Lupta, iunie 1925 (Anul 4, nr. 1041-1066)

1925-06-25 / nr. 1062

r ) ­ ­ AnulSV, No. 1062 director Policfe CONST. EH­LIE ABONAMENTUL Pe 12 luni......................400 Iei Pe 6 luni ..... 200 Iei Pe 3 luni......................100 lei REDACTIA SI ADMINISTRATIA București, Str. Sărindar, 12 I BIBLIOTECA .UNIVERS" Ce a ieşit din solicitatorul puterei Fiindcă monitorul regimu­lui are nefericita idee de a vorbi de „solicitatorii de pu­tere“, calificînd astfel opozi­ţia naţional-democrată, se cuvine a se aminti faptul ex­act şi precis, confirmat de însuşi d. Brătianu, că d-sa a solicitat puterea de la Rege Fără de asemenea mărturi­sire, ori­cine ar fi fost în în­curcătură de a explica pe ce bază a obţinut d-sa guverna­rea ţărei acum patru ani. In Cameră şi Senat „ma­rele“ d-sale partid avea 5 (citiţi cinci) reprezentanţi, iar în străinătate, pe lingă pute­rile amice şi aliate, d. Bră­­tianu avea bunul renume de a fi fost şeful acelui guvern, care, în urma politicei de re­­zistenţă contra Conferinţei de pace din Paris, a trebuit să plece de la putere, punind Romînia în conflict cu arbi­trii Europei în momentele cele mai delicate pentru în­chegarea ei în nouile fruntarii. Cu aceste titluri, d-sa a cerut să se dea la o parte şi Take Ionescu şi a „solicitat“ Coroanei puterea. A solicitat-o d-sa, fiindcă pe d-sa nu i-a solicitat nici încrederea din lăuntru a su­fragiului universal, nici încre­derea din afară a amicilor şi aliaţilor Romîniei şi nici con­cursul finanţei. A „solicitat“ însă imperios puterea—căci aşa e de tradi­ţie în partidul liberal: să se solicite imperios Coroanei puterea la date fixe—date determinate de nerăbdarea liberalilor cari nu trebue ţi­nuţi lungă vreme în opoziţie, căci devin „periculoşi“—în g­ecial necuviincioşi faţă de icoană. îi A solicitat puterea ca să „salveze“ ţara, căci leul ajun­sese 14 centime, iar d. Vintilă Brătianu reprezenta miracolul leului readus la pu­terea lui aur. Azi, după patru ani, mira­colul e Înfăptuit: leul e la 3 centime cu tendinţă nu de stabilizare ci spre noul scă­deri, căile ferate privesc cu groază eventualitatea unui an agricol abundent, căci bucate de sutimi de milioane ar pu­trezi din lipsa de transporturi, ministrul de finanţe nu-şi poate ţine cuvântul dat de a achita, pe creditorii interni, ceea ce­­ face ca lipsa de numerar să se menţie şi industriile furni­­zoare ale statului să ducă o existenţă penibilă, plătind dobânzi oneroase şi limitînd din ce în ce mai mult pro­ducţia. Acestea sunt rezultatele po­liticei economice şi financiare a ,,solicitatorului“ de putere ,iar în ce priveşte rezulta­tele politicei sale constituţio­nale şi administrative pe în­treg teritoriul ţărei, ele se rezumă în menţinerea Romî­niei printre nouile state eu­ropene cari nu pot trăi fără stare de asediu şi provoacă toate suspiciunile, atît prin concepţiile exclusiviste ale guvernului cit şi prin neliniş­tea ce o întreţine starea ex­cepţională din lăuntru. Cînd acestea sunt rezulta­­tele guvernărei aceluia care a solicitat „imperios“ Coroa­nei puterea avind cinci re­prezentanţi în Parlament, e de mirare pare că opoziţia coalizată nu solicită nici im­perios, nici neimperios pute­rea, ci solicită întoarcerea la legalitatea constituţională ? Legalitatea aceasta solicită pu­terea pentru opoziţiunea care are peste 150 de reprezen­tanţi în Parlament şi care nu invocă la rege faptul că leul nu se poate fixa nici la 3 centime, ci invocă dreptul ca o ţară înşelată de solici­tatori semeţi cu false­ pretenţii de „Doctor Miracole“ să fie scăpată de flagelul unor com­­­petinţe cari au comercializat in folosul lor toate izvoarele de bogăţie ale statului. Ast­fel ea va putea relua calea muncei naţionale intr’o at­mosferă de înfrăţire socială înlăuntru şi de încredere în afară că poporul român, re­venit la libertate şi la un gu­vern al ţărei şi nu al unei societăţi anonime de comer­cializare, e în stare a se ri­dica, sporindu-şi producţia şi meritînd sprijinul capitalului, pus la adăpost de vexaţiunile unei concurenţe privilegiate ce lucrează sub firmă de par­tid politic. Se va vedea, după alţi pa­tru ani, unde a dus ţara so­licitatorul nesolicitat de ni­meni şi unde o vor duce oamenii pe care ea îi solicită. _ EMIC D. FAGURE Guvern neputincios ! Cine încurajează turburările ! Dacă guvernul nu a pus el însuşi, la cale, turburările pro­duse cu ocazia conferinţei d-lui Guernul, — ceea ce are toate aparenţele de a fi fost, — în cazul acesta se impune să spunem că el este un guvern­­ fără putere şi fără autoritate.­­ Cum o să credem că tocmai guvernul d-lui Brătianu, pen­tru care noţiunea de legalitate nu există, tocmai acest gu­vern nu ar fi putut reduce la tăcere pe cei treizeci sau pa­truzeci de tineri, cari se pre­tind a fi depozitarii demnităţii naţionale şi cari comit necu­viinţa de a opri să vorbească pe un străin, prieten al Româ­niei, om cu mare autoritate în ţara sa? Aceasta nu putem crede. A­­devărul este că, personal, d-l Brătianu, pentru nu ştim pre­cis cami motive, nu a voit să permită d-lui Guernut de a-şi expune în plină libertate ide­ile şi de a arăta cari sunt principiile „Ligii Drepturilor Omului" franceze, în privinţa democraţiei şi a respectului legilor. Probabil, conferenţia­rul nici nu ar fi insistat să facă o comparaţie între ce este România şi ce este Franţa. Auditorii ar fi făcut de­si­gur ei singuri această compa­raţie. Dar să zicem că guvernul nu s’a amestecat nici direct nici indirect în incidentele de Luni de după prânz şi că el nu a avut nici un rol în pri­vinţa oprirei conferinţei. Atunci, ne întrebăm, de câtă autoritate se bucură guvernul d-lui Brătianu, ca el să nu poată impune respectarea u­­nui strein, repet, amic al Ro­mâniei şi un om cu respectul legalităţii, şi să nu-i garanteze libertatea vorbirei? Are poliţie, are jandarmi, are armată, in fine, are stare de asediu, cu străşnicia ei şi jilavele ei. Adevărul adevărat este că, in cazul când el nu a pus la cale neorânduelile acestea, după ce le-a simpatizat şi în­curajat câtva timp, astăzi se simte în neputinţă faţă de ele, prea slab pentru a te do­moli sau nimici. Şi nici nu are autoritatea morală ca să facă această operă de salubri­tate politică şi socială, cu atât mai mult cu cât el însuşi este de coni­venţă cu cei cari au pus la cale manifestaţiile de Luni şi, în general, toate manifestaţiu* * nile antisemite, dar cari sunt in planul politicei sale de du­plicitate. Putea, deci, fără în­doială, să garanteze libertatea de a vorbi publicistului fran­cez. I-a fost însă teamă că a­­ceastă atitudine va supăra pe manifestanţi, că agitaţia va lua alte proporţii cari, acum, nu ar fi voit să aibă loc şi pe cari el se simte prea slab să le împedice. Nu se poate ţine piept; el este în mâna acestei mişcări, o unealtă supusă şi păcătoasă. CONST. MILLE 4 Politica noului guvern belgian­ ­­EXPUNEREA­ D-LUI FOU­­LLET — Bruxelles, 23. — I). Pouliol a citit azi in Cameră declaraţia guvernului. După ce a declarat că guver­nul se va strădui să păstreze creditul Delglet printr'un buget bine echilibrat, primul ministru a expus politica externă. A declarat, că Belgia va ră­mâne credincioasă vechilor săi aliați. D. POULLET Trenuri ministeriale... Căile ferate şi-au sporit tari­ful. Din calculele matematicie­nilor alcătuitori de bugete s-a e­­videnţiat că nu poate fi nici pe de­parte vorba de o bună gospo­dărie cu veniturile vechilor ta­rife şi că repararea materialului rulant, întreţinerea podurilor, schimbarea traverselor şi salar­riile funcţionarilor mici şi mari necesită sume care nu se pot a­­coperî din încasările traficului de călători şi de mărfuri. Publicul, în neputinţă să-şi spună cuvântul şî, maî ales, să controleze mânuirea banilor la căile ferate, a suportat — cu în­gerească resemnare — sporirea, plătind, pentru o călătorie cu clasa doua, cât plătea înainte de război pentru un abonament pe tot anul. ■«’ ' • * 1 Nu ştim dacă bugetul a foist echilibrat sau nu prin nouite ta­rife. Ştim că viaţa s‘a scumpit, in proporţia sporului, şî că, as­tăzi maî mult decât îeri, preţul­­mărfurilor urcă cu viteză panta care duce spre capătul răbdării colective.­­ “ Ne-am fi aşteptat că acei cari au impus cetăţenilor sacrificii din ce în ce mai mari să aibă pudoarea să suprime toate chel­­­tuelile inutile car­ de multă vre­me atrasă asupra veniturilor căilor ferate. Ne amintim că în vremurile de opoziţie, în fiecare zi oficio­sul partidului liberal protesta împotriva preumblărilor mini­steriale în comodele vagoane speciale. Şi „Viitorul“ anunţa că viitorul guvern, cel liberal desi­gur, va suprima luxul vagoane­lor ministeriale întrucât toţi ce­tăţenii „egali înaintea, legilor, tot egali să fie ţi în călăto­rie In vagoanele căilor ferate". Şî a venit la cârmă partidul liberal. Vagoanele ministeriale nu au fost suprimate; ele s‘au înmulţit îngrijitor, ca şî călăto­riile excelentelor. Trenurile ex­prese internaţionale se opresc, după bunul plac, în orice sta­­ţiuni, la fiecare tren se ataşea­ză un vagon special, în locul n­­atuia de călători; bieţii călători — plătitori se îmbulzesc în va­goane incomode, stau pe culoa­­­re sau pe tampoane, în timp ce membri guvernului care ieri pro­testau împotriva risipei patro­nează cea­­maî destrăbălată rî-Sipă. Tar când, în lungul şi în latul ţării, organîzaţiunile partidului liberal anunţă congrese anuale sau lunare, întregi trenuri spe­ciale se formează pentru clien­tela politică, ce călătoreşte gra­f­it, oride câte ori voeşte. Căile ferate dau deficite. Să ne mirăm? Evident nu, căci la ba­za organizării acestei instituţii stă politica de partid care nu cunoaşte alte necesităţi decât nevoile politice. Zgârcenia d-lui Vintilă Brătianu a dat faliment. R­M. ­ 4 Pagini 2 Lei Problemele nerezolvate Moştenirea care se lasă gu­­ifermnM­­ie mâine In zadar se va încerca ori­cine să ţină, din scurt, pe d. Ionel Brătianu sau pe fratele Vintilă, pentru a-i atrage într’o discuţie cât mai obiectivă asupra re­zultatelor pozitive ale gu­vernărei actuale. Pe acest teren nici un liberal nu se va lăsa atras, va fugi de ori­ce discuţie, va agita tri­colorul, va arunca câte­va fraze sforăitoare din voca­bularul patriotarzilor şi va denunţa solemn drept în­­streinaţi sua bolşevici pe toţi acei cari nu vor să recu­noască, fără nici o rezervă, strălucitele rezultate ale gu­vernărei brătieniste. Cu toate acestea sunt câte­va chestiuni şi câte­va probleme — şi dintre cele mai grave — cam­ unele au rămas nerezolvate iar al­tele au eşuat cu desăvâr­şire. Guvernul competenţilor şi al experienţelor — cum pretinde d. Ionel Brătianu că este cabinetul pe care-l prezidează,­­ acest guvern al ordinei şi al refacerei, pleacă dela putere lăsând multă anarchie pe deoparte, iar pe de altă parte în loc de refacere, multă dezor­ganizare în cele mai impor­tante servicii ale statului. De sigur că şefii opozi­­ţiunei cari au fost la rege au expus pe larg suver ,i­­nului chestiunile complect neglijate sub guvernarea ac­tuală, precum şi problemele nerezolvate,­indiferent din ce cauză. Regele a făgăduit că va fi drept când va trebui să-şi spună cuvântul. Dacă regele va fi drept apoi desigur că va recu­noaşte că înainte de toate în ce priveşte ordinea: 1. În Basarabia situa­ţia e astfel încât ordi­­nea care se raenfine acolo are caracterul a­­ftei perraacente dezor­dini. Exista o claestie tefer­ii fo ■ sarabeană, de natura administrativă mai mult, dar ea există, nu o poate tă­gădui nici rebele, şi guvernul de mâine va trebui s’o re­zolve repede in spirit democratic. 2. „Ordinea“ cu care se laudă d. Brătianu nu e tocmai aşa de reală. Mişcări cu un caracter tot atât de anarchic ca şi acţiunea bolşevică internă sau externă, au luat proporfiuni îngri­jitoare in diferite re­giuni ale ţarei. Elemen­te turbulente, cari şi-au facut o profesie renta­bilă din exploatarea li­niai demagogism anar­chie, desfăşură o agita­ţie care, fiind la Început tolerată şi Încurajată de guvern, acum nu mai poate fi uşor în­frânată. Regele o ştie şi nu poate dori decât resta­bilirea ordinei şi in a­­ceastă direcţiune. In ce priveşte problemele mari de stat pentru cari guvernul actual a fost chie­­mat să le rezolve, toată lu­mea constată: 1. Problema transportu­rilor pe căile noastre fe­rate a rămas nerezolvată. Regele nu poate tăgădui realitatea: căile ferate sunt dezorganizate, mai nimic nu s’a refăcut. 2. Blocusul economic şi financiar extern se men­ţine. Regele nu poate tăgădui urmările nefaste surve­nite din cauza boicotărei de către finanţa străină a României victorioase. 3. Armata are nevoi im­portante şi urgente,o pro­blemă care nu poate fi re­­zolvită decât tot cu capi­taluri străine. Aceasta o ştie regele şi mai bine. 4. Atmosfera in provin­ciile realipite trebuie ne­greşit schimbată prin sa­tisfacerea revendicaţiuni­­lor legitime ale populaţiei româneşti şi prin rezolvi­­rea cererilor rezonabile ale minorităţilor. Şi în această privinţă regele va fi de acord. * Iată, în liniamente gene­rale, un inventar al ches­­tiunelor şi problemelor pe cari guvernul de mâine îl va moşteni şî va trebui să in­tre în cadrul programului său de guvernare. R. P. Tleetarea datoriilor Ministrul de Finanțe predică administraţiilor financiare ceea ce nu face d-sa O circulară transmisă de ministrul finanţelor adminis­traţiilor financiare din ţară, recomandă o pregătire se­rioasă a asigurăm plăţilor in momentul prezentărei or­dinelor de plată, iar, dacă fondurile administraţiei fi­nanciare sau cele puse la dis­poziţie de Banca Naţională n’ar fi îndestulătoare, să se ceară din vreme ministeru­lui sumele necesare. Foarte frumoase recoman­daţii. Dar oare, ministrul de finanţe nu ar trebui să înceapă prin a le aplica el însuşi în­­nainte de a cere aceasta ad­ministraţiilor financiare din provincie, care au adoptat în totul lozinca şefului suprem: creditorii statului trebue hră­niţi cu răbdări prăjite ? Pregătit-o serios de Vintilă Brătianu asigurarea plăţei industriilor furnisoare ale statului, făgăduită de d-sa în repeţite rânduri în Ca­meră şi printr'un comunicat oficios“acum patru luni, după amânări de ani de zile în care timp industriaşii s'au spetit plătind dobinzi de trei şi patru ori cât le bonifică statul pentru continuele sale amânări ? Repartizat-a d-sa până azi cele 300 milioane ce a decla­rat că a înscris în budgetul pe 1921 pentru achitarea li­nei părţi măcar din acele datorii? Luat-a măsură să se înca­seze de urgenţă cele şoo de milioane din concesionarea re­devenţelor de petrol, pentru a-şi ţine făgăduiala de a a­­chita dintr'însele tot datoriile statului către marii furni­­sori ? Cum crede d-sa că subal­ternii d-sale vor proceda alt­fel când ştiu cum procedează şeful ? Şi cum vor găsi ei fondurile, când nu le găseşte şeful care le centralizează? Activitatea nu se dovedeşte cu circulari, ci cu un budget care permite la centru şi în­­ toată ţara, achitarea la pre­zentare a salariilor şi a cre­ditorilor statului. Circulante nu fac de­cât să ateste bud­­getul fictiv al ilustrului nos­tru autor de declaraţiuni, fă­­gădueli şi instrucţiuni finan­ciare. Finanţele se conduc cu pa­rate , ni cu circulări. Silex. Granate D. Ionel Brătianu literat D. Ionel Brătianu face îngri­jitoare progrese poetice. Primul ministru nu mai poa­te ţine un discurs fără să nu întrebuinţeze o comparaţie sau o imagine. La Bacău, vorbind de membrii opoziţiei unite i-a comparat cu câini de sat cari se reped asu­pra automobilelor. După două săptămâni de gestaţiune poeti­că şi după ce sea inspirat dela căţeluşul d-sale credincios dela Plorica, d. Brătianu a făcut alte noui şi meritorii progrese lite­rare şi la Deva a comparat pe opozanţi tot cu câinii, dar de astădată cu câini turbaţi! La Brăila unde peste câteva zile se va ţine o nouă întrunire liberală, primul ministru al ţă­rii va întrebuinţa cuvântul „ji­godii“, iar la alta expresia ja­vre“. D. Ionel Brătianu dovedeşte frumoase aptitudini de hingher, iar inspiraţia d-sale poetică poa­te fi folosită perfect de cei cari slujesc la serviciile de ecarisaj! ...Ştim că d. Ionel Brătianu, are un nepot, poet de real ta­lent : d. Ionel Filat. N‘ar vrea acest poet să s® ocupe mai de aproape de educaţia literară a unchi­ului său ? Propunerea noastră caritabi­lă cere o realizare cu caracter de urgenţă !­­. DESCA -­­ i- «iarur------ | Trădarea Banatului Când s’a reîntors Take Io­nescu din Paris m’am dus şi eu să-i zic un bun sosit şi cum ces­­tiunea trădării Banatului, era la ordinea zilei, el luînd de pe ma­să o hartă, mi a zis: „Tu eşti bănăţean şî cum adversarii mei vor să acrediteze tot felul de legende împotriva mea, iată cum stă cestiunea Banatului: Convîngându-mă în contactul meu cu cei ce aveau să decidă de soarta noastră pentru viitor, că Integritatea Banatului este imposibilă de obţinut, am intrat în tratative cu Pasici şî spre a satisface pretenţia sârbilor de a avea un hinterland peste Dună­re în faţa Belgradului, neam învoit să se mulţumească sâr­bii din Banat cu o porţiune dela Calin şi până in dreptul ora­şului Zenta şi ca oraşe impor­tante ei aveau să primească nu­mai Panciova, Becicherecul şi Chichinda, iar nouă n© rămânea întreaga linie Timişoara-Vârşăţ. Biserica Albă-Bazias şi nu pier­deam decât satul românesc Or­­cea din faţa Belgradului şi Eri­ca mai sus pe Tisa şi vre-o două-trei sate cu populaţie a­­mestecată română-sârbească, dar ne rămânea comune mari şi bogate româneşti ca Alibu­­nar, Satu Nou, Delilat, Cişteau, Sf. Mihai, Sf. Petru, Uzdin, To­­racurfie, etc. Printr’o încăpăţînare răiu în­ţeleasă, am pierdut, dar ţinuturi mănoase şî zeci de mii de Su­flete de români — şi cine-î cu­noaşte şti© ce români!— şi a­­ceştia au rămas pradă şovinis­mului sălbatic, care în această privinţă întrece poate şî pe un­guri şî cari acum luptă din răs­puteri să răpească limba bieţilor români, căzuţi din nenorocire sub stăpânirea lor, punând pie­dici funcţionării şcolilor româ­neşti şi acum vor să le desfi­inţeze şi biserica românească prin o lege draconică zisă inte­­rerconfesională bazată pe comu­nitatea în ortodoxism a româ­nilor cu sârbii. Harta, pe care era trasă linia Calin-Zenta chiar de Take Io­nescu, am dăruit-o Casinoului­­din Lugoj, unde se găseşte a­­c­um. Alţii poartă dar vina nenoro­cire. Banatului şi azi noi bănă­ţenii venim să aducem prinosul nostru de recunoştinţă pentru tot ce a făcut marele dispărut pentru neamul românesc—și să urăm ca sufletul lui sublim să vegheze sî ocrotească destinele nenorocitelor victime ale încăpă­țânării integraliste. Prof. Virgiliu Popescu Sinaia, 21 Iunie 1921. i C. Joi 25 Iunie 1925 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA le primeşte direct la Administraţii ziarului şi le toate Agenţiile de­­ publicitate 2 LEI NUMĂ­RUL IN ŢARĂ 4 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL flCTUUUTETH Plecarea Regelui Dictatorul: Poţi pleca, M­a­jestate ,Regele pleacă, Regele rămâne! *0^ Un pribeag târziu: Ion E. Brătianu de Tiberiu Vornic ! Un eveniment­ covârşitor este pe cale să răstoarne dintr odată o stare de lucruri cu care ne o­­bicinuiserăm şî ameninţă­­a spulbere un bogat tezaur de re­gend© din patrimoniul nostru tricolor. Turnul de fildeş al ma­relui nostru padişah­, închis er­metic până astăzi, şi-a deschis fără de veste porţile , în apra­­gul peste care se revărsa năval­­ulc lumina încremenită la intra­rea turnului a apărut figura de pribeag întârziat a lui Ionel Brătianu­ f. fml a făcut ca pentru vremuri rele, cu manta de ploa­ie, cu umbrelă şi toiag pe ume­ri... In spatele lui,—o slugă în­covoiată sub povara unei Pira­mide de perne, întovărăşeşte călătorul nostru atât de des lo­­vit de oboseli şi indispoziţii, co­­rectând definitiv minunatul ta­blou. Dacă am socoti valoarea tablourilor mari după raritatea lor—atunci desigur, priveliştea oferită de Ion I. Brătianu în poarta turnului său de fildeş, gata de drum şi pregătit pentru bejenii, concurează oricare o­­peră rămasă de la marii maeş­trii ai lumii. Căci de treizeci de ani încoace, este singurul pri­lej când ne-am putut desfăta cu voluptate în expresia cu desă­vârşire nouă a tabloului Ofent de d. I. C. C. Brătianu, ieşit în poarta larg deschis a seraiului său, în perfect aspect de drumeţ îngândurat şi totuşi eroic. Lumea noastră, uluită, sur­prinsă şi contrariată a început să se agite ca în faţa marilor evenimente. Unii spun, că ar fi vorba să meargă personal în ţă­rile străine, să bată cu pumnul în tejgh­lauia marilor bancheri şi să le ceară bani cu împrumut, ameninţându-i cu blocusul pie­ţei noastre. Ar fi grozav întra­­devăr să fie aşa.—­bieţii bancheri ar cădea implacabil în abisul unui faliment sigur­ Alţii spun­ că „latinul din Balcani“, cum i-a zis Glemenceau, se duce să ofere Franţei ajutorul Româ­niei în Maroc, împotriva lui Abdel Krim, cerând în schimb câteva colonii turceşti pentru sine... Iar alţii şi mai bine in­formaţi, spun pe şoptite, că Ion I. Brătianu a rămas scandali­zat de insuccesul lui Amundsen la Polul nordic, şi că s’a hotă­rât să dovedească el. Ion Bră­tianu că aşa cum a pus căl­câiul în capul tuturor români­lor, îl poate înfige şî în căpăţâ­­na recalcitrantă a bătrânului şi dârzului Pol de nord. Mărturisim slăbiciunea noa­stră: am fost cuprinşi alături de toată lumea, de o curiozitate aproape bolnăvicioasă şi dorinţa de a cunoaşte motivul care a biruit un somn ce se întinde ca un paiengenis, de şaizeci de ani, şi care a răsturnat rostul unei vieţi întregi — ne-a alungat în căutarea adevărului. In haosul combinaţilor şi ne­sfârşitelor presupuneri, n’a fost uşor să găsim drumul spre rea­lul motiv al acestor imense ră­sturnări. Probabil ne apăreau toate presupunerile, chiar cele mai exotice de vreme ce ştiu că Ion I. Brătianu se ocupă in liniştea neturburată a închiso­rii sale voite, de toate minunile din lumea asta, cu o condiţiu­­ne: problema sa n’aibă nimic­­, face, cu biata ţara noastra. Mizeriile ţării, infinitele ei ne­cazuri de toate categoriile şi nu­anţele, au fost distribuite din timp, ‘competenţilor săi colabo­ratori : Văitoianu, Moşoiu, Tan­cred, etc., etc. . De ce dar, nu s’ar fi ambi­ţionat domnul Brătianu, tovară­şul zeilor, locatarul permanent al Olimpului—de insuccesul lui Amundsen ori de incapacitatea mareşalului Lyautey din Ma­roc, de o pildă Aşi, că, nu se va mira nimeni de îndelungata cercetare la care ne-am supus în căutarea adevă-TMRezultatul, ne-a compensat osteneliile din belşug. Mărturi­sim, că enormitatea acestui re­zultat a întrecut toate proporţi­ile admise de bogata noastră fantazie. Motivul pentru care s-a deranjat marele Ion I.C. Bră­tianu este atât de nou, atât de colosal, încât istoria însăşi va trebui să se sesizeze urgent şi să ia act fără amânare. D-nul Brătianul, nu merge nici în Ma­roc, nici la Polul Nord, dum­­nealui nu încearcă nici măcar să ajute d-lui Painleve în clarifi­carea situaţiei guvernului fran­cez, — cî se pogoară in cea mai depărtată colonie a sa, între cei mai periculoşi din supuşii săi şi în cele mai ascunse colţuri ale moşiei sale mari, —­ în Ardeal. * Aşa, dar, şeful partidului libe­ral şi primul ministru penna­­nent al ţării, vine în Ardeal, să facă propagandă şî să conso­lideze partidul. Descălicarea du­­misale, acum când guvernarea de aproape patru ani l-a înfăţi­şat ţării aşa cum este, are multe şi remarcabile semnifi­caţii. Întâi de toate, este enorm pentru Ion I. Brătianu, să re­nunţe la morga sa şi să-şi chel­­tuiască nepreţuita-n fiinţă în mărunte adunări de gălăgie de­magogă. . . Trebue să existe motive covâr­şitoare, trebue să fi pătruns limbile de flăcări din uriaşul foc ce înconjoară guvernul său, pâ­­nă în chiar ci la domnii sale­ , pentru ca să simtă că şandra­maua arde şi că trebue să aler­­ge, să stingă... Trebue că unirea opoziţiei democrate­ naţionale a lovit atât de puternic monstrul lipicios şi diform ca un animal preistoric, al guvernului său încât tremrarea a sguduit şi a clătinat chiar turnul de fildeş, al marelui nevăzut. Şi se pare­ că mulţimea de sclavi a început să murmure speriată şi îngro­zită de primejdia spulberării şi au cerut să iasă însuşi, Sul­tanul, să desfăşoare steagul şi să conducă bătălia cea de pe urmă... Aşa se explică descălicarea în colonii a Padişahului... Va veni deci în Ardeal şi va trece cu trenul special prin gări îm­podobite şi se va opri progra­matic în oraşele fixate dinainte, unde într’un automobil luxos va purcede spre Prefectură. Aici, primari şi notari rurali, bieţi proprietari de brevete in­dustriale cari trebuesc să plă­tească pe lângă impozitele gre­le fratelui Vintilă şi tributul de credinţă fratelui Ion I. I. C... fiind de faţă, obligatoriu la toa­te pelerinagiile ministeriale, — vor aştepta obosiţi şî nemân­­caţi, apariţia marelui şef. Pre­fectul înfrigurat, scrâşnind din dinţi ameninţări groza­ve şî terorizând despotic o lume mică,, va porunci o ava­lanşe de aplauze, — în timp ce se va încovoia adânc, va zâmbi mieros şi va tămâia fals, oame­nii din lumea mare. Bieţii slujbaşi, gârboviţi şi sarbezi, vor constitui „falanga” intelectua­lilor partidului, ascultând tâm­piţi banalitatea cleioasă a lui Ion I. Brătianu şi meditând a­­lene asupra vremelniciei lucru­rilor. Le va veni în minte aces­tor slujbaşi,, că tot ei au ascul­tat în acelaşi loc şi în acelaşi fel şi pe generalul Averescu când era prim-ministru, şi pe Tăzlăoanu şi pe toţi cari au descălicat pe aceste plaiuri. Şi privind la chipurile fixate în pe­rete ale miniştrilor liberali, se vor gândi cu melancolie, la chipurile exilate în cămară ale foşilor miniştri, daţi pradă so-Citiţi continuarea în pa. II. 4

Next