Lupta, iunie 1925 (Anul 4, nr. 1041-1066)
1925-06-25 / nr. 1062
r ) AnulSV, No. 1062 director Policfe CONST. EHLIE ABONAMENTUL Pe 12 luni......................400 Iei Pe 6 luni ..... 200 Iei Pe 3 luni......................100 lei REDACTIA SI ADMINISTRATIA București, Str. Sărindar, 12 I BIBLIOTECA .UNIVERS" Ce a ieşit din solicitatorul puterei Fiindcă monitorul regimului are nefericita idee de a vorbi de „solicitatorii de putere“, calificînd astfel opoziţia naţional-democrată, se cuvine a se aminti faptul exact şi precis, confirmat de însuşi d. Brătianu, că d-sa a solicitat puterea de la Rege Fără de asemenea mărturisire, oricine ar fi fost în încurcătură de a explica pe ce bază a obţinut d-sa guvernarea ţărei acum patru ani. In Cameră şi Senat „marele“ d-sale partid avea 5 (citiţi cinci) reprezentanţi, iar în străinătate, pe lingă puterile amice şi aliate, d. Brătianu avea bunul renume de a fi fost şeful acelui guvern, care, în urma politicei de rezistenţă contra Conferinţei de pace din Paris, a trebuit să plece de la putere, punind Romînia în conflict cu arbitrii Europei în momentele cele mai delicate pentru închegarea ei în nouile fruntarii. Cu aceste titluri, d-sa a cerut să se dea la o parte şi Take Ionescu şi a „solicitat“ Coroanei puterea. A solicitat-o d-sa, fiindcă pe d-sa nu i-a solicitat nici încrederea din lăuntru a sufragiului universal, nici încrederea din afară a amicilor şi aliaţilor Romîniei şi nici concursul finanţei. A „solicitat“ însă imperios puterea—căci aşa e de tradiţie în partidul liberal: să se solicite imperios Coroanei puterea la date fixe—date determinate de nerăbdarea liberalilor cari nu trebue ţinuţi lungă vreme în opoziţie, căci devin „periculoşi“—în gecial necuviincioşi faţă de icoană. îi A solicitat puterea ca să „salveze“ ţara, căci leul ajunsese 14 centime, iar d. Vintilă Brătianu reprezenta miracolul leului readus la puterea lui aur. Azi, după patru ani, miracolul e Înfăptuit: leul e la 3 centime cu tendinţă nu de stabilizare ci spre noul scăderi, căile ferate privesc cu groază eventualitatea unui an agricol abundent, căci bucate de sutimi de milioane ar putrezi din lipsa de transporturi, ministrul de finanţe nu-şi poate ţine cuvântul dat de a achita, pe creditorii interni, ceea ce face ca lipsa de numerar să se menţie şi industriile furnizoare ale statului să ducă o existenţă penibilă, plătind dobânzi oneroase şi limitînd din ce în ce mai mult producţia. Acestea sunt rezultatele politicei economice şi financiare a ,,solicitatorului“ de putere ,iar în ce priveşte rezultatele politicei sale constituţionale şi administrative pe întreg teritoriul ţărei, ele se rezumă în menţinerea Romîniei printre nouile state europene cari nu pot trăi fără stare de asediu şi provoacă toate suspiciunile, atît prin concepţiile exclusiviste ale guvernului cit şi prin neliniştea ce o întreţine starea excepţională din lăuntru. Cînd acestea sunt rezultatele guvernărei aceluia care a solicitat „imperios“ Coroanei puterea avind cinci reprezentanţi în Parlament, e de mirare pare că opoziţia coalizată nu solicită nici imperios, nici neimperios puterea, ci solicită întoarcerea la legalitatea constituţională ? Legalitatea aceasta solicită puterea pentru opoziţiunea care are peste 150 de reprezentanţi în Parlament şi care nu invocă la rege faptul că leul nu se poate fixa nici la 3 centime, ci invocă dreptul ca o ţară înşelată de solicitatori semeţi cu false pretenţii de „Doctor Miracole“ să fie scăpată de flagelul unor competinţe cari au comercializat in folosul lor toate izvoarele de bogăţie ale statului. Astfel ea va putea relua calea muncei naţionale intr’o atmosferă de înfrăţire socială înlăuntru şi de încredere în afară că poporul român, revenit la libertate şi la un guvern al ţărei şi nu al unei societăţi anonime de comercializare, e în stare a se ridica, sporindu-şi producţia şi meritînd sprijinul capitalului, pus la adăpost de vexaţiunile unei concurenţe privilegiate ce lucrează sub firmă de partid politic. Se va vedea, după alţi patru ani, unde a dus ţara solicitatorul nesolicitat de nimeni şi unde o vor duce oamenii pe care ea îi solicită. _ EMIC D. FAGURE Guvern neputincios ! Cine încurajează turburările ! Dacă guvernul nu a pus el însuşi, la cale, turburările produse cu ocazia conferinţei d-lui Guernul, — ceea ce are toate aparenţele de a fi fost, — în cazul acesta se impune să spunem că el este un guvern fără putere şi fără autoritate. Cum o să credem că tocmai guvernul d-lui Brătianu, pentru care noţiunea de legalitate nu există, tocmai acest guvern nu ar fi putut reduce la tăcere pe cei treizeci sau patruzeci de tineri, cari se pretind a fi depozitarii demnităţii naţionale şi cari comit necuviinţa de a opri să vorbească pe un străin, prieten al României, om cu mare autoritate în ţara sa? Aceasta nu putem crede. Adevărul este că, personal, d-l Brătianu, pentru nu ştim precis cami motive, nu a voit să permită d-lui Guernut de a-şi expune în plină libertate ideile şi de a arăta cari sunt principiile „Ligii Drepturilor Omului" franceze, în privinţa democraţiei şi a respectului legilor. Probabil, conferenţiarul nici nu ar fi insistat să facă o comparaţie între ce este România şi ce este Franţa. Auditorii ar fi făcut desigur ei singuri această comparaţie. Dar să zicem că guvernul nu s’a amestecat nici direct nici indirect în incidentele de Luni de după prânz şi că el nu a avut nici un rol în privinţa oprirei conferinţei. Atunci, ne întrebăm, de câtă autoritate se bucură guvernul d-lui Brătianu, ca el să nu poată impune respectarea unui strein, repet, amic al României şi un om cu respectul legalităţii, şi să nu-i garanteze libertatea vorbirei? Are poliţie, are jandarmi, are armată, in fine, are stare de asediu, cu străşnicia ei şi jilavele ei. Adevărul adevărat este că, in cazul când el nu a pus la cale neorânduelile acestea, după ce le-a simpatizat şi încurajat câtva timp, astăzi se simte în neputinţă faţă de ele, prea slab pentru a te domoli sau nimici. Şi nici nu are autoritatea morală ca să facă această operă de salubritate politică şi socială, cu atât mai mult cu cât el însuşi este de conivenţă cu cei cari au pus la cale manifestaţiile de Luni şi, în general, toate manifestaţiu* * nile antisemite, dar cari sunt in planul politicei sale de duplicitate. Putea, deci, fără îndoială, să garanteze libertatea de a vorbi publicistului francez. I-a fost însă teamă că această atitudine va supăra pe manifestanţi, că agitaţia va lua alte proporţii cari, acum, nu ar fi voit să aibă loc şi pe cari el se simte prea slab să le împedice. Nu se poate ţine piept; el este în mâna acestei mişcări, o unealtă supusă şi păcătoasă. CONST. MILLE 4 Politica noului guvern belgian EXPUNEREA D-LUI FOULLET — Bruxelles, 23. — I). Pouliol a citit azi in Cameră declaraţia guvernului. După ce a declarat că guvernul se va strădui să păstreze creditul Delglet printr'un buget bine echilibrat, primul ministru a expus politica externă. A declarat, că Belgia va rămâne credincioasă vechilor săi aliați. D. POULLET Trenuri ministeriale... Căile ferate şi-au sporit tariful. Din calculele matematicienilor alcătuitori de bugete s-a evidenţiat că nu poate fi nici pe departe vorba de o bună gospodărie cu veniturile vechilor tarife şi că repararea materialului rulant, întreţinerea podurilor, schimbarea traverselor şi salarriile funcţionarilor mici şi mari necesită sume care nu se pot acoperî din încasările traficului de călători şi de mărfuri. Publicul, în neputinţă să-şi spună cuvântul şî, maî ales, să controleze mânuirea banilor la căile ferate, a suportat — cu îngerească resemnare — sporirea, plătind, pentru o călătorie cu clasa doua, cât plătea înainte de război pentru un abonament pe tot anul. ■«’ ' • * 1 Nu ştim dacă bugetul a foist echilibrat sau nu prin nouite tarife. Ştim că viaţa s‘a scumpit, in proporţia sporului, şî că, astăzi maî mult decât îeri, preţulmărfurilor urcă cu viteză panta care duce spre capătul răbdării colective. “ Ne-am fi aşteptat că acei cari au impus cetăţenilor sacrificii din ce în ce mai mari să aibă pudoarea să suprime toate cheltuelile inutile car de multă vreme atrasă asupra veniturilor căilor ferate. Ne amintim că în vremurile de opoziţie, în fiecare zi oficiosul partidului liberal protesta împotriva preumblărilor ministeriale în comodele vagoane speciale. Şi „Viitorul“ anunţa că viitorul guvern, cel liberal desigur, va suprima luxul vagoanelor ministeriale întrucât toţi cetăţenii „egali înaintea, legilor, tot egali să fie ţi în călătorie In vagoanele căilor ferate". Şî a venit la cârmă partidul liberal. Vagoanele ministeriale nu au fost suprimate; ele s‘au înmulţit îngrijitor, ca şî călătoriile excelentelor. Trenurile exprese internaţionale se opresc, după bunul plac, în orice staţiuni, la fiecare tren se ataşează un vagon special, în locul natuia de călători; bieţii călători — plătitori se îmbulzesc în vagoane incomode, stau pe culoare sau pe tampoane, în timp ce membri guvernului care ieri protestau împotriva risipei patronează ceamaî destrăbălată rî-Sipă. Tar când, în lungul şi în latul ţării, organîzaţiunile partidului liberal anunţă congrese anuale sau lunare, întregi trenuri speciale se formează pentru clientela politică, ce călătoreşte grafit, oride câte ori voeşte. Căile ferate dau deficite. Să ne mirăm? Evident nu, căci la baza organizării acestei instituţii stă politica de partid care nu cunoaşte alte necesităţi decât nevoile politice. Zgârcenia d-lui Vintilă Brătianu a dat faliment. RM. 4 Pagini 2 Lei Problemele nerezolvate Moştenirea care se lasă guifermnMie mâine In zadar se va încerca oricine să ţină, din scurt, pe d. Ionel Brătianu sau pe fratele Vintilă, pentru a-i atrage într’o discuţie cât mai obiectivă asupra rezultatelor pozitive ale guvernărei actuale. Pe acest teren nici un liberal nu se va lăsa atras, va fugi de orice discuţie, va agita tricolorul, va arunca câteva fraze sforăitoare din vocabularul patriotarzilor şi va denunţa solemn drept înstreinaţi sua bolşevici pe toţi acei cari nu vor să recunoască, fără nici o rezervă, strălucitele rezultate ale guvernărei brătieniste. Cu toate acestea sunt câteva chestiuni şi câteva probleme — şi dintre cele mai grave — cam unele au rămas nerezolvate iar altele au eşuat cu desăvârşire. Guvernul competenţilor şi al experienţelor — cum pretinde d. Ionel Brătianu că este cabinetul pe care-l prezidează, acest guvern al ordinei şi al refacerei, pleacă dela putere lăsând multă anarchie pe deoparte, iar pe de altă parte în loc de refacere, multă dezorganizare în cele mai importante servicii ale statului. De sigur că şefii opoziţiunei cari au fost la rege au expus pe larg suver ,inului chestiunile complect neglijate sub guvernarea actuală, precum şi problemele nerezolvate,indiferent din ce cauză. Regele a făgăduit că va fi drept când va trebui să-şi spună cuvântul. Dacă regele va fi drept apoi desigur că va recunoaşte că înainte de toate în ce priveşte ordinea: 1. În Basarabia situaţia e astfel încât ordinea care se raenfine acolo are caracterul aftei perraacente dezordini. Exista o claestie teferii fo ■ sarabeană, de natura administrativă mai mult, dar ea există, nu o poate tăgădui nici rebele, şi guvernul de mâine va trebui s’o rezolve repede in spirit democratic. 2. „Ordinea“ cu care se laudă d. Brătianu nu e tocmai aşa de reală. Mişcări cu un caracter tot atât de anarchic ca şi acţiunea bolşevică internă sau externă, au luat proporfiuni îngrijitoare in diferite regiuni ale ţarei. Elemente turbulente, cari şi-au facut o profesie rentabilă din exploatarea liniai demagogism anarchie, desfăşură o agitaţie care, fiind la Început tolerată şi Încurajată de guvern, acum nu mai poate fi uşor înfrânată. Regele o ştie şi nu poate dori decât restabilirea ordinei şi in această direcţiune. In ce priveşte problemele mari de stat pentru cari guvernul actual a fost chiemat să le rezolve, toată lumea constată: 1. Problema transporturilor pe căile noastre ferate a rămas nerezolvată. Regele nu poate tăgădui realitatea: căile ferate sunt dezorganizate, mai nimic nu s’a refăcut. 2. Blocusul economic şi financiar extern se menţine. Regele nu poate tăgădui urmările nefaste survenite din cauza boicotărei de către finanţa străină a României victorioase. 3. Armata are nevoi importante şi urgente,o problemă care nu poate fi rezolvită decât tot cu capitaluri străine. Aceasta o ştie regele şi mai bine. 4. Atmosfera in provinciile realipite trebuie negreşit schimbată prin satisfacerea revendicaţiunilor legitime ale populaţiei româneşti şi prin rezolvirea cererilor rezonabile ale minorităţilor. Şi în această privinţă regele va fi de acord. * Iată, în liniamente generale, un inventar al chestiunelor şi problemelor pe cari guvernul de mâine îl va moşteni şî va trebui să intre în cadrul programului său de guvernare. R. P. Tleetarea datoriilor Ministrul de Finanțe predică administraţiilor financiare ceea ce nu face d-sa O circulară transmisă de ministrul finanţelor administraţiilor financiare din ţară, recomandă o pregătire serioasă a asigurăm plăţilor in momentul prezentărei ordinelor de plată, iar, dacă fondurile administraţiei financiare sau cele puse la dispoziţie de Banca Naţională n’ar fi îndestulătoare, să se ceară din vreme ministerului sumele necesare. Foarte frumoase recomandaţii. Dar oare, ministrul de finanţe nu ar trebui să înceapă prin a le aplica el însuşi înnainte de a cere aceasta administraţiilor financiare din provincie, care au adoptat în totul lozinca şefului suprem: creditorii statului trebue hrăniţi cu răbdări prăjite ? Pregătit-o serios de Vintilă Brătianu asigurarea plăţei industriilor furnisoare ale statului, făgăduită de d-sa în repeţite rânduri în Cameră şi printr'un comunicat oficios“acum patru luni, după amânări de ani de zile în care timp industriaşii s'au spetit plătind dobinzi de trei şi patru ori cât le bonifică statul pentru continuele sale amânări ? Repartizat-a d-sa până azi cele 300 milioane ce a declarat că a înscris în budgetul pe 1921 pentru achitarea linei părţi măcar din acele datorii? Luat-a măsură să se încaseze de urgenţă cele şoo de milioane din concesionarea redevenţelor de petrol, pentru a-şi ţine făgăduiala de a achita dintr'însele tot datoriile statului către marii furnisori ? Cum crede d-sa că subalternii d-sale vor proceda altfel când ştiu cum procedează şeful ? Şi cum vor găsi ei fondurile, când nu le găseşte şeful care le centralizează? Activitatea nu se dovedeşte cu circulari, ci cu un budget care permite la centru şi în toată ţara, achitarea la prezentare a salariilor şi a creditorilor statului. Circulante nu fac decât să ateste budgetul fictiv al ilustrului nostru autor de declaraţiuni, făgădueli şi instrucţiuni financiare. Finanţele se conduc cu parate , ni cu circulări. Silex. Granate D. Ionel Brătianu literat D. Ionel Brătianu face îngrijitoare progrese poetice. Primul ministru nu mai poate ţine un discurs fără să nu întrebuinţeze o comparaţie sau o imagine. La Bacău, vorbind de membrii opoziţiei unite i-a comparat cu câini de sat cari se reped asupra automobilelor. După două săptămâni de gestaţiune poetică şi după ce sea inspirat dela căţeluşul d-sale credincios dela Plorica, d. Brătianu a făcut alte noui şi meritorii progrese literare şi la Deva a comparat pe opozanţi tot cu câinii, dar de astădată cu câini turbaţi! La Brăila unde peste câteva zile se va ţine o nouă întrunire liberală, primul ministru al ţării va întrebuinţa cuvântul „jigodii“, iar la alta expresia javre“. D. Ionel Brătianu dovedeşte frumoase aptitudini de hingher, iar inspiraţia d-sale poetică poate fi folosită perfect de cei cari slujesc la serviciile de ecarisaj! ...Ştim că d. Ionel Brătianu, are un nepot, poet de real talent : d. Ionel Filat. N‘ar vrea acest poet să s® ocupe mai de aproape de educaţia literară a unchiului său ? Propunerea noastră caritabilă cere o realizare cu caracter de urgenţă !. DESCA - i- «iarur------ | Trădarea Banatului Când s’a reîntors Take Ionescu din Paris m’am dus şi eu să-i zic un bun sosit şi cum cestiunea trădării Banatului, era la ordinea zilei, el luînd de pe masă o hartă, mi a zis: „Tu eşti bănăţean şî cum adversarii mei vor să acrediteze tot felul de legende împotriva mea, iată cum stă cestiunea Banatului: Convîngându-mă în contactul meu cu cei ce aveau să decidă de soarta noastră pentru viitor, că Integritatea Banatului este imposibilă de obţinut, am intrat în tratative cu Pasici şî spre a satisface pretenţia sârbilor de a avea un hinterland peste Dunăre în faţa Belgradului, neam învoit să se mulţumească sârbii din Banat cu o porţiune dela Calin şi până in dreptul oraşului Zenta şi ca oraşe importante ei aveau să primească numai Panciova, Becicherecul şi Chichinda, iar nouă n© rămânea întreaga linie Timişoara-Vârşăţ. Biserica Albă-Bazias şi nu pierdeam decât satul românesc Orcea din faţa Belgradului şi Erica mai sus pe Tisa şi vre-o două-trei sate cu populaţie amestecată română-sârbească, dar ne rămânea comune mari şi bogate româneşti ca Alibunar, Satu Nou, Delilat, Cişteau, Sf. Mihai, Sf. Petru, Uzdin, Toracurfie, etc. Printr’o încăpăţînare răiu înţeleasă, am pierdut, dar ţinuturi mănoase şî zeci de mii de Suflete de români — şi cine-î cunoaşte şti© ce români!— şi aceştia au rămas pradă şovinismului sălbatic, care în această privinţă întrece poate şî pe unguri şî cari acum luptă din răsputeri să răpească limba bieţilor români, căzuţi din nenorocire sub stăpânirea lor, punând piedici funcţionării şcolilor româneşti şi acum vor să le desfiinţeze şi biserica românească prin o lege draconică zisă intererconfesională bazată pe comunitatea în ortodoxism a românilor cu sârbii. Harta, pe care era trasă linia Calin-Zenta chiar de Take Ionescu, am dăruit-o Casinouluidin Lugoj, unde se găseşte acum. Alţii poartă dar vina nenorocire. Banatului şi azi noi bănăţenii venim să aducem prinosul nostru de recunoştinţă pentru tot ce a făcut marele dispărut pentru neamul românesc—și să urăm ca sufletul lui sublim să vegheze sî ocrotească destinele nenorocitelor victime ale încăpățânării integraliste. Prof. Virgiliu Popescu Sinaia, 21 Iunie 1921. i C. Joi 25 Iunie 1925 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA le primeşte direct la Administraţii ziarului şi le toate Agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL IN ŢARĂ 4 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL flCTUUUTETH Plecarea Regelui Dictatorul: Poţi pleca, Majestate ,Regele pleacă, Regele rămâne! *0^ Un pribeag târziu: Ion E. Brătianu de Tiberiu Vornic ! Un eveniment covârşitor este pe cale să răstoarne dintr odată o stare de lucruri cu care ne obicinuiserăm şî ameninţăa spulbere un bogat tezaur de regend© din patrimoniul nostru tricolor. Turnul de fildeş al marelui nostru padişah, închis ermetic până astăzi, şi-a deschis fără de veste porţile , în apragul peste care se revărsa năvalulc lumina încremenită la intrarea turnului a apărut figura de pribeag întârziat a lui Ionel Brătianu f. fml a făcut ca pentru vremuri rele, cu manta de ploaie, cu umbrelă şi toiag pe umeri... In spatele lui,—o slugă încovoiată sub povara unei Piramide de perne, întovărăşeşte călătorul nostru atât de des lovit de oboseli şi indispoziţii, corectând definitiv minunatul tablou. Dacă am socoti valoarea tablourilor mari după raritatea lor—atunci desigur, priveliştea oferită de Ion I. Brătianu în poarta turnului său de fildeş, gata de drum şi pregătit pentru bejenii, concurează oricare operă rămasă de la marii maeştrii ai lumii. Căci de treizeci de ani încoace, este singurul prilej când ne-am putut desfăta cu voluptate în expresia cu desăvârşire nouă a tabloului Ofent de d. I. C. C. Brătianu, ieşit în poarta larg deschis a seraiului său, în perfect aspect de drumeţ îngândurat şi totuşi eroic. Lumea noastră, uluită, surprinsă şi contrariată a început să se agite ca în faţa marilor evenimente. Unii spun, că ar fi vorba să meargă personal în ţările străine, să bată cu pumnul în tejghlauia marilor bancheri şi să le ceară bani cu împrumut, ameninţându-i cu blocusul pieţei noastre. Ar fi grozav întradevăr să fie aşa.—bieţii bancheri ar cădea implacabil în abisul unui faliment sigur Alţii spun că „latinul din Balcani“, cum i-a zis Glemenceau, se duce să ofere Franţei ajutorul României în Maroc, împotriva lui Abdel Krim, cerând în schimb câteva colonii turceşti pentru sine... Iar alţii şi mai bine informaţi, spun pe şoptite, că Ion I. Brătianu a rămas scandalizat de insuccesul lui Amundsen la Polul nordic, şi că s’a hotărât să dovedească el. Ion Brătianu că aşa cum a pus călcâiul în capul tuturor românilor, îl poate înfige şî în căpăţâna recalcitrantă a bătrânului şi dârzului Pol de nord. Mărturisim slăbiciunea noastră: am fost cuprinşi alături de toată lumea, de o curiozitate aproape bolnăvicioasă şi dorinţa de a cunoaşte motivul care a biruit un somn ce se întinde ca un paiengenis, de şaizeci de ani, şi care a răsturnat rostul unei vieţi întregi — ne-a alungat în căutarea adevărului. In haosul combinaţilor şi nesfârşitelor presupuneri, n’a fost uşor să găsim drumul spre realul motiv al acestor imense răsturnări. Probabil ne apăreau toate presupunerile, chiar cele mai exotice de vreme ce ştiu că Ion I. Brătianu se ocupă in liniştea neturburată a închisorii sale voite, de toate minunile din lumea asta, cu o condiţiune: problema sa n’aibă nimic, face, cu biata ţara noastra. Mizeriile ţării, infinitele ei necazuri de toate categoriile şi nuanţele, au fost distribuite din timp, ‘competenţilor săi colaboratori : Văitoianu, Moşoiu, Tancred, etc., etc. . De ce dar, nu s’ar fi ambiţionat domnul Brătianu, tovarăşul zeilor, locatarul permanent al Olimpului—de insuccesul lui Amundsen ori de incapacitatea mareşalului Lyautey din Maroc, de o pildă Aşi, că, nu se va mira nimeni de îndelungata cercetare la care ne-am supus în căutarea adevă-TMRezultatul, ne-a compensat osteneliile din belşug. Mărturisim, că enormitatea acestui rezultat a întrecut toate proporţiile admise de bogata noastră fantazie. Motivul pentru care s-a deranjat marele Ion I.C. Brătianu este atât de nou, atât de colosal, încât istoria însăşi va trebui să se sesizeze urgent şi să ia act fără amânare. D-nul Brătianul, nu merge nici în Maroc, nici la Polul Nord, dumnealui nu încearcă nici măcar să ajute d-lui Painleve în clarificarea situaţiei guvernului francez, — cî se pogoară in cea mai depărtată colonie a sa, între cei mai periculoşi din supuşii săi şi în cele mai ascunse colţuri ale moşiei sale mari, — în Ardeal. * Aşa, dar, şeful partidului liberal şi primul ministru pennanent al ţării, vine în Ardeal, să facă propagandă şî să consolideze partidul. Descălicarea dumisale, acum când guvernarea de aproape patru ani l-a înfăţişat ţării aşa cum este, are multe şi remarcabile semnificaţii. Întâi de toate, este enorm pentru Ion I. Brătianu, să renunţe la morga sa şi să-şi cheltuiască nepreţuita-n fiinţă în mărunte adunări de gălăgie demagogă. . . Trebue să existe motive covârşitoare, trebue să fi pătruns limbile de flăcări din uriaşul foc ce înconjoară guvernul său, până în chiar ci la domnii sale , pentru ca să simtă că şandramaua arde şi că trebue să alerge, să stingă... Trebue că unirea opoziţiei democrate naţionale a lovit atât de puternic monstrul lipicios şi diform ca un animal preistoric, al guvernului său încât tremrarea a sguduit şi a clătinat chiar turnul de fildeş, al marelui nevăzut. Şi se pare că mulţimea de sclavi a început să murmure speriată şi îngrozită de primejdia spulberării şi au cerut să iasă însuşi, Sultanul, să desfăşoare steagul şi să conducă bătălia cea de pe urmă... Aşa se explică descălicarea în colonii a Padişahului... Va veni deci în Ardeal şi va trece cu trenul special prin gări împodobite şi se va opri programatic în oraşele fixate dinainte, unde într’un automobil luxos va purcede spre Prefectură. Aici, primari şi notari rurali, bieţi proprietari de brevete industriale cari trebuesc să plătească pe lângă impozitele grele fratelui Vintilă şi tributul de credinţă fratelui Ion I. I. C... fiind de faţă, obligatoriu la toate pelerinagiile ministeriale, — vor aştepta obosiţi şî nemâncaţi, apariţia marelui şef. Prefectul înfrigurat, scrâşnind din dinţi ameninţări grozave şî terorizând despotic o lume mică,, va porunci o avalanşe de aplauze, — în timp ce se va încovoia adânc, va zâmbi mieros şi va tămâia fals, oamenii din lumea mare. Bieţii slujbaşi, gârboviţi şi sarbezi, vor constitui „falanga” intelectualilor partidului, ascultând tâmpiţi banalitatea cleioasă a lui Ion I. Brătianu şi meditând alene asupra vremelniciei lucrurilor. Le va veni în minte acestor slujbaşi,, că tot ei au ascultat în acelaşi loc şi în acelaşi fel şi pe generalul Averescu când era prim-ministru, şi pe Tăzlăoanu şi pe toţi cari au descălicat pe aceste plaiuri. Şi privind la chipurile fixate în perete ale miniştrilor liberali, se vor gândi cu melancolie, la chipurile exilate în cămară ale foşilor miniştri, daţi pradă so-Citiţi continuarea în pa. II. 4