Lupta, iunie 1925 (Anul 4, nr. 1041-1066)
1925-06-11 / nr. 1050
finul iti. No. 1050 Director Politie CCIUT. ML L E ABONAMENTUL Pe 12 ÎHRi ..... 400 Iei P® 6 Uimi....................... 200 Ie! Pe 3 ismi ..... 100 iei REDACTIA SI ADMINISTRATIA Bucurezi Str. Sărindar, 12 Şi Occidentul garantat Ce va face Orientul ? Ziua de ari aduce, după aproape trei ani de frământări şi discuţiuni, o mare victorie pentru pacea lumei. Franţa şi Marea Britanie au stabilit o înţelegere definitivă. Acupa care Anglia va considera drept „casus belli“ orice violare din partea Germaniei a clauzelor militare şi teritoriale interesând frontiera renană, obligându se să pună la dispoziţia Franţei şi Belgiei totalitatea forţelor sale militare, navale şi aerieneCu un asemenea pact, problema securitatei frontierelor occidentale e soluţionată şi o eră de muncă şi de prosperilitate se deschide sub auspiciile păcei în lumea celor două mari democraţii de dincoace şi de dincolo de Canalul Mânecei. Germania e chemată de astadata a media serios asupra viitorului ei. Ori se va decide, in faţa realitâţilor, a renunţa la politica de revanşă, a împlini cu realitate toate condiţiile prevăzute pentru desarmarea la care s’a obligat şi a face fţă cu stricteţe plăţitor conform planului Dawes şi atunci nimic nu se va opune intrarei ei în Liga Naţiunilor, semnând un act de siguranţa în totul conform condiţiunilor pactului anglo-francez—ori Germania îşi va demasca de pe acum intenţiunile, de a perpetua neliniştea în Europa occidentală şi de astă dată se va afla in faţa a două mari puteri vecine cari vor şti să-şi impună voinţa e a asigura pacea şi refacerea prosperitaţei în Europa occidentală. Ceea ce neliniştea Europa centrală şi răsăriteană era atitudinea neclară a Marei Britanii faţă de aceasta parte a noului aşezământ de pe continentul european. Indicaţiunile venite ori din Geneva, odată cu cele privitoare la pactul occidental, clarifică situaţiunea. Marea Britanie nu întinde pactul său cu Franţa până la o garantare militară a frontierelor orientale, dar nici nu proclamă dezinteresarea sa faţă de soarta acestor frontiere. Din potrivă, în mod special Marea Britanie declară că va observa cu credinţă stipulaţiunile şi obligaţiile din tratatul de la Versailes, recunoscând şi afirmând valoarea proterţiunei pe care Pactul Ligei Naţiunilor îl acordă frontierelor Poloniei şi Ceno- Slovaciei. De asemenea Anglia lasă Franţei întreaga libertate de a da orice formă va crede de cuviinţă obligaţiunilor sale generale şi comune in interesul aliaţilor săi, iar în cazul când aliaţii ei de la Est ar fi obiectul unei agresiuni caracterizate, Franţa va fi autonzată să utilizeze zona renană demilitarizată drept câmp de operaţiuni spre a ajuta pe aliaţii atacaţi. Ultima această clauză arată că Anglia recunoaşte legătura inevitabilă între frontul oriental şi cel occidental al noului aşezământ european: o agresiune în potriva Poloniei şi Ceho Slovaciei pune astfel în mod automatic in mişcare bontul de pe Rin şi deşi azi Anglia nu se angajaza a apăra acest front în eventualitatea unui atac german la Est, in momentul când el s’ar produce, cu greu Anglia îşi va păstra neintervenţiunea. Libertatea pe care şi a asigurat-o Franţa de a da „orice formă va crede de cuviinţă obligaţiunilor sale generale şi comune în interesul aliaţilor săi din Est“, pune importanţa MiCei Înţelegeri pe primul plan. Din nou reapare în întregime valoarea politică şi militară a acestei constelaţiuni, aşa cum a conceput-o şi îndrumat-o geniul lui Take Ionescu. Acum începe abea rolul ei determinat în garantarea frontierelor orientale ale aşezământului european stabilit prin tratatele de după râzboiu. Câtă vreme între Franţa şi Marea Britanie acordul nu era definit, raporturile între estul şi occidentul european nu puteau fi nici ele definite. Azi, pactul anglo francez clarficând situaţiunea, va permite Franţei şi statelor amice din centrul şi răsăritul Europei să se mişte liber spre a găsi pentru garantarea frontierelor orientale un pact tot atât de solid ca şi pentru garantarea celor occidentale. O fază de vigilentă acţiune externă se deschide pentru România, ca şi pentru aliatele sale din restul european. Problema securităţei frontierelor răsăritene e coapta şi viorul apropiat este al soluţionarei acestei probleme fără de care pacea europeană nu e decât pe jumătate rezol- Voltu« Emil D. Fagure Bine-ţi face, d-te Iorga! D. Iorga a avut dulcea şi nevinovata iluzie că liberalii sunt oameni civilizaţi şi că ei ştiu să facă o deosebire între politica lor meschină de partid şi interesele generale culturale ale ţârii. Aşa fiind, d-sa a acceptat să reprezinte ţara de mai multe ori în străinătate, să se ducă la Paris unde a ţinut la Sorbonna cursul său relativ la România, la cultura noastră şi s’a ocupat de şcoala de la Fontennay aux Roses, al cărei creator este. Pentru aceasta, statul român a furnizat, bineînţeles fondurile necesare Lard. Iorga a avut naivitatea să creadă că acceptând fondurile de la guvernul liberal care, din nenorocire, reprezintă acum statul român, nu contractează nicio oblecţie faţa de guvernul d-lui Brătianu. S’a înşelat amar, căci concepţia brabemior e de a confunda interesele statului român cu acelea ale* propriei lor dinastii, ori distanti, cum spunea d. V nt la Britanii în râpos la Voinţa Naţională. Când bratenii au dat fonduri d-lui Iorga ca sa reprezinte cu cinsce ţara in stră’nătate, au înţeies câ ei i’au trimis pe d. Iorgi şi că deci acesta le e dator ceva. Când însă, d. Iorga nu i- a *Mnai cruţat ci s-a atacat cu violenţa, indignarea liberala nu a mai cunoscut margini .—Auzi d-ta, obligatul nostru să fie atât de puţin recunoscător şi sa ne atace! Şi atunci d. Iorga a primit primul avertisment că nu va mai fi cruţat. A doua zi a urmat atacul. Viitorul a publicat un articol plin de infamii la adresa d-lui Iorga. Profesorul erudit şi stimat de către partidul liberal şi de presa lui, a ajuns acum vaca aceea care, după ce a fost mulsă (mulsă de cine?) dă cu picioarele de dinapoi şi varsă găleata cu lapte, a ajuns azi omul—orchestră, piticul de la Moşi, şeful de clacă cometa fărâ coadă, moaştele unui sfânt care aduce ploaie,etc Şi nu se putea ca d- Iorga pentru d-nii liberali să nu devină şi apărătorul intereselor streine Articolul sfârşeşte un adevăr astfel: „Pentru omul de bun simţ d. Iorga nu mai este astăzi decât un fastuos condottier verbal al intereselor protivnice propriei sale aureole de apostol al Neamului“. Adică, pe şleau d. Iorga nu e nici mai mult nici mai puţin decât un trădător de neam, un vândut streinilor. * Credem că, cel puţin, de astădată , Iorga s’a convins câ n’ar fi trebuit să aibă niciun contact cu aceşti oameni cari sunt mai murdari decât tovarăşul sfântului Antoniu şi cari nu înţeleg altceva decât interesele partidului lor, confundând ţara cu dânşii. Tot ce e atins de oamenii aceştia se murdăreşte şi înjoseşte. Pe viitor d. Iorga a învăţat, sperăm, dar cam târziu, să-i cunoască și să-i aprecieze. C. M. t 4 Pagini 2 Lei De câteva zile oficiosul guvernului se căzneşte să denunţe opoziţia coalizată că atacă Coroana ! S’a încercat şi în Cameră de către d. Mârzescu să se reediteze acele vechi clişete asupra «antidinasticismului» acelor cari au pornit acţiunea de răsturnare a guvernului. După concepţia brătienistă cine îndrăzneşte să faci opoziţie unui guvern prezidat de d. Ionel Brătianu este ori un bolşevic ori un antidinastic sau amândouă la un joc. Şi dacă se ridiculizează în presă sau în parlament o astfel de concepţie balcanică sau fanariota asupra dinasticismului partidelor, d. Mârzescu se erijează în jandarmul Coroanei, iar d. Duca cere ca regele să nu fie introdus în polemicele politice decât de acei de pe banca ministerială cari revendică şi acest privilegiu de-a pune în discuţie persoana regelui, numai ei, cum le convine brătieniştilor şi când le convine. Atitudinea aceasta preocuparea miniştrilor şi a fosei guvernamentale de a atrage în polemicele de partid persoana suveranului, are, fireşte, un anumit rost acum în ajunul audienţelor şefilor opoziţiei. Brăteniştii au urmărit să se creieze la palat o anumită atmosferă. Bineînţeles că şi miniştri cari au lucrat, zilele acestea, cu regele au încercat să facă intrigi, să învinuiască opoziţia că atacă Coroana. Dar intrigele şi minciunele acestea grosolane nu pot prinde deoarece e de presupus că regele e în curent cu acţiunea opoziţiei coalizate, acţiune care se mărgineşte strict în cadrele legilor şi cu o condescendenţă faţă de Coroană care nu s’a văzut la liberali când dau asalt puterei. Şefii opoziţiei din Iorga, Maniu, Mihalache şi Argetoianu se vor pune, zilele acestea, în raport direct cu suveranul şi vor lămuri asupra situaţiei interne aşa că toate intrigile şi echivocurile vor fi risipite. Regele va afla adevărul asupra celor petrecute în parlament şi asupra motivelor care au determinat opoziţia coaliată să pornească acţiunea de răsturnare pe care nu o va înceta până ce nu va dobori actualul regim. De rezultatul acestor audienţe depinde nu încetara sau suspendarea acţiunei opozţiei coalizate, ci avizarea la o luptă şi mai dârză pentru gonirea regimului. LI. Şefii opoziţiei la Rege Granate Să facem ştiiniul D. Petronius — a cărui rubrică zilnic e un fel de pază in pustiul coloanelor ,/Viitorului” — publică in numărul de eri al oficiosului un frumos articol intitulat: „Salariu şi suflet”, pe care il încheie astfel: Cine are pasiunea de a face ştiinţă nu găseşte nici o altă răsplată mai frumoasă, nici o altă fericire mai adevărată, decât munca, decât cetitul, decât cercetarea în laborator. Ce leafă poate face mai fericit pe un savant, decât o descoperire, decât munca de-a face această descoperire ? Să căutăm astfel cu toţi a creli, în suflete dorul de ştiinţa. Cu acest dor putem băga în focul sărăciei pe mulţi tineri, fără remuşcarea că, i-am, nenorocit. Din potrivă D. Petronius are, fără îndoială, dreptate. Dar numai un principiu, pentru că rândurile d-sale au apărut în organul partidului liberal şi al guvernului Brătianu. Să ceară „Viitorul” tineretului să se dedice ştiinţei, deci sărăciei, e puţin cam indrăsneţ. Un partid care se... dedică bogăţiei n’are autoritatea morală să predice altora privaţiunea. Ceea ce face partidul liberal e tocmai stimularea, prin exemple cotidiana, a tuturor poftelor ! E greu să ceri creiarea unei atmosfere culturale şi ştiinţifice, când de fapt creiezi atmosfera paşapoartelor şi a cointeresărilor cari bagă pe brătienişti „In focul” — cum spune d. Petronius — ai milioane pe an tantieme şi lefuri de căciulă! DESCA ••• Parlamentar „constructiv“ Mascarada de la Cameră Îndemnăm cu stăruinţă pe cetăţenii Capitalei să se ducă, zilele acestea, în număr cât mai mare la Cameră spre a vedea în ce hal de decădere a adus guvernul regimul parlamentar. Reforma administrativă prezentată de prmul-ministru şi înfăţişată ca o... mare operă constructivă, este în realitate, o îndrăzneaţă şi inconştientă încercare de a transforma administraţia ţarei într-o anexă a partidului liberal. Spectacolul care se desfăşură acum, la Cameră cu votarea pe articole este pur şi simplu odios, constituie cea mai mare ruşine pentru actualul guvern şi partidul care-l susţine. Parodia scandaloasă a votărei va rămânea de pomină. Opoziţia cauzată care a declarat ca consideră ca neavenită o asemenea votare, se mărgineşte a sublinia prin aPlauze ironice mascarada parlamentară de la Cameră. Miniştrii stau deconcertaţi pe banca ministerială. Monşca votavei funcţionează în chipul cel mai deşănţat. înşişi guvernamentalii stau ruşman la locurile lor şi nu mai naică mâna ca să scape de ironiile crude ale opoziţiei. Regimul trăeşte ultimele, sale zile într'un groaznic și rușinos supliciu. L. T. A. în Cehoslovacia Agricultura Când am trecut de Oradia Mare, câmpul a început să se arate mult mai vioi mult mai luxuriant, mai bine lucrat. Sub ploaia care căzuse păşunile şi fâneţele păreau mai verzi şi mai frumoase, lanurile de grâu în plină vigoare de desvoltare, iar secara pe unele locuri întrecea un metru înălţime. De prins cu recoltele relativ treite din vechiul regat, cu păşunile şi fâneţele arse de soare, aceste câmpii mănoase, mi au făcut o impresiune de sanătate şi de puterea de producere a acestui pământ. Aceiaşi impresiune o am şi in Cehoslovacia. De altfel stăpânirea ungurească, a avut darul de a învăţă pe săteni să cultiva bine pământul şi acum, când graniţa s’a pus intre noi şi vecini noştri,— cehoslovacii ne fac să uităm ca şi la ei şi la noi, acum şapte ani, erau tot unguri. ♦ * * Surprinderea ce am avut nu mai avea margini, când am vizitat comuna rurală Pricazy în binecuvântata regiune a Hanei, de lângă Ollomuz cu cooperativa ei agricolă. Acolo ara vizitat Primăria in capul căreia, este d-l Vaca (citeşte Vatza), prieten intimat prezidentului Masaryk, fost mult timp deputat, dar care a renunţat la toate aceste demnităţi, pentru a se sacrifica comunei sale natale şi pentru a îngriji micul său domeniu de 100 hectare, din care a făcut o minune agricola. Am fost primiţi la Primărie. E un palat în toată accepţiunea cuvântului, un palat comunal, cu o sala mare de spectacole şi concerte, cu un restaurant, o cafenea şi berărie, sală de ginastică, localul Socolilor, societatea atletică renumită, care pe timpul dominaţiunei austriace seiv°a şi de organizaţiune politică.Toate aceste, in afară de sălile destinate primăriei propriu zisă şi serviciilor ei. Şi toate aceste într’o simplă comună ru*laia de 1300 locuitori cu ţărani adevăraţi, care se ţin de plugărie, unii mai bogaţi, alţi mai puţin, dar toţi în stare bună. Satul are şcoli comunale, grădini de copii, are doctori, dentişti, moaşe, în sfârşit o mică celulă complect organzată.* * * Ne am dus să vizităm fermele particulare. Am vizitat mai întâi ferma d-lui Vaca, care cum am zis are o întindere numai de o sută de hectare. Din această întindere d-sa a putut sa facă milioane şi ferma d-sale este ceva minunat. Organizaţiune perfectă, o curăţenie desfârşită, grajdurile de animale, aerisite, curate şi îngrijite, întocmai ca o casă de locuit. Nimica nu lipseşte. Dar admiraţia noastră nu a mai avut margini, când am intrat în alte ferme, de ţărani cu stare mijlocie, proprietari a cel mult 10 hectare. Şi acolo am găsit aceaat organizaţie modernă. După grajduri,am vizitat locuinţele. Mulţi orăşeni de la noi, ar fi ruşinaţi să intre în aceste locuinţe a unor oameni modşti. Curat pretutindeni, o mică bibliotecă la toate casele, mobile confortabile, trei-patru odăi. Când te gândşti la locuinţele de troglodiţi a ţăranilor noştri, mai ales din România veche parcă ţi-e ruşine de-a te numi român Am intrat în ferma unui ţăran care nu avea în plina proprietate decât două hectare care mai avea arendate, încă doua. Aceiaşi ordie, aceiaş curăţenie, aceiaş muncă organizată, aceleaşi vite bine ingrije, un număr de şase, totul ca şi la fermele cele mari, dar, bineînţeles, în mic. *** Ce bine ar fi ca guvernul nostru să organizeze călătorii în Cehoslovacia din care să facă parte învăţători, preoţi şi ţărani, care să vadă cu ochii lor ce se poate face cu muncă inteligentă şi cu solidaritatea tuturor! CONST. MILLE Noi şi America O depeşă din Statele Unite ne vesteşte că s’a refuzat acolo pur şi simplu propunerea de a se regula datoriile noatre particulare în felul cum s’au regulat şi cu celelalte state europene. America ne cere plata datoriilor către cetăţenii americani, fără întârziere. Un început al acestei stări de spirit, am avut cu prilejul procesului pe care casa Baldwin l-a mentat Statului român. Această actuamne înpotriva noastră dovedeşte puţina stimă de care ne bucurăm în Statele Unite, dovedeşte încă odată că americanii nu mai cred dacă pot să mai stea de vorbă cu românii în cei ce prveşte afacerile. In prima linie riptaţia noastră de stat în care antisemismul domneşte, propaganda energică de denigrare contra noastră, pusă la cale de unguri şi necombătută cu nimic, nea înstrăinat toate simpatiile. Pe lângă aceasta, politica noastă economică şi financiară, inaugurată de dl Vintilă Brătianu, a îndetărtat pe toţi străinii de la orice întreprindere în România, şi mai este şi faptul că nu ne am ţinut de vorbă in ce care priveşte datoriile noastre, că am fost debitori necinstiţi. Şi noi, adio singur d l Brătianu, ne mai mirăm că leul nostru nu este cotat astfel cum merită el şi că este mult mai jos decât dinarul sârbesc, care valorează aproape de trei ori cât teul, decât leva bulgărească şi decât coroana choslovacă. Ale noastre dintru ale noastre, cu sigura menţiune că nu sunt păcatele noastre acelea pe cari le ispăşim, ci păcatele şi nebuniile guvernanţilor noştri B. R. Francezii despre rezolvirea crizei belgiene Paris, 9. — Rezolvirea crizei de guvern în Belgia a făcut deosebită impresia In cercurile politice franceze. Ziarul cartelului „Ere Nouvelle" declară că socialiştii francezi art. face bine, dacă ar învăţa ceva (lela colegii lor belgieni. Socialiștii francezi nu vor să colaboreze nici cu radicalii, pe când socialism belgieni sunt gata să colaboreze chiar cu clericălii. Instantanee de la Cameră Reforma administrativă Fotoliul prezidenţial este ocupat de d. Petre Gârboviceanu, cel mai blajin dintre preşedinţii Adunării deputaţilor. La tribună se urcă d. Leonte Moldovanu, raportorul prozesului reformei administrative. Opoziţia primeşte cu aplauze entusiaste pe d. raportor care, vădit emoţionat, îşi scoate ochelarii din buzunarul vestei, li aşează pe naşi deschide proectul la art 108, tuşeşte de câteva ori. Opoziţia strigă: „Bravo!“, „începe gimnastica suedeză! Sus ! Jos! Sus ! Jos !“. (Ridicările de mâini aprobative ale deputaţilor majoritari cari discută, pe articole după noul regulament, reforma administrativă). Intr’un sgomot infernal d. Leonte Moldovanu citeşte... Ce anume nu se poate preciza... După modul cum citeşte d. raportor — după câte o foae de hârtie sau după proectul tipărit bănuim că este vorba de un amendament, prezentat de majoritate, aprobat de guvern şi comitetul delegaţilor. (Aplauzele opoziţiei nu mai contenesc). Art. 135. D. PREŞEDINTE: Are? OPOZIŢIA IN COR: Ce să aibă ? VOCI: Raportorul? N'are! ALTE VOCI: Ba, are! ALTELE: N'are! Pe onoarea mea ! D. PREȘEDINTE (repetă întrebarea): Are ? D. RAPORTOR: Are! VOCI: Ce să aibă, d-le președinte ? D. PREȘEDINTE: Amendament. VOCI: A ! Amendament! Are! (Aplauze frenetice. Strigăte de „bravo!" căci „are!"). Art. 133. PREȘEDINTELE: Are ? VOCI: Nu mai are! ALTE VOCI: Are dar... s’a isprăvit ! Scena se repetă. D. raportor continuă citirea articolelor. La un moment dat d. Leonte Moldovanu sta cu mâna dreaptă în buzunarul pantalonului. „Scoate mâna din buzunar d-le! Nu stă frumos ce faci !*' strigă corul opoziţiei... O voce buclucaşe, crezând că este vorba de un articol reia scena de-acapa : — Are ? — N'are! — Ba are! — Ba n'are! — N'are, d-le, pe onoarea mea! (Aplauze frenetice. D. raportor lsî sc bate mâna din buzunar ; se uită pe sub ochelari la opoziţie încruntat şi reîncepe citirea articolelor) . O VOCE LA OPOZIŢIE: Mai repede, d-lor! Ţara aşteaptă reforma administrativă. Opinia publică nu mai poate răbda! Daţi-i legea de care are nevoe ! D. N. IORGA: Cum ? Tot aceiaşi lege se votează şi acum ? Nu s'a terminat ? D. RAPORTOR: Pentru subprefecţii din Basarabia... VOCI: Basarabia? Ura! Trăiască Basarabia! ALTE VOCI: La Zguriţa! La Zguriţa! VOCI: La Moşi! La Moşi ALTE VOCI: Asta e circ! Haideo! Huo! Huo! La ordine! A venitprimul ministru! Tăcere! (Opoziţia face o manifestaţie „de simpatie" primului ministru !). D. LEONTE MOLDOVANU: Articolul IOO şi ultimul... D. D. R. IOANIŢESCU: Ridicaţi şedinţa în semn de doliu pernru înmormântarea libertăţilor publice. Şi şedinţa a fost ridicată. RADU HATSZ A C Joi 11 iunie 1925 Director EMS10. FAGURE PUBLICITATEA se prieneste direct la adminîstraţfii ziarului şi la toate Agenţiile de publicitate 2 m htomul m tara 4 leî m strainatate CREIONUL ACTUALIVATU Premierului Eu guvernez in vitesa automobilului şi las să latre câinii din opoziţie. . (I. I. C. Brătianu) Jasdama!: Pe urma trecerei dv. cu automobilul, am onoare a raporta că n’a rămas urmă de viţel, porc ori pasăre prin tot satul. Premierul: Asta n’a făcut automobilul meu, ci politica economică a lui frate-meu, Vintilă. Baionetele Una din nădejdile d lui Ioan I. C. Brătianu, pentru prelungirea guvernării, — a spus d Iuliu Maniu, în declaraţiunile făcute ziarului nostru — este apelul la baionetele soldaţilor, la care guvernul a făcut un larg apel de la venirea lui la cârmă. Recunoaştem, evident, legitimitatea acestui apel. Când un guvern nu se poate rezima pe voinţa şi simpatia maselor populare, cum se poate meţine altfel la cârmă decât sprijinindu-se pe forţa armată? Când legiferarea unui asemenea guvern nu isvorăşte din nevoile reale ale ţarii cieşi are obârşia in satisfacerea intereselor de castă ale partidului pe care-l reprezintă, cum pot fi impuse cetăţenilor legile decât priputena baionetelor? Iar când opoziţa liberalearâ, reprezentanta reală a opiniei publice, urmăreşte răsturnarea unui guvern dictatorial, cu ce forţă să răspundă guvernul atacului dacă nu cu forţa armată spre a şi prelungi domnia? Guvernul nu se poate sprijini pe concursul opiniei publice. Căci massrie cetăţeneşti ar refuza astăzi, cum au refuzat şi ieri, acesi sprijin. Aproape patru ani de guvernare liberală au dovedit ca programul de înfăptuiri anunţat in timpul campaniei electorale, nu s’a realizat nici în parte, iar ceea ce a fost realizat vine să întărească puterea economico-financiara a partidului liberal şi a instituţiilor sale şi să asigure aceluiaşi partid faimoasa «guvernare din opoziţe», cu care miniştri actuali se laudă de pe banca ministerială. Guvernul se sprijină exclusiv pe baionete. Iată de ce trăim — ilegal — sub regimul stării de asediu, tratat caatare şi de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; iată de ce întrunirile publice sunt oprite cu corpurile de armată puse la dispozţia guvernului de autoritatea superioară militară; iată de ce lucrările Corpurilor Legiuitoare sunt apărate cu armata, cu acei nenorociţi soldaţi ţinuţi «gata de atac» în potriva opiniei publice de la ora 6 dimineaţa până la ora 1 noaptea, în Dealul Miropoliei, la Adunarea deputaţilor. După cum, în alegerile generale, jandarmii şi unii ofiţeri activi au suplinit popularitatea partidului Iberal, tot aşa baionetele soldaţilor asigura, astăzi, îndeplinirea programului de guvernământ al d-lui Ion I. C. Brătianu, preşedintele Consiliului de miniştri. Socotim că factorul constituţional nu cunoaşte starea de fapt din întregul cuprins al ţarii. Ditoria reprezentanţilor opozţiei este să aducă la cunoştinţa guvernului această tristă stare de lucruri, înainte ca „marea junta“ care este armata să refuze să presteze serviciile ordonate servicii cari nu cadrează cu rolul pe care trebue ...-l joace în Stat oştirea ţârii, nu a guvernului. Şi când Suveranul va afla ceea ce asta zi nu ştie, guvernul va fi slit să tragă consecinţele lipsei lui de popularitate şi să plece dina cârma Statului. ||in ^ Ion Roată Tragedia funcţionarilor Impresionanta întrunire, pe care funcţionarii şi pensionarii publici au ţinut-o Duminică, a scos încă odată în evidenţă neomenia guvernului faţă de interesele tuturor categoriilor sociale şi în special, faţă de cei trei sute cincizeci de mii de slujbaşi ai statului siliţi să se zbată în cea mai grea mizerie. Nu au fost rostite cuvrunţări vehemnţe in adunarea de acum trei zile. Nu au fost proferate drastice şi îndreptăţite ameninţări. Dar a fost expusă cu glas in lacrimi o tristă situaţie şi au fost enunţate câteva soluţii, simple ca problema oului lui Columb. Adevăruri banale, precum vedeţi, — şi totuşi adunarea de Duminică a fost tragică aşa cum e priveghiul la un mort. Că disproporţia dintre salariile slujbaşilor statului şi necesităţile traiului, e scandaloasă — cina nu ştie? Toată lumea Inclusiv guvernanţii cari totuş refuză funcţionarilor dreptul la trai cinstit. Funcţionarilor li se acordă valoarea amânărilor de zi cu zi şi an cu an, — d. Vintilă Brătianu este un excelent târâie-brâu, — şi favoarea închisoarei când slujbaşii schiţează un gest energie (D. Ionel Brătianu e maestru în are represiune!). Iar funcţionarii încă valizi, şi cei cari au fost scoşi la pensie, sufăr cea mai neagră mizerie. Sufăr cu atât mai mult cu cât în junul lor alţii se îmbogăţesc uşor, — clientelă electorală, samsari, excroci. Temelia ordinei actuale e săpată de vitregia şi nepăsarea unui regim care pune deasupra Intereselor ţării grija chivernisirii partizanilor săi politici in interesul întăririi partidului. In ziua când paharul mizeriei şi revoltei acumulate de întregul popor producător, se va umple, — răspunderea anarhiei dezlănţuite va cădea, va trebui să cadă asupra celor cari astăzi tăgăduesc poporului elementarul drept la viaţă.