel se citează că are mania protocoalelor şi că acum trei ani a încheiat unul şi cu d. P.Isici, care, pe atunci, stabilea cu şeful croat, o înţelegere politică. Numai guvernul actual şi în special d. Pribicevici văd în Rădici un adversar al unităţei iugoslave. Partidele de opoziţie, chiar cele din Serbia veche, văd într'însul un partizan al unităţei iugoslave, dar un apărător zelos al libertăţii Croaţiei şi un element care tocmai spre a nu luneca într-o politică de autonomism, trebue asociat la răspunderile conducerei statului iugoslav — ceea ce era aproape câștigat sub fostul guvern Davidovici, dar a fost ■ zădărnicit de rivalitatea poli-tică a d-lui Pribicevici. Urmărirea lui Rădici s’a făcut pe baza unei legi din 1922 contra comuniștilor. Marea majoritate a spiritelor im- 1 parţiale consideră procedarea rceasta a guvernului Paskci ca nefericită întru cât tribunalele respingând neadmiterea listelor de candidaţi a partidului Rădici şi considerând ca neserioase documentele prezentate de guvern în contra sa, acţiunile candidaţilor radicişti au sporit şi mai mult, aşa că se escomptează până la 90 şi 95 la sută din voturi pentru aceşti candidaţi în toată Croaţia care dă 75 de deputaţi în Scupcină. Guvernul stă acum pe gânduri dacă în momentul când tribunalele vor preda listele de candidaţi municipiilor prin intermediul poliţiei, el nu trebue să ordone înlăturarea listelor radiciste ca ale unui partid care ameninţă siguranţa statului. Ar fi să nesocotească adică actul justiţiei. Unii cred că s’ar putea ca guvernul, împins de d. Pribicevici, să ia asemenea măsură. Alţii o cred imposibilă. De aceea, deocamdată, situaţia rămâne incertă. Guvernul se mai bizue şi pe o greşală politică pe care ar putea-o comite Rădici dând cuvânt de ordine în Croaţia partizanilor săi să se abţie de la vot în caz când listele sunt înlăturate. Opoziţia pare însă sigură că în asemenea eventualitate cuvântul de ordine al lui Rădici va fi : trecerea voturilor asupra partidului democrat, condus de d. Davdorici şi asupra celorlalţi candidaţi ai opoziţiei, între cari sunt şi a republicanilor conduşi de d. Trâmbici, fost ministru de externe. In acest caz, situaţia guvernului Paski ar deveni şi mai dificilă. EMIL D. FAGURE i „Panther“ la Belgrad | Vă aduceţi aminte de lovitura Germaniei de la 1911? Kaiserul şi clica lui militaristă umblând cu lumânarea după conflict cu Franţa au expediat la Agadir, adică In zona de influenţă franceză din Maroc, crucişătorul „Panther“ cu misiunea pasămi-le el şi a proteja cei câţiva colonişti germani de acolo. Europa s'a trezit astfel la doi paşi de război, şi numai perspicacitatea lui Caillaux a putut fanaliza furia germană spre acel tratat din 1912, despre care s'a spus că era pentru Franţa o victorie fără arme. Belgradul nu este insă port la mare şi Germania nu mai are dreadnought-uri. In schimb i-a rămas lipsa de tact, trufia, insolenţa şi provocarea pe care s'a sprijinit permanent diplomaţia germană. Pentru că un cetăţean iugoslav, de origine germană e maltratat în Iugoslavia, guvernul german prin reprezentantul său a făcut o intervenţie diplomati-că, în genul ultimaturilor de dinainte dfn război. Este şi acesta încă un simptom, că Germania prusacă n’a învăţat nimic, şi că greşala de a nu fi ţinut Berlinul cel putin câteva săptămâni sub cavalcadei cuirasierilor francezi este ireparabilă. Căci este un act barbar, care nu poate face cinste unui stat, agresiunea săvârşită asupra cetateanului iugoslav de origine germană Kraft, care din întâmplare a fost şi un om foarte cum secade. Primul care trebue să se fi simţit ruşinat că o asemenea brutalitate se poate înfăptui, fără ca autorităţile să descopere pe vinovaţi, trebue să fie desigur insuş guvernul iugoslav. Iar opinia publică civilizată va fi desigur unanimă in a judeca pe fiecare după merit. Dar este o insolentă specific junkerească intervenţia guvernului german pentru cele întâmplate cetăţeanului iugoslav. Şi a nu fi pus la locul său pe di-plomatul culpabil ar fi fost o greşală cu consecinţe destul de serioase. Protecţia minorităţilor? Evident! Dar de către un protector calificat, Germania, care a considerat naţiunile mici ca simple incidente in marşul asupra lumei, nu este calificată să intervină pentru protecţia minorităţilor. Există o societate a Naţiunilor însărcinată cu scopul acesta, iar dacă nemţii vor să beneficieze de protecţia ei, n'au decât să intre in Societate. Dar asta implică recunoaşterea şi executarea tratatului de la Versailles, pe care Germania îl consideră ca un petec de hârtie. Lt. Fuziunea Brătianu -- dr. Kausch In sfârşit, ca o replică la fuziunea partidului naţional cu cel naţionalist,, a tras şi partidul liberal o fuziune cu d. dr. Kausch. Pertractările au fost scurte. D. Brătianu a adus ca aport forţa partidului liberal, iar d. dr. Kausch forţa partidului şvăbesc. Portofoliile s‘au împărţit proporţional cu aceste forţe, şi un schimb de scrisori Brătianu(" Kausch a fost publicat la „Viitorul". Fuziunea era fapt inde. ■ plinit. Iată însă că un comunicat semnat de direria partidului şvăbesc anunţă că d. Kausch a vândut ce n’avea, adică partidul şvăbesc. Faptul a produs o vădită enervare în tabăra liberală, care aştepta dela dr. Kausch o sensibilă sporire a forţelor ei populare. Cum însă comunicatul partidului şvăbesc arată că d. deputat Kausch n’a deschis niciodată gura de când a intrat în Parlament, d. Ion Brătianu, pentru a nu rupe fuziunea şi a-şi deprima şi mai mult partizanii, a hotărât păstrarea d-lui deputat Rausch în calitate de mameluk. D. Manolescu Strunga a primit instrucţiuni să-i elibereze cuvenita carte de identitate. " K. R. / P Luni 2 Febr. 1925 __ PUBLICITATEA 8«primeşte direcţia Administraţia darului şi ia toate Agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL IN TARA 4 LEI IN STRĂINĂTATE Director EMIL D. FAGURE CREIONUL AITU BUTAȚII Un nou succes ! J MADGEARU (către Mihalache). — încă un succes, şefule! Sovietele ne felicită telegrafic pentru publicarea şedinţei secrete In chestia avioanelor I MIHALACHE. — Şi apoi onoarea partidului cere că dacă e secret, apoi să se publ'ce I Premiul In jurul decernării premiului naţional s-a născut o vie polemică, întreaga epopee naţională : neutralitatea, războiul, victorios la început, dezastruos apoi; ocupaţia duşmană ; vremurile de bejenie ale retragerii în Moldova; eroismul soldaţilor de la Mărăşeşti şi Mărăşti şi victoria finală care a dus la izbânda idealului naţional, a fost desmormântată din arhiva prăfuită a Istoriei, ca să se tragă argumente, pro şi contra, decernării premiului naţional scriitorului Ion Slavici. Din discuţiunea care a urmat s‘a născut o întrebare: Care era datoria acelora cari, neputând îmbrăca uniforma militară, au stat fie în teritoriul ocupat, fie în spatele frontului moldovean ? Răspunsul la această întrebare este simplu : datoria tuturora era să caute, prin orice mijloc, să ridice moralul luptătorilor de pe front. Iar acei cari nu puteau să-şi înăbuşe , sentimentele, protivnice felului către carii pornise armata ţă- rii, aveau suprema datorie să tacă. Am văzut germanofili înfocaţi murind pe front, vitejeşte, făcându-şi datoria către ţară. Din momentul în care goarna a sunat mobilizarea mai presus de idei , mai presus de sentimentele şi convingerile personale, era ideia de Patrie Şi marea majoritate a acelora cari au urmărit, în epoca naţional neutralităţii, să dea o altă îndrumare politicei româneşti decât acea care ne-a dus la izbânda idealului naţional, a înţeles că propaganda trebue să înceteze în clipa în care războiul a fost declarat. O minoritate nu a putut să se identifice cu idealul naţional. Şi acea minoritate nu a înţeles că trebue să tacă atâta vreme cât glăsuia tunul. S-a criticat, în vreme de război, obiectivul către care se îndreptau oştirile ţării; s’a otrăvit sufletul celor rămaşi sub călcâiul duşmanului; s’a aruncat otrava în tranşee ca să demoralizeze pe soldaţii cari urmăreau dobânda idealului naţional: broşuri, ziare şi publicaţii scrise din îndemnul şi sub protecţia vremelnicului cuceritor. Şi mulţi soldaţi, citind cele ce se scriau la Bucureşti, au dezertat, au fost prinşi, au fost judecaţi şi zac, astăzi, în ocne. Dacă numai aceasta ar fi consecinţa acţiunii acelora cari s’au pus în serviciul duşmanului, în vremurile de bejenie vina lor nu se poate ierta, nici nu se poate uita, oricum ar fi fost serviciile pe care cei vinovaţi le-ar fi adus culturii româneşti sau ţării înainte de război. Pentru cine a trăit epoca războiului problema decernării premiului naţional este o axiomă care, ca orice axiomă, nu are nevoe de demonstraţie. RADU MATEI mmamnmmm ! ramate Poezia la Cameră D. L. Sorten, poet şi deputat liberal a apărat ori, la Cameră, ticăloşiile săvârşite de organele guvernului in alegerea de la Dej. D-sa şi-a citit discursul şi cum e om de litere a vroit să înfăşure în aurul artei, noroiul electoral din celebra localitate ardeleană. Pentru că ne-a plăcut foarte mult, redăm un fragment din poema In proză citită ori de d. Soricu : „Era noapte. Peste lăcaşul in care se odihnea amfora pântecoasă de voturile vânjoşilor dojeni, se aşternuse umbre nepă- îtranse. u Un câine latră in depărtare şl *" o arătare se strecoară ca tiparul in sfântul lăcaş al primăriei. Cine e şi ce vrea ? E un a- ' gent şi e de al nostru, împăr- I tăşit cu poruncă să înjumătă- ' ţească orna. O, dacă e de al nostru fie bine venit şi apărat să fie de duhurile rele Dobrescu şi Filipescu! Şi apărat va fi, căci creşti- . neasca binecuvântare a protopopului Herman pluteşte veghetoare deasupra sa. E noapte, cum spus-am. Câinele în chestiune nu mai latră. Iată o mână firavă dar hotărită i se Întinde spre nună. O, clipă ! Istorică a neamului meu urgisit in veacuri crunte! Sună in sufletul meu trâmbiţa deşteptării I Acum se prăznueşte marea izbăvire ! Curaj, frate agent I încă o clipă şi a noastră fi-va izbânda I Deodată, ce sonet sinistru ce strânge inima-mi de român, în minghinea groazei? Sânt palme — veil I — palme dobresciene cari cad ca ploaia pe faţa pală a apostolului. Iar un gus tenebros filipescian se aude: — Paştele şi CyrrisSoşii măd de hoţi DEŞCA Un proces verbal „sui generis“ In dosarul alegerii de la Dej, la pagina nr. 1, se află următorul proces verbal, înregistrat la nr. 2552 din 5 Decembrie 1924, al tribunalului din localitate. „Astăzi, anul 1924, luna Decembrie în 3 zile, ora 23 p. m. noi Niculescu I. A. Nicolau, poliţaiul oraşului Dej, am fost insultat, în curtea prefecturii județului Solnoc-Dobâca, unde am fost chemat pentru restabilirea ordinei, de către d. Grigore Filipescu, deputat, domiciliat în București, cu cuvintele: „să mă pupi în c..." „Drept care am încheiat prezentul proces verbal“. „Poliţaiul oraşului Dej (ss) Indescifrabil „Asistent“ (ss) StainerM Nu ne miră faptul că s‘a putut găsi un poliţai în stare să închee un asemenea proces verbaL Ceeace ne miră este că s’au găsit magistraţi cari să permită înregistrarea prozei poliţaiului ; că acest proces verbal a putut să fie anexat la un dosar menit să ajungă în discuţia publică a Adunării deputaţilor şi că până astăzi nu am aflat vestea destituirii poliţaiului care l-a redactat. Tare am fi curioşi să aflăm părerea ministerului de interne asupra acestui unic incident electoral. R. M.